Ieri, 29 februarie 2016, m-au chinuit monstruos toată ziua....și adevărul întârzie din 1984. Bine că mai am puțin și mă omor. Îmi pare rău de viață și mai ales de faptul că nu am trăit deloc și mor fără copil. În curând mă voi arunca așa cum vor ei. Am, fost un om perfect, nu am avut nicio tulburare psihică toată viața și trebuie să fie tot adevărul, cum am spus din 84, totul de când eram mică. Ieri m-au masacrat cu dureri groaznice în coloană, burtă, ficat, colon, etc. în tot corpul și m-au măcelărit sexual încontinuu. Plus dureri de cap și ochi și amețeli și grețuri. Să cadă peste ei cel mai greu blestem cu putință! Din 1984 nu se mai satură să măcelărească omul închis fără vină încă de atunci, cum am fost eu. Voi continua în zilele următoare povestirea despre vecinii mei după care voi trece la ISC din nou, cum am spus.
2. Blocul numărul 2. Iancu de Hunedoara colț cu Dorobanților.
Vă avertizez că această povestire este întunecată, dar întrutotul adevărată. Aș dori să subînțelegeți faptul că sufletul meu era pur și luminos, ca întotdeauna, că exista o grădină a nimănui înflorită în inima mea și eram ca întotdeauna un om bun și cald față de oameni.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
E posibil să fi fost real că am ”blestemat”, dar în viață nu am mai avut aproape niciodată această intenție și oricum eu nu știu să blestem - aici eram monstruos torturată din 84 continuu și singură...
RăspundețiȘtergere