Despre chiloți

Acum scriu o altă povestire adevărată și ea, dar mă voi întoarce la povestea despre vecini în curând.

Despre chiloți...sau lenjerie intimă. Probabil că știți că în timpul lui Ceaușescu la un moment dat chiloții erau mai greu de găsit, de cumpărat. Nașa mea atunci îmi spunea un banc pe care îl auzise despre moldoveni. ”Ce sunt chiloții? Chiloții erau niște persoane care chilotau avioane în timpul celui de-al doilea război mondial.”

Voi recunoaște poate singura mică nebunie a vieții mele (altele nu au existat, dacă citiți cu atenție). Odată la începutul lui 1989 și al acelei nefaste iubiri a mea față de Zăgrean, am ieșit pe stradă fără chiloți pe sub fusta lungă și care nu era deloc transparentă. Eram ca un foc scăpat de sub control și eram perfect convinsă că nimeni nu își va da seama că nu am chiloți în scurta mea plimbare. Voiam doar să văd cum mă voi simți și a fost singura dată din viața mea.

Vreau să știți întregul adevăr: Eu am fost crescută în condiții foarte austere, în sărăcie totală și la fel a fost de fapt și după 84. La început am dormit până în 84 în același pat cu mamaia (de unde bani pentru două așternuturi sau două camere încălzite cu lemne și cărbuni iarna?). Mamaia avea sânii foarte slăbiți și lungi, emaciați, și avea hernie neoperată și diverse semne de operații pe burtă și suferea grav de inimă. Făceam amândouă baie în lighean în cameră și ne chinuiau puricii. Făceam pipi în oliță (fiecare cu olița ei) și dimineața, fie iarnă, fie vară, eu trebuia să îmi duc olița la WCul/latrina din curte. La un moment dat a trebuit să duc și olițele celorlalți, mai ales olița nașilor mei (ei aveau una mai mare amândoi), probabil fiindcă lui mamaia nu îi plăcea ca nașa să o lase peste zi nici goală în holul de la intrare, între bucătăria noastră și dormitor.

La țară la bunicii dinspre mamă seara pe întuneric făceam aproape mereu pipi în părăul din curte pe unde scurgeau bunicii mustul de grajd când râneau sau când scoteau mustul din groapa cimentată unde se aduna. Acolo în apropiere era și latrina din curte. Nu numai eu făceam pipi în curte seara, dar și toate femeile - și mama și mama Limpi și buna, străbunica mea când trăia. Bunica mea și străbunica mea făceau din picioare, ceea ce m-a nedumirit inițial, și apoi am înțeles că nu aveau chiloți. La țară femeile nu purtau, că oricum aveau fustele lungi și nimeni nu se uita -- și erau grase și chiloții erau rari și scumpi, la oraș.

Acum eu tușesc din nou (m-a apucat acum două zile) și iar a trebuit să îmi cumpăr chiloți pamperși pentru adulți, și voi rămâne din nou fără bani de hrană în curând. Eu fac mult pipi pe mine când tușesc numai de câțiva ani, fiindcă m-au futut rău de tot de la distanță și mi-au distrus sfincterul uretrei. S-a băgat un porc peste mintea mea și a spus că lui i-a făcut plăcere chestia aia. Înainte de moartea tatei nu făceam pipi pe mine nici când tușeam. Azi noapte am udat rău patul până la saltea și multe haine....sunt tare tristă. Oricum după amputație am stat mult timp la ploscă și de asemenea înainte am avut grijă de bunica mea mama Limpi după ce a paralizat și făcea în pat.