1 august 2017

ar m-am uitat în dulapuri și am descoperit ceva neplăcut.
Nu doar că mi-au furat punga cu corespondența mea (scrisori, felicitări, vederi), pe care le-am primit de-a lungul vieții pînă în 1992 cînd am fost închisă la psihiatrie, cînd aveam 21 de ani.
Lucrul acesta m-a durut foarte mult. Mai mult decît atît - mi-au băgat din nou în dulapuri vechituri pe care ei le-au adunat de-a lungul vieții mele și dracu știe unde sau cine (posibil niște vecini) le-a păstrat ca să îmi împută mie casa cu ele și să mă scîrbească.
Mi-au pus printre altele un portofel cu actele bunicului meu Ironim Moldoveanu, care, deși el era născut în 1898 arată ca noi. Numai certificatul lui de naștere pare vechi.
În plus, spre marele meu dezgust, după ce mi-au adus în casă vechituri, adică mărțișoare și alte fleacuri de cînd eram copil mic, ei le-au amestecat pe cele vechi cu cele mai noi, de pildă amintiri din vremea cînd eram profesoară la liceul IL Caragiale, între anii 2003-2005. Eu nu aș fi făcut așa ceva.
Cînd voi putea ieși din casă, poate într-o săptămînă, voi lua vechiturile și lucrușoarele din 2003-2005 și le voi arunca undeva pe stradă, poate pe la biserica armenească, la un coș de gunoi stradal, fiindcă acolo a început povestea vieții mele legată de așa-zis părinții tatei. Ca un fel de ritual, dar, repet, nu cred că mă vor lăsa în pace, am povestit deja cum m-au torturat încontinuu din 1984. În acest apartament în care stau mi-au adus multe gunoaie și mizerie, și mai ales, mi-au luat lucrurile la care țineam, inclusiv poze cu mine, nu numai cele cu așa-zis familia mea.
Acum am de adăugat un alt lucru care m-a scîrbit - se pare că vecinul mamei de la Voluntari, cel care a cumpărat casa nașilor mei unde am copilărit, este vinovatul, sau prin el și mama sau Carmen asistenta de la psihiatrie, s-au întîmplat aceste lucruri - am descoperit acum alte vechituri în dulapul unde țineam încă niște cărți din facultatea de medicină - pe lîngă tot ce mi-au luat au introdus aici și o poză veche cu tanti Piri sora mamaiei, cînd era balerină împreună cu perechea ei de estradă. Am povestit deja că mi-au luat toate pozele vechi de la tanti Piri, care erau toate cu așa zis familia mea - mamaia, nașu, tata, nașa și doar cîteva numai cu tanti care oricum mi le promisese înainte să moară, cîteva poze care îmi plăceau. Acum sînt scîrbită că mi-au băgat la loc această poză cu tanti Piri. Lîngă ea mi-au pus și un tablou mic pictat de mamaia, care încercase să îmi facă mie un portret. Și asta e urît. SIncer, țineam mai mult la pozele mele cu niște colegi din liceu care nu mai sînt. Au intrat unii peste mine cu ideea că oamenii trebuie să creadă că eu am fost rea și proastă sau nebună și din această cauză aberantă, adică faptul că ei cred că oamenii TREBUIE să creadă răul despre mine, ei mi-au luat pozele cu mine, nu doar pozele vechi cu așa- numita mea familie, care de altfel au fost oameni buni cu mine. Tot așa am ținut și la filmele de poze pe care le-am făcut eu în tinerețe și la punga cu scrisorile mele, printre care erau nu doar cei dragi care mi-au scris ci și cîteva lucruri ale mele, de pildă caietul de la absolvirea liceului cu numele și scrisul colegilor mei.

A mai intrat unul peste gîndurile mele cu idea că unii mi-au luat lucrurile și apoi le-au băgat din nou pentru a îi păcăli pe oameni că eu fac vrăji sau că altcineva face vrăji peste mine.
Acum vecinii de sus iarăși fîsîie la baie încontinuu încet, pentru a crea ideea că ei mă otrăvesc cu gaze, ceea ce poate e adevărat.
după 2 luni de chinuri și tortură azi m-au mai lăsat puțin în pace și mă simt mai bine, mulțumesc lui Dumnezeu. Huliganii și copiii nebuni de afară s-au mai liniștit. Vreme de 2 luni, în timp ce eu eram chinuită monstruos, cei de afară urlau înjurături sau pur și simplu urlau ca vîrcolacii la lună. Fie ca tot binele să fie spre rău pentru cei buni, pacea fie cu voi, oameni buni, iertați-mi aerul de binecuvîntare, nu sînt prefăcută, am rămas aceeași din copilărie, nu mă pot schimba. Studiați ablativul în latină...sînt mii de interpretări, eu o am pe a mea în ce privește structurile gramaticale și sintaxa în general. În ce privește tot răul spre bine, bineînțeles că uneori e și invers și omul bun are mai puțin rău de tras la spate.

una din ciudățenii a fost că alaltăieri o farmacistă de la care am cumpărat laxativ mi-a vorbit la persoana a treia ca și cum credea că vorbește cu altcineva prin mine, deci credea că sînt nebună. În caz că oamenii chiar cred că eu sînt nebună nu evina mea fiindcă efectiv nu am avut nicio șansă, am fost închisă de la 13 ani și mereu s-au purtat așa cu mine, chiar dacă eu am vorbit mereu corect și bine și normal. De fapt ei sînt para-noici. Eu am scris din nou adevărul aici, fiind foarte singură și fiindcă nu mi se permite de 33 de ani să fiu cu cineva. Sînt mereu conștientă că nimeni de pe facebook nu mă place și nimeni nu vorbește cu mine. (În afară de cîteva excepții în 7 ani) Mereu verific cutia poștală de 2-3 ori chiar pe zi, la parterul blocului.... mereu nimeni.

6 ianuarie 2021
repet azi - e un lucru foarte răui, dăunător chiar, să ți se ia puținele lucruri la care ții - și mie mi-au luat cu adevărat câteva obiecte, dar nu știu cine.

20 martie 2017

Am luat în mod normal pastilele psihiatrice ca întotdeauna, și el tot a venit peste mine să mă violeze sexula și să mă chinuiască monstruos azi noapte și în nopțile amnterioare. Unii îmi tot intră mereu în calculator și sînt și chinuită încît nu am putut să termin povestirea - mai am de scris despre orori imense din ultimii 15 ani cînd a fost de trei ori mai mult rău ca înainte, plus diverse abuzuri medicale asupra mea încă din 1984. Bineînțeles că mă voi sinucide, eu nu sînt nebună și nu pot înnebuni și fără copil nu pot sta. Am implorat dreptul de a avea copil și de a munci și eventual și dreptul la studii fiindcă am fost un om inteligent și foarte calm și echilibrată psihic- că nu am avut niciun drept din 1984 - am explicat și dovedit totul și am avut mereu drepate, am fost un om de valoare cu adevărat nu trebuiau să mă omoare. Mai am puțin și voi scrie totul indiferent de opreliști și dificultăți și apoi mă arunc pe geam. Îmi pare foarte rău, dar asta vor toți, că altfel recunoșteau adevărul și aveam copil. Nu mai pot îndura, țin minte tot din copilăria mică, nu am greșit nimic și nu am fost niciodată nebună, trebuie să fie tot adevărul - e revoltător - normal că abia aștept să mor. Voi lua doză dublă sau triplă de medicament din nou, cu speranța că nu mă va mai chinui sexual. Chiar acum mă voi duce să iau pastilele de seară deși e ziuă. M-au maltratat monstruos sexual de mai multe ori în ultimele zile, toți vor să mor. Toți îmi vor moartea oricum -este absolut clar - și eu mă voi omorî, dar veți vedea din ce mai am de adăugat că nu am greșit nimic întreaga viață, am fost un om perfect și țin minte tot din copilărie, TREBUIE SĂ FIE TOT ADEVĂRUL ÎN MOD PUBLIC, AȘA CUM PUBLIC AU INVENTAT CĂ AȘ FI NEBUNĂ FIINDCĂ EI VOR SĂ MĂ SINUCID - DACĂ NU SE MAI POATE SĂ AM COPIL NORMAL CĂ MĂ OMOR. Am fost un om perfect, nu trebuiau să mă elimine genetic din societate, m-au mințit cĂ va fi tot adevărul și voi avea toate drepturile și copilul, acum mă voi omorî. E datoria mea să termin tot de scris deși e foarte greu, e datoria voastră să recunoașteți tot adecvărul și faptul că eu nu am inventat sau exagerat sau mințit niciodată. Nu am omis nimic, nu am uitat nimic, am fost perfectă și acum voi muri. Mereu intră niște porci peste mine cu ideea ”fugi de-aici că cine ar crede așa ceva”, mereu aceleași cuvinte de 10-11 ani după ce a murit tata.

25 februarie, 2017

De atîția ani nu vor să îmi dea ajutor medical deși am cerut mereu - iar am sete îngrozitoare, mai ales noaptea și iar beau litri de apă zilnic :( De ce nu au milă? Am spus de la început, acum vreo 10 ani ani și medicul refuză să mă trateze. Nu am unde să mă duc, ani de zile am fost la atîția medici... setea e urătă și ochi dor tare rău, ca în trecut. De ce îmi vor moartea - eram încă tînără sub 40 de ani și ei nu vor să mă ajute deloc -- mereu s-au purtat la fel și eu am explicat clar simptomele - nu este ceva normal și în plus nu am greșit nimic toată viața.

Am ieșit afară cu durere de cap - să îmi iau ceva de mîncat - am observat din nou că un chioșc de ziare este din nou deschis înainte de ora 6 dimineața. Nu mi se pare normal, fiindcă ziua nu e deschis mereu, au marfă puțină, și noaptea se deschide numai uneori, e tare straniu.

4 februarie 2017

Am văzut azi pe internet că mîine sînt convocați oamenii în piața Victoriei la un miting mare. În același timp li se dau biscuiți gratis, ceai cald, etc., sînt firme care au grijă de eveniment. Aproape toate, așa cu apar în presa online, sînt firme cu nume străin. În general toată situația mi se pare cam urîtă și tristă. Se zice că protestează, dar bineînțeles că eu nu am cum să știu dacă într-adevăr sînt nemulțumiți sau de ce.

Oamenii continuă să mă tortureze și otrăvurile despre care vorbeam au fost reale. Intenționez să termin de scris povestea vieții mele, începută pe acest blog în 2012, dar nu știu dacă mă vor lăsa. Sînt destul de slăbită. Dacă voi putea termina de scris, atunci veți vedea poate și mai bine că am fost o femeie perfectă din toate punctele de vedere și absolut sigur nu am luat-o razna niciodată și nu am greșit nimic și absolut sigur am fost mereu la fel ( nu m-am schimbat deloc), mereu binele absolut și niciodată proastă sau rea. De exemplu se poate vedea cu claritate că nu am avut nici cea mai mică greșeală, nici măcar de gîndire, în acești ani și că am fost torturată zi de zi și noapte de noapte așa cum voi mai povesti. În realitate așa a fost și înainte de moartea tatei. Doar că eram tînără și nu înțelesesem lumea încă, dar de greșit nu am greșit nimic. Dacă termin de scris, nu va mai fi nimic de adăugat, fiindcă ei acum repetă torturile din trecut. Acum nu pot scrie , mînile mă dor mult, trupul tot mă doare, fiindcă a crescut temperatura brusc, de la o zi la alta, cu 10 grade Celsius, fiindcă ei m-au stors de energie foarte tare.

Dacă voi termina de scris, veți vedea că într-asdevăr am fost mereu la fel, în cele mai mici detalii, și că de fapt am fost o femeie perfectă, nu este orgoliu amăgitor, e adevărul. Și nu am fost nicicînd altfel. Și veți înțelege mai bine sufletul meu imens de frumos și senin, care a fost mereu așa și cafracterul meu perfect. E adevărat că am scris adevărul și că nu am mințit niciodată și nu am uitat nimic, nu am avut de ales niciodată. Totul despre mine e adevărat, nu am greșit nimic, deși din motive de neînțeles, oamenii m-au respins și m-au torturat imens ind 1984 încoace, în aceeași închisoare constînd idn tortură și otravă. Eu am ținut foarte mult la oameni și la tot ce e bun. Am sperat, ca orice om chinuit fără motiv, că oamenii se vor moraliza cît de cît și că nu sînt doar animale crude, deocamdată se pare că m-am înșelat, dar mai e timp. Ei mereu intră peste mintea mea încă din 2006 cu ideea imorală că eu nu am greșit nimic și că nu sînt nebună și tocmai de aceea trebuie să mintă despre mine, ca să mă omoare și să mușamalizeze totul. Este dezgustător, eu am fost mereu binele absolut.

Pereții

În urmă cu mai multe zile am fost surprinsă de un cerc ciudat, alb, l-am atins cu mîna să văd dacă dispare, proiectat pe peretele din fața biroului meu (Am căutat sursa de proiecție în zadar) - era oricum un cerc incomplet, semăna cu un Enso japonez și apoi a dispărut tot ca prin miracol...după vreo 3-5 zile de arătare - părea o fosforescență în perete - dar de ce? - aprinsă tocmai zilele acelea pentru mine în semiobscuritate. Peretele este din aceia în care nu poți bate cuie, cum sunt aproape toți - în afară de cei între camere în același apartament, pe care unii locatari îi dărîmă, în foamea lor de nou și libertate...Acesta e între dormitor și baie.

Am cunoscut odată un om (bun cu mine, membru al micii mele familii), care îmi spunea (vulgar): de ce te uiți în cur...(pardon), de ce te uiți în cur--tea mea, de parcă tu n-ai cur... de parcă tu n-ai cur-- tea ta.... scuze că mi-am arătat de voie de nevoie pereții...tot pereților. Cercul era deschis spre Nord-Est. Nu am putut să îl fotografiez.

adevăr din nou despre mine, 20 ianuarie 2017

"oamenii nu sunt niciodată mulțumiți cu toții și mereu vor schimbări, proasto” mi se spune. Aceste schimbări sunt obținute prin ștergerea memoriei mele. Din acest punct de vedere ei toți sunt viermi care digeră conținuturile memoriei mele, fiind sprijiniți de tatăl viermilor, vecinul de deasupra care de fapt a avut rolul de a facilita digestia viermilor- care mi-a săpat tezaurul și citadela de cultură și civilizație prin multiple otrăvuri reale și zgomote pe gura de aerisire comună sau tropăieli ale copiilor, care au fost create exact pentru acest tip de mâncare a memoriei unui om. De 11 ani aproape de când sînt în acest bloc a trebuit să îndur și ignoranța lumii care se sperie când înțelege că vecinii meu de deasupra nu îmbătrânesc și faptul că copiii lor nu cresc deloc. Ororile reale sau imaginate de alții despre vecinul meu de deasupra au de asemenea rolul de a facilita viermilor diverși din lume acțiunea lor destrucitvă asupra creierului meu în felul următor: oamenii sînt șocați când înțeleg așa zis adevărul despre ăla de sus și în felul acesta uită ce înțeleseseră despre mine, sau mor, sau înnebunesc, sau nu reușesc să înțeleagă că faptul mai important cu adevărat nu e ce este ăla de sus sau faptul că el are nu știu ce putere sau viață prin mine sau bani ca să mă distrugă indirect, ci adevărul că ei toți (și implicit toate spiritele creatoare de genul ăsta ale lumii) nu sunt decât viermi care trăiesc digerînd creierul meu - din punct de vedre spiritual - pentru a crea ceea ce e nou plecând de la ceea ce e vechi. În același timp toți cei din afara blocului meu s-au luptat pentru același lucru - tot prin zgomote și otrăvuri și prin izolarea mea.

După cum vedeți, nu am fost lăsată să scriu restul adevărului mai departe - mi-ar fi mai trebuit 2 săptămâni sau chiar main puțin, dar cred că nu mă vor lăsa, sunt chinuită zi de zi.

8 ianuarie 2017

Am desenat mai demult o lămâie pe hârtie pe care am scanat-o, am prelucrat-o pe calculator, și am transformat-o într-o haiga. Unii oameni răi au intrat și mi-au luat acel desen din casă. Acest lucru mă deranjează la fel ca furtul fotografiilor mele din calculatorul meu personal. În calculatorul meu e deazastru, unii intră cum vor ei și îmi iau ce vor ei de acolo și introduc o serie de porcării care nu au legătură cu viața mea. Am mai șters și eu ce am putut din ele. În apartamentul în care locuiesc se întâmplă același lucru- au intrat hoți răi șă mi-au luat diverse obiecte - pe care le mai țin minte, și diverse fotografiii ale mele și desene sau lucruri scrise de mâna mea, etc. Este foarte neplăcut uneori. Totodată ei au introdus în casa mea diverse acte false sau nu pe care le-au răspândit prin sertarele mele în dezordine, inclusiv scrise cu codul meu numeric modificat, ca și cum mă născusem pe 15 februarie nu pe 16 - la un moment dat am aruncat o mare parte din ele, dar munca aceasta de Sisif nu mi se potrivește și e fără rost. Cred că voi renunța la calculator complet, nu doar la internet. Cel puțin o vreme. Ultima oară când m-au închis la psihiatrie, nu de mult, în 2016, decembrie, mi-au luat cheia de la ușă, cu ideea că așa se procedează în cazul meu fiindcă oamenii trebuie să creadă că eu aș fi nebună sau rea. Acum eu încă exist și sunt cu adevărat eu însămi.