Prima parte a memorilor mele romanțate:
În momentul acela doar lumina din tubul de neon mă fixa, din tavanul înalt al camerei ca un cub imperfect. Era o lumină rece și grea, poate că era seară, se însera de parcă lumina se închidea în mine, de parcă trupul meu se întorcea pe dos, ca o cămașă murdară și lumea rămânea pe fața cămășii. Era greu să mă obișnuiesc cu alt fel de prezență apăsătoare, cu altă atmosferă în jurul meu, să port pe umeri ceea ce fusese înăuntru și să închid în mine ceea ce era în exterior. Trebuia să mă obișnuiesc. Ușa înaltă poate că era închisă, dar prezența ei se diluase în pereții goi și fereastra zăbrelită era doar o părere. Numai lumina mă vizita, ca o străină. Numai lumina era în afara mea. Eram singură în patul din rezervă, un obiect închis într-un cub, pierzând mirosul cearceafului murdar, ghemotocului de pernă amorf, fără să mă gândesc la nimic, ca întotdeauna.
Atunci m-am rugat pentru prima oară în viața mea unui Dumnezeu pe care îl ghiceam vag, printre toate lucrurile care se apropiaseră atât de mult de mine. Ca și cum imploram sau țineam pumnii să iasă așa cum îmi doream. Îmi doream un singur lucru: ca atunci când medicamentul își va face efectul să nu uit adevărul despre viața mea, lucrurile dragi și importante din memorie, inclusiv că am fost îndrăgostită de un anumit bărbat. De asta mi-era frică, de nimic altceva. Și lumea continua să se învârtă invers, ceea ce era afară continua să intre înăuntru, până când m-am trezit cu ochii imobili și mai mari strâns fixați pe neonul acela insolent, cu mușchiul limbii rigid și incontrolabil sub efectul primului șoc neuroleptic, despre care nu știam nimic. Nu m-am speriat, nu mi-era frică, dar mă durea tare rău limba și aș fi vrut să mă ajute cineva.
Asistentele veneau rar, chiar și infirmierele veneau rar. Eram, pentru prima oară în viața mea conștientă, neputincioasă, strivită de ceva necunoscut. Acum, după exact treizeci de ani, stau singură la birou și scriu această relatare despre viața mea, fără rezerve. Am fost internată la o secție veche a spitalului de psihiatrie, la medicul Petre Aioanei, nume fictiv, așa cum intenționez să fie toate numele din această relatare. Numele oamenilor și locurilor le voi nota în memorie și în alt document, pentru o eventuală aducere aminte. Mi-am propus să scriu zilnic sau cât mai des, din motive pe care poate le voi nota mai târziu. M-am decis să scriu într-o formă compozită, cu flashbackuri, pentru a accentua semnificațiile și lucrurile mai importante. Nu intenționez să public acest text, dar e posibil să transmit altora pe internet, căci oricum viața mea particulară este răsfoită de public în cele mai mici detalii, datorită blogului meu de memorii hiperexact, scris la repezeală, dar terminat abia după opt ani de la prima postare, în anul 2021, când am împlinit cincizeci de ani. Totuși, de dragul unei povestiri fără multe întreruperi, voi completa eventual spațiile goale din memorie cu fapte imaginare și voi preciza ceva concret acolo unde nu îmi amintesc bine, lucru care nu s-a întâmplat pe blog, care a fost scris ca un documentar exact.
Rezervele de psihiatrie erau puține, în general cu două paturi și ocupate de femei mai liniștite, mai bisericoase, care tricotau sau citeau, care își făceau chiar și cafea pe ascuns cu fierbătoare. În salon erau șase – opt paturi și femeile de acolo erau mai agitate, mai puternic afectate de tratament. Am fost internată la rezervă de fiecare dată. Aceasta îmi sugera prin nume ceva milităresc, se potrivea cu regimul de spital psihiatric și mi se părea că aș fi o rezervă pentru un eventual trai liber și acceptat în societate, că poate nu eram la fel cu celelalte. Mă înșelam. La prima internare am fost singură în rezervă, la a doua la fel.
Se făcuse noapte în plină zi, era primăvara devreme. Nu m-am gândit niciodată în mod serios de ce sau în ce scop m-au internat cu forța acolo. Pentru mine nu exista decât ordinea evenimentelor recente, amintirea faptului că acasă, în apartamentul stradal de la etajul trei, trebuise să urlu singură din cauza oboselii, din cauza vecinilor. Nu dormisem mai multe nopți la rând, din cauza zgomotelor de deasupra și unei anume emoții copleșitoare. Nu mă gândeam la trecut deloc, nu aveam de ce, totul era clar. Nu aveam probleme psihice, asta era părerea mea, fără să știu atunci ce este de fapt psihicul omenesc. Aveam douăzeci și unu de ani. Nu voiam decât să dorm și nu aveam unde să găsesc un loc bun. M-am dus la nașii mei, acolo unde copilărisem. Am reușit atunci să dorm o noapte pe pătuțul din sufrageria lor. Tata le povestea ceva la bucătărie, eram din nou copilul despre care adulții vorbesc ceva pe ascuns, copilul care niciodată nu e acceptat la masa lor. Apoi mi-au dat un pahar cu apă rea, pe care l-am băut. Nașu îl cunoștea, spunea el, pe medicul Aioanei. Probabil că țipetele mele au fost amestecate cu acele picături. Dar nu am simțit nimic deosebit. Apoi au pus mâna pe mine când urlam în camera mea din oraș și am țipat și mai tare și m-au luat, atât. Nimeni nu a vorbit cu mine nimic, ca întotdeauna. Eram prea lucidă poate.
Soarele nu a fost niciodată așa, coborând lin ca o portocală netedă și fără luciu pe cerul ușor violet. Am ridicat capul din apăsarea nașului meu pe bancheta din spatele Daciei noastre portocalii, o precauție inutilă a lui. Am privit cu nesaț înapoi, în timp ce mașina urca șoseaua către spitalul de oncologie. Știam că niciodată nu voi mai vedea așa ceva, nici măcar după ce voi fi ieșit din spital. Era singura amintire pe care o luam cu mine ca bagaj din ziua aceea, astrul zilei privindu-mă în ochi molatec, fără nicio sclipire neplăcută. Poate că soarele suntem noi toți laolaltă sau poate că pământul suntem noi toți, așa cum e scris de poeți. Eu de care parte eram? Cine era împreună cu mine?
În rest, nu cunoșteam drumurile din oraș defel. După mulți ani, în locul unde eu privisem soarele atunci au adus un avion roșu, care îmi amintea de căderea lui Aurel Vlaicu încercând să treacă munții. Aurel Vlaicu îmi amintea de strada unde stătea nașul meu. După alți ani am căzut acolo pe trecerea de pietoni, fiindcă exact în acel minut mi s-a rupt proteza metalică de gambă. Eram șchioapă și nu puteam merge într-un picior, fără sprijin. Oameni obișnuiți s-au strâns cerc în jurul meu. Vociferau fără sens pentru mine, mă întrebau mereu dacă mi-e bine, dacă să cheme pe cineva, cum mă simt, deși eu le-am explicat clar că mi s-a rupt proteza și că sunt șchioapă și le arătam bucățile separate. În sfârșit, unul spunea că el e din altă parte a țării și acolo există respect. Nu am înțeles nimic. În final m-au ajutat și au chemat un taxi.
Fiecare om este compus din toți ceilalți, sufletul lui are legătură și cu stelele și cu nașterea sau moartea și cu toate lucrurile de pe pământ. Atunci când lucrurile din exterior ne invadează pot apărea mai clare aceste conexiuni, așa cum am povestit eu despre acel loc, un punct nodal totodată în transportul urban și regional public. Mă voi strădui ca în restul acestor scrieri să nu mai menționez astfel de coincidențe, ceea ce ar duce la fragmentarea prea mare a realității narative, fiindcă au fost extrem de multe. Sufletul este curat și pur, el este liantul necesar și lumea este un întreg, așa cum apare copiilor. Unii pot crede că eu sunt mai altfel, mai fragmentară, deci supusă multor coincidențe fiindcă am diagnosticul de schizofrenie, ceea ce tocmai asta înseamnă. Dar ce este un diagnostic? Aceasta se întâmplă mai cu seamă din cauză că viața mea este goală precum acel cub din spital, din cauză că sunt singură de zeci de ani, dinainte să fiu internată la psihiatrie. Totodată nu am nicio activitate socială și astfel, în deșert, constituția psihică nu este amortizată și apar toate aceste coincidențe mai clar, eu fiind un om lucid și inteligent. Ele sunt prezente și în viața oamenilor acceptați de ceilalți, e logic că omul se împărtășește cu întreaga realitate. Intelectualii, spre deosebire de ceilalți, au uneori conștientizarea și înțelegerea legăturii lor cu restul lumii. Mă voi strădui în același timp să evit concluzii sau meditații personale ca atare.
Bineînțeles azi au intrat cu ideea că acesta nu este un text bun - exact ceea ce am spus și eu în postarea anterioară - de parcă nu aș ști că nu e bun - am spus că poate, eventual voi scrie mai bine mai încolo, în cursul povestirii. Îmi folosește să îl scriu, chiar dacă e adevărat, de data asta îl scriu ca încercare de a scrie mai bine, nu ca strigăt de ajutor, fiindcă oricum toți vor să mor, nimeni nu mi-a răspuns...
Azi, 5.05.22 - am fost chinuită rău în ultimele 3 zile, ceva m-a prins de piciorul drept deasupra genunchiului și m-a ținut așa toată ziua de ieri pe lângă dureri groaznice de oase și articulații și seara am avut senzații cerebrale înfiorătoare. Acum două zile am fost ținută de vârful nasului mai multe ore în șir și apoi seara m-au chinuit cerebral, dar nu chiar așa rău ca ieri. Ei spun mereu aceeași idee că oamenii nu au înțeles deloc adevărul despre mine, căci nu m-ar fi omorât - ceea ce și eu cred la fel. Mai spun ei că mama e nebună și, ”în scopul distrugerii și omorârii mele” etc. - nu s-a înțeles ce a spus, dar așa vorbesc ei și nu trebuie de fapt să mă distrugă și să mă omare nimeni..
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
miercuri, 4 mai 2022
luni, 2 mai 2022
2.05.22
Azi am început să scriu o altă variantă a memoriilor vieții mele (în întregime), care va fi doar puțin diferită față de ceea ce este pe blog, din motive mai degrabă literare - dar nu intenționez să o public, căci știu că nu am cum să scriu ceva bun și mai ales știu că ei nu mi-au publicat nici măcar câte o poezie mai bună în reviste, sau măcar o cărticică de haiku, darmite un text trist, tragic și adevărat cu totul. O voi da celor care vor să o citească pe internet.
Ei continuă cu aceleași idei - că eu aș fi cel mai bun, luminat și curat om, dar toți ceilalți vor să mor.
Alții au idei negative - că eu aș fi singura păcăleală politică a României, ca un fel de momeală, dar adevărul despre mine e atât de monstruos, încât nici alte popoare nu trebuie și nu vor să înțeleagă etc. Eu cred că viața mea a fost ceva sublim pe alocuri și un lucru bun în general și rău a fost ce mi-au făcut alții, nu viața mea personală.
Cutremurător și monstruos e ceea ce au hotărât și fac ei în ultimii 16 și mai ales ultimii 5-6 ani, fiind vorba de crimă cu premeditare, decizie gândită, nu greșeală, cum poate a fost inițial. Am postat acest fragment de mai sus pe facebook și iar mi-au introdus un link spre ceva inexistent - anume mor.br Pentru a nu știu câta oară au intrat în engleză cu ideea ”they can't break her."
Ei spun a nu știu câta oară că toți au mințit despre mine și de aceea toți mă omoară - dar nu se înțelege bine cine pe cine a mințit. Ei spun că totuși nimeni nu a înțeles adevărul, căci altfel nu m-ar fi omorât. De aceea, continuă ei, ei nu pot recunoaște adevărul despre mine, fiindcă nimeni nu i-ar mai respecta în contextul minciunii generale, deci se spală pe mâini și mă lasă morții, cum au spus mai mereu de mulți ani.
De un timp am dureri lombare groaznice și de-abia mă scol din pat sau din fotoliu. Azi mă dor iar ambele brațe și chiar și antebrațele înfiorător. E unul care spune iar că eu am trăit cea mai grea viață pe care a trăit-o un om.
3.05.22
Aseară m-au chinuit vreo trei ore ciupindu-mă de coapsă deasupra genunchiului și încontinuu de vârful nasului, cu senzații sexuale foarte ușoare și neplăcute. Azi au intrat peste mine imediat ce m-am trezit cu ideea veche a lor că ei nu pot, că nu este încă posibil, etc., și ceea ce vor ei să facă e ceva rău și inutil, adică să mă tortureze monstruos cerebral. Necesar ar fi să fie tot adevărul, așa cum am scris eu totul pe acest blog și astfel în mod sigur nimeni nu ar dori să mă oomoare și nici să îmi facă vreun rău, niciodată. Deși m-au torturat atroce mulți ani, deși nu nu spuneam nimic și nu mă plângeam, acum ei spun cu brutalitate că sunt torturată fiindcă pe oameni îi deranjează faptul că eu spun numai adevărul și fiindcă o parte din ei cred că eu am mințit parțial. E o liuzie a lor, o scuză fragilă, fiindcă, dacă nu scriu nimic, ei tot așa fac, cum au făcut întreaga mea viață. Ei spun în engleză că nu e nimic rău legat de viața mea, dar ei vor să mă lovească ca să nu înțeleagă lumea aceasta.
ei spun că eu sunt omorâtă pentru simplul motiv că sunt mult mai inteligentă decât ceilalți și că adevărul este extrem de monstruos, fiindcă întreg poporul crede că eu sunt inversul a ceea ce sunt în realitate ?!! Alții spun iar că moartea mea (!) e fiindcă oamenii cred că eu sunt altceva decât sunt.
4.05.22 Deși am fost de multe ori otrăvită, nu am avut dureri de burtă decât rar, pe termen scurt. Acum mă tem că am cancer, unii așa spun, și mă doare burta aproape zilnic, o durere difuză, vagă, leșinătoare, care mă îngrijorează, supraombilical. Dacă într-o săptămână nu dispare, voi merge la medic. Ei spun că e din cauză că m-au otrăvit la dentist, și durerea a început cu adevărat pe la sfârșitul lui martie, după ce am fost, pe 23 martie, la dentistul din Voluntari, unde m-au chinuit cum am povestit. Nu e exclus să mă fi otrăvit mai rău atunci, sunt de-a dreptul nebuni, totul a fost așa cum am spus, din 1984. Ei au spus adesea, cum poate vă dați seama, că proștii, deși am fost un om foarte scrupulos și hiperexact și am scris tot adevărul pe acest blog, ei totuși cred că eu am delir sau fabulez, sau am visat și fac confuzii, ceea ce e exclus la o analiză atentă. Am început să scriu memoriile mele într-o formă romanțată, cum am povestit, și le voi termina probabil în câteva luni, scriind o parte din ce e pe acest blog, dacă nu mă vor chinui prea tare sau dacă nu am deja cancer. Am scris primul fragment, introductiv, pe 2 mai și unii au procedat așa cum făceau când îmi scriam blogul - mai ales noaptea se luau de diferite fragmențele și inventau minciuni, interpretau adevărul ca un semn de boală psihică, de parcă voiau să mă discrediteze, deși era evident că eram un om inteligent și nu aveam cum să mint sau să am delir. Voi posta imediat această introducere, în următoarea postare. E posibil ca în viitor, în funcție de anumite condiții din mediu, să fiu capabilă să scriu mai bine și mai frumos restul nenorocirilor vieții mele, fiindcă există încă în mine izvoare cristaline și ceruri albastru adânc și în general o imensă frumusețe și bunătate și o inteligență vie, pe care încă le mai pot dovedi, și este așa cum am fost mereu. Totuși mă îndoiesc că voi reuși și oricum întreaga literatură e o colecție de lucruri triste, tragice sau urâte. Abia am scris acest fragment și ei au început să detracteze - au spus că de ăștia ca mine e plin spitalul de psihiatrie, deși eu nu am întâlnit acolo pe nimeni - fiindcă, spun ei, cine decât nebunii crede că noi oamenii suntem soarele sau pământul?! Acum explic, urmând ca pe viitor să nu mai explic, fiindcă ei vor continua să interpreteze greșit ca delir ceea ce voi mai scrie, în ciuda faptului că sunt total nevinovată, pentru că ei vor să păcălească proștii despre mine. Eu oricum nu voi mai povesti decât rar astfel de lucruri. În primul rând am scris clar că e posibil să fie așa, nu am statuat o certitudine și nu cred nici în forul meu interior aberații sau lucruri nedovedite. După cum ați văzut și acest blog a fost scris sobru, fără înflorituri, fără judecăți de valoare, fără interpretări sau descrieri de sentimente, fiind evident adevărul curat. În al doilea rând foarte mulți poeți și prozatori din diverse curente literare, diverse religii sau matrici mitice au notat despre legătura dintre individ și fenomenele meteo, despre natura telurică sau solară a omului. În cazul vieții mele au existat clar mai multe coincidențe legate de cutremure, așa cum am povestit, dar și de seninul cerului și tipul de răsărit sau apus - uneori fenomenale, de trei ori în viață aproape incredibile și totodată legate de fenomene din viața mea. Unii au spus ”eu sunt pământul”, alții ”eu sunt lumina lumii” etc. Ca aberație și totodată ca explicație puerilă - teoretic valabilă pentru cei ca mine, care nu au cunoștințe exacte, care se îndoiesc firesc de dogma științifică ce pare incredibilă - pot spune că poate că soarele suntem noi, oamenii, fiindcă viața socială este o ordine după criterii fizice și psihice și intelectualii sunt evident legați de fenomene meteo și geosistemice. Oamenii și vietățile felurite au proprietăți bio-electro-magnetice în mod evident și, in extremis, mai mai ales dacă am crede, cum e firesc, că soarele se învârte în jurul nostru, poate concentrează lumina solară pe un disc/oglindă concavă prin magnetism terestru (și biologic), prin inducție electromagnetică. Am mai notat această erezie a mea, dar bineînțeles că nu sunt nebună și am explicat doar că așa e mai firesc să credem dacă gândim cu propriile noastre forțe. Oricum, în restul memoriilor mele nu mă voi mai referi la astfel de lucruri și nu voi mai explicita, căci oricum ei vor inventa în permanență că delirez și că nu am dreptate, deci nu aș mai termina niciodată dacă aș explica tot. Am totuși dreptate 100%.
Ei continuă cu aceleași idei - că eu aș fi cel mai bun, luminat și curat om, dar toți ceilalți vor să mor.
Alții au idei negative - că eu aș fi singura păcăleală politică a României, ca un fel de momeală, dar adevărul despre mine e atât de monstruos, încât nici alte popoare nu trebuie și nu vor să înțeleagă etc. Eu cred că viața mea a fost ceva sublim pe alocuri și un lucru bun în general și rău a fost ce mi-au făcut alții, nu viața mea personală.
Cutremurător și monstruos e ceea ce au hotărât și fac ei în ultimii 16 și mai ales ultimii 5-6 ani, fiind vorba de crimă cu premeditare, decizie gândită, nu greșeală, cum poate a fost inițial. Am postat acest fragment de mai sus pe facebook și iar mi-au introdus un link spre ceva inexistent - anume mor.br Pentru a nu știu câta oară au intrat în engleză cu ideea ”they can't break her."
Ei spun a nu știu câta oară că toți au mințit despre mine și de aceea toți mă omoară - dar nu se înțelege bine cine pe cine a mințit. Ei spun că totuși nimeni nu a înțeles adevărul, căci altfel nu m-ar fi omorât. De aceea, continuă ei, ei nu pot recunoaște adevărul despre mine, fiindcă nimeni nu i-ar mai respecta în contextul minciunii generale, deci se spală pe mâini și mă lasă morții, cum au spus mai mereu de mulți ani.
De un timp am dureri lombare groaznice și de-abia mă scol din pat sau din fotoliu. Azi mă dor iar ambele brațe și chiar și antebrațele înfiorător. E unul care spune iar că eu am trăit cea mai grea viață pe care a trăit-o un om.
3.05.22
Aseară m-au chinuit vreo trei ore ciupindu-mă de coapsă deasupra genunchiului și încontinuu de vârful nasului, cu senzații sexuale foarte ușoare și neplăcute. Azi au intrat peste mine imediat ce m-am trezit cu ideea veche a lor că ei nu pot, că nu este încă posibil, etc., și ceea ce vor ei să facă e ceva rău și inutil, adică să mă tortureze monstruos cerebral. Necesar ar fi să fie tot adevărul, așa cum am scris eu totul pe acest blog și astfel în mod sigur nimeni nu ar dori să mă oomoare și nici să îmi facă vreun rău, niciodată. Deși m-au torturat atroce mulți ani, deși nu nu spuneam nimic și nu mă plângeam, acum ei spun cu brutalitate că sunt torturată fiindcă pe oameni îi deranjează faptul că eu spun numai adevărul și fiindcă o parte din ei cred că eu am mințit parțial. E o liuzie a lor, o scuză fragilă, fiindcă, dacă nu scriu nimic, ei tot așa fac, cum au făcut întreaga mea viață. Ei spun în engleză că nu e nimic rău legat de viața mea, dar ei vor să mă lovească ca să nu înțeleagă lumea aceasta.
ei spun că eu sunt omorâtă pentru simplul motiv că sunt mult mai inteligentă decât ceilalți și că adevărul este extrem de monstruos, fiindcă întreg poporul crede că eu sunt inversul a ceea ce sunt în realitate ?!! Alții spun iar că moartea mea (!) e fiindcă oamenii cred că eu sunt altceva decât sunt.
4.05.22 Deși am fost de multe ori otrăvită, nu am avut dureri de burtă decât rar, pe termen scurt. Acum mă tem că am cancer, unii așa spun, și mă doare burta aproape zilnic, o durere difuză, vagă, leșinătoare, care mă îngrijorează, supraombilical. Dacă într-o săptămână nu dispare, voi merge la medic. Ei spun că e din cauză că m-au otrăvit la dentist, și durerea a început cu adevărat pe la sfârșitul lui martie, după ce am fost, pe 23 martie, la dentistul din Voluntari, unde m-au chinuit cum am povestit. Nu e exclus să mă fi otrăvit mai rău atunci, sunt de-a dreptul nebuni, totul a fost așa cum am spus, din 1984. Ei au spus adesea, cum poate vă dați seama, că proștii, deși am fost un om foarte scrupulos și hiperexact și am scris tot adevărul pe acest blog, ei totuși cred că eu am delir sau fabulez, sau am visat și fac confuzii, ceea ce e exclus la o analiză atentă. Am început să scriu memoriile mele într-o formă romanțată, cum am povestit, și le voi termina probabil în câteva luni, scriind o parte din ce e pe acest blog, dacă nu mă vor chinui prea tare sau dacă nu am deja cancer. Am scris primul fragment, introductiv, pe 2 mai și unii au procedat așa cum făceau când îmi scriam blogul - mai ales noaptea se luau de diferite fragmențele și inventau minciuni, interpretau adevărul ca un semn de boală psihică, de parcă voiau să mă discrediteze, deși era evident că eram un om inteligent și nu aveam cum să mint sau să am delir. Voi posta imediat această introducere, în următoarea postare. E posibil ca în viitor, în funcție de anumite condiții din mediu, să fiu capabilă să scriu mai bine și mai frumos restul nenorocirilor vieții mele, fiindcă există încă în mine izvoare cristaline și ceruri albastru adânc și în general o imensă frumusețe și bunătate și o inteligență vie, pe care încă le mai pot dovedi, și este așa cum am fost mereu. Totuși mă îndoiesc că voi reuși și oricum întreaga literatură e o colecție de lucruri triste, tragice sau urâte. Abia am scris acest fragment și ei au început să detracteze - au spus că de ăștia ca mine e plin spitalul de psihiatrie, deși eu nu am întâlnit acolo pe nimeni - fiindcă, spun ei, cine decât nebunii crede că noi oamenii suntem soarele sau pământul?! Acum explic, urmând ca pe viitor să nu mai explic, fiindcă ei vor continua să interpreteze greșit ca delir ceea ce voi mai scrie, în ciuda faptului că sunt total nevinovată, pentru că ei vor să păcălească proștii despre mine. Eu oricum nu voi mai povesti decât rar astfel de lucruri. În primul rând am scris clar că e posibil să fie așa, nu am statuat o certitudine și nu cred nici în forul meu interior aberații sau lucruri nedovedite. După cum ați văzut și acest blog a fost scris sobru, fără înflorituri, fără judecăți de valoare, fără interpretări sau descrieri de sentimente, fiind evident adevărul curat. În al doilea rând foarte mulți poeți și prozatori din diverse curente literare, diverse religii sau matrici mitice au notat despre legătura dintre individ și fenomenele meteo, despre natura telurică sau solară a omului. În cazul vieții mele au existat clar mai multe coincidențe legate de cutremure, așa cum am povestit, dar și de seninul cerului și tipul de răsărit sau apus - uneori fenomenale, de trei ori în viață aproape incredibile și totodată legate de fenomene din viața mea. Unii au spus ”eu sunt pământul”, alții ”eu sunt lumina lumii” etc. Ca aberație și totodată ca explicație puerilă - teoretic valabilă pentru cei ca mine, care nu au cunoștințe exacte, care se îndoiesc firesc de dogma științifică ce pare incredibilă - pot spune că poate că soarele suntem noi, oamenii, fiindcă viața socială este o ordine după criterii fizice și psihice și intelectualii sunt evident legați de fenomene meteo și geosistemice. Oamenii și vietățile felurite au proprietăți bio-electro-magnetice în mod evident și, in extremis, mai mai ales dacă am crede, cum e firesc, că soarele se învârte în jurul nostru, poate concentrează lumina solară pe un disc/oglindă concavă prin magnetism terestru (și biologic), prin inducție electromagnetică. Am mai notat această erezie a mea, dar bineînțeles că nu sunt nebună și am explicat doar că așa e mai firesc să credem dacă gândim cu propriile noastre forțe. Oricum, în restul memoriilor mele nu mă voi mai referi la astfel de lucruri și nu voi mai explicita, căci oricum ei vor inventa în permanență că delirez și că nu am dreptate, deci nu aș mai termina niciodată dacă aș explica tot. Am totuși dreptate 100%.
duminică, 24 aprilie 2022
24.04.22
Azi e duminica Paștilor. Hristos a înviat!
Ei spun că familia mă omoară pentru onoarea familiei, fiindcă am scris aici tot adevărul despre toți. Nu au dreptate, căci eram oricum izolată total de familie dinainte și se purtau destul de rău când vorbeau despre mine sau rar, când îi vedeam, ca și cum eram nebună sau oricum tolerată greu, poate din cauza minciunilor mamei, închiderii mele la psihiatrie și originii mele bastarde. Nu am avut nicio legătură cu ei, nici verii mei nu vorbeau cu mine nici la telefon - în timp ce eu avusesem mereu dragoste și grijă față de bătrâni și de toți ceilalți. Singura diferență e că Nelu și Genica, numai ei, mă sunau de ziua mea și îmi spuneau la mulți ani - dar în rest nici ei nimic. Cât privește omorârea mea, ei spun că Ovidiu Șerban vrea să mor din acest motiv, când de fapt eu oricum eram omorâtă sigur fără să greșesc, cu mult înainte să scriu adevărul aici, cu izolare, otravă certă, lipsa drepturilor la muncă și la studii, multe torturi, și totul ar fi continuat la fel chiar dacă nu scriam nimic. (acum aceeași idee - că idioților li s-a spus că eu am scris salată de cuvinte și de fapt e adevărul 100%) Ei spun că eu sunt singurul om care nu e iertat de Paști, dar de fapt nu am greșit nimic, nu înțeleg ce vor să spună. Ei spun din nou că și cei de pe facebook pur și simplu nu pot înțelege adevărul. Ei au spus de multe ori, ca și azi, că mama și-a atins scopul de a îmi distruge viața și de a îi păcăli pe toți. Ei spun mereu că toți oamenii cred că sunt nebună și ceva rău, ceea ce eu nu pot crede - ei spun mereu că sunt cel mai bun om, dar proștii toți cred altceva.??? Ei spun că mărturisirea mea de pe blog e una din cele mai cutremurătoare, dar proștii nu văd nici acum ce sunt eu. Binele adică. Alții spun că ”s-au băgat psihologii pe fir” și au inventat minciuni hidoase despre psihicul meu, astfel încât nimeni nu crede adevărul, deși practic aproape nimeni nu a vorbit cu mine toată viața. Cum naiba? Cine să creadă minciuni ale psihologilor?! Asta e incredibil. Probabil oameni foarte proști.
azi 25.04.22 - din nou cald, mai cald ca ieri, sunt anunțate 25 de grade, e soare și cântă cocoșii la ora 16. Vorba lor preferată e că i-au îndobitocit pe toți și că mereu au spus oamenilor că eu sunt altceva decât eram.??
26.04.22
Azi din nou au spus că am fost calificată drept nebună cu delir foarte periculos și de aceea sunt ținută în închisoare, fiindcă am spus adevărul. Nu înțeleg - ar fi mult de explicat - de exemplu de ce îmi vorbesc așa urât - calificată, deși am fost mereu la fel, un om bun și inteligent, de ce mă tratează drept proastă și rea chiar, deși m-am purtat bine cu toți întreaga viață și nu am avut nici măcar gânduri greșite? Apoi, de unde au scos ei delir, când de fapt e clar că tot ce am scris pe blog sunt fapte clare și erau dovezi pentru toate, dar nimeni nu a vorbit cu mine? Niciodată nu am gândit altceva, fiind om inteligent și de încredere, ceea ce se poate dovedi din portretul meu care e clar din ceea ce am povestit și ce se poate revela în caz că cineva ar fi cu mine. Și de ce periculos? Minciuna e periculoasă și are consecințe grave, eu de pildă am fost torturată o viață întreagă, am suferit o viață, cum au spus din copilărie și acum mă omoară poate. Ce interes aveam să mint, pe cine, cu ce ocazie? Blogul e scris începând cu 2013 și închisoarea și izolarea erau din 1984. Etc. Ei spun că unii au mințit în așa fel despre mine, încât nimeni nu crede adevărul. Mereu spun ei o aberație tragi-comică: Ea (eu) nu poate înțelege, fiind total nevinovată. Mereu spun ei că nu pot să mă radă (??? nu știu ce e, dar nu trebuie să fiu lovită), fiindcă tot ceea ce am povestit e adevărul. Sau că eu însămi nu am făcut întreaga viață decât un singur rău - anume că am dăunat vieții sexuale a unui singur bărbat. ei spun că inițial au crezut că eu nu sunt acceptată fiindcă am spus adevărul despre revoluție, dar ulterior au înțeles că ... nu știu cine, oamenii... neagă viața mea în întregime și de aceea toți vor să mor?? după ce m-au obligat să spun absolut totul. Ei spun din nou că mă omoară pentru niște ”rahați” politici, dar eu nu cred asta și nu am avut nicio legătură cu politica. 27.04.22
Ei spun că sunt omorâtă cu cruzime fiindcă psihologii nu vor să recunoască adevărul. S-ar putea să aibă dreptate, dar eu nu înțeleg de ce - la ce bun să omori așa oribil un om bun, care evident dreptate?!Au încercat să îmi creeze din nou delir și anume să cred că ei cred că nu eu mi-am creat ”opera”, de parcă aș fi proastă să cred așa ceva. Nu am avut nicio operă și e evident că poeziile mele slabe și textele mele în proză sunt propria mea creație - am studiat 11 ani de facultate, pentru numele lui Dumnezeu, și toți știu că aproape toți studenții sunt capabili la rândul lor să scrie cărți comparabile cu cele pe care le studiază. Și eu am fost un om normal și inteligent, dar am scris puțin și prost, fiindcă am fost monstruos torturată cerebral destul de des și otrăvită în mod cert între anii 32 și 50 ai mei - iar acum e prea târziu, sunt prea de mult timp singură și nu mai pot îndura izolarea - sunt aproape 38 de ani. Se poate ușor dovedi că eu am scris tot, cu gândirea mea, și e clar pentru oricine că numai nebunii și proștii pot crede că nu am scris eu. încă o idee pe care o repetă de sute de ori este că eu sunt geniu și nu pot fi distrusă, de parcă ar trebui să mă distrugă cineva și de parcă aș fi geniu sau aș crede eu așa ceva!
Mă tem nu ați înțeles - am fost un om perfect normal și fără greșeală și sensul normal al vieții nu este să mă omorâți, ci să îmi lăsați viața! Vă implor în genunchi - ei spun că dvs. nu mă omorâți prin neacceptare, doar observați cum mă omoară alții dar totdată ei spun mereu că dvs. ați fost complet îndobitociți - poate e adevărul, eu nu aș fi făcut așa ceva nimănui, nici moartă.
Voi merge din nou la medicul psihiatru, voi vorbi din nou despre blogul meu de memorii, care oricum e terminat de peste un an și voi implora din nou dreptul la muncă și la studii - poate va avea milă.
Oricum, ei spuneau și că psihiatrii, deși mint despre mine, nu au putut înțelege adevărul - dacă mă închid iar la spital mă voi bucura, fiindcă nu mai pot îndura izolarea, dar nu e o soluție - oricum nu voi găsi pe nimeni acolo.
28.04.22
Ieri mi-am dat seama și m-am mirat că îmi amintesc din copilărie, distinct, mirosul de trifoi fraged primăvara, mirosul de frunză de liliac și cel de frunză de tei. Și diferența dintre parfumul florii de liliac alb sau mov - aceasta din urmă poate doar mi se pare. Ei spun că oamenii despre care se minte sunt pur și simplu omorâți... și că eu am un tip de personalitate care nu poate înnebuni.??? Ei spun că ”un porc infect” a inventat că eu sunt altceva decât sunt și de aceea proștii vehiculează ideea că eu sunt omorâtă din ”rațiuni” politice.
cineva m-a conectat cu ce se întâmplă în mod public cu soția lui Cărtărescu - prin urmare nu îl voi mai urmări pe fb o lună, ca să nu zică cineva că eu aș avea vreo vină legat de necazurile lui - poate s-a întâmplat de la sine și nu a existat acel cineva - de exemplu am văzut poza ei cu picioarele goale și anterior văzusem un copil desculț pe stradă, fiind o zi mai caldă, iar azi am văzut filmulețul cu ea fluturând mâna și eu tocmai pusesem poze cu mâna mea eu nu m-am gândit niciodată la Cărtărescu sau la soția lui, doar am urmărit postările lui pe facebook, care au apărut în feedul meu mai ales acum, când eu tocmai citeam de mai demult ”A trăi pentru a îți povesti viața”, dar nu știusem că el pleacă în Columbia.
ideea unora e că eu oricum sunt un om normal și inteligent și sunt deci conectată cu toate cele, mai ales fiind izolată, deci nu sunt mascate coincidențele
de fapt nu pot să blochez postările de la el, și nu voi face asta, să nu creadă proștii că sunt nebună
de ani de zile ei spun că nu se poate face nimic, fiindcă totul e cum am spus eu în cele mai mici detalii - de fapt trebuia să fie adevărul și atunci sigur ar fi fost dreptate, aș fi avut dreptul la muncă și la studii și aș fi reușit absolut cert să arăt tot ce era bun și frumos. Ei spun că eu sunt un om total lipsit de nocivitate, dar idioții toți cred că eu sunt altceva și de aceea mă omoară...
conform unei accepțiuni curente, spun ei, delir au ceilalți, care cred diverse aberații despre mine, în timp ce eu am crezut un singur lucru greșit toată viața și nu sunt vinovată de delirul nimănui, dar, spun eu, nici ceilalți nu sunt nebuni și nu e o rușine să fii neștiutor, inocent sau prost și nu trebuie să omori pe nimeni din cauza asta
din nou și din nou ei spun despre mine că totul e fără nicio speranță pentru mine, deși nu am greșit nimic - ”bietul om, încă și acum mai speră”, ei spun că oamenii refac mereu aceeași crimă, deși e ceva inutil să mă omoare, ceea ce e clar că se întâmplă - e posibil, cum spun ei, să fi fost și alții în aceeași situație, dar nu exact la fel.
Mi-e foarte rău de la niște cartofi la cuptor ai mamei. Ei spun că eu aveam șanse de viață doar dacă spuneam tot adevărul, inclusiv despre familie, așa cum am și făcut, dar oamenii au înțeles totul pe dos decât am povestit.
29.04.22
iar au intrat în calculator și mi-au stricat mouseul din nou - și e scump, acum scriu cu mouseul mamei
centrala termică e defectă, nu mai am apă caldă, deși am cheltuit mulți bani pe reparații, deși i-am spus mamei de la început să luăm alta. M-am pripit cu mouse-ul, era de vină bateria. dar e adevărat că am în calculator pop out windows. Vă implor încă o dată în genunchi - tortura izolării e monstruoasă - sunt aproape 38 de ani... vă rog mult, am fost și am rămas mereu la fel, un om bun, blând, cald, deschis și foarte delicat, care putea ajuta alți oameni, care putea fi util...întreaga viață nimeni nici măcar la telefon, nici scrisori - numai o dată demult 2 colege, vă implor mult... în plus au și mințit despre mine, așa cum am povestit... nu am fost niciodată rea sau nocivă și nu am greșit nimic. Ei spun cu nerușinare că tocmai din cauza asta mă omoară, când e altceva, mă omoară din cauza minciunilor, cum ziceau unii. Chiar dacă aș fi greșit puțin tot m-ar fi omorât. Trebuie doar să vă răzgândiți, să vă gândiți la ce e bun. Iar au început că sunt mult prea inteligentă și de aceea nu mă acceptă nimeni.??! Ei spun din nou că sunt mai inteligentă decât bărbații (nu știu la ce se referă) și de aceea proștii mă resping, confundând inteligența cu nebunia - fiindcă au doar noțiuni vagi despre ambele.
Ei spun că familia mă omoară pentru onoarea familiei, fiindcă am scris aici tot adevărul despre toți. Nu au dreptate, căci eram oricum izolată total de familie dinainte și se purtau destul de rău când vorbeau despre mine sau rar, când îi vedeam, ca și cum eram nebună sau oricum tolerată greu, poate din cauza minciunilor mamei, închiderii mele la psihiatrie și originii mele bastarde. Nu am avut nicio legătură cu ei, nici verii mei nu vorbeau cu mine nici la telefon - în timp ce eu avusesem mereu dragoste și grijă față de bătrâni și de toți ceilalți. Singura diferență e că Nelu și Genica, numai ei, mă sunau de ziua mea și îmi spuneau la mulți ani - dar în rest nici ei nimic. Cât privește omorârea mea, ei spun că Ovidiu Șerban vrea să mor din acest motiv, când de fapt eu oricum eram omorâtă sigur fără să greșesc, cu mult înainte să scriu adevărul aici, cu izolare, otravă certă, lipsa drepturilor la muncă și la studii, multe torturi, și totul ar fi continuat la fel chiar dacă nu scriam nimic. (acum aceeași idee - că idioților li s-a spus că eu am scris salată de cuvinte și de fapt e adevărul 100%) Ei spun că eu sunt singurul om care nu e iertat de Paști, dar de fapt nu am greșit nimic, nu înțeleg ce vor să spună. Ei spun din nou că și cei de pe facebook pur și simplu nu pot înțelege adevărul. Ei au spus de multe ori, ca și azi, că mama și-a atins scopul de a îmi distruge viața și de a îi păcăli pe toți. Ei spun mereu că toți oamenii cred că sunt nebună și ceva rău, ceea ce eu nu pot crede - ei spun mereu că sunt cel mai bun om, dar proștii toți cred altceva.??? Ei spun că mărturisirea mea de pe blog e una din cele mai cutremurătoare, dar proștii nu văd nici acum ce sunt eu. Binele adică. Alții spun că ”s-au băgat psihologii pe fir” și au inventat minciuni hidoase despre psihicul meu, astfel încât nimeni nu crede adevărul, deși practic aproape nimeni nu a vorbit cu mine toată viața. Cum naiba? Cine să creadă minciuni ale psihologilor?! Asta e incredibil. Probabil oameni foarte proști.
azi 25.04.22 - din nou cald, mai cald ca ieri, sunt anunțate 25 de grade, e soare și cântă cocoșii la ora 16. Vorba lor preferată e că i-au îndobitocit pe toți și că mereu au spus oamenilor că eu sunt altceva decât eram.??
26.04.22
Azi din nou au spus că am fost calificată drept nebună cu delir foarte periculos și de aceea sunt ținută în închisoare, fiindcă am spus adevărul. Nu înțeleg - ar fi mult de explicat - de exemplu de ce îmi vorbesc așa urât - calificată, deși am fost mereu la fel, un om bun și inteligent, de ce mă tratează drept proastă și rea chiar, deși m-am purtat bine cu toți întreaga viață și nu am avut nici măcar gânduri greșite? Apoi, de unde au scos ei delir, când de fapt e clar că tot ce am scris pe blog sunt fapte clare și erau dovezi pentru toate, dar nimeni nu a vorbit cu mine? Niciodată nu am gândit altceva, fiind om inteligent și de încredere, ceea ce se poate dovedi din portretul meu care e clar din ceea ce am povestit și ce se poate revela în caz că cineva ar fi cu mine. Și de ce periculos? Minciuna e periculoasă și are consecințe grave, eu de pildă am fost torturată o viață întreagă, am suferit o viață, cum au spus din copilărie și acum mă omoară poate. Ce interes aveam să mint, pe cine, cu ce ocazie? Blogul e scris începând cu 2013 și închisoarea și izolarea erau din 1984. Etc. Ei spun că unii au mințit în așa fel despre mine, încât nimeni nu crede adevărul. Mereu spun ei o aberație tragi-comică: Ea (eu) nu poate înțelege, fiind total nevinovată. Mereu spun ei că nu pot să mă radă (??? nu știu ce e, dar nu trebuie să fiu lovită), fiindcă tot ceea ce am povestit e adevărul. Sau că eu însămi nu am făcut întreaga viață decât un singur rău - anume că am dăunat vieții sexuale a unui singur bărbat. ei spun că inițial au crezut că eu nu sunt acceptată fiindcă am spus adevărul despre revoluție, dar ulterior au înțeles că ... nu știu cine, oamenii... neagă viața mea în întregime și de aceea toți vor să mor?? după ce m-au obligat să spun absolut totul. Ei spun din nou că mă omoară pentru niște ”rahați” politici, dar eu nu cred asta și nu am avut nicio legătură cu politica. 27.04.22
Ei spun că sunt omorâtă cu cruzime fiindcă psihologii nu vor să recunoască adevărul. S-ar putea să aibă dreptate, dar eu nu înțeleg de ce - la ce bun să omori așa oribil un om bun, care evident dreptate?!Au încercat să îmi creeze din nou delir și anume să cred că ei cred că nu eu mi-am creat ”opera”, de parcă aș fi proastă să cred așa ceva. Nu am avut nicio operă și e evident că poeziile mele slabe și textele mele în proză sunt propria mea creație - am studiat 11 ani de facultate, pentru numele lui Dumnezeu, și toți știu că aproape toți studenții sunt capabili la rândul lor să scrie cărți comparabile cu cele pe care le studiază. Și eu am fost un om normal și inteligent, dar am scris puțin și prost, fiindcă am fost monstruos torturată cerebral destul de des și otrăvită în mod cert între anii 32 și 50 ai mei - iar acum e prea târziu, sunt prea de mult timp singură și nu mai pot îndura izolarea - sunt aproape 38 de ani. Se poate ușor dovedi că eu am scris tot, cu gândirea mea, și e clar pentru oricine că numai nebunii și proștii pot crede că nu am scris eu. încă o idee pe care o repetă de sute de ori este că eu sunt geniu și nu pot fi distrusă, de parcă ar trebui să mă distrugă cineva și de parcă aș fi geniu sau aș crede eu așa ceva!
Mă tem nu ați înțeles - am fost un om perfect normal și fără greșeală și sensul normal al vieții nu este să mă omorâți, ci să îmi lăsați viața! Vă implor în genunchi - ei spun că dvs. nu mă omorâți prin neacceptare, doar observați cum mă omoară alții dar totdată ei spun mereu că dvs. ați fost complet îndobitociți - poate e adevărul, eu nu aș fi făcut așa ceva nimănui, nici moartă.
Voi merge din nou la medicul psihiatru, voi vorbi din nou despre blogul meu de memorii, care oricum e terminat de peste un an și voi implora din nou dreptul la muncă și la studii - poate va avea milă.
Oricum, ei spuneau și că psihiatrii, deși mint despre mine, nu au putut înțelege adevărul - dacă mă închid iar la spital mă voi bucura, fiindcă nu mai pot îndura izolarea, dar nu e o soluție - oricum nu voi găsi pe nimeni acolo.
28.04.22
Ieri mi-am dat seama și m-am mirat că îmi amintesc din copilărie, distinct, mirosul de trifoi fraged primăvara, mirosul de frunză de liliac și cel de frunză de tei. Și diferența dintre parfumul florii de liliac alb sau mov - aceasta din urmă poate doar mi se pare. Ei spun că oamenii despre care se minte sunt pur și simplu omorâți... și că eu am un tip de personalitate care nu poate înnebuni.??? Ei spun că ”un porc infect” a inventat că eu sunt altceva decât sunt și de aceea proștii vehiculează ideea că eu sunt omorâtă din ”rațiuni” politice.
cineva m-a conectat cu ce se întâmplă în mod public cu soția lui Cărtărescu - prin urmare nu îl voi mai urmări pe fb o lună, ca să nu zică cineva că eu aș avea vreo vină legat de necazurile lui - poate s-a întâmplat de la sine și nu a existat acel cineva - de exemplu am văzut poza ei cu picioarele goale și anterior văzusem un copil desculț pe stradă, fiind o zi mai caldă, iar azi am văzut filmulețul cu ea fluturând mâna și eu tocmai pusesem poze cu mâna mea eu nu m-am gândit niciodată la Cărtărescu sau la soția lui, doar am urmărit postările lui pe facebook, care au apărut în feedul meu mai ales acum, când eu tocmai citeam de mai demult ”A trăi pentru a îți povesti viața”, dar nu știusem că el pleacă în Columbia.
ideea unora e că eu oricum sunt un om normal și inteligent și sunt deci conectată cu toate cele, mai ales fiind izolată, deci nu sunt mascate coincidențele
de fapt nu pot să blochez postările de la el, și nu voi face asta, să nu creadă proștii că sunt nebună
de ani de zile ei spun că nu se poate face nimic, fiindcă totul e cum am spus eu în cele mai mici detalii - de fapt trebuia să fie adevărul și atunci sigur ar fi fost dreptate, aș fi avut dreptul la muncă și la studii și aș fi reușit absolut cert să arăt tot ce era bun și frumos. Ei spun că eu sunt un om total lipsit de nocivitate, dar idioții toți cred că eu sunt altceva și de aceea mă omoară...
conform unei accepțiuni curente, spun ei, delir au ceilalți, care cred diverse aberații despre mine, în timp ce eu am crezut un singur lucru greșit toată viața și nu sunt vinovată de delirul nimănui, dar, spun eu, nici ceilalți nu sunt nebuni și nu e o rușine să fii neștiutor, inocent sau prost și nu trebuie să omori pe nimeni din cauza asta
din nou și din nou ei spun despre mine că totul e fără nicio speranță pentru mine, deși nu am greșit nimic - ”bietul om, încă și acum mai speră”, ei spun că oamenii refac mereu aceeași crimă, deși e ceva inutil să mă omoare, ceea ce e clar că se întâmplă - e posibil, cum spun ei, să fi fost și alții în aceeași situație, dar nu exact la fel.
Mi-e foarte rău de la niște cartofi la cuptor ai mamei. Ei spun că eu aveam șanse de viață doar dacă spuneam tot adevărul, inclusiv despre familie, așa cum am și făcut, dar oamenii au înțeles totul pe dos decât am povestit.
29.04.22
iar au intrat în calculator și mi-au stricat mouseul din nou - și e scump, acum scriu cu mouseul mamei
centrala termică e defectă, nu mai am apă caldă, deși am cheltuit mulți bani pe reparații, deși i-am spus mamei de la început să luăm alta. M-am pripit cu mouse-ul, era de vină bateria. dar e adevărat că am în calculator pop out windows. Vă implor încă o dată în genunchi - tortura izolării e monstruoasă - sunt aproape 38 de ani... vă rog mult, am fost și am rămas mereu la fel, un om bun, blând, cald, deschis și foarte delicat, care putea ajuta alți oameni, care putea fi util...întreaga viață nimeni nici măcar la telefon, nici scrisori - numai o dată demult 2 colege, vă implor mult... în plus au și mințit despre mine, așa cum am povestit... nu am fost niciodată rea sau nocivă și nu am greșit nimic. Ei spun cu nerușinare că tocmai din cauza asta mă omoară, când e altceva, mă omoară din cauza minciunilor, cum ziceau unii. Chiar dacă aș fi greșit puțin tot m-ar fi omorât. Trebuie doar să vă răzgândiți, să vă gândiți la ce e bun. Iar au început că sunt mult prea inteligentă și de aceea nu mă acceptă nimeni.??! Ei spun din nou că sunt mai inteligentă decât bărbații (nu știu la ce se referă) și de aceea proștii mă resping, confundând inteligența cu nebunia - fiindcă au doar noțiuni vagi despre ambele.
marți, 19 aprilie 2022
19.04.22
Azi m-au chinuit cu ideea că sunt vinovată că l-am lăsat pe Zăgrean să mă sărute, fără să consider că putea fi căsătorit. Este o calomnie să fie spus așa ceva. Nu eu, nu mie. De ce cred ei că eram ușuratică și demnă de dispreț, din moment ce aceasta se întâmpla după doi ani de tortură fizică și psihică și după tot ce îmi făcuse și spusese acel bărbat? Am rezistat doi ani, dar viața mea era în joc, era tot mai greu, era un pericol de moarte sau mare prejudiciu. Chiar el a spus că femeia poate scăpa de aceste chinuri dacă face dragoste cu un bărbat, ceea ce nici acum nu știu dacă e adevărat. Atunci credeam că numai el are aceste puteri mari, paranormale - și el insistase pe teorii parapsihologice la meditații, și m-a păcălit – eu am avut asumpția greșită că numai el și puțini alții sunt așa. De unde să fi știut eu că există acel ceva numit ”f-t” de unii? Au intrat unii peste mine cu ideea că eram foarte proastă din moment ce nu ghicisem asta până la 17 ani, deși nu aveam cum, nu era ceva logic cu informațiile pe care le aveam. În plus, având în vedere puterea gândului unui bărbat, care poate chiar trânti femeia cu gândul pe pat ( mi s-a întâmplat) atunci de ce mă acuză numai pe mine că l-am lăsat să mă sărute și nu și pe el – care m-a luat prin surprindere cu acel gest – el de ce m-a sărutat? Bineînțeles, nu am simțit nimic sexual și poate și el la fel. Nu prea știu nimic despre sexualitate, dar nu sunt proastă, cum spuneau azi. Faptul că oamenii au tendința să creadă că femeia - parte pasivă și delicată - e vinovată mi se pare ridicol. Mai degrabă pueril sau ipocrizie, și eu aveam doar 17 ani când l-am cunoscut. Unii spuneau că el, ca și alți oameni, de fapt doar câțiva prezenți în viața mea, ar fi fost plătit gras ca să îmi facă răul, să mă compromită. Dar, din moment ce oamenii au tendința să presupună a priori că femeile aflate în astfel de situații ar fi frivole, ușuratice, atunci e posibil ca unele măcar să fie așa - dar nu eu, cum puteau crede de mine, fiind evident cum eram, că aș fi capabilă de adulter? Atunci după tortură și chin de 2 ani, fiind numai vina lui, nu am mai avut ce face. Dar nu a venit la așa zisa întâlnire. Aceasta s-a întâmplat acum 32 de ani și apoi nimic altceva toată viața.
În aceeași ordine de idei, din moment ce mă consideră demnă de acuzat - oarecum aparent adevărat - pentru povestea înscenată din nordul țării, atunci de ce nu sunt acuzați și acei bărbați? Eu nu am făcut nimic, în afară de faptul că am umblat în pielea goală în cameră - cu doi bărbați în aceeași casă. Eu am spus ceva rău, dar ei nu erau obligați să accepte așa ceva. Mi se spune că ei credeau că eram curvă - ceea ce e exclus, zic eu - aveam o recomandare de la facultate și mai și știau că iau medicamente psihiatrice. În sfârșit, chiar când, rar, femeia are vreo vină, bărbatul e vinovat și el și în cele mai multe cazuri numai bărbatul, mai ales dacă femeia e tânără, dar probabil și în celelalte cazuri. Dar ar trebui să ia în considerare în cazul meu și faptul că eu am fost o femeie care a renunțat total și voluntar la orice plăcere și poftă sexuală la 12 ani. Am fost un om auster întreaga viață, practic am avut o singură mare plăcere, descoperită târziu - muzica clasică. În rest, numai câteva fărâmițe mici de greșeală viața toată, cu adevărat.
21.04.22
E posibil, cum am mai spus, ca proștii sau cei care citesc acest blog al meu să creadă că eu sunt sursa ideilor celor care intră peste mintea mea, și eu de fapt nu am nici în clin, nici în mânecă cu ele. E imposibil ca eu să fiu acea sursă, chiar și inconștient e imposibil, am fost un om inteligent. Azi iar au intrat cu ideea lor repetată des că ei nu pot, că e imposibil, etc. să mă rupă/distrugă/controleze etc. Totodată, dacă citiți cu artenție veți înățelege că era imposibil să delirez, așa cum cred proștii, era imposibil să fabulez ceva sau să mint și în plus e evident că nu e vorba de niciun delir, fiindcă în mod clar prezint fapte brute, fără interpretări sau critică a lor, fapte pe care un om inteligent și lucid nu le poate inventa, fapte concrete pe care le puteam dovedi chiar și din dovezile pentru unele rezultau și celelalte pentru care nu mai erau dovezi - și se putea dovedi simplu că am fost mereu lucidă și normală din toate punctele de vedere, numai că am fost izolată complet și cu forța aproape 40 de ani. Abia mai pot îndura și ei mereu mă scuipă cu ideea că nu pot ei să mă distrugă, deși nu era necesar și puteam fi ușor un om respectat - trebuia să fie adevărul și aș fi avut drepturile și nimeni nu ar fi vrut să mă omoare. Azi noapte m-au chinuit foarte rău.
22.04.22
Patru desene caraghioase și facile cu măști:
23.04.22
Noaptea trecută nu știu ce porc m-a posedat sexual, eu m-am trezit îngrozită și apoi am adormit și apoi mi-a amorțit înfiorător mâna dreaptă și abia am reușit să îmi revin și să adorm din nou după a doua trezire. Ei zic iar că poporul nu poate înțelege adevărul, că nu m-ar fi omorât.
În aceeași ordine de idei, din moment ce mă consideră demnă de acuzat - oarecum aparent adevărat - pentru povestea înscenată din nordul țării, atunci de ce nu sunt acuzați și acei bărbați? Eu nu am făcut nimic, în afară de faptul că am umblat în pielea goală în cameră - cu doi bărbați în aceeași casă. Eu am spus ceva rău, dar ei nu erau obligați să accepte așa ceva. Mi se spune că ei credeau că eram curvă - ceea ce e exclus, zic eu - aveam o recomandare de la facultate și mai și știau că iau medicamente psihiatrice. În sfârșit, chiar când, rar, femeia are vreo vină, bărbatul e vinovat și el și în cele mai multe cazuri numai bărbatul, mai ales dacă femeia e tânără, dar probabil și în celelalte cazuri. Dar ar trebui să ia în considerare în cazul meu și faptul că eu am fost o femeie care a renunțat total și voluntar la orice plăcere și poftă sexuală la 12 ani. Am fost un om auster întreaga viață, practic am avut o singură mare plăcere, descoperită târziu - muzica clasică. În rest, numai câteva fărâmițe mici de greșeală viața toată, cu adevărat.
21.04.22
E posibil, cum am mai spus, ca proștii sau cei care citesc acest blog al meu să creadă că eu sunt sursa ideilor celor care intră peste mintea mea, și eu de fapt nu am nici în clin, nici în mânecă cu ele. E imposibil ca eu să fiu acea sursă, chiar și inconștient e imposibil, am fost un om inteligent. Azi iar au intrat cu ideea lor repetată des că ei nu pot, că e imposibil, etc. să mă rupă/distrugă/controleze etc. Totodată, dacă citiți cu artenție veți înățelege că era imposibil să delirez, așa cum cred proștii, era imposibil să fabulez ceva sau să mint și în plus e evident că nu e vorba de niciun delir, fiindcă în mod clar prezint fapte brute, fără interpretări sau critică a lor, fapte pe care un om inteligent și lucid nu le poate inventa, fapte concrete pe care le puteam dovedi chiar și din dovezile pentru unele rezultau și celelalte pentru care nu mai erau dovezi - și se putea dovedi simplu că am fost mereu lucidă și normală din toate punctele de vedere, numai că am fost izolată complet și cu forța aproape 40 de ani. Abia mai pot îndura și ei mereu mă scuipă cu ideea că nu pot ei să mă distrugă, deși nu era necesar și puteam fi ușor un om respectat - trebuia să fie adevărul și aș fi avut drepturile și nimeni nu ar fi vrut să mă omoare. Azi noapte m-au chinuit foarte rău.
22.04.22
Patru desene caraghioase și facile cu măști:
Noaptea trecută nu știu ce porc m-a posedat sexual, eu m-am trezit îngrozită și apoi am adormit și apoi mi-a amorțit înfiorător mâna dreaptă și abia am reușit să îmi revin și să adorm din nou după a doua trezire. Ei zic iar că poporul nu poate înțelege adevărul, că nu m-ar fi omorât.
sâmbătă, 16 aprilie 2022
16.04.22
Ei spuneau ieri că mi s-a dat foarte multă otravă - nu știu. Mi s-au umflat brusc picioarele foarte tare și azi am avut dureri de cap ore în șir, puternice. Nu trebuie să mă omoare, sunt nebuni și totuși ei numai asta gândesc. Ei spun că singurul meu defect e că sunt un om foarte bun și că ceea ce îi deranjează pe toți e că sunt un om prea inteligent.???
17.04.22
Desenul de azi, dar din păcate s-a modificat ceea ce desenasem eu mai bine și am corectat de vreo 3 ori, acum nu am ce face. Am refăcut de 4-5 ori și cineva tot strică mărgăritarele și laleaua, probabil și vaza. Tata era obsedat de ideea din Biblie - nu aruncați mărgăritare în fața porcilor... Liniile nu trebuie să fie așa clar definite...florile le-am făcut de 5 ori și ei mereu au șters culoarea și forma, renunț
ei spun din nou că oamenii vor să mă omoare fiindcă sunt mai inteligentă decât ei și nu vor să mi se supună ???! Și totuși, deși am fost martirizată o viață întreagă, am fost perfecțiunea și nu trebuiau să mă omoare. din nou ideea că sunt omorâtă fiindcă oamenii nu vor să recunoască adevărul despre ceea ce sunt eu - un om bun și inteligent, deci niciodată nebună și fără greșeală - și de asemenea ei nu vor să recunoască că m-au maltratat monstruos toată viața, făr motiv - deci, spun ei, sunt obligați să mă omoare
ei spun că poporul meu (??) comite cea mai monstruoasă crimă cu putință omorându-mă pe mine - eu cred că e vorba de niște oameni, nu de popor - și că nimeni nu va înțelege și nu trebuie să înțeleagă adevărul și că toți proștii cred că eu aș fi nebună ??? Poporul a înțeles tot adevărul despre mine invers decât a fost, spun ei.
azi temperatura a scăzut mult - până la 4 grade se zice, dar nu știu real, fiindcă și asta ei mint mereu la știrile meteo - și a căzut ploaie, dacă eram torturată într-un anumit fel și puternic, atunci se răcea și ploua adesea. E logic, spuneam eu, fiindcă soarele suntem noi - adică mi se pare logic că intelectualii concentrează lumina solară pe disc (poate mă înșel, fiindcă nu am decât o teorie vagă, copilăroasă, posibil falsă, dar bineînțeles că nu pot crede de-a gata aberațiile științifice complicate despre ceva precum Soarele, extrem de îndepărtat) și eu am fost tot intelectual, chiar dacă respinsă, nu am fost nebună. Când m-au închis la psihiatrie a fost cutremur, posibil legat de mine, cum am mai pățit - ceea ce îmi arăta ceva din funcțiile telurice ale societății omenești. Sunt conștientă că trăim într-un ”eon dogmatic” și îmi cer multe scuze pentru manifestarea publică a scepticismului meu radical și a ipotezelor mele astronomice - în realitate nu sunt încurcă-lume și desigur bănuiesc că mulți au gândit la fel ca mine, dar nu au spus, nefiind necesar. Oricum, când am tradus poezia Solitudine de Supervielle am greșit la titlu - trebuia Solitudine, nu Singurătate. Vă mai amintiți desigur pictura lui Hieronymus Bosch, pare grotescă... și pe tata îl chema Ironim. La un moment dat orice gânditor gândește astfel de ipoteze schismatice în drumul devenirii sale. Mie ipoteza mi se pare mai frumoasă decât ”realitatea” științifică, dar asta e, oamenii zboară uneori prea mult pe spinarea celor ca mine. După cum am povestit, aberațiile le-am schițat într-o noapte, meditând asupra lunii pline și feței sale nevăzute și asupra modului în care ea se vede oglindită diferit în cele două emisfere polare, asupra modului în care crește și descrește. Deci Endymion, căci am vizionat filmul despre Keats - ce e drept o excepție, că nu m-am uitat la filme aproape deloc toată viața.
18.04.22
La o analiză foarte atentă, gândirea mea a deviat extrem de puțin de-a lungul vieții - e adevărat că cutremurele și seninul cerului au fost legate și de mine, dar și de alții, dar de mine mai strâns în unele momente. Ceea ce pot afirma cu certitudine e că alții au acționat asupra creierului meu ca să determine sau să influențeze aceste fenomene, dar poate și eu însămi am avut un mic rol - pozitiv și normal, nu negativ. Nu pot afirma cu certitudine că eu concentram lumina solară pe disc- poate că alții acționau în acest sens pe creierul meu - și, repet, fiindcă am mai explicat, nu pot ști cu certitudine că soarele e un disc - de exemplu o oglindă concavă - sau că e o sferă. Am făcut aceste precizări pentru ca unii să nu creadă că delirez sau că fac erori de raționament, ceea ce s-a întâmplat extrem de rar, din cauza oboselii sau otrăvii - și am fost și ieri obosită, am explicat de ce.
Sunt unii oameni nebuni care spun că mie mi s-a arătat adevărul, când, în realitate, nu mi s-a arătat nimic, am înțeles singură, fiindcă așa s-au petrecut lucrurile - de exemplu cele patru cutremure - 2 pe 4 martie, unul exact când am deschis eu televizorul la care nu mă uitam deloc, altul în 92 când m-au închis la psihiatrie și al cincilea care nu știu dacă a fost real, în 86 sau 87 - când dormeam și tata spusese seara că va fi cutremur și apoi m-au trezit noaptea să mergem pe străzile Bucureștiului, unde erau mulți oameni, poate că a fost, dar chipurile nu simțisem - poate chiar a fost? Apoi am descoperit, tot fără să îmi arate cineva, că eram legată de vânt și soare - de exemplu apusul fantastic exact când m-au închis la psihiatrie prima oară, faptul că dacă ascultam muzică se făcea senin, răsărituri ciudate când eram torturată dimineața etc. etc. - foarte multe fenomene, de sute de ori. Dar veți spune că sunt doar extrem de meteosensibilă - teoria aceasta nu ține la o analiză atentă. Mai există o singură variantă - anume că unii urmăreau viața mea încontinuu și determinau diverse fenomene meteo cu scopul de a mă păcăli pe mine sau pe alții că eu le determin, dar pare o ipoteză elucubrantă - adică un teatru așa gigantic doar pentru ca eu să cred ceva greșit. Însă putea fi vorba de faptul că unii voiau să păcălească și lumea proastă în acest sens. Am luat în considerare toate variantele. E logic că toți oamenii sunt parte integrantă din fenomenele meteo, ar fi mult de spus ca argumente - dar proștii cred că oamenii trăiesc în clopote de sticlă și doar le bate ploaia pe trup sau pe acoperiș în mod unidirecțional - de fapt toate fenomenele naturale sunt bidirecționale, oamenii nu sunt doar obiecte moarte, pasive. M-am gândit cu groază că nebunii i-au făcut pe oameni să creadă că trebuie să mă omoare din cauza unor fenomene meteo extreme, când în mod real lumea trebuie să se ”învârtă” mai departe, cu ele cu tot - cu moarte și cu viață. Altfel ar îngheța tot. Ceea ce cred ei e aberant poate, fiindcă nu am fost nebună niciodată și răul meteo nu a fost determinat de slăbiciunea creierului meu, ci de faptul că unii mă torturau monstruos, ceea ce nu era necesar, eu având un autocontrol și echilibru destul de bune. Reconsider totul și spun că e posibil ca eu să nu fi înțeles și oamenii și specia în ansamblu să fie cu adevărat sub clopote de sticlă, dar mă îndoiesc complet. Din punct de vedere logic, dar și real poate, nu pot exista fenomene unidirecționale. Ei spun că, deși sunt membră a speciei, deci logic lovirea mea are efecte asupra altora, oamenii mă omoară din alte motive, anume minciuni despre mine, despre care eu nu știu nimic. Deși am fost ceva bun mereu. Ei spun din nou că totul e din cauză că au comis o crimă monstruoasă asupra mea și vor să mor ca să ascundă totul.??? ei spun mereu că oamenii pur și simplu nu au înțeles nimic, căci, dacă ar fi înțeles, i-ar fi oprit remușcările să mă omoare??
18.04.22
Mama iar a urlat, iar a făcut o scenă oribilă de nervi. Ei spun ades că proștii cred că mama e de curând așa, când ea era de când eram copil mic. Ei spun în limba engleză că toată lumea așteaptă să îmi cer scuze pentru o vină imaginară pe care eu nu o pot ghici, sau pentru faptul că am spus mereu numai adevărul. din nou aceeași idee că oamenii nu pot înțelege adevărul că altfel nu m-ar fi omorât - au fost unii care spuneau că eu trebuie să ”conving” oamenii de adevăr - sau să îmi găsesc un loc în societate - ???! e absurd complet, care oameni? pereții? Nu am încercat absolut niciodată să conving oamenii de adevăr, doar am spus adevărul tot în scris aici, deci nimeni nu poate fi convins, deși am avut toate dovezile și am spus tot, însă sunt complet izolată, din 84. nu aveam cum să încerc așa ceva, să conving oamenii de adevăr, oare ar fi fost mai bine să scriu totul în stil persuasiv?, (eu am scris adevărul brut, considerând că astfel sunt mai mari șansele ca oamenii inteligenți să înțeleagă tot.) 19.04.22
Ei spun iar, au spus de multe ori, că eu nu am greșit absolut nimic și nu pot înțelege.!? Nu are sens propoziția lor - ar trebui poate să spună că nu pot accepta, că nu mă pot resemna să fiu omorâtă după aproape 40 de ani de tortură și închisoare fără vină. Cristos, vrând să se separe de Dumnezeu sau un om obișnuit pe cruce în desenul meu... dar El nu era fiul lui Abraham, însuși Tatăl său îl sacrifică, și i-a dat viață în acest scop. E adevărat că Isus a acceptat sacrificarea sa ca un mielușel, dar în viața sfinților sunt descrise astfel de întâmplări, cum ar fi ruperea crucilor, oprirea focului, moartea călăilor etc. datorită harului divin. În cazul meu nu e o blasfemie, este normal - o analogie - având în vedere faptul că am fost chinuită apropae 40 de ani, și nu am avut vreo șansă în viață - practic Irina I a fost singura mea șansă și oarecum Luiza - adică șansă de a fi în societate, de a trăi viață socială, absolut necesară, și fericirea. Nu am avut nici șanse școlare sau profesionale. Mi jos poate fi oricine, nu e Cristos:
Încă o dată ei spun că trebuie să mă omoare, fiindcă altfel râde toată lumea de ei.??? Sau că m-au desfăcut și refăcut de sute de ori și tot nu au înțeles ce sunt, sau că eu sunt sursa - sursa a ce? Sau că ei înțeleg numai ce e rău și nimic din ce e bun. Silueta de mai sus nu mi-a ieșit, dar nu a fost decât o schiță fugară. Azi am descoperit că au scris în blogul meu că Irina a emigrat în Spania, ceea ce nu e adevărat și eu nu puteam scrie așa ceva, am corectat acum, la postarea din noiembrie 2014. Mi-au luat butoanele edit și accesez foarte greu postările. Despre Irina nu știu nimic, ea a refuzat să vorbească nu mine în ciuda implorărilor mele și m-a respins și când i-am telefonat din spitalul de urgență în 2013, când eram bolnavă pulmonar, nu psihiatric. Se complace în minciuna și ura absurdă a familiei față de mine, așa cum era de așteptat, mai ales că am scris tot ce s-a întâmplat. Dar așa era și înainte să scriu eu tot. S-ar putea să aibă deja copil, dar nu știu, la nunta ei în 2018 nu am mers că eram stingheră și atunci eu cu mama nu aveam bani deloc. Cât timp a stat în București a refuzat să ne vedem sau să vorbim măcar la telefon și, o dată când a venit la Voluntari a spus că e necesară și puțină otravă din când în când și surâdea, ca și cum se distra. Apoi râdea cu mama de mine că sunt amărâtă ca și cum mințeam că nu am bani deloc, se lăuda că are 3000 lei salariu încă de atunci și eu atunci nu aveam nici bani de pâine sau tramvai. Ei spun acum că trebuie să intervină, fiindcă vor înțelege toți.?! Ei spun iar că oamenii proști cred că eu am greșit mai multe lucruri și eu nu am greșit nimic. Dar că toți au mințit despre mine ca să își salveze pielea???! Eu nu aș fi omorât un om bun, nevinovat, deștept - căci am fost - pentru pielea mea, nici sub tortură. Îmi amintesc vag că mama parcă mi-a spus că Irina a emigrat în Spania, dar nu e sigur, însă mama uneori mă dezinforma.
Niște poze cu mine de acum câțiva ani, când aveam părul lung și nu eram chiar așa obeză hidos ca acum - că acum abia merg... de grăsime. Voi slăbi acest an dacă voi mai fi în viață.
ei spun că poporul meu (??) comite cea mai monstruoasă crimă cu putință omorându-mă pe mine - eu cred că e vorba de niște oameni, nu de popor - și că nimeni nu va înțelege și nu trebuie să înțeleagă adevărul și că toți proștii cred că eu aș fi nebună ??? Poporul a înțeles tot adevărul despre mine invers decât a fost, spun ei.
azi temperatura a scăzut mult - până la 4 grade se zice, dar nu știu real, fiindcă și asta ei mint mereu la știrile meteo - și a căzut ploaie, dacă eram torturată într-un anumit fel și puternic, atunci se răcea și ploua adesea. E logic, spuneam eu, fiindcă soarele suntem noi - adică mi se pare logic că intelectualii concentrează lumina solară pe disc (poate mă înșel, fiindcă nu am decât o teorie vagă, copilăroasă, posibil falsă, dar bineînțeles că nu pot crede de-a gata aberațiile științifice complicate despre ceva precum Soarele, extrem de îndepărtat) și eu am fost tot intelectual, chiar dacă respinsă, nu am fost nebună. Când m-au închis la psihiatrie a fost cutremur, posibil legat de mine, cum am mai pățit - ceea ce îmi arăta ceva din funcțiile telurice ale societății omenești. Sunt conștientă că trăim într-un ”eon dogmatic” și îmi cer multe scuze pentru manifestarea publică a scepticismului meu radical și a ipotezelor mele astronomice - în realitate nu sunt încurcă-lume și desigur bănuiesc că mulți au gândit la fel ca mine, dar nu au spus, nefiind necesar. Oricum, când am tradus poezia Solitudine de Supervielle am greșit la titlu - trebuia Solitudine, nu Singurătate. Vă mai amintiți desigur pictura lui Hieronymus Bosch, pare grotescă... și pe tata îl chema Ironim. La un moment dat orice gânditor gândește astfel de ipoteze schismatice în drumul devenirii sale. Mie ipoteza mi se pare mai frumoasă decât ”realitatea” științifică, dar asta e, oamenii zboară uneori prea mult pe spinarea celor ca mine. După cum am povestit, aberațiile le-am schițat într-o noapte, meditând asupra lunii pline și feței sale nevăzute și asupra modului în care ea se vede oglindită diferit în cele două emisfere polare, asupra modului în care crește și descrește. Deci Endymion, căci am vizionat filmul despre Keats - ce e drept o excepție, că nu m-am uitat la filme aproape deloc toată viața.
18.04.22
La o analiză foarte atentă, gândirea mea a deviat extrem de puțin de-a lungul vieții - e adevărat că cutremurele și seninul cerului au fost legate și de mine, dar și de alții, dar de mine mai strâns în unele momente. Ceea ce pot afirma cu certitudine e că alții au acționat asupra creierului meu ca să determine sau să influențeze aceste fenomene, dar poate și eu însămi am avut un mic rol - pozitiv și normal, nu negativ. Nu pot afirma cu certitudine că eu concentram lumina solară pe disc- poate că alții acționau în acest sens pe creierul meu - și, repet, fiindcă am mai explicat, nu pot ști cu certitudine că soarele e un disc - de exemplu o oglindă concavă - sau că e o sferă. Am făcut aceste precizări pentru ca unii să nu creadă că delirez sau că fac erori de raționament, ceea ce s-a întâmplat extrem de rar, din cauza oboselii sau otrăvii - și am fost și ieri obosită, am explicat de ce.
Sunt unii oameni nebuni care spun că mie mi s-a arătat adevărul, când, în realitate, nu mi s-a arătat nimic, am înțeles singură, fiindcă așa s-au petrecut lucrurile - de exemplu cele patru cutremure - 2 pe 4 martie, unul exact când am deschis eu televizorul la care nu mă uitam deloc, altul în 92 când m-au închis la psihiatrie și al cincilea care nu știu dacă a fost real, în 86 sau 87 - când dormeam și tata spusese seara că va fi cutremur și apoi m-au trezit noaptea să mergem pe străzile Bucureștiului, unde erau mulți oameni, poate că a fost, dar chipurile nu simțisem - poate chiar a fost? Apoi am descoperit, tot fără să îmi arate cineva, că eram legată de vânt și soare - de exemplu apusul fantastic exact când m-au închis la psihiatrie prima oară, faptul că dacă ascultam muzică se făcea senin, răsărituri ciudate când eram torturată dimineața etc. etc. - foarte multe fenomene, de sute de ori. Dar veți spune că sunt doar extrem de meteosensibilă - teoria aceasta nu ține la o analiză atentă. Mai există o singură variantă - anume că unii urmăreau viața mea încontinuu și determinau diverse fenomene meteo cu scopul de a mă păcăli pe mine sau pe alții că eu le determin, dar pare o ipoteză elucubrantă - adică un teatru așa gigantic doar pentru ca eu să cred ceva greșit. Însă putea fi vorba de faptul că unii voiau să păcălească și lumea proastă în acest sens. Am luat în considerare toate variantele. E logic că toți oamenii sunt parte integrantă din fenomenele meteo, ar fi mult de spus ca argumente - dar proștii cred că oamenii trăiesc în clopote de sticlă și doar le bate ploaia pe trup sau pe acoperiș în mod unidirecțional - de fapt toate fenomenele naturale sunt bidirecționale, oamenii nu sunt doar obiecte moarte, pasive. M-am gândit cu groază că nebunii i-au făcut pe oameni să creadă că trebuie să mă omoare din cauza unor fenomene meteo extreme, când în mod real lumea trebuie să se ”învârtă” mai departe, cu ele cu tot - cu moarte și cu viață. Altfel ar îngheța tot. Ceea ce cred ei e aberant poate, fiindcă nu am fost nebună niciodată și răul meteo nu a fost determinat de slăbiciunea creierului meu, ci de faptul că unii mă torturau monstruos, ceea ce nu era necesar, eu având un autocontrol și echilibru destul de bune. Reconsider totul și spun că e posibil ca eu să nu fi înțeles și oamenii și specia în ansamblu să fie cu adevărat sub clopote de sticlă, dar mă îndoiesc complet. Din punct de vedere logic, dar și real poate, nu pot exista fenomene unidirecționale. Ei spun că, deși sunt membră a speciei, deci logic lovirea mea are efecte asupra altora, oamenii mă omoară din alte motive, anume minciuni despre mine, despre care eu nu știu nimic. Deși am fost ceva bun mereu. Ei spun din nou că totul e din cauză că au comis o crimă monstruoasă asupra mea și vor să mor ca să ascundă totul.??? ei spun mereu că oamenii pur și simplu nu au înțeles nimic, căci, dacă ar fi înțeles, i-ar fi oprit remușcările să mă omoare??
18.04.22
Mama iar a urlat, iar a făcut o scenă oribilă de nervi. Ei spun ades că proștii cred că mama e de curând așa, când ea era de când eram copil mic. Ei spun în limba engleză că toată lumea așteaptă să îmi cer scuze pentru o vină imaginară pe care eu nu o pot ghici, sau pentru faptul că am spus mereu numai adevărul. din nou aceeași idee că oamenii nu pot înțelege adevărul că altfel nu m-ar fi omorât - au fost unii care spuneau că eu trebuie să ”conving” oamenii de adevăr - sau să îmi găsesc un loc în societate - ???! e absurd complet, care oameni? pereții? Nu am încercat absolut niciodată să conving oamenii de adevăr, doar am spus adevărul tot în scris aici, deci nimeni nu poate fi convins, deși am avut toate dovezile și am spus tot, însă sunt complet izolată, din 84. nu aveam cum să încerc așa ceva, să conving oamenii de adevăr, oare ar fi fost mai bine să scriu totul în stil persuasiv?, (eu am scris adevărul brut, considerând că astfel sunt mai mari șansele ca oamenii inteligenți să înțeleagă tot.) 19.04.22
Ei spun iar, au spus de multe ori, că eu nu am greșit absolut nimic și nu pot înțelege.!? Nu are sens propoziția lor - ar trebui poate să spună că nu pot accepta, că nu mă pot resemna să fiu omorâtă după aproape 40 de ani de tortură și închisoare fără vină. Cristos, vrând să se separe de Dumnezeu sau un om obișnuit pe cruce în desenul meu... dar El nu era fiul lui Abraham, însuși Tatăl său îl sacrifică, și i-a dat viață în acest scop. E adevărat că Isus a acceptat sacrificarea sa ca un mielușel, dar în viața sfinților sunt descrise astfel de întâmplări, cum ar fi ruperea crucilor, oprirea focului, moartea călăilor etc. datorită harului divin. În cazul meu nu e o blasfemie, este normal - o analogie - având în vedere faptul că am fost chinuită apropae 40 de ani, și nu am avut vreo șansă în viață - practic Irina I a fost singura mea șansă și oarecum Luiza - adică șansă de a fi în societate, de a trăi viață socială, absolut necesară, și fericirea. Nu am avut nici șanse școlare sau profesionale. Mi jos poate fi oricine, nu e Cristos:
Încă o dată ei spun că trebuie să mă omoare, fiindcă altfel râde toată lumea de ei.??? Sau că m-au desfăcut și refăcut de sute de ori și tot nu au înțeles ce sunt, sau că eu sunt sursa - sursa a ce? Sau că ei înțeleg numai ce e rău și nimic din ce e bun. Silueta de mai sus nu mi-a ieșit, dar nu a fost decât o schiță fugară. Azi am descoperit că au scris în blogul meu că Irina a emigrat în Spania, ceea ce nu e adevărat și eu nu puteam scrie așa ceva, am corectat acum, la postarea din noiembrie 2014. Mi-au luat butoanele edit și accesez foarte greu postările. Despre Irina nu știu nimic, ea a refuzat să vorbească nu mine în ciuda implorărilor mele și m-a respins și când i-am telefonat din spitalul de urgență în 2013, când eram bolnavă pulmonar, nu psihiatric. Se complace în minciuna și ura absurdă a familiei față de mine, așa cum era de așteptat, mai ales că am scris tot ce s-a întâmplat. Dar așa era și înainte să scriu eu tot. S-ar putea să aibă deja copil, dar nu știu, la nunta ei în 2018 nu am mers că eram stingheră și atunci eu cu mama nu aveam bani deloc. Cât timp a stat în București a refuzat să ne vedem sau să vorbim măcar la telefon și, o dată când a venit la Voluntari a spus că e necesară și puțină otravă din când în când și surâdea, ca și cum se distra. Apoi râdea cu mama de mine că sunt amărâtă ca și cum mințeam că nu am bani deloc, se lăuda că are 3000 lei salariu încă de atunci și eu atunci nu aveam nici bani de pâine sau tramvai. Ei spun acum că trebuie să intervină, fiindcă vor înțelege toți.?! Ei spun iar că oamenii proști cred că eu am greșit mai multe lucruri și eu nu am greșit nimic. Dar că toți au mințit despre mine ca să își salveze pielea???! Eu nu aș fi omorât un om bun, nevinovat, deștept - căci am fost - pentru pielea mea, nici sub tortură. Îmi amintesc vag că mama parcă mi-a spus că Irina a emigrat în Spania, dar nu e sigur, însă mama uneori mă dezinforma.
Niște poze cu mine de acum câțiva ani, când aveam părul lung și nu eram chiar așa obeză hidos ca acum - că acum abia merg... de grăsime. Voi slăbi acest an dacă voi mai fi în viață.
miercuri, 13 aprilie 2022
13.04.22
Repet, poeziile mele sunt slabe - nu au valoare ca poezii, mă tem că e posibil ca unii să creadă că erau bune dar oamenii nu vor să recunoască, fiindcă eu am fost mereu persecutată cu adevărat. Totuși, din nefericire sunt slabe. Eu știam că nu pot scrie bine, dar nu am avut ce face, fiind complet izolată. Dacă ar fi fost bune, atunci ar fi fost mai bine, probabil că aș fi fost acceptată. Eseurile, care sunt abia schițate, de pe Muzele albe mă reprezintă mai bine. Eu oricum nu aveam talent liric și în plus am fost și izolată - ca să nu am motivație, sens, teme de abordat - și otrăvită - abia am scris câteva poezii mai acceptabile.
ei spuneau ieri că, deși nu am avut vreo legătură cu politica, am fost hăituită și persecutată toată viața de poliția politică.??? acum, desenul - mai rău ca altele...e ca atunci când eram copil și desenam
Un lucru ce m-a mirat e că, atunci când eram copil, m-au întrebat ce mă fac când voi fi mare - desigur că atunci nu am observat că putea însemna că nu voi mai avea ce să mă fac, că voi fi în situație grea la maturitate - și eu am răspuns repede, ca în transă, că mă fac pictoriță, ba nu profesoară, ba nu scriitoare. Chiar am fost ceva din toate acestea. Dar nu m-au lăsat să mă formez. Ei zic că acesta era programul și se știa de atunci ce voi face mai bine decât alte lucruri.
Fata de azi, 14.04.22
15.04.22
Desenul de azi.
Degeaba aleg eu anumite culori pentru desenele mele... după un timp le găsesc modificate și încerc să le restaurez. Sic transit gloria et virtus. Oare ce se vede în poze sunt unde electromagnetice hoațe? Valurile acelea ca sideful care îmi acoperă desenele, în pozele de mai jos cu monitorul meu? Le pun fiindcă mă miră puțin că nu plac deloc pe facebook, dar dacă pun hidoșenii am aprecieri. Oricum, desenele se modifică stând pe calculator.
ei spun că sunt un om grotesc de bun???!!
ei spuneau ieri că, deși nu am avut vreo legătură cu politica, am fost hăituită și persecutată toată viața de poliția politică.??? acum, desenul - mai rău ca altele...e ca atunci când eram copil și desenam
Un lucru ce m-a mirat e că, atunci când eram copil, m-au întrebat ce mă fac când voi fi mare - desigur că atunci nu am observat că putea însemna că nu voi mai avea ce să mă fac, că voi fi în situație grea la maturitate - și eu am răspuns repede, ca în transă, că mă fac pictoriță, ba nu profesoară, ba nu scriitoare. Chiar am fost ceva din toate acestea. Dar nu m-au lăsat să mă formez. Ei zic că acesta era programul și se știa de atunci ce voi face mai bine decât alte lucruri.
Fata de azi, 14.04.22
Degeaba aleg eu anumite culori pentru desenele mele... după un timp le găsesc modificate și încerc să le restaurez. Sic transit gloria et virtus. Oare ce se vede în poze sunt unde electromagnetice hoațe? Valurile acelea ca sideful care îmi acoperă desenele, în pozele de mai jos cu monitorul meu? Le pun fiindcă mă miră puțin că nu plac deloc pe facebook, dar dacă pun hidoșenii am aprecieri. Oricum, desenele se modifică stând pe calculator.
ei spun că sunt un om grotesc de bun???!!
luni, 4 aprilie 2022
4.04.22
Iar au început cu ideea că lumea toată m-a respins din cauza minciunilor despre mine.??? Sau că totul e de neînțeles din cauza prostiei și răutății oamenilor. Sau că eu sunt om cu totul bun și lumea crede invers ??! Nu am de unde ști așa ceva cu certitudine. Ei zic că oamenii spun că eu nu pot fi distrusă (ce lucru rău cu exactitate legat de mine vor ei să distrugă?, că nu există!) și de aceea vor să mă omoare.
5.04.22
Azi au spus că vecinii mei sunt capii mafiei. Și că de aceea a murit vecinul de peste o casă, unde se fac acum 6 case. Nu știu, sunt vechi poveștile astea cu mafie și fete singure închise de familia mafiotă la balamuc, poate e adevărat totuși.
repet, nu cred că e vorba de mafie - nu am date despre așa ceva
ei spun că eu nu înțeleg că oamenii cred că aș fi nebună - eu spun că nu sunt proastă și judec bine că nu există motiv ca ei să creadă că sunt nebună - ei răspund că există un motiv pe care eu nu îl știu - eu spun că mă cunosc bine și, dacă motivul e necunoscut mie, înseamnă că nu e legat de viața mea sau de personalitatea mea!
schița de azi
Azi, 7.04.22
Plouă, a început pe la ora 15.
desenul de azi, 9.04.22
În timp ce desenam, cineva a intrat peste mintea mea cu ideea că această femeie seamănă cu prima soție a lui Z. Bineînțeles că nu am intenționat așa ceva, am desenat la întâmplare, fără model, fără sugestie în subconștient. Așa a ieșit, dar nu e un tablou bun, e doar un chip drăguț. Impresia de asemănare cu cineva s-a diminuat probabil, fiindcă am mai modificat obrajii. Nu o cunosc pe prima soție a lui Z, nu m-am gândit niciodată la ea, am văzut însă pe stradă sau în lift femei asemănătoare, care într-adevăr semănau cu aceasta la un moment dat al desenării. Cât privește pe a doua soție, am văzut-o o dată - probabil era ea, nu știu sigur, dar i-am uitat chipul și oricum nu m-am gândit nici la ea.
Ei zic că, deși am spus tot adevărul și numai adevărul, cei care citesc aici cred numai minciuni și nu mă cred pe mine, căci nu aș fi fost omorâtă. Totuși, cei mai mulți au spus că ei cred totul, dar vor să mă omoare, ca să mușamalizeze totul. Ei spun că viața mea e pur și simplu cea mai mare tragedie care s-a petrecut și oamenii nu pot înțelege adevărul.??
copacul meu de azi, 10 aprilie
Azi, 12.04.22
Am observat că lalelele au început să înflorească. Acum vreo săptămână a venit cineva - plătit de mama care asta a vrut - să toaleteze pomii din grădină, inclusiv cireșul cel gustos, pe care l-a tăiat așa drastic, încât probabil că nu vor mai fi cireșe anul acesta. Are totuși câteva flori. Trandafirul din fața ferestrei a fost masacrat anul trecut toamna.
Azi, 13.04.22
Repet, poeziile mele sunt slabe - nu au valoare ca poezii, mă tem că e posibil ca unii să creadă că erau bune dar oamenii nu vor să recunoască, fiindcă eu am fost mereu persecutată cu adevărat. Totuși, din nefericire sunt slabe. Eu știam că nu pot scrie bine, dar nu am avut ce face, fiind complet izolată.
5.04.22
Azi au spus că vecinii mei sunt capii mafiei. Și că de aceea a murit vecinul de peste o casă, unde se fac acum 6 case. Nu știu, sunt vechi poveștile astea cu mafie și fete singure închise de familia mafiotă la balamuc, poate e adevărat totuși.
repet, nu cred că e vorba de mafie - nu am date despre așa ceva
ei spun că eu nu înțeleg că oamenii cred că aș fi nebună - eu spun că nu sunt proastă și judec bine că nu există motiv ca ei să creadă că sunt nebună - ei răspund că există un motiv pe care eu nu îl știu - eu spun că mă cunosc bine și, dacă motivul e necunoscut mie, înseamnă că nu e legat de viața mea sau de personalitatea mea!
schița de azi
Azi, 7.04.22
Plouă, a început pe la ora 15.
desenul de azi, 9.04.22
În timp ce desenam, cineva a intrat peste mintea mea cu ideea că această femeie seamănă cu prima soție a lui Z. Bineînțeles că nu am intenționat așa ceva, am desenat la întâmplare, fără model, fără sugestie în subconștient. Așa a ieșit, dar nu e un tablou bun, e doar un chip drăguț. Impresia de asemănare cu cineva s-a diminuat probabil, fiindcă am mai modificat obrajii. Nu o cunosc pe prima soție a lui Z, nu m-am gândit niciodată la ea, am văzut însă pe stradă sau în lift femei asemănătoare, care într-adevăr semănau cu aceasta la un moment dat al desenării. Cât privește pe a doua soție, am văzut-o o dată - probabil era ea, nu știu sigur, dar i-am uitat chipul și oricum nu m-am gândit nici la ea.
Azi, 12.04.22
Am observat că lalelele au început să înflorească. Acum vreo săptămână a venit cineva - plătit de mama care asta a vrut - să toaleteze pomii din grădină, inclusiv cireșul cel gustos, pe care l-a tăiat așa drastic, încât probabil că nu vor mai fi cireșe anul acesta. Are totuși câteva flori. Trandafirul din fața ferestrei a fost masacrat anul trecut toamna.
Azi, 13.04.22
Repet, poeziile mele sunt slabe - nu au valoare ca poezii, mă tem că e posibil ca unii să creadă că erau bune dar oamenii nu vor să recunoască, fiindcă eu am fost mereu persecutată cu adevărat. Totuși, din nefericire sunt slabe. Eu știam că nu pot scrie bine, dar nu am avut ce face, fiind complet izolată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)