Aceeași plângere, azi 21 martie 2022

Azi, 22.03.22
Un desen convențional, încercând ștampilele programului gratuit Krita, findcă trăim într-o lume convențională. Programul mi se pare bun pentru copii, fascinant pentru vârsta mică. Eu l-am făcut cu mouseul. Linia munților strâmbă, fața copilului prea matură, brațul strâmb. etc. Am pus ștampile de iarbă, munți, material textil, pietriș. Când eram copil aveam ștampile cu tuș violet, cu flori și îmi plăceau enorm. Ar fi trebuit să fac întâi fondul.

20.03.22

Ei spun din nou că eu sunt un om extrem de bun și inteligent, dar care nu poate fi acceptat, fiindcă... nu spun ei ce. E monstruos, e greșit, e vorba de crimă, nu de rejecție. Ei spun că trebuie să mă omoare ca să trăiască ei o viață onorabilă și nu vor să conștientizeze nimic.???

puzzle și filozofie:

Am mai discutat despre acest lucru, am mai spus că spațiul e compus dintr-un infinit de puncte, care de fapt sunt abstracțiuni și nu au dimensiuni. Ce este atunci spațiul, ce este distanța dintre două puncte? O impresie, o iluzie care ne încântă simțurile. În acest caz și mișcarea e o iluzie și trebuie să luăm în considerare faptul că teoriile atomiste sunt și ele irelevante în această lumină, iar teoria mișcării browniene ar trebui extinsă pentru corpuri solide, pentru particule cu masă infinit de mică. Punctul e o iluzie, dar și cercetarea cu microscoape ultraperformante este de asemenea iluzorie, fiindcă instrumentele de măsură sunt construite pentru simțurile omenești. Să facem împreună un mic exercițiu de geometrie. Imginați-vă un disc de picup, cât mai perfect rotund, cât mai perfect plat, care se învârte cu turație de 33 1/3 de rotații pe secundă. Deja facem abstracție de multe lucruri – îl desenăm deci în mintea noastră cu un punct în centru, de la care pleacă o rază până la periferie, adică la marginea discului. Putem să pictăm cu vopsea albă acea rază. Punctele – abstracție noastră – care se găsesc pe acea rază – care de asemenea e o iluzie, fiindcă o linie perfect dreaptă există doar în mintea noastră, se rotesc simultan odată cu discul. Aparent, punctele de la perferia discului străbat o distanță mai mare în aceeași unitate de timp în care punctele aproape de centru străbat o distanță mai mică. Pare un paradox, fiindcă punctele se află pe aceeași dreaptă sau pe același disc stabil ca formă și dimensiuni! Au punctele viteze diferite? Nu.

Așadar ce sunt viteza sau mișcarea în spațiu bidimensional? Abstracțiuni, iluzii. Viteza cu care se deplasează circular punctele de la periferie în raport cu cadrul de referință plan, bidimensional, este probabil o funcție complexă, integrală, care însumează și calculează poziția în timp și spațiu a unui punct în funcție de toate coordonatele relative în diverse momente ale turației. De fapt noi avem iluzia unor viteze diferite în raport cu o axă fixă din centrul discului. Deci un spațiu bidimensional este imposibil în planul vieții noastre concrete, contrazice logica simțurilor noastre. Dacă adăugăm încă o dimensiune, obținem spațiul tridimensional, care aparent nu contravine simțurilor omenești.

Dar cum rămîne cu iluzia mișcării acelui disc? Totuși noi facem o abstracție – privim discul ca fiind perfect imobil, perfect plat. Ori, în fiecare din cercurile concentrice de pe disc există de fapt o infinitate de puncte! Cercul în sine e o iluzie pe care nu o putem pune în acord cu datele simțurilor. O abstracție care ne dă o anumită imagine a lumii înconjurătoare. Par a fi mai certe datele percepției tactile sau auditive, dar și acelea sunt doar simțuri imprecise și diferă de la individ la individ. Lumea este haotică și amorfă, însă spiritul omenesc o ordonează și creează astfel categoriile de spațiu și timp. Formele și culorile pe care le vedem nu există ca atare, ci doar în mintea noastră. În acest mod, modelul multidimensional planetar pe care l-am imaginat eu cu altă ocazie nu exclude definirea spațiului ca infinit. Singura problemă e că mintea omenească nu își poate imagina, adică nu poate concretiza noțiunile de infinit și nimic. Chiar dacă trăim în interiorul unui spațiu sferic, tridimensional, lumea e infinită și posibilitățile ei de variație sunt infinite.

În acest fel, prin jocul dintre abstractizare și concretizare, omul creează și recreează lumea, iar noțiunile înseși de abstract și de concret par să se întâlnească într-un punct comun.
Dacă și timpul e o iluzie sau nu e o altă problemă, demnă de alte meditații. Momentul, ca și punctul, e aparent o abstracție și nu poate fi determinat precis sau imaginat ca atare. Dacă dumneavoastră aveți altă opinie, vă invit să comentați. Este posibil ca eu să fi strecurat, intenționat sau nu, o greșeală de raționament.

E simplu ce am încercat să transmit prin acest text - imposibilitatea cunoașterii omenești la prima mână, grosso modo, căci suntem victimele iluziilor unor simțuri imperfecte - poate și dvs. ați avut impresia că, în mișcarea discului, punctul de la periferie se află pe un cerc mai mare, deci străbate o distanță aparentă mai mare decât punctul din apropierea centrului discului, care se află mai aproape de axa de rotație. Și totuși au aceeași viteză, fiind legate de aceeași rază. Lucrurile nu sunt așa cum par dacă folosim concepte geometrice simple, nerafinate. Apar greșeli de raționament. Aceasta m-a dus la o meditație pe tema perceperii realității de către om - cum am putea defini spațiul și timpul (vă rog să căutați în dicționar!), ce este spirit și ce este materie - și în ce măsură funcțiile cognitive ale omului creează sau recreează lumea.

Corolar:
Atunci putem merge cu ipoteza mai departe – poate că mișcarea este întotdeauna o aparență amăgitoare. Poate că, așa precum cuvintele sunt alcătuite din morfeme și au corespondent în lumea palpabilă, materială, prin multiple combinații noetice (lumea sensibilă fiind de fapt un fel de cosmoid intrinsec logosului omenesc, așa cum îl cunoaștem noi), tot la fel există elemente morfice ale acestei lumi reale, materiale, oferite simțurilor, care au corespondent într-o imagine imaterială a lumii, prezentă în memoria speciei. Ele există pe o hartă sau într-un program complex supraindividual, universal. Diferența dintre cele două grupuri de imagini creează funcții bijective și izomorfisme, care permit dobândirea unor atribute specifice proceselor senzoriale sau, în acest caz, procesului complex al percepției mișcării. Cum ar fi proprietatea permanentizarii obiectului ca imagine mentală. Noi avem iluzia menținerii neschimbate a obiectului și a mediului în care se află acesta în funcție de starea lui de agregare și de alte proprietăți mecanice, ceea ce creează percepția mișcării, considerând și raportul cu experiența care stagnează în memoria vie a speciei. Este o iluzie fiindcă simțurile nu pot analiza fiecare fracțiune infimă de secundă a mișcării din fața noastră, și în fiecare moment forma obiectului e alta, dar, prin imaginea permanentizată a obiectului, putem umple golurile din simțuri. Ipoteza ar fi că obiectul nu e izomorf, ci își modifică dimensiunile și forma în mod complex, creând prin acest mecanism iluzia mișcării percepute. Această mișcare ar fi doar o formă interiorizată care corespunde modificării formei unui obiect static. Ca indivizi – termen oarecum exagerat – suntem niște membri ai speciei umane și simțurile noastre oferă date despre lume în forma unor medii ponderate ale simțurilor tuturor celorlalți membri ai speciei, simțuri prin care noi suntem conectați cu celelalte axe cerebrospinale și cu celelalte lumi ale încrengăturilor și ramificațiilor nervoase. Suntem oameni dar și om la modul general. Din punct de vedere biologic reprezentăm întreaga lume vie și celulele ei sensibile și programele ei genetice. Adică viața. Și viața are o esență bio-electro-magnetică, care permite interacțiuni complexe între om și mediu.

De aceea, mișcarea poate să fie o iluzie a simțurilor noastre comunicante. Obiectul care se mișcă sau nu ar fi de fapt ceea ce era numit materie – cu multiple modificări în timp și spațiu. În dicționar spațiul era așadar definit drept ”formă fundamentală a existenței materiei”, iar timpul drept ”mediu omogen și nedefinit, analog spațiului”. Această viziune a lumii drept ceva static în mod real duce la solipsism și reducționism. Poate nu este chiar așa devărul, poate ipoteza este incoerentă. Dar caracterul comunitar al lumii și lumescului pentru oameni – lucru cu care toți sunt de acord – implică cel puțin o comunitate a percepțiilor și conceptelor, cu toate diferențele interindividuale. Astfel, este important să ne cultivăm distanțele și autonomia, pentru a nu cădea la limită într-un fel de supercreier platenar sau turn Babel, ipoteza fiind deci convergentă cu vechea teorie a Big Bang-ului. Fenomenele acestea de horă, cerc care se strânge și apoi se deschide sau diferitele modele care includ cicluri de creștere și descreștere sunt inima sistemelor biologice care se contractă și se dilată, fapt valabil pentru individul însuși, dar și pentru specie sau civilizații – iar în context socio-politic reprezintă zbuciumul derizoriu uneori al alternanțelor pace-conflicte.

din nou mizeria de zi cu zi - acum, ultima lor idee e că ei vor să paralizez ca să aducă copilul la mine să îi dau eu harul... ! Tocmai am auzit, fiindcă mama vorbea la telefon, că familia Popa are un copil mic, dar nu știu al cui e și ce e cu acel copil - mama nu vrea să îmi spună. Proștii probabil cred că eu am inventat aceste idei cu copii, un lucru imposibil! Pe mine nu m-au acceptat niciodată, deși nu am greșit nimic și nu am fost nebună și nici bătrână până nu de mult. Ei spun că mama i-a trăznit și omorât pe toți - deși pare așa în toate cazurile morților din familie, unde ea cel puțin a contribuit, totuși există o excepție - nașu, el a fost clar otrăvit, dar nu știu sigur dacă, înțelegeți ce spun... Oricum, când bunicu a venit aici înainte să moară era clar ce efect avea mama - și mama Limpi a venit și ea înainte să moară și am văzut același lucru. Efectul ei era mereu de înroșire a feței, cum mi se întâmplă și mie în ultimii ani, de când stau aici cu ea, dar nu rezultă clar vina ei. Tata, nașa, buna... bieții câini din curte în mod sigur au fost loviți de ea sau de cineva care voia să pară că e ea, Rita, cățeaua de la bloc a făcut și ea comoție cerebrală cu mama, care oricum o îngrășase, în absența mea, după moartea tatei. Eu nu șiu de ce ea ”trebuie să se descarce”, cum spunea tata...nu știu ce voia el să spună, se referea poate la vremea de afară. Nu am înțeles tot. Poate și tataia, mamaia...Primul mort din familie, după tataia care paralizase, a fost buna și a murit exact când ea a venit pentru scurt timp în vizită acolo în sat. Poate nu ea a fost cauza, recunosc că nu știu, e adevărul, nu am avut niciodată idei delirante. Concluzia pe care am tras-o e aproape logică, dar nu sigură, fiindcă înainte să mă mut aici pățeam tot așa când veneam aici în vizită și în rest nu.
În ultimele 2-3 luni luni nu m-au mai lovit cu idei de moarte sau distrugere decât rar. Este posibl ca proștii, fără să știe nimic, să creadă că oamenii mor din cauze interioare lor, nu fiindcă ar fi f_ți sau otrăviți. Repet, cu deplină sinceritate, nu sunt sigură de rolul mamei în aceste morți, nu am nicio informație certă și nu am avut niciodată vreo idee delirantă. De asemenea, în utimele săptămâni nu m-au mai torturat cerebral.

14.03.22

Am încercat să pictez flori, dar nu mi-a ieșit bine, m-am inspirat din fotografii, că narcisele nu au înflorit încă. Cel puțin acum știu câteva lucruri pe care trebuie să nu le fac.

contorizez greșelile și voi încerca să le elimin când voi desena din nou, dar nu flori, că e prea greu - să nu fac contururi, să nu trec de două ori pe același loc, să nu dau impresie de creion colorat etc.

Vă implor din nou în genunchi, aveți milă, sunt izolată complet - în afară de mama, de foarte mulți ani, de fapt din 84, cu excepția a 5 persoane, mai demult... poate cunoașteți pe cineva sau un loc, în afară de biserică, unde pot merge... eu nu sunt făcută pentru pictură... asta nu contează... acum din nou otravă, doare burta... ei spun că toți au citit blogul meu, dar toți au înțeles că eu aș fi altceva decât sunt...???

Asta a fost a doua tentativă eșuată azi. Cred că voi încerca din nou narcise. o poză mai veche, din februarie, 9, a.c. - plină de ciori, de la noi în curte

Vă doresc o primăvară plăcută!

Azi, 16.03.22 iar au început cu ideea că vor să mă bage la crematoriu... mereu spun ei și asta.
Dragă X,
Voi trece direct la obiect. Tu știi probabil că am fost tratată psihiatric și iau zilnic medicamente - datorită acestui lucru, și din alte motive totodată, sunt complet izolată. Tu ești una dintre puținele persoane care au existat în viața mea amărâtă - doar ca o relație accidentală și oricum și din acestea au fost tare puține în viața mea, numai câțiva oameni. E adevărul. Am avut numai 5 relații mai aprofundate cu alți oameni toată viața, 4 colegi și o vecină, dar și acestea de mult.
Îmi cer iertare că te deranjez și poate că nu poți să mă ajuți, dar te implor dacă e posibil să mă ajuți. Absolut nimeni nu a avut nevoie de mine întreaga mea viață și nici în prezent și totuși aș fi putut să ofer iubire și ajutor. Eu sunt un om tăcut și nu am nicio dorință să îmi povestesc viața cuiva - am scris oricum totul, în cele mai mici detalii, pe blogul meu de memorii - dar nu știu dacă citește cineva, internetul e controlat de alții. Am trimis în multe locuri fiindcă încă puteam oferi ceva altora, încă puteam face anumite lucruri, îmi place să ascult, nu să vorbesc, îmi place să tac, dar aș fi putut face câte ceva. Nimeni nu mi-a răspuns, nimeni nu mă vrea, nici psihologii sau psihiatrii. Acum însă nu aș mai putea face tot ce puteam odinioară... Întreaga viață am răbdat greu izolarea, nu am avut și nu am pe nimeni să îmi scrie vreo scrisoare sau să îmi vorbească la telefon - nici rude, nici cunoștințe. Am numai 51 de ani - dar greul a început după peste 30 de ani de izolare, izolare care a început din 1984. Este monstruos, inuman, oamenii sunt în general singuri total la bătrânețe timp de circa 20 de ani, numai vreo 20, dar eu sunt izolată de la 13 ani.

Știi probabil că sunt șchioapă în urma unei tentative de sinucidere. Regret asta. Atunci eram încă tânără, aceasta fiind una din cele numai 3 greșeli de-a lungul vieții mele. Aș face orice, dacă ar fi posibil să mă întâlnesc cu oricine - nu am unde merge... acum stau în Voluntari, dar încă mai pot veni în oraș. E adevărat bineînțeles tot ce am scris pe blogul meu, dar asta nu ar trebui să conteze, nu am greșit nimic! Viața mea era în pericol prin însăși izolarea inumană, prin luarea nedreaptă și nejustificată a drepturilor la studii și muncă și prin otravă. Da, e adevărul că am fost mult otrăvită, dar desigur nu aș fi spus altora așa ceva, dacă aș fi avut o relație cu alții, nu aș fi lovit pe nimeni cu adevărul despre mine - nu e vina mea că sunt otrăvită - am implorat și pe facebook în genunchi mereu... Este o ipocrizie să pretindeți că mă eliminați în totală izolare - de zeci de ani - numai fiindcă nu aveți încredere că eu nu aș fi spus adevărul în gura mare. Nimeni nu a încercat vreodată să mă accepte - dar aș fi fericită chiar și numai să privesc oameni - aici nu mai pot merge la biserică, fiindcă oamenii care merg acolo oricum sunt altfel, au cu totul alte interese și nu avem ce comunica, am fost dar mă tratau ca pe altceva, știi bine ce vreau să spun. I-am spus preotului că aș face orice, dacă pot ajuta ceva la biserică și că sunt izolată din 84 - dar poate că nu m-a crezut. I-am explicat că nu am nici rude, nici la telefon, decât pe mama. După un timp, un preot și preoteasa au murit, nu știu sigur dacă cel cu care vorbisem, cred că altul. Nu m-am mai dus, nu e locul meu acolo. În anotimpurile calde mai merg în parcul din apropiere și mă uit la copii, care uneori mă înjură... dar nu e destul. În fiecare zi plâng din cauza izolării. Mi-e foarte greu să citesc sau să învăț ceva din același motiv, alte treburi nu am.

Mulțumesc mult dacă ai citit, X, eu am fost izolată, nu m-am izolat singură - dacă cunoști vreun colțișor de lume unde să merg și eu, poate mă vei ajuta. Mă gândeam să mă internez iar la psihiatrie - acolo sunt câteva relații cu alții, cu pacienții, cu personalul... dar nu e o soluție decât pentru câteva zile, căci cei de acolo nu păstrează relații cu ceilalți din spital. Mulțumesc.
Cu drag, Cristina, Martie 2022

17.03.22
ei spun că oamenii sunt așa proști încât cred că, dacă eu sunt total izolată de așa mulți ani, atunci înseamnă că cineva a hotărât asta cu bună știință cu un scop bun și cineva precis se ocupă de cazul meu în mod responsabil! Ei spun din nou ”cum să îi explic unui om care nu a greșit nimic că trebuie să moară?” - ei zic că toți au mințit despre mine???! ce?

Scrisoare pentru oamenii de pe facebook
Stimați concetățeni,
Am implorat de multe ori în genunchi mila dvs., fără succes. Cei care mă vizitează în gând au spus ades despre dvs. că ați fi nebuni care cred că eu sunt nebună, dar eu nu sunt deloc, ceea ce creează o situație penibilă. Eu voi încerca să nuanțez aceste afirmații, cu diverse lucruri, așa cum se arată ele în mod logic privirii.
1. Consider că cei inteligenți dintre dvs. au înțeles deplin că eu am scris tot adevărul și numai adevărul pe blogul meu de memorii, chiar dacă eu pretind, pe bună dreptate de fapt, că nu am avut de fapt greșeli întreaga viață în afară de trei fleacuri de fapt – ca greșeală - și pentru care nu puteam fi condamnată la moarte. Nu știu câți sunt aceia inteligenți.

2. Este posibil ca unii dintre dvs să fiți acel tip de oameni buni care nu crede că oamenii răi pot face atâta rău unui om nevinovat sau că Dumnezeu nu permite așa ceva, prin urmare nu credeți adevărul celor spuse de mine și aveți eventual în plus un sindrom de Big Brother – un Dumnezeu care mă pedepsește sau mă gratifică drept, ca pe dvs de exemplu! Sau credeți aberații psihologice sau psihiatrice, uitând că toți mint ca și alți intelectuali și vă gândiți probabil că psihiatrii sau psihologii, care nu au vorbit niciodată cu mine, au ei grijă de mine în așa fel încât dvs. să fiți protejați și eventual și eu.

3. Este posibil ca dvs. să fiți din acei oameni răi care cred că sunt nebună și că Dumnezeu mă pedepsește astfel pentru greșeli din tinerețe – poate că nu ați citit blogul meu cu atenție – căci am avut numai câteva greșeli mici, în număr de trei, dacă sunt explicate corect, și nu aveam cum să am mai multe, fiindcă eram om inteligent - și implicit bun. În rest, am povestit totul până la detalii și mi-am vânat toate cele mai mici greșeluțe, insignifiante, pe care nici nu trebuia să le notez, adică am făcut din țânțar armăsar.

4. Este posibil că dvs. să considerați că fuga e rușinoasă, dar sănătoasă și eventual minciuna la fel (! Deși minciuna nu e niciodată inofensivă, iar eu de exemplu nu pot minți încă din copilărie) și să mă izolați și să fugiți de mine, crezând că vreun fel de mafie sau forță din popor vă va urmări și vă va face rău dvs. și familiei dacă vă purtați omenește cu mine, fiindcă se pare că poporul crede minciuni despre mine, așa cum spun mulți peste mintea mea, și de aceea poporul mă lovește pe străzi sub forma oamenilor necunoscuți și vulgari care mă scuipă sau mă înjură destul de des sau îmi creează diverse probleme în puținele treburi în societate – la medic, la cumpărături etc. Eu consider că e greșit – ce s-ar întâmpla dacă toți cei buni și inteligenți ar face așa?! Mie normal mi se pare adevărul în locul minciunii, respectiv consensul tuturor intelectualilor adevărați și exprimarea adevărului, fiindcă nu e necesar să omorâm oameni nevinovați pentru furia poporului, ca în evul mediu, putem găsi alte soluții de catharsis. Seamănă cu cântecul lui Pittiș – Vânare de vânt, după Bob Dylan, care ulterior a luat premiul Nobel, în mod firesc. Și eu l-am cântat, după cum poate știți – chiar m-am dat în spectacol pe youtube, din cauza izolării crunte. ”de câte ori omul vede un rău/ și tace-ntorcând capul său”

5. Poate unii intre dvs, mă persecută și mă omoară indirect sau direct crezând că eu aș fi avut influență nefastă asupra lor sau greșeli intenționate sau nu, prin care i-am lovit și ei stau cu degetul acuzator către mine – dar eu încă nu mi-am pierdut memoria, țin minte sigur că nu am greșit. Este posbil ca dvs să fi raționat greșit, dar orice greșeală poate fi iertată. Răul începe când greșeala se transformă în crimă cu pre-meditare. E posibil ca dvs să fi raționat greșit din cauza minciunilor sau propagandei unor psihologi sau psihiatri. Mai este posibil ca dvs să credeți pe unii care mint despre asta și nu pe mine, deși nu mă cunoașteți. Mai mult ca sigur că nu vă fac rău personal dvs., domnule X, nu mai mult decât orice alt intelectual, ba în mod sigur mai puțin decât mulți dintre ei, am fost în întregime un om de bine, nu m-am gândit la oameni nici în absența lor, deci nu avem cum să îi influențez direct. Fiind un om de bine și inteligent, rolul meu pozitiv indirect a fost infinit mai mare decât cel de aducător de mici ploi sau furtuni, și ele oricum necesare. Nu uitați că am fost totuși om foarte echilibrat și nici 15 ani de continue torturi și otrăvuri nu m-au dezechilibrat – am fost mereu calmă, liniștită, senină, cu multă lumină și bunătate în gând – ce să mai vorbesc de frumusețe, că practic trăiam stări de grație aproape zilnic, de exemplu în fața chipului unui copil, unei frunze, unei lumini difuze etc. Sau adesea în fața frumuseții ideilor, cum ar fi filozofia, studiul lingvistic etc. Am înțeles corect că am fost un om cu influență bună, fiind bogată intelectual și mereu pozitivă ca gândire. Niciodată ură sau invidie sau regret, sau remușcare, sau orgoliu sau deprimare etc. Deci... Doar iubirea și îmbrățișarea, dăruirea non-erotică. Însă cei răi au spus clar că trebuie să mă distrugă și să mă omoare, iar respingerea a fost completă, fără să fi greșit nimic – deci resurssele mele au început să dispară, mai ales prin tortura cerebrală cutremurătoare din ultimii 6 ani – prin otravă și f_t.

6. O parte dintre dvs. pot să fie foarte sceptici, blazați, cinici, mai ales dacă au avut, să zicem, experiențe paranormale sau transcendentale sau vieți anterioare în memorie, eventual inconștient (nu exclud) sau o imensă cultură de ordin intelectual –expertiză în mai multe domenii – în timp ce eu sunt doar un copil curat și nevinovat. Fiind dumnealor obișnuiți cu ecoul morții din tranșee sau de pe eșafoade și prin toate celelalte instrumente de tortură asupra nemuririi noastre, fiind ei oameni care leagă biologic ciclul vieții omului de restul fenomenelor sistemice ecologice, ei nu mai sunt impresionați de otrăvirea mea și nici de izolarea inumană în care mă zbat din 1984. Ei pot să considere că nu le place de mine deloc și deci nu mă vor accepta cu ei deloc, așa cum au făcut din copilărie. Ei pot să creadă că nu aveam aptitudini de comunicare și oricum nu aveam experiență de mai multe vieți sau erudiție, cum mi-era înclinația în tinerețe, dar nu m-au lăsat alții să citesc și mi-au torturat memoria cărților citite. Ei nu realizează că eu nu am avut chiar nicio șansă și am fost perfecțiunea, chiar dacă tânără – iar la vârsta maturității, când toate tainele mai importante s-au șters, chiar nimic, nimic rău. Acum sunt deja 20 de ani aproape – am 51 de ani și maturitatea începe la 35 – serios! În afară de faptul că nu se potrivesc cu mine cea năpăstuită, ei poate nici nu cunosc un loc unde aș putea fi de folos. Oricât de puțin, de pildă să fi ascultat oameni care au nevoie să vorbească, (nu eu) să fi avut grijă de copii orfani sau altfel de copii bolnavi sau de bătrâni etc. Sau orice aș fi putut scrie, corecta etc. Orice activitate scoială, chiar și prin corespondență. Dar scepticii aceștia cred că nimeni nu trebuie ajutat, că omul care nu se ajută singur merită să moară în rigolă, că nu e bun destul pentru viață, că nu e adaptat, sau, dacă este, atunci societatea nu e pregătită pentru el și nu are rost să încercăm schimbarea/modificarea echilibrului societății. Însă uneori, cu cât e omul mai drept și nevinovat, mai inteligent și bun chiar, apar necazuri în restul societății când el e lovit și el săracul nu are nicio șansă și pe nimeni ca ajutor – doar să vadă și să audă alt om, el/ea nu are tendința să aducă ceva negativ în viața altuia prin lamentațiile sale.

7. O parte din dvs. poate crede că eu sunt vinovată de greșeli pe care nu le-am comis niciodată - căci am fost doar un om bun și inteligent, nu aveam cum greși, sau, repet, puteți crede că sunt nebună, fiindcă așa mint psihiatrii – adică nebună în sensul rău, că fabulez, că delirez și deci că am scris minciuni despre mine, sau adevărul, dar că era necugetat să scriu adevărul și chiar rău, deși nu e adevărat. Aceasta a fost un lucru normal, inevitabil, și bun. Unii spun peste mintea mea că dvs. sunteți nebuni sau influențabili și credeți că eu nu pot comunica normal cu oamenii din cauza acelor gânduri telepatice, dar asta nu ar fi deranjant – unii ascultă radioul și totuși vorbesc la telefon simultan de exemplu. Eu pot chiar să îi alung pe cei din mintea mea prin tăcere. Alții spun că o parte din oamenii care stau peste mintea mea sunt răi și lovesc pe cei pe care eu îi întâlnesc și astfel mă acuză și mă omoară pe mine – dar asta nu știu, nu cred, poate e tot o minicună. Nu m-ați acceptat deloc, nici în scris, prin scrisori. Nimeni. Am încercat să obțin întâlniri cu dvs, deși între dvs vă întâlniți și faceți poze, am scris scrisori către colectivitate, precum asta, dar și individuale, în zadar. Cred că vă puteți imagina că după peste 37 de ani de izolare e sfâșietor. Singurătatea, de fapt izolarea, e lepra sufletului. Eu nu am lovit pe nimeni întreaga mea viață absolut deloc.

8. Cei care sunt îndoctrinați de lucruri care încep cu litera P – psihiatrie, politologie, psihologie, adică gunoaie pentru mine – pot să creadă că eu, tipul omului rațional, calm, lucid întotdeauna, aș fi nebună sau că dvs. sau alții ați scăpa de nebunie dacă eu aș muri sau înnebuni. Sau altceva – că cei de specialitate, gardienii sistemului, trebuie să aibă grijă de mine și, fiind eu izolată din 84, cu 8 ani înainte de psihiatrie, probabil că ei au dreptate că trebuia să fiu izolată toată viața. Nu v-ați gândit niciodată că ei mint? Eu puteam dovedi clar asta. Ei spun că eu am fost aruncată la gunoi și că trebuie să înțeleg că dacă omul e închis cu forța la psihiatrie viața lui se termină. Poate de aceea m-ați respins mereu. Mai sunt și lucruri vulgare cu P – e posibil ca dvs, raționând incomplet, să fi crezut că eu eram curvă în sens psihologic, sau un om atras și interesat de sexualitate sau de actul sexual, ceea ce nu a fost niciodată așa – dimpotrivă, lucrurile sunt ca în cazul tuturor sfinților martiri, care erau violați sau mureau din cauza apărării fecioriei lor etc. Absolut niciodată nu mi-am dorit viață sexuală, nu am avut pofte sexuale deloc, și aș fi preferat, dacă aș fi avut de ales, să nu mă căsătoresc, dar să fi fost acceptată ca intelectual, dar probabil că acesta ar fi fost lucru improbabil. Am respins categoric violul sexual de la distanță de mii de ori, dar ei tot persistau, oricât tăceam, oricât mă rugam etc.

În ansamblu poate și dvs, credeți aberația că trebuie să mor pentru greșelile altora fiindcă au mai fost precedente sau că trebuie să mor fiindcă prea mulți au mințit și trebuie să apărați onoarea acelor ticăloși, care nu vor să recunoască ceva rău ce au greșit ei – deci vi se pare că e mai frumos estetic în societate dacă mă omorâți, fiindcă ați înțeles că eram martir. E greșit.
Tot greșit e că trebuie să mor pentru greșelile neimaginate de mine de care mă acuză unii, fiindcă ele nu au existat, nu mi-am pierdut încă memoria. NU am f-t pe nimeni niciodată, nu am lovit pe nimeni niciodată și nu aș fi făcut asta. Sunt unii care cred că eu nu sunt nebună și de aceea nu sunt acceptată în societate, fiindcă ei vor să apere minciuna că aș fi fost nebună cu prețul vieții mele. Ei zic că e cea mai monstruoasă crimă care a fost comisă vreodată asupra unui individ.

18.03.22
Ei spun că eu sunt un om prea bolnav și nimeni nu vrea oameni bolnavi - dar ulterior au spus că e vorba de boala psihică și totuși această boală nu mă împiedica să muncesc ceva sau să fac anumite lucruri bune - cred că ați înțeles că tot ce am scris pe blog e adevărul, de ce îmi vor moartea? Alții zic că boala psihică e doar o invenție, dar eu depind de medicamente - și totuși aceste medicamente nu mă împiedicau să muncesc. Acum am îmbătrânit și e vorba de alte boli, dar totuși... Ei zic tot timpul că toți știu că nu sunt nebună, dar vor să mintă și să mă omoare ca să ascundă faptul că ei au greșit....!
Iată răspunsul la scrisoarea mea către X:
Draga Cristina-Monica,

eu iti multumesc ca ai avut incredere sa-mi scrii si te rog sa ma ierti ca nu pot raspunde imediat, dar timpul meu nu-mi apartine asa cum as vrea eu.
Nu vreau sa-ti raspund cu fraze politicoase si care nu spun mai nimic, ci am sa trec si eu direct la subiect. Stiu ca izolarea si singuratatea sunt greu de dus, de aceea este nevoie sa iesi din carapace si sa incerci sa-ti gasesti drumul catre oameni. Ma gandesc aici concret ca ai putea sa faci voluntariat, si asta in orice domeniu. Mai ales acum, cu criza ucrainiana, cred ca e nevoie de voluntari si oameni inimosi care se implice pentru soarta acestor amarati. Incearca sa iei legatura cu diferite organizatii si sa afli daca e ceva ce te tenteaza sa faci. Stiu eu....lucru cu copii orfani, cu batrani, cu animale.....sunt atatea directii in care poti ajuta si e chiar nevoie de oameni cu inima mare.
Si daca-mi mai permiti un sfat, si sper ca nu te superi ca sunt directa si sincera cu tine: cand te duci sa-ti oferi ajutorul nu povesti si nu da detalii multe despre problemele tale. Lumea nu are rabdare si deschidere sa asculte despre altii, ti-o spun din proprie experienta. Deci du-te si ofera-ti ajutorul si lasa-i pe altii sa-si etaleze vietile (asa cum bine spuneai ca preferi....)
O alta recomandare ar fi sa te inscrii la un curs de ceva....orice iti face placere (poate chiar ceva cu componenta manuala, face f. bine la psihic). Asa poti veni in contact cu oameni si ai si un subiect/activitate comuna despre care poti vorbi cu ei.
Ti-ar prinde bine poate sa faci si mici drumetii. Nu stiu cat de "fit" esti in materie de excursii, stiu doar ca mersul pe jos si natura ne fac tuturor f. f. bine. Sunt grupuri multe care organizeaza excursii. Te poti interesa pe facebook sau pe net si poti sa-ti alegi ce-ti place.
Un ultim sfat ar fi sa incerci sa-ti gasesti un psiholog/consilier/coach si sa te duci la cateva sedinte. Nu spun psihiatru, ci psiholog. Te-ar putea ajuta sa-ti gasesti un echilibru, sa te desprinzi de trecut si sa te uiti cu incredere la prezent si viitor.
Oricat de grea ti-a fost viata pana in prezent, doar de tine depinde sa ii schimbi cursul. In fiecare zi incepi o noua viata. O poti trai cu ochii intorsi spre trecut, sau poti sa pui punct trecutului (indiferent cata suferinta si probleme au existat) si sa incepi sa-ti construiesti, pas cu pas, o alta viata. Aici ar fi bine ca la inceput sa te sprijine un profesionist. Trebuie sa ajungi sa ia incredere in tine si in oameni.
Treci la fapte si cauta sa te bucuri de lucrurile marunte pe care ti le ofera ziua de azi.
Iti doresc mult bine si-ti tin pumnii in tot ce vei intreprinde!
Cu drag

Și eu am răspuns iar, deși scrisoarea era negativă:
dragă X, mulțumesc pentru răspuns. Vreau doar să știi că eu am căutat mulți ani ceva pe internet și nu există sau nu găsesc eu - ideal era să mă recomande cineva. Sau să îmi spună cineva ceva clar, unde și cum și pentru ce. De exemplu, am telefonat când aveam doar 47 de ani la Trepte și nu m-au acceptat numai după apelul telefonic. Practic nu există nimic, nici măcar ceva online, nici măcar cenacluri de poezie - am așteptat ani mulți. Am observat că tu ții cursuri [text abreviat]. Nu am stat niciodată în carapace, cum spui tu. Am observat că există doar cursurile de pe calea Victoriei, destul de scumpe, dar inutile, fiindcă au doar câteva ședințe, timp în care nu poți învăța nimic și nu poți face cunoștință cu alții, că altfel m-aș fi dus. Bineînțeles că nu spun altora nimic despre povestea mea, nici nu am spus vreodată - oare tu așa mă ții minte, dacă te gândești ce și cum am vorbit împreună? Nu ți-am spus nimic și nici altora nu am spus. Dacă întâmplător afli ceva concret pentru mine, îmi poți scrie.
Mulțumesc, Cristina

ei au inventat acum că există un motiv al morții mele de care eu nu am habar - că politicienii au mințit despre mine și că sunt nebuni și m-au f-t (?!!) și de aceea vor să mor eu, fiindcă ei sunt persoane importante ???!!
dacă ar fi așa, ceea ce eu nu cred, atunci de ce să mă omoare pe mine - eu nici măcar nu am urmărit știrile decât o dată în viață, demult - sunt atâția oameni răi sau proști sau nebuni cu adevărat interesați de politică, eu am fost un om complet bun și nevinovat și chiar un om de valoare, dar ei toți, oamenii toți m-au închis și m-au torturat cutremurător zeci de ani în izolare - nu m-au lăsat să dovedesc ce eram nici măcar prin scrierea unor poezii mai bune!! Au fost torturi monstruoase încontinuu și acum sunt aproape 38 de ani de izolare.
ce fel de regi sau împărați inumani și monstruoși se cred ei? Voi chiar credeți așa ceva?

10.03.22

Azi am închis blogul meu de haiku - nu avea niciun rost să îl mai țin - nu aveam pe el, blogul meu personal, acces să editez postările mai vechi - ca și pe acesta. Nimeni nu era interesat de ce am scris, nimeni nu comunică cu mine, am eșuat. În plus, am avut prea mulți vizitatori de pe siteuri pornografice.
Stare de greață, durere de burtă și de cap - probabil din nou otrăvită. Mi-a dispărut poate cel mai important obiect al meu din casă - ciorapii compresivi antitrombotici - și nu mai există în oraș din cei buni, presupun că nicăieri. Aveam două bucăți, foloseam doar la piciorul drept și erau excepționali - ce se află în comerț nu e bun. I-am primit în dar după tentativa de sinucidere și amputare, în 1999, și abia acum au devenit necesari, foarte necesari - am avut grijă mare de ei, dar, la un moment dat, m-au torturat cerebral și am uitat unde erau și au dispărut. În plus, înainte să dispară, cineva a tras de ei - și s-au întins mult la talpă, nu a fost de la sine. Nu uitați că mama mi-a găurit mulți pantaloni, cum am mai povestit, e adevărul sigur.
Porcii au intrat cu ideea că trebuie să distrugă totul fiindcă nemții au înțeles totul. Sunt nebuni, nu m-am gîndit niciodată la nemți sau la alte popoare, nici nu sunt ca mama cu idei despre români sau România. Mai am unul singur, dar nu poate fi acum folosit, nu explic. Am mai luat din farmacie, sunt scumpi și proști, mai mult distrug piciorul. Ei spun că mama e nebună, că e în totalitate controlată de un porc și că nu știe ce face. (în engleză). Ei spuneau că acei ciorapi mi-au salvat viața. Nu chiar, dar aproape.
Dacă nu îmi f-teau amintirea locului unde erau ciorapii, nu ar fi putut să îi ia decât nu mai spun cum și nici nu trebuiau să îi ia. Probabil că îi deranja vreodată în trecut că îi durea capul eventual dacă încercau să îmi facă rău și atunci au luat-o razna complet, fără să înțeleagă că omul bun și nevinovat nici măcar nu trebuie lovit. E adevărat că uneori mi-au dispărut obiecte când locuiam în oraș, dar ei spun că mama le lua, poate acum vor reapărea....

11.03.22
azi noapte m-a durut capul în somn aproape toată noaptea. E adevărat că m-au ”ținut” în ”închisoare” din 84, și izolare tot de atunci - ei au spus că din cauză că vor să mă omoare - probabil că, fiind otrăvită și f-tă, zic ei, ei consideră că nu aș fi funcționat socio-profesional bine și că trebuie să mă respingă, ca și cum nu aș fi om, ci doar anumal de sacrificiu, ca să mă poată omorî fără alte neajunsuri adiționale - și totuși am fost mereu normalitatea desăvârșită și puteam dovedi și un om cu adevărat bun și frumos, la nivel intelectual bun - ei spun mereu peiorativ - ”pentru o nebună...”, ca și cum au dispreț pentru un lucru care nu a depins de mine și nu e datorat unor defecte fizice sau psihice, și nici unor greșeli, e doar sclavie din naștere și ei au disprețul pe care îl aveau față de sclavi odinioară, dacă e corect ce se spune. Cât despre ciorapi, eu încă mai sper că îi voi găsi, dacă apar, voi scrie aici și voi explica unde erau - se pare totuși că nu mai sunt.
ieri am vândut urâtele tablouri de pe pereți - cineva mi-a dat 400 lei pe 5 bucăți
azi m-am tuns din nou - fusese tuns la bărbier și era inegal - deși erau 6 luni de când îl tunsesem, abia acum începuse să se așeze - am rugat să mă tundă cât mai lung cu putință, încât să se îndrepte oarecum, am rugat de două-trei ori și m-a tuns iar foarte scurt - oricum așa pățeam mereu din 84, chiar și în copilărie mă tundeau urât - ei spun din nou că toți au mințit - acum puneți-vă în locul meu, ce treabă am eu? De unde să știu cine și ce a mințit? Ei spun că mama e un om extrem de rău și se bucură când poate face cuiva răul, în timp ce eu mă bucur dacă pot face un bine și dacă alții sunt fericiți.

ei zic că oamenii nici acum nu au înțeles că eu sunt eu ???! Ați observat oare că rima poeziei e în oglindă - strofa unu față de strofa doi?
12.03.22
Au spus din nou azi că au înțeles că nu pot să mă desfacă și trebuie să mă omoare??? De ce? Nu dăunez și nu am dăunat nimănui. M-au masacrat încontinuu din 1984, nu au încercat invers niciodată - adică să mă accepte, să mă lase în pace. Au zis că nu au cum, fiindcă e vorba de orgoliul unui porc, ceea ce e totuși ilogic! Sunt nebuni, sunt izolată din 84 și abia mai îndur... aveți milă! Ei spun că absolut toți sunt nebuni și îndobitociți. Iarăși - ”ei cred că tu ești cel mai nebun om și tu ești de fapt cel mai normal”??? au început să mă atace și în contextul războiului - că rușii vor să mă omoare fiindcă eu sunt singurul om care menține echilibrul lumii și ei vor să rupă echilibrul ca să le fie mai bine cu un alt echilibru ulterior. Bineînțeles, repet ceea ce e evident, îmi dau seama că proștii pot crede că eu am rătăcit acele obiecte care mi-au dispărut, și totuși ele mi-au fost luate - desigur numai de ciorapi îmi pare extrem de rău, aveam nevoie de ei...deci discul cu Chopin, cartea Idiotul, excepționalii ciorapi bej (doi) și cel negru, care era de la farmacie și nu prea era bun.

fleacuri copilărești:

4.03.22

Desenul meu de azi, prelucrat pe calculator, după o poză, modificat:

Azi iar durere de burtă, durere de cap și greață, ca acum câteva zile... poate e otravă sau poate altceva...

5.03.22
Abia m-am trezit la ora 12. Încă mi-e rău. Desenul l-am făcut mai prost decât aș fi putut să-l fac dacă nu mi-era rău, l-am postat ca pe o dovadă și amintire pentru mai multe lucruri, dar nu sunt nebună că desenez... Au intrat peste mine cu ideea ”Nu! Va muri!”, ca și cum aș fi greșit ceva. Nu am greșit nimic toată viața. Iar au intrat în engleză cu ideile ”they can't break her” și ”again the same mistake”, deși nu am greșit nimic, ca întodeauna. Ei zic că cea mai mare parte a celor care mi-au făcut rău nici măcar nu au înțeles că nu am fost nebună niciodată. Mă doare genunchiul drept și a fost aproape brusc distrus în 2018. Mă umflu mult în fiecare zi. Ei au mai inventat că mie mi-au aruncat în cârcă toate vinile celorlalți, despre care eu nu știam nimic și chipurile din cauza asta mi-au distrus diverse părți ale organismului.?? Păi de ce, din moment ce știau să nu greșisem nimic, de ce au distrus? Răspunsul lor e mereu la fel - numai de ochii lumii proaste. Bine, dar eu nu am greșit chiar nimic, și nu am avut nicio șansă, de ce să fiu acoperire pentru greșelile altora? Am fost un om inteligent totuși și bun. Nu cred că era necesar să mă omoare.

6.03.22
Azi noapte a venit ceva sexual peste mine, ceea ce se întâmplă foarte rar, o dată pe an sau la doi ani. Acum am rămas din nou fără căldură, iar s-a stricat centrala, la noapte va fi frig în casă. Iar au intrat cu ideea "tu vei dormi somnul de veci în curând”

7.03.22
A reparat cineva centrala. Deși e plicitisitor, continuu să copiez propriile mele poezii, e și asta o activitate. Poate am scris câteva poezii mai bune mai demult, dar numai câteva și nimeni nu le-a vrut, așa că am scris mai prost, din ce în ce.

Mâinile mă dor, e greu să scriu. Ei spun ca întotdeauna că toți vor să mor și eu nu am greșit nimic.

8.03.22
Iar a venit cineva/ceva sexual azi-noapte. Dacă până acum îmi urâțeau mult pozele, de o vreme le cosmetizează, astfel încât arăt mult mai tânără, fără riduri, fără păr de prisos, pielea albă și netedă etc.

2.03.22

Ei spun că m-au suspectat de plagiat când am publicat cărticica mea de poezii, fiindcă mă torturaseră foarte monstruos cerebral și sexual și credeau că sunt proastă de tot - bineînțeles că nu cred așa ceva, torturile monstruoase cerebral au început cam după ce mi-au publicat acele poezii. Deși sunt poezii slabe, ele totuși arată adevărul despre mine, dacă sunt citite de oameni inteligenți, de aceea mai le postez odată aici, cu link spre pdf-ul încărcat de mine pe wordpress, fiindcă aici nu se poate încărca nimic. Nici măcar titlul nu e bun. Cineva spunea că nu puteam deveni poetă cu numele meu Cristina-Monica Moldoveanu, nu fiindcă am avut viață foarte grea și am fost nevinovată, ci fiindcă numele însuși nu putea fi predestinat pentru asta. Poate așa e.

Cântece pe sub ușă

După toate că îmi latră încontinuu de moarte de vreo 16 ani, ceea ce e urât și chiar oribil, azi au inventat că statul major al armatei a decis omorârea mea. Probabil în contextul războiului despre care nu știu nimic. Încontinuu repetă că toți cred că eu sunt altceva decât sunt. De cel puțin 10 ani sunt obsedați de idei cu câini - ”eu nu vreau să devin iar câinele ei” - ei spun că simplul fapt că eu sunt mai inteligentă îi face să se vadă câini. Ei vor ca eu să fiu proastă și ei mai deștepți. Dar, spun eu, eu nu am fost doar un om inteligent, am fost cu adevărat un om perfect. Ce au cu mine de atâția ani, în care eu nu am greșit nimic? Ei spun că îi deranjează simplul fapt că sunt femeie. ???
Azi am ascultat din nou concertul lui Grieg și mi-au înmugurit două lacrimi - probabil că puteți înțelege cât de mult mă doare orice frumusețe, mai ales luminile și unele combinații de sunate, sunt pur și simplu strivită. Ei zic că eu sunt ținută în iad - eu spun că nu se poate, fiindcă nu doar că nu am greșit nimic, dar am fost un om perfect și sunt masacrată oribil din 1984. Este vorba doar de o crimă hidoasă.
Eu nu voi urmări deloc războiul, ca să nu adaug ceva rău fără să vreau. Sunt nevinovăția absolută. Ei m-au scuipat mult în seara asta și m-au f_t înfiorător, cu dureri goraznice de cap. Apoi am ascultat muzică, din cauza asta. De mâine îmi voi reveni cel puțin parțial, în mod sigur. Am fost la mama în cameră și m-a informat că s-a pierdut un pilot român în Dobrogea sau la mare și că alți 5 au plecat cu un elicopter să îi caute și au murit toți, nu am înțeles cum. Ulterior ei au spus că oamenii sunt foarte proști, fiindcă lovindu-mă pe mine mor alți oameni, inclusiv acești piloți, dar, din păcate ei nu înțeleg că trebuie să mă lase în pace și că nu trebuie să mă omoare. Ei spun că asupra mea au fost aduși specialiști în distrugere psihică și omor. Din nou au intrat unii cu ideea că trebuie să mă omoare, acum ora 23.30. Abia mai scriu, probleme acute și puternice asupra nervilor periferici, poate iar otravă. Durere lombară. Toți zic mereu și mereu că sunt total nebuni și e imposibil să înțeleagă că nu trebuie să mă omoare niciodată. Sper să apuc ziua de mâine.

3.03.22
Unii spun că ar fi trebuit să mă lase să muncesc, fiindcă nu am greșit absolut nimic, dar, spun alții, ceilalți au greșit și au mințit.?? Mie nu mi se pare normal ca un om să fie torturat monstruos și omorât dacă alții greșesc și mint. E ceva rău și total greșit. Ei au spus adesea că cei care mint despre mine au statut social superior mie și de aceea trebuie să mă omoare. Foarte mulți dintre ei așa gândesc, că așa e normal, eu gândesc invers, că e ceva rău. Eu nu aveam cum să obțin un statut, fiindcă mi-au luat drepturile esențiale, altfel sunt aceeași - cea care am fost. Concepția lor e periculoasă și greșită - așa niciun om tânăr nu poate ”deveni” ceva, chiar dacă nu greșește nimic - și uneori pot fi chiar oameni valoroși sau buni sau capabili de anumite munci sau activități - dar pentru ei asta nu contează, contează doar că unii mint. Au văzut ce-am scris și ei spun iar, cu aceeași idee de fapt, că în cazul meu au mințit prea mulți și victima nu poate fi salvată dacă mint prea mulți oameni despre ea. După ce m-am trezit azi, mi-a fost tare rău, ei zic că am fost iar f_tă. Apoi a venit mama și a început să vorbească încontinuu și mi s-a făcut mai rău și am rugat-o să mă lase puțin în pace și ea a sărit mai rău la mine, așa cum se întâmplă în astfel de cazuri, dșei eu nu am deranjat-o decât o dată sau de două ori poate când ea zicea că îi e rău. Mereu am respectat-o, ea nu - așa a fost totul zi de zi din 84 și chiar și înainte cu ea, poate că unii cred că e din cauză că am scris adevărul, dar nu e asta cauza. Plus detalii lipsite de importanță - că eu am fost puritatea absolută, ceea ce e adevărat, dar oamenii cred că am avut anumite pete. Sau, ceea ce ei spun mereu, că am fost mereu binele și totuși oamenii cred invers. Sau lucruri puțin absurde, cum ar fi - tu ai fost binele și ei au fost răul, și , fiind mulți, te omoară.

Sunt total nebuni - azi au detailat din nou delirul lor politic despre mine, acum îl scriu, dar vă rog să luați în considerare că e ceva fals și că ei sunt nebuni, eu nu am inventat acest delir - ei spun că sunt persecutată de mică fiindcă ”reprezint” o anumită putere politică și de aceea mă omoară - ceea ce nu e adevărul. Ceilalți spun că eu sunt dumnezeu sau înger sau sfântă în mod sigur și că toate statele lumii, ca forțe politice sau nu, au creat pandemia și războiul cu scopul de a mă omorî pe mine, ceea ce e greșit, spun ei. Oamenii nu pot înțelege că nu trebuie să mă lovească și eu am fost, consideră ei, al doilea dumnezeu ca bine și valoare din tot ce a existat în istorie. Bun, să revin la delirul lor politic, fiindcă cel religios nu e așa periculos - ei recunosc că eu ca om reprezint întreaga omenire și deci Brazilia sau Togo sau China, sau Rusia în aceeași măsură - adică m-am dezvoltat ca intelect în mod armonios și sunt om în ”toată firea”. Totuși, spun ei, pentru proști eu reprezint o anumită putere politică, fiindcă cineva anume a creat o mascaradă în care toate țările au reprezentanți în București, adică li se desemnează câte un copil care va purta acest marcaj ca o oaie, anume că el este țara X sau Y. Și în cazul meu și în cazul celorlalți, spun ei, cineva a făcut această desemnare pe la spatele copilului, astfel încât acesta nu a avut de ales, și nu a avut cum să bănuiască că e un fel de sclav-gladiator pentru o anumită putere politică. Ulterior, țările s-au bătut între ele, spun ei, prin lovirea diverșilor reprezentanți neștiutori și nevinovați. Eu nu cred deloc acest delir al lor și în cazul meu e total absurd - am fost un om pacific în cele mai mici detalii și într-adevăr un om inteligent și complex, numai cu trăsături bune și lumină caldă față de oameni și lume - absolut apolitică, adică în afara politicii - ca om, fiind intelectual, reprezint binele și la fel de mult reprezint politica precum oricare alt intelectual sau precum reprezint boxul profesionist în România, deși nu sunt interesată și nu urmăresc așa ceva, la fel cum nu am urmărit politica. Delirul lor e evident fals, fiindcă dacă se băteau între ei lovind în mine - și eu am fost încontinuu lovită - atunci nu rezultă că eram reprezentantul ueni puteri politice și reiese logic aproape clar că eram dumnezeu sau Hristos etc. cum spuneau mulți.
Ei spun că sunt complet nevinovată și trebuie procedat în consecință - trebuie internată și omorâtă, spun alții. E posibil ca ei să îmi scuipe aceste deliruri urâte cu ideea că îi vor face pe alții să creadă că eu sunt nebună sau eu le-am creat. O altă explicație e că vor să mă facă nebună de-adevăratelea. A treia că sunt ei proști sau nebuni.

28.02.22

Azi m-au trezit la ora 3 noaptea. Până dimineață nu am mai adormit, dar mi-a venit iar ciclul. În plus, greață încontinuu, durere abdominală în partea de sus a abdomenului, sete încontinuu, ușoară cefalee. Unii zic că sunt din nou otrăvită, dar nu știu sigur aceasta de data asta. E totuși posibil, fiindcă zilele trecute m-am simțit relativ bine și acum totul e rău în mod brusc. Și cei care mereu spun că toți mă omoară în numele unor minciuni, inclusiv cei care au înțeles adevărul. Cred că de la niște roșii, mereu îmi vine ca reflux gust rău de roșie și ieri a fost la fel. Acum două zile am avut și un fel de atac de inimă, după cum mă simțeam, dar nu sunt sigură. Intru din nou la post, poate îmi voi reveni. Ora 16 - încă nu mi-a trecut greața, mi-a trecut setea. Au intrat unii în engleză cu ideea că mă omoară fiindcă nu sunt la fel cu ceilalți - alții zic din nou că oamenii au fost toți îndobitociți că eu aș fi un monstru și eu sunt cel mai bun și blând om.

Să dea Dumnezeu ca într-o lună-două cel mult să se termine toate ideile și faptele legate de războaie. Sau mai repede, dacă e posibil.
Ei spun că eu sunt un om prea inteligent și cei din jurul meu - proști - și se simt prinși în capcană (?) și de aceea vor să mor.

1 martie 2022
Iar au intrat porcii peste mine cu ideea, repetată, că ei nu pot să mă controleze. Dacă citiți cu atenție blogul meu, veți înțelege poate că am fost mereu un om normal, că am fost un om bun și inteligent și că nu sunt agresivă deloc și nu fac niciun rău nimănui și nici mie însămi. Nu există niciun motiv ca ei să mă terorizeze că nu mă pot controla, așa cum fac de atâția ani. După toată tortura cerebrală și izolarea din 84 și tot restul - otravă și alte torturi, lipsa drepturilor, ei mai vor și să mă contoleze, probabil că sunt niște oameni nebuni și plini răutate și cruzime și nici măcar nu realizează ce sunt și ce fac. Oricum ei spun că oamenii au fost toți mințiți despre mine și tot acest lucru e un motiv al dorinței lor de a mă controla.
Nu mai știu dacă am notat că în oraș s-au luat de mine cu ideea că ”rodul păcatului a devenit un om păcătos ” - nu am fost un om păcătos și nu știu cine erau aceia, iar pe vremea aceea nici nu îmi sugeraseră ei încă faptul că eram chipurile născută dintr-un incest, copil nedorit cum spuneau ei - și nici acum nu știu asta, ideea era că de aceea semănam așa bine cu mama, fiind evident că tata nu era tatăl meu biologic. Totuși e posibil ca copiii să semene oricum cu mama mai mult, chiar dacă nu e incest. Sigur, recunosc, nu e frumos să scrii public așa ceva, fiindcă există prejudecăți și vor mai exista poate sute de ani, și, tot din cauza acelor prejudecăți, dacă întâmplător se naște un copil dintr-un incest, nu e considerat om normal și e respins puternic, chiar omorât, deși nu ar trebui. Și în vecini în sat era o situație de incest și lumea vorbea - se zicea - despre asta și desigur copilul nu era privit normal, ca ceilalți copii. După cum am mai povestit, și tata se plângea că el a fost persecutat politic în copilărie, datorită originii sale ”nesănătoase”, mic-burgheze (??). Ei spun că eu am fost un om extrem de discret și supus (și că în mod real am fost respinsă datorită lipsei mele de agresivitate și autoritate, ceea ce probabil nu e adevărat) - eu nu știu dacă ați înțeles că, deși am fost forțată aproape să spun adevărul - lucru care de fapt nu e rău, dacă e citit de oameni cu sufletul bun și capacitate de înțelegere cât de cât (și în plus era singura mea șansă de a nu fi omorâtă și aș fi evitat deci o crimă oribilă și inutilă, multă nedreptate și suferințe adiționale) - oare ați înțeles că am fost un om extrem de delicat cu alții și discret în mod real, deși am fost brutal de tot masacrată fizic și verbal?

În sfârșit ei zic din nou că eu sunt geniu (?!) dar oamenii mă tratează mereu drept nebună sau proastă. Nu cred că sunt geniu, nu am abilități deosebite, în afară de o anumită cunoaștere filozofică, obținută în mod normal, adică după 40 de ani! Nu am fost tratată așa din cauza vreunui defect psihic al meu, ci din cauză că ceilalți veneau a priori cu respingere în relația scurtă cu mine, absolut cert nu a fost din cauza mea și au fost oricum numai câteva persoane care au interacționat cu mine în 50 de ani, majoritatea psihiatri sau psihologi, dar fără să discute cumva cu mine, fără să fim angajați în vreo activitate sau interes comun. Încă sunt un om normal și bun și toți vor să mor.

ei spun din nou că eu încă nu am înțeles că oamenii (proștii probabil) au fost toți mințiți că eu aș fi nebună și că mint, ceea ce explică atitudinea lor și cruzimea imensă ???
Încă o clarificare: unii spun că, atunci când vezi un intelectual la psihiatrie, trebuie să fugi ca de dracul, fiindcă aceste persoane sunt adevărate cutii ale Pandorei, dar e exact invers, cel puțin în unele cazuri, cum am fost eu, adică eu am avut în suflet numai binele și frumosul, la nivel intelectual ridicat, așa cum am mai spus - și niciun conflict psihic sau tensiune interioară, doar calmul, rațiunea curată. Întotdeauna m-am gândit la alții mai întâi și la ce pot face bun pentru alții. Prin torturile cerebrale din ultimii 6 ani și izolarea inumană care doare și fizic după peste 30 de ani, ei au irosit acest întreg frumos și bun, cu diverse atribute și trăsături. Veți spune atunci că e normal că eu eram ceva pozitiv, fiindcă aș fi vomitat în afară răul, spunând adevărul sau plângându-mă, dar nici asta nu e adevărat și puteam dovedi. Am avut mereu rezistență la tortură și la rău și creșteam mereu sufletește sau intelectual numai pozitiv. Cei care spuneau că eram un om extrem de pozitiv aveau dreptate. Acest lucru s-a datorat numai inteligenței, mai clar spus tipului de intelect pe care l-am avut. Mama era negativă din copilărie, nu fiindcă eu am făcut-o așa. Acești detractori care mă văd drept ceva toxic psihic pentru alții nu au înțeles nimic și sunt dintre cei care vor să fie acceptați în lume doar proștii inocenți, care să fie duși de nas în lume de către deștepți întunecați, care îi conduc la războaie sau crime hidoase, ei fiind nevinovați și cu credință în cei răi, pe care îi consideră mai deștepți, exact așa cum spun unii proști. În realitate e invers, lumea nu e ”condusă” de cei răi și cei cu adevărat răi nu pot ”conduce” lumea și sunt mai proști decât cei buni întotdeauna, e o credință greșită că cei ai dracu sunt mai deștepți. Repet credința mea, pe care o pot justifica, că cei cu adevărat inteligenți, superiori, sunt întotdeauna cei buni - chiar dacă pe mine mă omoară, probabil că nu au înțeles la timp sau poate că mă vor accepta cât de cât înainte să mor. Nu aveam nevoie de multe lucruri în viață.
A venit Claudiu, care nu mă saluta pe stradă și mi-a dat un mărțișor, (nu știu dacă nu era pentru mama) și Marinică vecinul mi-a adus o zambilă albă și mamei alcool - cred că e a doua floare de când sunt aici cu mama. Mama, ca întotdeauna, și-a schimbat felul de a vorbi de față cu alții, după toate expresiile ei veninoase sau cel puțin negative când suntem numai noi două - cred că v-ați dat seama că așa face mereu. Probabil că aceasta era din copilărie una din tehnicile ei de a îmi crea imagine publică negativă, față de cei câțiva oameni care au existat în viața noastră socială comună. Sau imagine de nebună, fiindcă de mică părinții asta voiau, nu știu de ce. Probabil că, dat fiind faptul că m-au închis la psihiatrie cu forța, aveți motive sau pretext să credeți că eu mint, iar dacă aș fi fost acceptată în societate și ați fi vorbit cu mine, ați fi reușit eventual să citiți în gândul și sufletul meu și să vedeți că am dreptate și că nu am mințit niciodată și nu am interpretat nimic greșit. Mult prea inteligentă ca să mint. Cei ca mama cred invers, că eu sunt prea proastă ca să ”știu” să mint. E vorba de două concepții total opuse - mama care vede viața doar drept teatru și minciună și eu care cred că e de ajuns câtă ”prefăcătorie” e în lumea artei sau științei și că oamenii pot să fie și deschiși dacă simt ceva frumos față de alții. Dacă simt ceva rău sau urât, eu refuz minciuna și atunci - și accept doar dezvăluirea parțială, respectiv neutralitatea sau partea de bine universal, care există logic în orice relație, oricât de rea, cu alții. Cel mult, dacă există conflicte - etalarea neutră, calmă a problemei, strictul necesar expus, de ce să ne arătăm furioși și, mai mult, de ce să fim furioși sau supărați? O altă diferență - am mai explicat, eu sunt directă cel mai adesea cu ea, iar ea spune mereu ceva de genul - ”nu pot ca să vreau să”, sau alte ocolișuri, ea niciodată nu taie problema direct și folosește ”dacă” și ”poate că” mai mereu. Alta - ea nu spune ce? sau ce-ai spus? sau cum ai spus?, sau poftim? ci spune Hă? mai mereu sau Cum? într-un mod ciudat. Viața cu ea este între Hă și Cum, adică între brutal și animalic și fals sau stângaci politicos. Alta, insistă pe verbul Sunt, nu mai spune deloc Sânt. Altă diferență, poate și datorită vârstei, e că ea e foarte rece, dar se preface caldă, iar eu sunt încă un om cald, dar calm. Cea mai scârboasă diferență e că mă scuipă periodic, rar, cu nervi necontrolați și îmi aruncă înjurături sau insulte și eu nu am făcut nimănui așa ceva niciodată. Nu știu sigur dacă și atunci se preface. Are și ea viață grea, dar nu a fost singură mult timp, ca mine - toată ziua se uită la filme, în afară de treburi, e greu. Eu voi ieși din nou de pe facebook și probabil și de pe internet, că nu mai pot suporta izolarea, nimeni nu mă vrea, deși am fost om pozitiv mereu și ei nu știu nimic despre mine. În ultimul timp am început să cred că e bine, dar nu e onest, să gândim pozitiv uneori, decât să nu gândim deloc. Nu înseamnă că mințim, doar ne actualizăm concepția reală despre lume și viață. Totuși, chiar dacă eu nu am vorbit în gând, am avut mereu o atitudine bună și cu speranță și gând frumos în subconștient, sau ca fundal, ceea ce e un lucru bun, chiar dacă mă laud. Probabil că mulți oameni sunt așa, dar eu nu am fost înfrântă de ceva rău, pur și simplu nu am avut vreo șansă. (iar au apărut cei care consideră că eu am fost un țap ispășitor politic, tocmai findcă am avut o naștere ilegitimă și am fost, cum spuneam eu, într-o condiție socială de sclavie în mod clar - ei au apărut probabil fiindcă acum se precipită fenomene politice negative, cum ar fi războiul, pe care eu evit să îl urmăresc la știri, ei spun că mă omoară fiindcă nu mai sunt de ”folos”, alții zic că țapul ispășitor e folositor până moare și că proștii din lumea toată cred că eu am o minte murdară, deși sunt puritatea)

noaptea de 1 spre 2 martie, câteva poze în curte - una pare ca o fantomă, dar probabil că e așa din cauză că bateria era pe terminate când am apăsat pe blitz

Iar au intrat unii cu ideea ”cei mai scârboși porci care au existat vreodată” - e posibil să spună așa fiindcă vor ca proștii să creadă ceva rău despre mine. Au inventat că mi-au interzis poeziile deși nu sunt destul de bune ca poezii și nu au nimic rău în ele.