discuția mea pe facebook cu un fost coleg de la psihologie, Daniel Constantinescu

Dl. Daniel Constantinescu, fost coleg cu mine în facultatea de psihologie, mi-a cenzurat ”moral” faptul că am postat pe facebook în grupul promoției 1995 de la facultatea de psihologie, un link către postarea mea anterioară pe acest blog al meu. Redau mai jos întocmai conversația purtată cu el, care pare un om obosit și nu se sinchisește de reguli de ortografie în limba română:

Dan:
Noi toți copii sărmani , altfel radeam lumea. Acest grup este unul de întâlnire al celor ce vrem. Nu e grup de suport terapeutic , de blamare, de povesti mai mult sau mai puțin triste pe care le avem toți dintre noi. În cazul în care dorești ajutor ( si am văzut oferte) , solicita.l Cristina.

Eu:
Nu are rost să îți bați joc de mine. Nu am primit nicio ofertă de ajutor, nu știu de ce faci pe diavolul. Chiar crezi că vei ajunge mai departe? Așteaptă să citești tot ce voi scrie în ultima mea postare sau dă-mă afară din grup dacă te doare adevărul (habar nu am de ce). Acest grup e chiar pentru așa ceva -- sau trăiți toți în turnuri de fildeș? În facultate nu erați așa. Cele vreo 200 de lei primiți de la voi oricum mi-au fost furați. De ce ți-e frică? Cum adică radeati lumea? Pe cine am blamat eu?

el:
Nu îmi bat joc, era un sfat sincer

el:
Nu te voi da afară , nu sunt administrator grup. As dori sa ai rezolvări. Nu vreau să ajung departe. As dori sa.ti fie mai bine si sa nu.ti blamezi părinții. Noi am cunoscut unul din ei când ai avut amabilitatea sa ne inviți la tine

eu:
Eu, repet, nu am blamat pe nimeni. Am spus numai adevărul curat și am avut de-a lungul anilor dovezi certe pentru tot ce am spus începând cu 1984. Nu înțeleg de ce tu numești a spune adevărul curat ”blam”. Nu am avut nicio amabilitate, nu înțeleg de ce îți bați joc de mine. A fost un gest firesc și normal și cu sufletul bun și luminos.

eu:
eu de o săptămână mă lupt în tot apartamentul cu gândaci și molii și păianjeni mari și multe altele -- a trebuit să cumpăr insecticid scump pentru mine. Numai la începutul șederii mele aici am mai pățit așa ceva, dar nu chiar ca acum. De toate...　 :( Înțeleg de ce unele mame cu bebeluși suferă, poate fără greșeală ca și mine, dar nu cred că dacă spun ce e curat și adevărat ele suferă mai mult. Am și scris despre aceste lucruri deja.

tot eu:
Da, îmi amintesc că ai fost și tu la ziua mea în 1993, împlineam 22 de ani, părinții mei au avut amabilitatea să plece atunci de acasă. Nu țin minte pe cine și cum ai cunoscut. În poza de mai jos (pe care încă nu mi-au luat-o, dar au luat filmele) ești tu și Sebastian, zis Sebi. (nu sigur Sebi). Mama mea încă mai are acel lampadar. O așez aici ca dar pentru tine, eu nu îmi bat joc, sunt sinceră.

Daniel Constantiescu este cel de lângă lampadar. Eu nu înțeleg la cine se referă ei drept ”noi” și mai sus ”cei care vrem”. Cum adică noi cei care vrem?

După mai mult timp el, din nou:
Acolo sunt eu si Bogdan. De.aia spun parintii tai au avut si lucruri bune, amabilitati. Sa fii sanatoasa, Cristina, si cauta rezolvari la probleme nu invinuiri . toate cele bune iti doresc !

eu:

sunt fericită că m-ai prins cu mâța în sac și mi-ai amintit că acela era Bogdan Ion, adineaori eram cum am scris pe blogul meu deja, cam obosită și am transcris discuția noastră de aici acolo, dar recunosc că m-am grăbit și am scris Sebi și acolo. De fapt îl încurcasem pe Bogdan Ion cu Cezar Ion, care era membru al corpului didactic al facultății și pe care l-am întâlnit după mai mulți ani de la absolvire acolo, e mai greu să îți explic. În rest, blogul meu l-am verificat de zeci de ori în întregime și nu are greșeli și de fiecare dată când nu eram 100% sigură scriam că nu sunt. Acum voi modifica și acolo -- și apoi voi continua postarea mea anterioară, pe care tu ai blamat-o mai sus. În rest poți citi totul cu încredere dacă dorești, sunt poate doar 2-3 greșeli neintenționate în tot blogul meu :) Nici acum nu sunt 100% sigură că acesta de mai sus e Bogdan, deci voi scrie ca atare.

el:

Bogdan Dragoescu il cheama, fericirea nu trebuie sa stea sa sa o credem in asta. Sincer, cred ca ai nevoie de ajutor. Dumnezeu sa-ti ajute! Bogdan Ion este un alt coleg cu expertiza psihoterapeutica, ar putea fi de ajutor .

eu:

Acum aproape că îmi amintesc :) că era Bogdan Dragoescu, mă bucur, fiindcă atunci când îți amintești câte ceva mai moare un drac (glumeam). Mult noroc și ție! Tot restul corect ce am scris din copilărie. Dar sincer nu știu de ce îți bați joc din nou că eu caut învinuiri sau că părinții mei ...etc.

______________________________
Adaug acum că numele Bogdan Ion și Bogdan Dragoescu mi-au fost date de programul/ soft al facebook. Dintre toți patru de mai sus, numai de Daniel Constantinescu și Cezar Ion îmi amintesc cu precizie. Pe Bogdan Ion l-am uitat total sau nu a existat în anturajul meu deloc atunci. De Bogdan Drăgoescu îmi amintesc, dar nu îi mai țineam minte numele.

Acum e ora 1 noaptea, duminică, am mai omorât un gândac mare negru la bucătărie și am observat, de fapt mi s-a părut, că luna a răsărit cu greu și foarte târziu în noaptea aceasta față de celelalte, nu de mult. Mâine voi continua să scriu povestirea din postarea anterioară, dacă mă ajută Dumnezeu. Cât despre lună, știți că ea are ore diferite de răsărit și apus și se tot plimbă pe cer în diverse colțuri. Poate nu veți crede, dar mie îmi face rău, adică are o ușoară influență rea asupra mea, mai ales dacă e plină saua proape plină, mă obosește. În grădina și curtea de la Colun, la bunici, nu țin minte să fi văzut vreodată luna, fiindcă într-adevăr erau un deal și niște obstacole în fața privirii acolo, încât rotirea lunii nu o puteam vedea. Ori poate am fost protejată, glumesc. Stelele aveau o influență energizantă asupra mea. Și acolo era cerul spuzit de stele și curat ca lacrima.