Unii spuneau că eu am fost un om bun și normal închis între porci/asasini. Aiureli. Primul bloc era un bloc de medici și, printre altele, m-au torturat mult cu zgomote. Erau în oarecare legătură cu medicul profesor care m-a sedus. Și acolo, ca și aici, am fost la vecinii de sus și am rugat de oarecare liniște, dar au refuzat. Și tata a fost degeaba, pentru aparatele care țiuiau la băi. În blocul unde sînt acum am fost demult la vecinii de sus degeaba - ei au eliminat tortura de zgomot abia acum 2 ani. A fost, cum am spus multă teroare de otrăvire, cum puteam dovedi, și lucruri și poze de-ale mele extrase de ei cu certitudine, murdărie în casă tot pînă acum vreo 2 ani etc.
”Cum să le explic că ea e totul?”
”toți mint de îngheață apele”
”eu cînd am înțeles mi s-a făcut rău. Omenirea e centrată de o nebună” ”Lumea toată se învîrte în jurul capului unui nebun” Sînt idioți rău. Absolut sigur nu am fost niciodată nebună și putea fi dovedit și ei asta insinuează, numai fiindcă nu m-au acceptat să muncesc și fiindcă ei evident m-au închis cu forța la psihiatrie.
”ei nu au avut și nu au nici cel mai mic motiv să îi facă rău.”
Eu am existat ca atare ca om bun și înțelept, am fost inteligentă și realistă mereu, nu am intenționat niciodată să explic adevărul și dreptatea pereților. Nu mi-am făcut niciodată probleme psihice din fleacuri și, fiind perfectă, nu am avut nici fire demonstrativă defel, dar, deși perfect normală și fără ruminații, disponibilă în mod frumos să iubesc și să muncesc și să studiez, ei m-au respins, cu ideea bizară că eram demonstrativă sau cu opusul ei, că nu eram conștientă și responsivă sau că eram tocită afectiv și indiferentă, cînt eu am fost de fapt perfecțiunea și binele curat. Și așa au trecut peste 34 de ani. Mereu totul a fost degeaba. Aveam toate virtuțile de la început, nu aveam ce lecție de viață să învăț. Ei spun adesea că adevărata valoare și frumusețe nu e niciodată recunoscută. Eu m-am exprimat perfect pe mine însămi în zadar. Nu am avut niciun secret de ascuns, dar nu am deranjat pe nimeni cu indiscreții. Fiind inteligentă, eram de mică un copil foarte tăcut, dar puteam să mă exprim perfect, cu fluență verbală și expresii adecvate. Nici un strop de nebunie sau defecte psihice niciodată. Nicio fixație de trecut sau conflict psihic, și nicio inconștiență. Ei toți mint.
”Votez pentru” din nou
”Ei cred că tu ești un fel de mașină și tu ești om viu”
”ea nu a greșit nimic și nu are cum să înțeleagă” ?!
”Ea nu va înțelege niciodată.
Am înțeles, ei insinuează că doar oamenii răi sau păcătoși sau cu greșeli sînt săraci sau chinuiți etc. Ce aberație!
Mai demult era unul care spunea că ”am creat internetul ca tu să îi convingi pe oameni să te accepte și tu tot nu ai reușit”
”Internetul a fost creat ca răspuns la nevoia ta de comunicare” Asta nu cred că e adevărat. Iar nevoia mea de comunicare a fost normală, fiind om normal, numai nebunii pot îndura singurătatea îndelungată.
”Lucrurile au fost create ca răspuns la nevoile tale, au fost făcute după gusturile tale și după viața ta.” Asta e parțial adevărat, cel puțin pe strada mea, în farmacii mereu sînt deasupra medicamentele legate de problemele mele datorate otrăvurilor reale (absolut cert), plus multe dispozitive ortopedice și elastice pentru articulații, plus genul de magazine legate de viața mea din trecut, nu mai explic, alimente multe din amintirile sau gusturile mele, pe internet mii și mii de poeți și siteuri în franceză și engleză de poezie după ce eu am scris în liceu și apoi nu mi-au lăsat altceva, bijuterii asemănătoare cu ce știam eu sau chiar gîndisem sau văzusem demult în copilărie, fructele cu gust cert din copilărie, soiuri ușor modificate, mode vestimentare legate cert de viața mea etc. Mi s-a părut trist la început, că m-au ”mîncat ” așa, dar apoi m-am gîndit că era normal, dat fiind faptul că am îmbătrînit și am fost mereu un om lucid și inteligent. Dar nu le-a plăcut de mine și nu m-au aceptat deloc, deși lucrurile din viața mea și ideile mele le plăceau.
Fiind inteligentă, eram foarte tăcută încă din copilărie.
E vorba de foarte mult bine și frumos, fără a ascunde niciodată niciun delir.
”Așa-zisele lor secrete militare...” Știu, e o idioțenie. Ei nu au cum să înțeleagă, fiindcă societatea e împărțită în mai multe ”bresle” și fiecare crede că ea deține anumite secrete, fapt pentru care nu pot vedea întregul, realitatea de fapt. Acești oameni idioți cred că mă sacrifică pentru secretele lor militare, religioase, medicale, politice etc. Acele lucruri sînt rahaturi, iertați expresia. Eu am înțeles totul singură de mult și am înțeles că așa-zisele lor secrete sînt delir clar, dar ei cred în ele. Eu știu adevărul curat, real. Adevărul despre lume (ca spirit și materie, fiindcă asta este) poate fi descris în termeni medicali, politici, chimici, fizici, religioși etc. cînd de fapt e aceeași realitate, în întregime. Ei nu pot transcende limitele științei lor și nu pot privi realitatea ca sinteză, ci doar ca tălmăcire în limbajul lor unic, crezînd că e vorba de lucruri diferite. De fapt fiecare corpus de cunoștințe descrie întregul sau aproape tot, dar e o problemă de limbaj. Cea mai bună pentru suflet și fericire e totuși filozofia, fiindcă în general nu minte deloc și spune totul foarte clar. Ei cred că eu sînt nebună, cînd de fapt ei sînt proști. Nimeni nu avea interesul să mă ascundă sau să mă omoare sau să mă sacrifice, fiindcă, deși eram inteligentă, aș fi putut trăi fericită și munci intelectual frumos, sau orice altceva. Niște nebuni și idioți mă vor moartă. Am și în bloc un poet militar care m-a tratat și mă tratează ciudat, urît de fapt, poate și cu ideea că ”trebuie” să joace teatru că sînt nebună sau poate i s-a transmis o idioțenie să mă ”sacrifice”. (am fost cu el o dată la Cercul Militar etc.)
”Ții minte cînd lumea credea că ea e vulgară?” Da, apoi alte idei mereu și apoi spuneau că era minciună și mereu mă loveau din nou cu alte minciuni și mereu m-au condamnat la moarte degeaba și crud. Probabil și acum credeți minciuni cu toții ca pretext să mă respingeți. Elucubrații psihologice și psihiatrice complexe. Nimic real.
”au distrus cel mai bun om”
”Niște idioți l-au distrus pe Dumnezeu”
Ziceau mereu că ”Ne-a murdărit pe toți și de fapt ea era cea murdărită. ” e adevărat, nu am greșit nimic în afară de frecatul în copilărie pînă la 12 ani, dar nu era greșeală a mea și nici sursa răului asupra mea sau altora ulterior, nu am avut nici defect și nicio greșeală, m-au lăsat pînăla 13 ani și jumătate, cînd m-au adus în oraș și de atunci mă chinuiesc continuu, monstruos.
Ei au refuzat toate darurile tale” Este adevărat, niciodată nu am fost fixată de trecut și eram mereu la fel ca acum, în stare de relații cu alții și bucurie și muncă și studiu intelectual și ei refuză tot ce era mereu normal și obiectiv detașat de durerile trecutului, și matur și calm și luminos. E adevărul, eu chiar am fost un om inteligent și perfect bun, ca oricare om inteligent. ”Tu ai fost mereu cea mai bună și ei cred că tu ai fost ceva rău/cea mai rea”
”E cea mai mîrșavă crimă cu putință”
”Ea nu zicea nici pîs și toți au f_t-o.”
”Proștii nu pot înțelege/nu au cum să înțeleagă” Dar cine zice că trebuie să înțeleagă? Oamenii trebuie doar să respecte anumite legi sau porunci, cum ar fi să nu omori, și atunci totul e bine. Eu puteam fi respectată și acceptată pentru ce eram, chiar era necesar și normal. Logic că proștii nu au cum să înțeleagă și niciodată (absolut niciodată) nu am fost nebună să vreau să demonstrez ceva sau să fac proștii să mă înțeleagă, chiar dacă mă vedeți scriind adevărul despre mine. Evident am fost obiectivă și realistă în relatarea vieții mele, cu autocunoaștere perfectă și cunoaștere de alții, chiar dacă nu am în memorie un bestiar al tipologiilor umane sau altfel de caractere ale lui La Bruyere. Ca orice om inteligent, citesc și simt oamenii din ochi, dar înțeleg poate mai mult decît atît. Bineînțeles că am dovedit detașarea și după moartea tatei, și în poezii sau texte în proză cu gîndul bun și frumos, dar nu doar în acestea și ei tot m-au otrăvit și izolat și înfometat și însetat mult timp.
”Țăranii nu pot înțelege așa ceva” ??! Așa ce?
”Nu-i adevărat”
”I-au negat nevoile umane bazale” Da, adevărat. Ei neagă și realitatea evidentă mereu.
”ar fi fost un scandal prea mare”
”Idioții nu trebuie să înțeleagă ce sîntem noi”
”Tu n-ai vrut decît să muncești toată viața, dar ei CRED altceva” Și ce dacă? Oricum nu conta că cred altceva, pur și simplu putea fi dreptate.
”Ei nu te acceptă să muncești fiindcă idioții CRED că tu ești nebună, ei nu pot înțelege”
”Niște idioți vor să mori”
”Tu într-adevăr ai rezistat peste 34 de ani, dar ei CRED altceva.”
”Tu abia mai poți să îți duci crucea și ei tot te f-t”
”Tu nici nu ai cui să transmiți comoara ta”
”Tu poți fi profesoară, nu aveai nevoie de studii” (acum cîțiva ani)
”Tu într-adevăr ai avut numai plăceri intelectuale, dar ei CRED altceva” Probabil din cauza asta m-au îngrășat cu sila o viață întreagă, din copilărie, și cînd slăbeam în mod firesc, mă loveau mai tare etc.. Eram un copil bun și drăguț evident, și inteligent și au început să scornească minciuni. Bunătatea, îndărznesc să spun, e tot înnăscută și eu țin minte cum eram. Și au fost milioane de lucruri admirabile și fapte bune și frumoase de-a lungul vieții, pe care ei probabil le-au interpretat altfel sau le-au ascuns, fiind și copil foarte sărac. Doar nu credeau că îmi plăcea să fiu f_tă de la distanță, fiind și singură!! Oricum era evident că eram un om inteligent și cu nevoi și plăceri intelectuale, și era evident că plăcerea sexuală de la distanță înseamnă schizofrenie și tortură psihiatrică și excludere din societate, cum dracu puteau crede că îmi plăcea așa ceva? Înseamnă și boală și moarte. Pe de altă parte era ilogic să mă acuze că îmi plăcea așa ceva, fiindcă femeia e parte complet pasivă și nici nu ar fi contat dacă îmi plăcea sau nu, fiind evident niște violuri, unde plăcerea victimei nu are niciun rol, nu e cauza niciunui rău! E prea simplu, pînă și un idiot poate să vadă adevărul. Se poate dovedi de asemenea că eram mereu un om lucid și cu sentimente normale și foarte frumoase, nu aveam cum să îmi placă așa ceva în lipsa bărbatului, în izolare.
”ei au inventat că tu i-ai indus în ispită” Se poate încă dovedi că nu a fost așa.
”Biet om fără căpătîi/fără niciun pic de noroc/fără niciun rost”
”Prin negarea adevărului ei cred că scapă de rău. Mereu fac la fel”
”ei sînt ceva foarte foarte rău și ea e ceva foarte foarte bun. Cum dracu să creăm o punte?” ?!? Eu zic că sînt, unii dintre ei, scelerați și foarte foarte proști sub toate titlurile lor intelectuale.
”Nouă ne e foarte milă de tine”
”ei cred că tu ai fost blestemată”Mi-au zis chiar că nașul meu, martir și el, în finalul vieții lui chinuite nu mai credea în mine și m-a blestemat.
”Dă-o dracu” mă dau ei dracu din cînd în cînd...
Mai demult: ”își pune labele ei murdare pe dicționar” Inutil să spun realitatea evidentă: Nu am avut labe murdare și am respectat enorm limba și spiritualitatea românească și ca atare și spiritualitatea omenirii în general, fără vreun exces infantil de naționalism. Și mai demult, dar în ultimul deceniu poate, unii mi-au arătat cum dicționarul îl pot deschide prin mîinile mele la idei și cuvinte legate de viața mea sau de realitatea înconjurătoare a conștiinței mele. Desigur, știu că odinioară oamenii foloseau Biblia sau romane la modă, cu largă circulație, pentru a prezice viitorul sau pentru a opta, adică un fel de haruspicii lexicale, nu mai țin minte cum se numesc sau dacă au un nume. Nu m-am temut să fiu în contact cu astfel de fenomene cum sînt cei care pot controla aceste mecanisme din creierul meu. Era vorba de lucruri intime din viața mea, atît din trecutul apropiat, cît și din viitorul apropiat deschiderii dicționarului, deci era vorba de divinație certă, deși proștii nu cred că există, deși e logic că există și bineînțeles că nu am fost proastă să susțin așa ceva în fața altora și evident nu am devenit nebună fiindcă aceste lucruri există, se putea dovedi valoarea și limpezimea intelectului meu, atîta cît erau și capacitatea de muncă. Repet, erau și lucruri cert din trecut, nu doar din viitor, viitor ce s-ar fi putut explica ”pozitivist” mai simplu, pe înțelesul idioților. Dar oricum nimeni nu are de ce să presupună că eram nebună. M-am gîndit firesc că oameni tot foarte inteligenți, genii tehnice și medicale, au creat brațe mecanice prin care ei controlează, prin impulsul nervos al purtătorului, mușchii degetelor sau că există mecanisme prin care creierul e stimulat prin electrozi sau electricitatea e adunată de electrozi pe scalp și apoi transferată unor diverse ”periferice”, cu precizia dorită, deci nu mă mira faptul că mîna mea, prelungire a creierului și voinței mele, poate deschide dicționarul exact la o anumită pagină importantă. Desigur, proștii cred că eu interpretam, sau că unii făceau realitate ceva numai după ce eu deschideam la întîmplare, deci a posteriori, fiindcă ei cred că eu aș fi proastă și nebună, fără judecată clară. Nu țin să vă conving de adevăr, nu vă dau exemple elocvente pe care încă le țin minte, lucrurile astea au fost scrise în cărți de parapsihologie și unii nebuni răi au vrut să studieze fenomenele astea, cum au fost și povestite în filme, știu că nu pot convinge, dar nu aveți dreptul să credeți că eu aș fi nebună, din moment ce nu știți de fapt nici ce e creierul uman, nici nu sînteți în stare să înțelegeți cu adevărat acele dispozitive, poate nici dacă le-ați inventat dvs. Nu mă cunoașteți, eu niciodată nu am judecat greșit și nu am exagerat. Desigur ați auzit de Copelia, de Spărgătorul de nuci etc., de tot felul de lucruri vechi dar și de lucruri mai noi, inclusiv de telefonie fără fir, ce părea o iluzie poate pe vremea telegrafului. De microcipuri etc. dar cînd e vorba de înțelegere, presupuneți , fără dovezi, că eu sînt animal de circ sau că exagerez, eu fiind un om extrem de cumpătat în judecată și concluzii întreaga viață, fără interpretări delirante. Adică dacă le vedeți credeți că sînt lucruri magice sau anormale, pur și simplu fiindcă omul prost nu crede în secolul 21 că există genii sau spirite foarte mari sau ce sînt ele sau zeii ce sînt. Mi se spune că ei cred că toți sînt oameni sau că eu aș fi inferioară findcă nu am geniul lor, dar că proștii ca mine cred numai aberații despre ei, așa cum puțini înțeleg zborul avioanelor sau alte lucruri în aparență simple. Gîndiți-vă puțin logic - sînt mii de dovezi despre existența acestor genii, despre care eu nu știu multe lucruri decît că probabil ei au disponibilitate pentru orice știință sau artă, nu doar pentru tehnologie și știință avansată. Înțelegînd că trăiesc aparent în lumea celor proști, dar de fapt fiind singură, eu nici măcar nu am avut tendința să spun demonstrativ acestea, fiindcă era clar că ar fi însemnat să fiu considerată nebună, convențional. Nici în spitalul de psihiatrie nu am povestit, nici forțat, așa ceva. Totuși nu aveți nicio dovadă că nu puteam ”funcționa” normal ca om sau că eram tulbure mental. dimpotrivă m-au izolat complet. Astfel de lucruri mi s-au întîmplat de mai multe ori.Voi credeți în harta genomului uman și hărțile, tranzitorii poate și ele, ale bolții cerești etc. De-a lungul timpului am reușit să mă cunosc pe mine însămi și mai bine.
ca și cum ar fi ei (! mă îndoiesc), ei zic: ”oamenii/proștii nu au nicio vină, noi refacem de fiecare dată aceeași odisee și ne trebuie zeci de ani să înțelegem și de fiecare dată credem altceva” ??
”au creat o lume foarte foarte rea”
”lumea toată e în ghearele unor porci”
Există o știință numită tanatologie, dar eu personal nu am citit nimic de acest gen, normal că nu m-a interesat. Nu știu aproape nimic despre moarte și morți și poate că unii ați crezut că eu delirez că văd morți pe stradă, din ceea ce am scris ieri. La fel, în tinerețea mea, nu știam nimic despre morți și asta îi face poate pe unii păsrători de așa zise secrete despre taine tanatice sau despre taine politice (nici din astea nu știam, nu înțelesesem) să spună ”Trebuiau să o lase în pace, ea nu știa nimic evident” sau ”nu trebuiau să o distrugă, ea oricum nu ar fi spus” Ce să spun? Dumnezeu să îi ierte, sînt tare proști. Cui să fi spus și ce și de ce? Adevărul despre revoluție, credeau unii proști, complet tembeli. Nu realizați cît e de ilogic? eram singură din 84 de fapt, nu aveam cui să spun nimic și nu eram nebună, ba chiar un om inteligent, nu avea niciun rost să spun altora ceea ce știau toți cei de la CC în 22.12.89, dar și străinii din alte țări și de ce cred ei că toți ăia din afară și dinăuntru aveau dreptul să aibă memorie și deci sănătate, care e legată de memorie, nu doar de mușchi și organe, și eu nu? Absolut la fel au făcut și cu restul vieții și oricum m-ar fi chinuit, cum au făcut din 84, chiar dacă nu mergeam la revoluție din întîmplare, trasă de mulțimea ipocrită. În jurul vieții mele au fost create așadar multe așa zise secrete de rahat, deși eram un om inteligent și care merita să fie respectat, fără pată sau greșeală, la o distanță foarte mare, deși nu eram geniu, distanță ca intelect și caracter nobil și bun față de montajul grețos de minciună și secrete false și josnice asupra mea, inclusiv rahaturi politice, cu care femeile de gen intelectual ca mine, lucide mereu, nu au de-a face, și nici eu nu am avut, doar o dată în viață m-a apucat dorința să fiu martor și nu altceva, atunci. La fel, despre morți și fenomene conexe - evident nu mă interesau și nu știam nimic. Să presupunem că unii vedeau că apar morți pe stradă în calea mea prin gps sau alte sisteme de supraveghere - atunci ce naiba aveau cu mine, cum ar fi putut să creadă că eu sînt de vină sau că eu sînt nebună? Sau de ce să creadă că eu înnebunisem deoarece mi s-au întîmplat astfel de lucruri? Nu era mai logic și uman normal să mă lase în pace și să își vadă de treabă și să nu presupună ei aberații? Bineînțeles că nu aș fi spus nimănui, am fost un om inteligent, cui să spun, pentru numele lui Dumnezeu și de ce și cînd? Nu am avut probleme psihice din cauza asta. Bineînțeles, cînd eram foarte tînără, am înțeles ca orice om, căt de cît logic, nu neapărat foarte deștept, că psihiatria e ceva rău ce elimină omul din societate și părinții mei mă maltratau enorm cu ideea că vor să mă bage la balamuc. Colegii desigur nu mă acceptau, eram săracă, eram bătută fără greșeală și absolut cert și dovedibil chiar și acum, nu aveam probleme psihice sau de comportament fiindcă părinții mințeau, nu eu îi provocam deloc și absolut cert nu eram nebună din cauza urii lor. Am înțeles totul despre psihiatrie ca minciună, dar nu îmi venea să cred că unii cred că e ca o pedeapsă pe viață, fiindcă eram un om perfect și atunci. Cînd medicul profesor care m-a sedus a apărut în calea mea ciudat pe stradă, mi-am dat seama că ei vor putea zice ”iluzia sosiilor”, cum era odinioară, cum puteți spune și despre oamenii care seamănă cu morți, despre care vorbeam ieri. L-am văzut de vreo 2 ori și pe unul care semăna cu Colea Răutu, singurul actor despre care nașul meu spunea că îl cunoscuse bine. Nu sînt fenomene patologice, sînt percepții corecte, nu pot afirma că erau chiar morții în carne și oase. Profesorul acela nefast era plătit de părinții mei. El a apărut și la o intersecție din apropierea mea odată cu tata, și pe strada mea și în fața colegei mele de bancă, ce mă avertiza că el îmi va face rău, și acea colegă a fost și ea închisă la psihiatrie, cum spuneau și colegii mei de clasă anterior. Am înțeles de tînără, dar oricum e jignitor să îmi spuneți, că proștii m-au închis tînără și au hotărît moartea mea și otrăvirea mea în ultimii ani fiindcă li s-a părut că eu aș trăda vreun secret al lor, cînd singurul secret, cum spun ei acum, era faptul că toți mă abuzau pe mine, un om bun și nevinovat.
Ei spun că primul meu medic psihiatru a fost șocat cînd mi-a citit memoria (? nu știu dacă ei citesc direct și nu pot nici infirma asta, oricum psihiatrii niciodată nu întreabă nimic și refuză să vorbească cu pacientul la începutul tratamentului, pentru a crește frustrarea izolării, iar la sfîrșit vorbesc foarte puțin. Ei totodată, ca și psihologii, inventează că victima are delir ce nu are de fapt și sentimente ce nu are de fapt, ba chiar, cum ați văzut, idei pe care un om inteligent și logic ca mine, ba chiar mult sub mine, nu le poate avea și spune, așa cum afirmau ei și la ultima mea internare, cînd am fost și inconștientă la pat cu otravă probabil și perfuzii și apoi desigur nu am înnebunit să proferez așa aberații cum au inventat ticăloșii aceia ) Ei spun că primul psihiatru a fost șocat cînd a văzut ce monstruoși erau părinții mei și că credea că eu halucinam sau că eram eu de vină pentru cum erau părinții mei nebuni. Oricum și în ultimii ani unii au inventat că oamenii cred că eu aș trăi în vise, ceea ce duce la izolarea și respingerea mea, un om mereu cu picioarele pe pămînt, spre deosebire de ei.
Bate la ochi. E evident adevărat”
Au mai fost din ăștia de-a lungul anilor. Ei sînt din categoria celor care susțin că trebuiau să mintă despre mine, să mușamalizeze adevărul, să ascundă faptul că toți au greșit sau că mi-au făcut rău, deci să mă omoare de fapt. Genul ”pe unde scoatem cămașa”, ”cum justificăm că” . Deși adevărul era mereu evident clar, ei au inventat pretexte pentru omorîrea mea.
”La fiecare adevăr spus de tine ei au inventat mereu altă minciună”
Și eu nici măcar nu am fost proastă să vreau să spun mereu adevărul împotriva minciunilor lor clare, eu pur și simplu eram un om matur și întreg la minte și la suflet și existam ca atare, ca om cu valoare reală, nu ca explicitare a realității. Oare înțelegeți? Nicio problemă psihică și nici ascunderea crimelor lor reale, care trebuiau oricum demascate, care oricum mă distrugeau și pe mine. Am spus cît și unde trebuia, inclusiv pentru propria subzistență, dar nu m-au acceptat zeci de ani și probabil acum credeți că e datorită vreunei carențe a personalității mele, sau veunui surplus, dar adevărul e că am fost perfectă. În plus m-au forțat să spun adevărul la psihiatrie, mi-au creat o anumită suferință fiindcă ei mințeau și mă condamnau la moarte și tortură, adică am spus adevărul indiscutabil real despre părinți și alții care mă loveau direct, nici măcar despre fenomene așa zis parapsihologice sau iluzii de oameni care seamănă cu răposații, fapte mai stranii care nici măcar nu mi se întămplaseră în tinerețe, în afară de divinația prin cărți cu sute de pagini. Ca om clar inteligent nu am încercat să mă laud cu așa ceva sau să explic, gîndiți-vă logic, ce rost ar fi avut? Apoi, fiind evident torturată, am avut tendința să spun absolut totul clar despre viața mea și despre cum am fost eu mereu, fiindcă, după ce spuneam un adevăr clar dovedibil, ei loveau în continuare și aveam impresia falsă că îmi cereau, prin tortură și nedreptate, să spun absolut totul în detaliu și cît mai obiectiv și rece, pentru a nu fi confuzii.
”pe tine te-au înjosit toți” Și ce dacă? Am fost om bun, nu zeiță. Cum adică m-au înjosit? De ce credeți că acest lucru e un motiv să fiu respinsă și lovită în continuare?
”Tu nu înțelegi că nu se poate, proasto” Ăsta intră uneori cu ideea asta, ca și cum insinuează că eu cer adevărul sau dreptatea, adică drepturile bazale, pur și simplu fiindcă încă sînt în viață, numai fiindcă exist, chiar dacă nu verbalizez niciun adevăr sau durere personală. Adică nitam-nisam.
Azi, cînd m-am trezit, m-a înhățat unul imediat, cum au mai făcut, cu ideea ”Nu e adevărat”, cum fac ei chiar dacă nu rostesc nimic. De fapt vipere și scorpioni răi mi-au ”furat”, prin distrugere adică, nu e delir de furt al ideilor ca în psihiatrie, mereu ideile generoase și bune, chiar înțelepte și inteligente, cu minciuna că ei le-au creat sau că eu nu aș avea autonomie de gîndire printre ei. Oricum erau lucruri bune și logice, simple toate, nu erau mare scofală, doar unele ei nu le puteau gîndi sau înțelege, fiindcă le lipsește integrarea prin afectivitate luminoasă și bine, cum eram eu, dar ei refuză clar drepturile bazale și neagă perfecțiunea ca fericire, echilibru psihic, înțelepciune senină, nicio indiferență patologică. Ei pur și simplu au respins evidența.Totuși eu sînt eu și am înțeles ce am înțeles prin muncă proprie, chiar dacă nu sînt geniu ca ei. Ei neagă total intelectul meu, deși nu eu eram reflexia unora dintre ei sau unor cărți apărute în viața mea, ci eu creșteam firesc către lumină cu drumul meu propriu, dar predictibil logic. Astfel au trecut prin valurile vieții mai multe serii de cărți sau idei largi publice sau chiar punctiforme cunoscute de mine. E adevărat că ei îmi torturau memoria și că multe lucruri bune dispăreau obiectiv din realitatea înconjurătoare. Era vorba de mine, de exemplu interesul și capacitatea mea legată de unele științe cognitive la modă, plus filozofie, nu era din cauză că mă sedusese un profesor care s-a ocupat de așa ceva, sau fiindcă erau alți profesori universitari care m-au respins, ocupîndu-se de psihologie etc. Era vorba de mine și se putea trasa istoria vieții mele sufletești sau intelectuale, se putea dovedi adevărul. Nu eram, în esența mea, o copie, dar cei mai mulți dintre cei care mă loveau asta erau. Oricum, degeaba furau ei lucruri din creierul meu sau îmi șteregeau memoria direct sau indirect, prin respingere și otravă (reală!) și izolare, fiindcă ei, neavînd sufletul bun, nu puteau înțelege rostul frumos al ideației omenești, al cărei sîmbure e mereu peren și nu poate fi șters, cum sînt șterse conținuturile care contează mai puțin, erau tobe de tinichea, credeau numai în ideea generală de deșertăciune, deși toți știu că și lucrurile infinit de frumoase și bune ca idee sînt tot deșertăciune, iar eu eram ceva adevărat și bun, ceva ce ei nu pot imita sau asimila și nici accepta, fiind un lucru foarte frumos și pur, pe care ei nu îl pot respecta ca atare, ei fiind răi și înguști la minte în mod clar, nu era megalomanie sau delir de grandoare, cum spun porcii. Nu a fost niciodată orgoliu al meu, ci obiectiv am fost respinsă sau lovită, nu doar oamenii proști m-au scuipat datorită mediului social, ci m-au respins de fapt intelectualii, nu știu de ce, cînd puteam încă munci, orice muncă, oricît de umilă, și aș fi fost fericită și nu aș fi fost complet singură. Este extrem de simplu că nu doar lumea a fost creată după chipul și asemănarea mea, ceea ce e indiscutabil fals, ci și eu am fost creată, încă din naștere sau de la concepție, după chipul și asemănarea lumii. Totuși și lumea a fost puțin sau mai mult după mine, depinde de cadrul de referință ales, e cert, fiind eu un om normal, chiar dacă închisă și izolată, cum constată și ei. În definitiv încă mai am rădăcini ale conștiinței mele, nu contează ce a fost. Mereu au învins binele și dreptatea și adevărul și pacea, dar ei tot nu m-au acceptat, nici la maturitate, cînd am avut o acceptare și înțelegere a lumii și mai bună, mai completă și mai frumoasă. Unii dintre ei se pare că văd răul acolo unde nu există, în înțelesul real al lumii. Nimic nu poate fi mai frumos decît adevărul și nicio bogăție mai mare decît fericirea de a privi cu seninătate lumea și necesitatea evenimențială și obiectuală, cunoașterea omenească și voința divină atemporal ipostaziată.
”ei săracii cred că ea nu e acceptată fiindcă toți mint despre ea” Asta e o creatură veninoasă care pare să insinueze că ”săracii” sînt proști fiind de bună credință legat de cazul meu de ”persecuție”, după cum ei au definit. Ea/el nu a înțeles că eu chiar am fost un om de valoare și nu am greșit și că minciuna e reală și distructivă, nu e problemă psihică. Se consideră probabil că oamenii respinși total, ca mine, nu au de nici unele fiindcă nu au valoare de muncă utilă, dar chiar și așa de ar fi fost, nu poate fi justificată inumanitatea cu care m-au tratat concret mereu, să mor sau să înnebunesc real, cum zic ei mereu că vor ei, de parcă ar exista real voință colectivă de crimă. Știți că de fapt nu are cum să existe așa ceva.
”Oamenii au avut mereu de ales între bine și rău și ei de fiecare dată au ales răul”
La mulți ani celor care sărbătoresc ziua României! Un gînd frumos și un curcubeu de credință în ceea ce bun și în fericire.
Iarăși ”cu toții am mușcat dintr-un măr putred”. Aceste vorbe mi le-au mai spus, fiindcă, fără să știe, ei repetă mereu aceleași idei peste mintea mea. Probabil că ei nu au înțeles nici măcar acest lucru simplu și alții mă resping deoarece ei cred că eu am în mine gîndurile unor nebuni care nu pot gîndi decît la fel mereu, deși de fapt nu aveau de ce să mă respingă. Aceste vorbe despre mărul putred au apărut, ca toate ideile care pot exista logic în orice mediu social, ca urmare a faptului că o vecină de la etajul 8, ulterior moartă de cancer, mi-a spus, de față cu mama, că ea nu respinge un om după aparențe, chiar dacă omul acela e țigan sau evreu. Tot atunci a zis că unii oameni par frumoși pe dinafară dar ascund ceva rău, așa cum un măr e frumos și rumen, dar înăuntru e putred. Eu atunci arătam mai bine și pe dinafară, am fost suplă și încă tînără, dar frumusețea mea interioară era reală și autentică. După ani mi-au spus că au inventat că aș fi pe jumătate țigancă și pe jumătate evreică, deși eu nici nu mă gîndisem la așa ceva, de parcă, în secolul 21, vorba lor, valoarea autentică și binele sînt respinse și ucise din cauza apartenenței etnice. Nu cred, poate e altceva.Toate ideile care există într-un loc se leagă mereu de ceea ce există în timpul prezent, dar și în trecut, prin multiple relații cauzale, fiindcă, vorba Mariei Tănase, toți sîntem legați de Cuvînt. Mereu a fost așa. Ei, cei care au devenit monștri otrăvitori cum au mai fost în istorie, sînt prinși de ideile din lumea lor putredă și mincinoasă și de faptul că îi păcălesc pe cei buni și nici nu văd acest lucru real, care nu e iluzie de om chinuit sau otrăvit de ei. Și niic explicația lui sau a altor realități frumoase și normale, dincolo de otrava și minciuna și tortura din partea lor. Putreziciunea mărului la care se referă, ca și cum aș fi eu, se leagă de faptul că m-au otrăvit (în afară de țigări) și de problemele mele de sănătate, care nu ar fi fost dacă nu m-ar fi otrăvit și dacă m-ar fi acceptat, cît de puțin, dar acest lucru nu mi-a știrbit găndul bun și dragostea de viață și de oameni. De asemenea, ieri am cumpărat 3 mere de la supermarket și 2 dintre ele erau putrede la mijloc. Întotdeauna, toate ideile aruncate asupra mea au multiplă determinare și eu mereu o văd și o înțeleg, cum spun ei eu sînt cea care menține lucrurile legate, dar nimeni nu mă acceptă să vorbesc cu el/ea, să trăiesc, să acționez ceva, deși am fost mereu om bun și nu aș gîndi sau spune nimic rău. Trăiască viața!
Vecinii de sus, de vreo 10 zile, s-au cam agitat zilnic cu zgomote de bocăneli și tîrîit, nu-i nimic, va trece. Au mai făcut așa. Unii în limba engleză, ca acum mai mulți ani, iar spun că ei își dau demisia, fiindcă au înțeles că eu sînt nevinovată și normală etc., ca și cum ei erau puși să îmi facă rău și nu știau adevărul. Ei spun din nou că nu se poate adevărul și viața pentru mine, fiindcă toată lumea a mințit despre mine! Dar pentru cine mint ei, dacă toți au mințit? Pentru copiii lor, ca să fie de fapt în viitor la fel? ei zic că bătrînii sîtn nebuni și tinerii idioți legat de mine.
Am ascultat din nou Chopin și vecinii au bubuit tare. Chopin, da, e mai important decît vizitatoarea despre care voi vorbi mai jos... e mai uman și mai limpede. Am rostit o parte din sufletul meu dureros de frumos pe alocuri, din ceea ce numai ei au reușit să exprime, așa cum numai muzica știe să asculte și să scrie despre sufletul omului, în timp ce vorbele, nici poezia nu pot decît foarte puțin. Cînd geana ta cu duioșie apasă nisipul, și îl culcă, lîngă mare...
”ei au dreptate, să distrugi așa unul dintre cele mai mari spirite ale omenirii e monstruos”
”mie îmi vine să plîng”
”ei înțeleg totul numai la sfîrșit, cînd te distrug”
”li s-a spus că tu ești scroafă, ei nu știu că spiritul ăla ești tu”
”ei conduc lumea prin teroare și proștii credeau că tu ești teroarea”
”ea e singura care simte muzica, dacă înțelegi ce spun”
”X e o scroafă” ei spun așa despre o fiică a bărbatului care m-a sedus și mi-a făcut rău în tinerețe. Au mai spus așa, eu nu m-am gîndit niciodată la ea, nu o cunosc și nu cred nimic rău, nici nu șitam cum o cheamă pînă nu demult. Nu pot înțelege cum pot oamenii să creadă minciuni despre un om necunoscut și mai ales răul. Ei spun că așa e psihologia omului simplu, că crede mai degrabă răul despre necunoscuți și că nu e atras de adevărul frumos. Nu au dreptate, poate fi gîndit invers, replicile și măștile pot fi cele bune și scenele jucate pot fi frumoase, oamenii de rînd sînt pur și simplu proști și creduli. Cît despre familia lui X și acel bărbat, m-am îngrozit cînd, azi vară la spitalul Sf Ioan, cînd eu aveam clar oligoanurie de 2 săptămîni cu agravare atunci, poate datorită vreunei otrăvi, cînd a reieșit la ecografie că nu formam urină, dar urologic nu aveam nimic rău pe căile urinare, medicul mi-a spus că poate e din cauză ”psihică” și a intrat cineva, poate tot ea, peste mintea mea cu ideea că tatăl lui X s-a despărțit de soția lui, de parcă oamenii credeau că eu sînt nebună și obsedată de el. Mai spuneau că eu sînt un om căruia i se ”cere” să moară în tăcere, fără să ceară ajutor medical, și că eu nu înțeleg asta. (??) Nimeni nu mi-a cerut asta, ei vor să spună că eu așa trebuia să subînțeleg, nu știu de ce. Au fost multe lucruri hidoase cu adevărat, de ce cred ei că eu trebuia să fiu considerată vinovată pentru ororile altora? De parcă, în plus, acest detaliu minor mă interesa sau afecta, adică ce se întîmplă cu acel bărbat, cînd eu nici nu m-am gîndit vreodată la el de mulți ani și niciodată de fapt nu am greșit. În același timp, asistenta, îmbrăcată bizar în negru, mă împiedica să am contact vizual cu medicul, fîțîindu-se în fața ei cînd eu vorbeam cu ea, ba la dreapta, ba la stînga, cu ideea unora pe mintea mea că se mișcă așa ca să ne acopere rușinea. M-am gîndit că e posibil ca ei, deși am fost evident izolată de cei răi și am fost evident binele, prin negarea totală a valorii inteligenței, sufletului și caracterului meu, să fi proiectat asupra mea lucruri josnice, criminale, defecte de caracter deci ale celor neciopliți și netoți, care să ducă la un fel de telenovelă vulgară despre mine și tatăl lui X sau un fel de roman frivol gen Sandra Brown despăre viața mea curată și mereu foarte serioasă și inteligentă, mereu la fel, după cum pot încă dovedi. Deci la o distanță evident imensă față de viața mea reală, în care nici măcar orgoliile nu aveau cum să aibă loc. Toți mă tratați drept idioată/nebună sau, la fel de greșit, la polul opus, insinuați că eram prea inteligentă, dar și om bun totodată, și de aceea chipurile trăiam în vise sau în afara realității, cînd voi erați așa. Am avut și inteligență concretă, nu doar teoretică, ceea ce spun ei echivalează cu ideea că toți oaemnii inteligenți trebuie omorîți, fiindcă puterea e în mîinile celor răi, care implicit sînt proști și au pretenția îngenuncherii celor curați și lucizi. Mereu ei exact asta spun, nu am inventat eu, ei spun că lumea nu mă suportă fiindcă sînt deșteaptă și că ăia răi i-au păcălit pe proști despre mine și că toți cei buni și deștepți au fost distruși sau omorîți. Și că prin distrugerea mea au făcut mult rău, fiind eu numai binele.
Fiindcă ei vor să facă din alb negru, deși e imposibil, la fel cum dragoste cu sila nu se poate. Niciodată nu am crezut răul despre nimeni necunoscut. Poate că ei spun că X e scroafă din cînd în cînd, ca să creadă proștii că eu inventez răul despre X.
”Ei au interpretat totul pe dos”
Gîndirea bună și curată pe care o are un om despre oameni este aur curat și bunăvoința contează, iar omul inteligent care gîndește frumos și cu dragoste mare de oameni nu trebuie batjocorit sau martirizat sau alungat, cu nicun pretext. Ei spun că toți oamenii mă omoară crezînd că eu sînt căcat, în ciuda valorii mele clare. Cînd am scris pe internet, adesea, atîția ani, de fapt întreaga viață din copilărie, lucruri bune și frumoase, în ciuda torturii inumane, m-au respins, inclusiv cu ideea că eram ipocrită, deși evident era adevărul curat. Deși pe alții îi acceptau cu aceleași idei, de parcă ar fi creztu că eu eram altceva, în ciuda evidenței. Sau cu alte pretexte, că nu eram eu însămi, deși se putea dovedi ușor totul. Omul cae dăruiește astfel de flori atîția ani, în ciuda tuturor minciunilor și cruzimii cu care e omorît, nu e doar un martir, nu e doar un nebun. Cum dracu ați putut crede că binele e răul??
”tu ești vocea rațiunii și adevărului, dar foarte puțini mai ascultă de tine, va fi război înainte de moartea ta ” Aiurea, nu au cum, cred eu.
”Tu ești prea bolnavă, Cristina” ei spun asta de mulți ani și între timp ei continuă să mă otrăvească.
”Nenorocirea e că tu ai stat la bloc și astfel ei au putut să te distrugă”
”Rîndul trecut au promis că o vor accepta orice ar fi. Ar fi trebuit să sacrifice pe psihologi.” ”Nu puteau asta, zice altul”
”Ea a fost geniul ascuns, nu doar că au ascuns-o, dar au chinuit-o monstruos” !
Tot adevărul despre mine și despre tortură și otravă putea fi clar și obiectiv dovedit și evident nimeni nu a vrut să stea niciodată cu mine de vorbă, nici la telefon și nici să mă viziteze. A venit cineva de pe un site literar la mine, o doamnă în vîrstă, și au intrat peste mintea mea cu ideea că trebuie să uite tot ce a văzut aici, la mine.Nu i-am arătat nimic de fapt. Evident nu aș fi inventat așa ceva. Au trecut zeci de ani și ei tot mint și mă resping, probabil cu ideea că trebuie să mor sau să înnebunesc, fiinnd un om normal care desigur nu are cum să mai îndure izolarea, după mii de necazuri care nu contau, nu mă făcjuseră nebună, fără nicio șansă de viață niciodată, cum zic ei și acum, și probabil mințind că eu am fost nebună sau am greșit ceva și de aia m-au respins, ceea ce e evident fals, sau cu altă minciună sau elucubrație a lor. Au zis că m-au lăsat în pace eventual și nu mai otrăvesc, fiindcă și-au atins scopul de a îmi da cancer și/sau alte boli, pe care nu vor să le recunoască.
Este obiectiv abominabil cum m-au respins obiectiv peste tot, și obiectiv m-au izolat atîița ani, cu ideea unei cruzimi diabolice, de parcă ei vor cu tot dinadinsul distrugerea conștiinței și memoriei mele, deși ei știu și se poate dovedi, că mereu am fost binele și adevărul, ba chiar nu am greșit nimic. E vorba de o cruzime și presiune oripilantă, oare vedeți adevărul? sînt deja peste 34 de ani! Și nici nu am greșit nimic, cît de puțin. Ei spun din nou că le-a intrat la toți în cap o aberație despre viața mea și de aceea mă omoară
Despre ”vizitatoare”, cum am promis că voi explica.
Există unii printre dvs. care cunosc mecanismele fiziologice ale conștiinței omenești mai bine și de asemenea cunosc ce sînt visele din punct de vedere al fiziologiei creierului și cunosc fiziologia stărilor de conștiință de la graniță. Inclusiv coma, moartea sau somnul profund sau hipnoza.
Lucruri care au fost adesea ”studiate”.
Eu am trecut printr-o stare aproape de moarte mai demult, cum am povestit clar. Am călătorit prin conștiința altcuiva, probabil a unui chirurg, zic eu.
Am avut cîteva perioade de coșmaruri, evident produse de oameni răuvoitori, fiindcă ei pot produce aceste vise urîte dacă atacă oameni sărmani și chinuiți prin diverse otrăvuri.
Ei le produic intenționat chiar. Visul e o poartă spre altă lume, spun unii, poate spre lumea celor răposați, zic alții.
Uneori am avut coșmaruri foarte urîte, în care visam viețile unor oameni martirizați și asasinați fără vină, în mod misterios. Nimeni nu mi-a explicat nimic, m-am gîndit eu că poate eram în contact cu ei sau cu unii care le știau povestea, fiind eu însămi masacrată de monștri. Un fel de Montmartre, cum spunea mamaia mea în copilărie. M-am îngrozit din nou că nu vor să mă accepte deloc, deci tot muntele va fi transmis mai departe, deși adevărul care învinsese era clar și bun.
Într-o noapte din vara anului trecut sau acum doi ani am avut unul dintre cele mai stranii vise cu putință, o experiență limită ce poate fi considerată halucinație sau moarte pe jumătate. Nu a fost ziua, cred că îmi amintesc, însă nu mai pot acum certifica, nu am scris la timp și am fost rău chinuită atunci, fiind închisă în casă, în cîrje, mai multe luni din cauze multiple cu mai mulți vinovați clari. Chinuită și prin mama, prin multe lucruri și influențe rele. Dar, la un moment dat, mama părea o zeiță sau o călătoare din alte secole, care spunea că ei nu i-a plăcut era informatizării, că restul epocilor, inclusiv imperiile egiptene cu frați incestuoși sau chinul reginelor Franței cînd nășteau în întuneric i s-au părut acceptabile pe lîngă informatizare. Eu o cunosc bine pe mama și încă cred în ea, dvs. nu.
Acel vis poate a fost halucinație și poate că astfel se produc fiziologic halucinațiile, pe creier chinuit, ca o poartă spre cele nevăzute. Sau poate a fost vis.
M-am văzut în pat și aveam conștiința clară a mobilei din încăpere. Cred că priveam de undeva de lîngă propriii mei ochi, dar nu știu dacă vedeam chiar prin ochii mei. Mă simțeam destul de neplăcut. În fața mea a apărut o arătare stranie, poate o altă călătoare sau zeiță, poate că eu eram un fel de Ulise aflat pe o corabie pe marea furtunoasă. Precis nu a fost un lucru real în sensul clasic și am să vă explic de ce. Era tot o proiecție, cum e orice percepție prin simțurile slabe și înșelătoare ale omului, dar o proiecție a unei femei pe care precis nu o mai văzusem nicăieri, nici în propria imaginație, nici în spitalul de psihiatrie, nici pe stradă. Precis nu intrase cineva pe ușă în timp ce dormeam (presupun eu), fiindcă am ținut șirul zilelor și înainte de acea vizită și după am fost perfect lucidă, în mod sigur în situația timpului prezent. În plus nu a fost așa ceva și după modul în care s-a comportat dumneaei. Însă e drept că oricine, muritor de rînd sau nu, poate intra la mine în casă. Poate totuși a fost o scroafă, care voia să îi păcălească pe alții că eu halucinez sau că ea e zeiță, mai ales findcă tot anul trecut mi-au pus o hologramă în fața ferestrei, ca să îi sperie pe proști și chiar pe mine.
Femeia nu mi-a vorbit nimic, era singură și părea reală, corporală, tridimensională în fața mobilei. Era de statură mijlocie spre înaltă, cu fața mai mult rotundă, cu părul ușor ondulat, roșcat-blond, mediu ca lungime, cu trupul ușor grăsuț, de vreo 50-60 de ani. Nu o pot descrie precis. Gesturile și mai ales privirea ei erau elocvente. Îmi fixa sexul, cu o privire furioasă și mirată, tristă și nedumirită, supărată clar și am simțit că a înțeles mai mult decît faptul că am fost folosită sexual de la distanță, părea să exprime ceva trist și ciudat. Nu eram dezbrăcată, aveam chiloți și haine, ea părea să vadă prin ele. Mobila și încăperea erau clare, apoi nu am văzut-o plecînd și nu știu de ce mă trezise, am adormit din nou. Posibil a fost o scenă a lor, așa cum voi mai povesti mai departe un pic.
”E o țară de porci” ”Țara nu are nicio vină. Ei au vrut să ne chinuiască pe noi prin tine.(?)”
”Au distrus România”
”i-au îndobitocit pe toți”
”maică-ta e îndobitocită, au făcut-o să creadă că dacă te omoară salvează omenirea, ea la început știa adevărul, acum nu”
”e o țară de hoți și sperjuri”
”O să distrugă totul. Au înțeles totul” Asta ei zic de mult, dar nimeni nu a distrus nimic, totul e tot o idee de teroare a lor. Au fost așa idioți încît ziceau că eu văd umbra ”lui” pe geam, pe peretele blocului din față, unde clar au proiectat un fascicul de lumină dreptunghiular din blocul meu se pare, și pun uneori umbra mare a cuiva. Sînt complet idioți, vor să mă facă să delirez cu trucuri ieftine, sau să îi sperie pe unii despre care ei cred că sînt idioți și că sînt ei chipurile în creierul meu și deci văd prin ochii mei. Ei m-au otrăvit clar și au refuzat dovezile clare și acum chiar mă ustură buzele și sînt rănite de sete, probabil din același motiv din nou. Unii spun că nu se așteptau să facă ei așa ceva, să otrăvească și apa..,(?)
tot ce e bun a fost distrus de tot ce e rău”
”Maică-ta e o simplă unealtă a celor răi.” Tu ai fost altceva. E o țară de asasini, nu doar de hoți. Nu știu sigur ce crede mama acum.
”Dacă lumea ar înțelege ce sîntem...”
”Nemții sînt obsedați de ideea să te termine” E ceva ciudat, e adevărat că unii îmi transmit mereu fertich.
”nemții trebuie să înțeleagă adevărul”
mai demult spuneau că ei, cînd intră în acest oraș, cred o mulțime de minciuni și apoi nu mai pot da înapoi, nu mai au ce face.
alții spun că acum totul e ca în București ?!
Alții că Bucureștiul e singurul loc unde nu există dreptate deloc.
Acum mai multe săptămîni mi-am manifestat intenția de a vinde apartamentul în care stau, singura mea valoare, fiindcă mama desigur a refuzat să iasă din indiviziune acum 13 ani. Ea a zis că dacă fac acest lucru ea va fi foarte necăjită, nu supărată, și eu trebuie să înțeleg diferența. Unii au inventat că ea vrea să moștenească verii mei de la Sibiu averea mea după bunică și tată, care era legală și meritată, chiar dacă ei nu erau rudele mele de sînge, dar mama a zis odată că erau bani nemunciți, tot un fel de răutate inutilă. Vărul meu a emigrat în SUA și are un băiat și ei au inventat și că el se va întoarce (ca să îmi creeze mie delir sau amăgire), sau că el va închiria apartamentul următoarei femei martirizate sau altora, cum a fost cel monstruos în care am stat eu în blocul doi, cu orăvuri și scenă de Arsenic și dantelă veche, pe vremea cînd nu știam că toate piesele de teatru au de fapt corespondent în realitate, nu doar în mintea și memoria oamenilor- eu cel puțin am trecut prin mai multe în mod real, clar, nu doar idei, și se subînțelege că și celelalte sînt reale obiectiv, nu mai explic acum, nu e delir. Și Hamlet, pe mai multe planuri. Verii mei au refuzat mereu să comunice cu mine, chiar și numai un sms de zi de nașteri sau sărbători, ceea ce ar fi însemnat mult, fiind complet singură, chiar dacă eu am trecut peste bariera de vîrstă și financiară (ei știu că eu rabd de foame și izolare și au rîs de asta, ca și cum ar fi fals, și mama și eu sîntem foarte sărace, mama merge în prezent în vizită mai des la rudele ei bogate, dar probabil nu îi dau bani, e doar altfel de teatru, alții rîd de mine că am fost fraulein pentru verii mei cînd erau mici, în timp ce eu iubeam toți copiii cu adevărat) și i-am căutat eu cu gîndul bun. Nu a fost fiindcă am scris adevărul despre viața mea din 2012, a fost dinainte cu mult.
Ei spun că mie mi-au făcut prea mult rău, de aceea nimeni nu mă acceptă.
oricum absolut sigur nu am avut nicio șansă în viață, nu am ratat nimic, sînt deja ani de cînd ei nu m-au lăsat nici să mă mut la Sibiu cu mama, după ce au promis fals, cum au mai făcut, deși aș fi fost fericită și meritam poate, cu ideea că mi s-a făcut prea mult rău și eventual ei trebuie să ascundă otrava și că am cancer de la ea etc. Oricum, în 2013, cînd am fost la urgență cu viroză, verișoara mea s-a prefăcut că nu mă cunoaște la telefon, nu pot ști de ce, deși era clar că nu eram la psihiatrie și i-am și spus. Ea a reușit să se întoarcă la Sibiu și să se mărite, după ce s-a îmbolnăvit în Germania, unde a făcut masterul, de o boală cronică de la fast food. Nici pacienții psihiatrici nu trebuie omorîți și izolați complet cu forța, e inuman, dar ei zic că toți sînt omorîți fiindcă sînt f_ți.
Cînd m-au dus anul trecut la Sibiu, pe drumul de întoarcere spre București, mama m-a luat la rost ostentativ în franceză, de față cu tinerii din compartiment, care ziceau că veneau de la o nuntă din Timișoara, fiindcă vara mea s-a măritat abia anul ăsta. M-a intrigat faptul că mama dobîndise brusc accent franțuzesc bun, după ce zeci de ani nu avea. Proștii vor crede că ea era spioană etc.Toate lucrurile sînt legate între ele, dinspre trecut spre viitor dar și invers oarecum, cum spuneam, numai că în tinerețe nu știam. Acum chiar și cărțile toate din biblioteca mea sînt ca niște ceasornice, arată clar obiectele din jurul meu sau ce se întîmplă, dar proștii nu știu adevărul și sincer, ei cred numai rahaturi politice, care sînt pe înțelesul lumii de jos și care de fapt sînt doar superficiale, deși proștii cred că cei ca mine sînt nebuni, nu ei, și că puterile politice au făcut înscenări în jurul meu ca să se păcălească unii pe alții. Și orice carte din librării e la fel, bibliotecile sînt, cum știe orice om logic, sisteme informaționale. Nebunii politici cred că unii mă lovesc chipurile ca să îi domine pe alții etc .Idioții numai asta pot înțelege, cînd de fapt eu am greșit poate dîndu-vă cheia problemei și lumina curată a adevărului bun, din iubire de oameni și drag de ce e frumos, nu mizeria politică din mintea voastră creață. Eu am înțeles singură degeaba, că voi tot răul îl credeți... Eu nici măcar nu am crezut vreodată. Politica e doar un plan al realității. Porcii cred aia, fiindcă ei sînt îmbuibați, corupți și asasini și sperjuri reali și văd numai interesul lor josnic de a ascunde adevărul și secrete false și chiar cred că răul e superior prin intelect cînd e invers, dar ei nu au rațiune efectivă și logică sintetică.
”tu ești cel mai nenorocit geniu din lume” și din ăștia au mai fost mai demult
”tu ești cel mai bun om care a existat vreodată, dar toată lumea și-a bătut joc de tine, adevărul e foarte trist”
Bine, dar mă otrăvesc și acum și vreau să trăiesc și încă și ce mai am de scris, măcar puțin, că blogul nu mă lasă să îl termin...și nici nu mai pot.
ei nu au cum să înțeleagă nimic și de aceea te lovesc” !! Cum dracu? Asta e bună. Absolut tot ce am spus a fost mereu adevărul, deci ei pur și simplu nu cred ceea ce era ușor de dovedit, dar nu aveau motiv să mă omoare fiindcă nu înțelegeau, pnld! Există o lege omenească - de ce dracu să omori ceva dacă nu înțelegi acel ceva, fără motiv deci, chiar nu vedeți că nu asta e cauza răului monstruos din partea lor? ȘI pnld, ce au avut cu mine să mă studieze sau să încerce să mă înțeleagă? Ei mint că din cauză că mă țineau închisă și mă torturau și eu am spus adevărul. A fost vorba de abuzuri clare și probleme concrete, arătate clar de mine, niciodată probleme psihice, evident adevărul, deci, altfel spus, puteau să îmi lase o pîine și cîteva haine și o inserție socială oarecare, o muncă sau activitate oarecare cum am spus, oricît de puțin, eram evident un om bun și inteligent omorît crud, înțelegeți oare?!!
”vecinul de deasupra ta e un mutant genetic și porcii au aruncat vina asupra ta”
”Și cînd o să îi zboare capul?” ”Cînd o să explodeze?”
”ea nu e încă/ e bombă”
”Nu putem face terapie unui întreg popor de nebuni”
”de unde dracu voiai să ȘTIU că ea e geniu?” !! Nici proștii nu trebuie omorîți.
”Geniile nu trebuie distruse” ”Ce rost are să distrugi un geniu?”
În liceu tata avea același delir, îmi urla tare că el a distrus toate geniile din țara asta și mă va distruge și pe mine. Tata avea multe din ”delirurile ” lor și mă bătea violent, dar eu tot am rămas om normal.
Întotdeauna am fost limpede și se putea dovedi, dar în plus am avut sufletul foarte frumos și bogat. Acum singurele mele relații sociale, după mulți ani de singurătate oricum, sînt casierii de la supermarket cu aerul lor pișicher și diverse greșeli față de mine, dacă am bani să cumpăr cele necesare.
Mai demult, pe stradă, eu fiind agresată de mulțime direct sau indirect, unii spuneau
”Ce v-a făcut omul ăsta? Ce-ați avut cu omul ăsta, ce v-a cășunat pe ea?
Trebuie să scăpăm de ea ca să nu rămînem de căruță” Din ăștia sînt de mulți ani, ei au ideea că trebuie să omoare un om nevinovat, pe care îl consideră geniu, fiindcă nu știu de ce, viața mea și intelectul meu înseamnă că ei rămîn de căruță. Nu înțeleg.
Deși tu ai fost un înger, poporul crede că tu ai fost un om monstruos și nu te vrea.
”Pe tine nu are nici cine să te conducă pe ultimul drum” Știu, e evident de mult, deși eram încă tînără și mereu un om bun. ”idioții cred că tu ai vedenii iși delir etc., i-au păcălit pe toți cu trucuri ieftine, prin lucrurile pe care le-au făcut în jurul tău” ”Porcii care te-au torturat știu că e adevărat, dar proștii cred că astfel de lucruri nu există”. Sau că eu sînt pedepsită, deși nu am greșit nimic, sau că trebuiau să mă omoare, fiindcă îi văd pe proști cum mă lovesc.
”Nu pot să îi șteargă memoria” Ăștia vin mereu, sînt extrem de idioți și răi. Precis nu au dreptate, am fost un om perfect și util și respectabil, dar ei sînt îndoctrinați.
”Vai, abia acum înțeleg” ”Mie îmi vine să plîng” din ăștia au fost mereu, și azi, ei probabil vor să îi păcălească pe unii că eu gîndesc așa și deci sînt proastă sau rea, sau mă trezesc la realitate, deși am fost mereu trează, sau cred că am greșit ceva. ”e o ordinară” iarăși au intrat ăștia. De sus, vecinii iar fac gălăgie.
”trebuie ca toți să recunoască adevărul” Culmea e că unii au zis și asta și eu cred că au dreptate, dar au zis în zadar, de mult.
”eu, cînd am înțeles, mi s-a făcut rău” ăștia vin mereu cu această propoziție stereotipă
”iertare, Cristina ” ”totul e adevărat”
”Deci înțelegi ce trebuie făcut? Numai așa putem să îl extragem pe Blaga” Au spus și mai demult, aveau ideea extragerii spiritelor cu care am fost în contact (cît pot să fie de nebuni și răi), considerînd că eu nu am fost un om de valoare care să aibă dreptul să fructifice intelectual ceea ce a moștenit, și ceea ce a muncit independent. Nu asta mă deranjează, cît prostia lor și faptul că nu au dreptate și că se prefac că nu îneleg nimic sau chiar nu înțeleg. Mi-au luat drepturile abuziv din 84 și evident nu am fost niciodată nebună și nu am avut niciun defect dar absolut niciunul, și absolut nicio greșeală și ei nu vor nici acum să recunoască adevărul, pentru a avea dreptul să muncesc și să studiez, fiind mereu om bun și perfect, chiar absolut perfect normal. Mi se pare ciudat, era evident că sînt torturată și otrăvită fără motiv și ei tot răul vor. Cît despre ideea lor cu spirite vechi, încă din 2007-2008 unul dintre vecinii din bloc, singurul care a vorbit cu mine un pic, demult, dar acum mă tratează urît și ireverențios, ca și atunci, el spunea că eu sînt toți poeții români incarnați, fiindcă eu începusem din nou să scriu poezie fiindcă altceva nu mi-au lăsat (nu fiindcă nu aș fi putut altceva și nici fiindcă eram alte spirite reincarnate, fiind de fapt eu însămi)/ Așa au făcut ei toți cu tot ce a fost viața mea personală și autentică, încă din 84, MEREU au negat abslut totul în mod criminal și totul era mereu evident și putea fi dovedit. Cît despre Lucian Blaga, nu Blaga politicianul, am avut într-o noapte un vis în care mi s-a arătat el sau ceea ce aveam eu impresia că era el - poate că doar unii mi-au spus așa în somn - el era într-un grup de vreo 10 persoane, toți bărbați, și discutau ceva,dar nu am perceput ce, poate din cauză că pagina lui de pe wikipedia era atunci foarte sumară, încă nu îl ”terminaseră” de scris și eu aflasem doar că fusese într-o misiune diplomatică în Elveția, altceva nu, și probabil asta credeam că visasem.
”El a încercat de mai multe ori să iasă și nu a reușit” Se refereau la aceeași chestiune.
”toți vor s-o omoare și nu îi interesează consecințele”
”tu ai pierdut totul” ?? De mii de ori în trecut
”Îți dai seama: Să fii totul și să devii nimic” Tot de mii de ori și această aberație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...