3 iulie 2022

Azi m-am trezut mai târziu, fiindcă nu a mai venit zugravul - e plecat la mare cu familia pentru o săptămână. Imediat s-a înfipt unul cu ideea că eu nu am fost niciodată ceea ce susțin că am fost - și știu și de ce - fiindcă m-au torturat monstruos în ultimii 5-6 ani cerebral și au creat degradare intelectuală și senzație de depersonalizare, datorată și izolării îndelungate din 1984 de fapt și nu am avut nici măcar contacte vizuale și auditive cu alți indivizi - într-un colectiv unde să fi fost tot singură, dar măcar înconjurată de alți oameni care au relații între ei, cum s-a mai întâmplat înainte de 2007. De atunci doar pereții, dar durerea izolării conține și anii din 1984 până în 2007. Nu e adevărat ce spun ei, într-adevăr m-au chinuit mult și au distrus direct și indirect o parte din intelectul meu, dar eu chiar am fost un om exact așa cum am spus - inteligentă și bună, cu un suflet foarte complex și infinit de frumos și eram în stare să susțin eforturi intelectuale îndelungate și constante, să studiez într-un cadru organizat, chiar dacă fusesem închisă la psihiatrie - dar ei mi-au luat acest drept în mod abuziv, nu am avut nicio șansă. Încă mai pot dovedi cum am fost, pentru cei înteligenți, care pot înțelege. Eu am avut numai 5 relații cu alți oameni de-a lungul întregii vieți, fiindcă am fost izolată cu forța. Psihologii și psihiatrii au mințit deplin și și-au permis asta fiindcă m-au ținut cumplet izolată, căci altfel aș fi dovedit clar cum eram. Dacă aș fi avut dreptul la muncă și implicit la studii aș fi reușit sigur, acum e prea târziu. Azi noapte am avut un coșmar înfiorător și, printre altele, am visat-o și pe Irina Vișoiu (Stevens) care a fost singurul om foarte inteligent de care am fost mai aproape întreagă viața mea, ea fiind efectiv al 6-lea om din viața mea - efectiv, dacă o întrebați și răspunde sincer, veți vedea că nu a existat o relație efectivă între noi, dar am mai comunicat din când în când - cu alții nu am comunicat aproape deloc. Voi continua imediat despre Irina și visul de azi noapte. Ei spun că simplul fapt de a fi pusă în această situație cu forța (și poate că și tot ce am povestit eu pe blog cu lux de amănunte), îi face pe proști să mă vadă proastă. Ei au spus de multe ori că oamenii nu mă recunosc, deși părți din gândirea mea și felul meu de a fi sunt la fel și în societate. Adică sunt la fel cu ei, dar ei nu mă văd și nici nu au cum, fiind izolată. Oricum proștii nu au nici măcar cum să ghicească cum sunt. Iar despre ceilalți mi se spune mereu că sunt îndobitociți și că unii sunt extrem de răi, monștri chiar, dorindu-mi moartea deși sunt ceva bun, ca întotdeauna. Poate așa este. Ei au spus adesea că oamenii m-au aruncat la gunoi și nu a interesat pe nimeni ceea ce sunt, ei considerând că aș fi efectiv un om incapabil și dăunător, de care ei se descotorosesc.

Suferința este extremă și voi povesti acum despre Irina și noaptea ce a trecut.
Coșmarul nu l-am notat după ce m-am trezit și am făcut tot posbilul să îl uit adormind. Ceea ce vreau să subliniez e că e evident că Irina m-a respins, neavând nevoie de mine, după ce i-am trimis și adresa acestui blog și i-am scris despre faptul că m-a durut moartea tragică a celeilalte Irine, care fusese colega ei de bancă. Irina nu are interesul de a vorbi cu mine, nu pot să îi fiu utilă probabil. Dar la fel m-a respins și Luiza după ce m-am mutat în 2006 pe Moșilor din nou și la fel și în ultimul timp, după ce am îtnțlnit-o în 2018 la cofetăria Ana și am mers la mine acasă și ea a țipat și a plecat brusc, nu știu de ce. Și Irina care a murit mă respinsese, o vedeam sau o auzeam o dată - de două ori pe an și mulți ani deloc. Am rugat-o să mă sune măcar o dată pe lună sau la două luni, neavând absolut pe nimeni, dar nu a putut, nu a vrut. Aceste respingeri au fost extrem de dureroase, viața mea e chiar în pericol din cauza izolării îndelungate - deși ei au spus și mulți cred că oamenii nu mor, ci pur și simplu înnebunesc și se degradează intelectual în izolare. Dar asta e același lucru de fapt, prin consecințe. M-am întrebat dacă nu cumva aceste persoane mă acuză de prea multă onestitate și de expunerea publică a adevărului întreg despre viața mea. Mă îndoiesc că e așa, în cazul în care sunt sincere. Eu am fost un om reticent, tăcut, liniștit. Oricum, chiar dacă nu scriam nimic, ele, inclusiv Irina Stevens, tot m-ar fi izolat în continuare și alți oameni pentru mine nu aveam de unde scoate deloc. Ele mă respinseseră dinainte. Nu au dreptul rațional, logic, să mă acuze că am scris adevărul, căci oricum era și este vorba de o crimă gravă și aș fi fost oricum omorâtă și era păcat să nu fi încercat și acest lucru, mai ales că am fost un om absolut bun și nevinovat. Eu aș fi susținut adevărul și dreptatea chiar dacă ar fi fost vorba de ele, nu de mine, în mod sigur. Ele nu ar fi murit dacă ar fi fost în locul meu, fiindcă eu le-aș susținut și acceptat. În plus, repet, am fost monstruos torturată, dar și otrăvită, timp îndelungat, încât oricine în locul meu ar fi scris adevărul, fiind forțat de situație. Ei spun însă că toți au înțeles totul pe dos decât a fost și nimeni nu a înțeles adevărul (??).
Acum voi nota din nou despre Irinele din viața mea. Într-un mod ciudat, se pare că toate persoanele cu acest nume din viața mea - Irina V, Irina I, Irina P (verișoara mea), Irina Holdevici (profesoara), Irina Nica (colegă din facultatea de medicină) și chiar și Irina Cramarenco au fost același lucru în raport cu mine - persoane care mi-au oferit mult, sau lucruri frumoase, necesare, importante sau la care am ținut, care însemnau ceva important în viața mea, pentru ca ulterior să se schimbe radical, ca și cum totul ar fi invers decât este, lovindu-mă și/sau părăsindu-mă, după cum am povestit despre fiecare dintre ele. Nu știu sigur dacă numele a putut determina o parte din aceste lucruri, dar e posibil, cel puțin prin ponderea pe care au avut-o în raport cu psihicul meu. Oricum au mai fost și alții la fel, dar cele cu numele Irina au fost mai multe și reprezentau ceva important în viața mea. Ceva ce inițial părea onest sau bun, ceva ce se schimba chiar dacă eu rămâneam la fel. Ar mai fi de notat rolul important pe care l-a avut în viața mea icoana cu maica Domnului înlă-crimată pictată de Irineu Protcenco. Ar fi interesant de văzut ce înseamnă protcenco.
ei spun că niște porci infecți au mințit despre mine și că unii /sau tot ei au susținut concluzii elucubrante despre mine, care nu se bazează pe realitate ??Ideea lor e că eu nu înțeleg ce vină mi se aduce. ei spun că e una dintre cele mai brutale (??) crime din istorie și nimeni nu vede adevărul - eu întreb de ce a zis brutală și ei spun că datorită gingășiei și delicateții mele - asta nu are importanță. Ei spun că niște oameni lipsiți de experiență mă judecă, deși ei nu au trecut nici prin jumătate din lucrurile prin care am trecut eu și nu pot înțelege.

5 iulie 2022
Azi noapte am fost din nou posedată sexual de la distanță în somn, medicamentele psihiatrice nu mai au efect deloc. Am trecut pe lângă muncitorii de la casele de alături și s-au luat de mine de două ori cu ”măndro, ia și be” - poate făceau aluzie la povestea de acum circa 30 de ani cu sexul oral - care era evident că nu mă reprezintă - nu doar că a fost demult - deci încă un motiv pentru care trebuia să fie adevărul - aș fi avut imediat dreptul la muncă și la studii și aș fi fost acceptată și aș fi dovedit sigur ceva frumos și bun, și aș fi fost între oameni de felul meu, ei nu ar fi mai gândit așa despre mine - știți că se spune că oamenii de rând se poartă porcos și iau în derâdere oamenii, mai ales femeile inocente, nevinovate, există exemple destule în literatură - eu am mai pățit în București, când era tot pe dos, ca și acum, adică se luau de mine cu ”du-te la muncă, jigodie” și de fapt eu sufeream că nu aveam dreptul la muncă. Ei zic că eu sunt un om care nu s-a gândit nicidoată la sex, ceea ce e totuși adevărat, fiindcă nu aveam motive.
Azi au inventat că părinții mei, care erau cert nebuni, au fost manipulați de profesorul Z ca să mă închidă la spitalul de psihiatrie, cu scopul ca el să fie liber de mine, fiindcă el greșise și mă f_se și asta îl făcea prizonier (?) - bine dar nu are logică, în primul rând e crimă monstruoasă și eu chiar eram un om de valoare și meritam drepturile la muncă și la studii și doi - părinții erau monstruoși și m-au masacrat aproape zi de zi încă din 84 (cu excepția anului cu Z) și era clar că eu nu eram nebună sau rea și că ei urmau să mă închidă. Unii ziceau demult, dar nu cred, că medicii A din blocul meu erau adevărații vinovați. Îmi amintesc din nou ce spuneau când eram la urgență și nu produceam urină aproape deloc - ”rahaturile medicilor, noi nu avem nicio vină”.
Iar au început să spună că ”o să fie un scandal imens” apoi ”așa au spus de 10 ani și uite, n-a fost niciun scandal” toată ziua, de ani de zile, stau și mă holbez la ecranul gol al calculatorului și nu fac nimic și dau mereu pagina la emailuri unde nu primesc nimic - sunt izolată din 84, vă implor în genunchi, poate cunoașteți pe cineva să aibă nevoie de mine, cât de puțin - o persoană ascultătoare, o traducere, un articol etc, orice aș putea face... erau atâtea lucruri pe care le puteam face, încă mai pot... vă rog mult în genunchi, nu am avut niciodată pe nimeni... am publicat o cărticică de poeme dar nu au avut nevoie de mine deloc și nici cei de la Sebeș, unde am câtigat anul trecut 2 premii - am participat din izolare... dar puteam face diverse lucruri... sunt un om, izolarea e din 84...
ei zic că eu sunt singurul om pe care nimeni nu îl vrea și toți îl omoară, nu fiindcă nu aș putea, ci din alte motive - nu există alte motive! Acum e din păcate prea târziu pentru dreptul la muncă și la studii, dar... nu mai adaug restul... sunt și alte lucruri
de foarte multe ori mi-au spus că li s-a atras atenția că trebuie neapărat să ”rezolve” problema - adică pe mine - că li se cere cu insistență etc. etc. dar ei nu pot face mai mult, fiindcă tot ce am spus e adevărat și fiindcă am fost un om extrem de inteligent - dar ei vor neapărat ca adevărul să nu iasă la lumină, să mă ”degradeze” intelectual etc. etc. Ei mă consideră problemă a lor! sau a altora.
6 iiulie 2022
eu sunt înregistrată pe un site cu jocuri din întrebări, cu cuvinte și logice. Am cerut acum două zile să fiu acceptată în echipa României și au refuzat - nu știu de ce. Unii zic că oamenii mă acuză și mă disprețuiesc - de aceea sunt respinsă - dar nu e niciun motiv să fiu respinsă și mereu au făcut la fel, din 1984, fără motiv, eu chiar am fost ceva foarte bun și frumos.