19 iunie 2016

Am fost și azi la biserica Silvestru. Am mai fost de două ori în ultimele săptămâni. M-am cuminecat din frumusețea naturii din spațiul verde din fața școlii generale (gimnazială azi) unde am absolvit eu clasa a 8-a în 1985. Am mai fost și la biserica Sf. Pantelimon și la Olari. Pe clopotniță cred că nu au modificat data în cifre romane -- MDCCCLXXIX. Dar au reparat ceasul care arată acum prezentul (ori poate arăta și mai demult). Adică acum ține timpul. Azi era sărbătoarea de Rusalii, erau oameni înăuntru. Mâine e tot zi liberă pentru cei care muncesc, a 2-a zi de Rusalii. M-am simțit mai bine mergând la biserică zilele acestea, dar îmi pare rău că am fumat totuși, tot de necaz. Vreo câteva zile am fumat foarte puțin, dar într-un fel îmi e frică să mă las și într-un fel sunt încă prea amărâtă după tot ce am pățit zilele trecute. Am fumat țigări foarte slabe. Când am intrat rândul trecut în biserică nu era decât un bărbat. Azi am aprins 2 lumânări, una pentru mine, alta pentru mama. Și ea a fost la biserică azi, la ea în Voluntari. Cred că vă imaginați ce am văzut în biserică. Nu am stat foarte mult. Cel mai mult m-a impresionat un scaun vechi, așezat printre cele pentru credincioși, aidoma unui scaun pe care îl știam bine în copilărie, scaunul bunei mele parcă, la Colun. Din nefericire nu prea dormisem noaptea trecută și am adormit peste zi după ce m-am întors de la biserică și am avut coșmaruri. Mâine voi fi mai cumpătată și cred că nu voi mai fuma și voi mânca mai puțin. În definitiv merit și eu o sărbătoare, adică să fiu cumpătată, fiindcă aceasta (cumpătarea) e sărbătoare pentru omul bun. La noapte mă culc mai devreme. În  definitiv viața e atât de frumoasă. Și bună. Eu nu îi înțeleg pe cei care spun mereu ”eu când am înțeles tot mi s-a făcut scârbă”. Cum să îți fie scârbă de lume care este ceea ce este, cum să îți fie scârbă de ceea ce este realitatea? Dumnezeu a lăsat lumea să fie așa cum este și omul să se minuneze și să se lumineze.