19 august 2019

19 august 2019
ora 9 jumătate seara, nu știu dacă mă vor lăsa să scriu azi, ieri și zilele trecute ați văzut că nu m-au lăsat din păcate azi nu voi putea continua scrierea cu ce e necesar și voi scrie numai ceea ce am notat azi în fugă pe caiet.
Laptopul era stricat pe la ora 5-6 după masa, acum merge din nou.
Azi m-am trezit la ora 4 după masa, deci am fost tristă și amărâtă toată ziua - câteva ore până acum, cred că puteți înțelege, deși nu m-am culcat tare târziu aseară.
Am să explic ce s-a întâmplat azi. Au intrat iarăși, a nu știu câta oară, cei care consideră că oamenii au creat despre mine teoria că eu trăiesc perpetuu în vise deci un fel de hipnoză și chipurile din cauza asta nu m-au acceptat și vor să mor. Că ei cred chipurile, ceea ce e complet absurd, că eu nu trăiesc în realitate, deși se poate clar raționa și dovedi că oamenii inteligenți - și eu clar eram așa ceva - nu trăiesc niciodată în vise. Dar și unii dintre dvs, .și alți oameni, în mod absolut clar m-au tratat a și cum aș fi un om foarte prost, atât prin modul de a îmi vorbi, prin alegerea cuvintelor față de mine, cât și prin respingerea totală a vieții mele, care avea de fapt o valoare utilă.
E evident că atât dvs. cât și ceilalți mă omorâți și doriți să mor, fiindcă într-adevăr eu am fost perfecțiunea absolută întreaga viață, nu e vanitate sau delir, e adevărul. Desigur nu aveați cum să înțelegeți așa ceva, fiind eu singură complet, veți vedea mai departe adevărul tot. Mulți dintre cei care intră peste mintea mea au spus că dvs și alții nici măcar nu ați înțeles toți că eu sunt de fapt omorâtă, deși erau nenumărate dovezi concrete, atât despre torturi diverse, cât și despre otravă, despre izolarea forțată deși meritam libertatea din 84 și ceream drepturile de atunci, și dovezi despre diverse acte oficiale prin care mă condamnau la moarte. Și diverse fotografii care dovedeau totul. Mulți au spus că proștii chiar mă omoară fără să realizeze acest lucru, dar cei mai mulți îmi vor moartea și de fapt greșesc. Se putea dovedi ușor că eu am trăit numai în realitate întreaga viață și că dvs. chiar și mai ales alții au trăit numai în minciună și iluzie legat de viața mea, cum veți vedea clar mai departe.
Invers e imposibil, nu puteați avea nicio teorie că eu trăiesc în autoamăgire sau hipnoză, fiindcă e o idee complet abstractă și lipsită de orice legătură cu realitatea, adică nimeni nu are cum să creadă că un om are o imagine greșită sau un vis legat de realitate, fiindcă nu ai cum să palpezi sau să vezi așa ceva - nici cu tehnici de imagistică medicală. Iar de vorbit sau discutat, nimeni, absolut nimeni nu a vorbit cu mine și nimeni nu m-a întrebat nimic. E ca și cum ai crede cu tărie că pe planeta Marte există o galerie cu picturi de Rafael, dar fiind sigur că nu poți ajunge pe acel obiect ceresc să vezi și că nu poți filma sau vedea în mod cert ce există acolo. Invers însă, se putea dovedi - că am trăit doar în realitate, dar că am trăit în vise nu pot crede nici cei mai mari idioți.
Iată ce s-a întâmplat aseară. În general, pe blogul despre viața mea există deja scris tot adevărul esențial despre mine. Totuși, zilele acestea voiam să termin scrierea despre viața mea socială din ultimii 14 ani mai ales, în rezumat, adică după moartea tatei.
Întâmplător, aseară mi-am amintit un detaliu din viața mea pe care nu îl notasem niciodată , ceea ce mi se întâmplă foarte rar, un detaliu extrem de important din trecut, care nu era important pri consecințe, ci pri valoarea lui și faptul că nu îl mai scrisesem. Mi s-a spus de multe ori că după ce eu scriam adevărul, oamenii răi inventau minciună după minciună cu ideea ascunderii și distrugerii adevărului. Era seara târziu și nu mai puteam scrie pe laptop și oricum ieri nu scrisesem nimic din acel rezumat mai departe. Am vrut să notez acel detaliu pe caiet, pentru a îl ține minte și a îl scrie azi, dar nu am reușit.
Mi-a fost rău toată noaptea și apoi și ziua, în timp ce dormeam până la 4 după masa. Oricum am dormit peste 13-14 ore. Asta s-a întâmplat tocmai fiindcă niște oameni răi au vrut în mod inconștient să îmi distrugă amintirea aceea importantă pentru firul povestirii. Era din categoria lucrurilor care sunt bune, frumoase și cu miez clar, astfel încât ar fi putut să schimbe perspectiva greșită a celor care mă condamnă la moarte și ar fi șters poate opiniile lor greșite, era o șansă ca unii să se trezească la realitate. Ei poate nu m-au chinuit intenționat ca să distrugă acea amintire, dar ea era o parte din baza de susținere a binelui și adevărului despre viața mea, era un fel de buturugă mică inedită, neștiută de ei până ieri, care dărâma carul lor mare de minciună legată de mine.
Poate că ar fi fost bine să nu uit acel lucru, ar fi fost desigur adevărul și aș fi avut desigur dreptul la muncă cerut o viață întreagă de mine și poate și dreptul la studii, deși era bine dacă mă acceptau, cum am explicat, până anul trecut, când aveam 47 de ani și era ușor să dovedesc că puteam studia și munci și crea intelectual frumos, mai mult de 8 ore pe zi, în mod util și bun. Nu ar fi fost absolut nimic rău pentru nimeni, numai binele.

Din cauza asta m-am trezit la ora 4 după masa, fiindcă oamenii răi și proști s-au chinuit inconștient să lovească acel lucru bun care nu se potrivea cu teoriile lor despre mine și care întâmplător ieșise din inconștient, din rezervorul memorie la lumină și m-ar fi salvat. Mi s-a mai întâmplat aceasta des, mereu aceeași schemă, adevărul fiind numai ce am spus eu și ei spunând doar minciuni cu care mă omoară, ca temei fals. S-a dus, îmi pare rău. Unii dintre ei spun, dar eu nu cred, că de fiecare dată când ei îmi șterg amintirile importante mor oamenii buni care au înțeles desigur că am dreptate sută la sută.
Ei au spus de multe ori că, din cauza minciunilor despre mine, oamenii au înțeles absolut tot ce am povestit eu exact invers. Cum adică, am întrebat eu, cum exact pe dos? de exemplu, spun ei, ura monstruoasă a mamei tale față de tine a fost interpretată drept ura ta față de ea. Sau puritatea ta a fost interpretată drept păcătoșenie, sau inteligența drept idioțenie și prostie a ta. Ei zic că au mințit atât de mult despre mine, încât nimeni nu mă mai vrea, toți vor să mor. Bine, deci atunci trebuie să fie adevărul, cum am spus eu din 84, și atunci nu ar mai vrea să mor. Nici măcar nu m-ar mai fi otrăvit, fiind eu un om liber, după cum meritam din 84. Ei zic că părinți mie au fost prea monstruoși și de aceea nimeni nu m-a vrut. Că eu sunt doar un om foarte singur și sărac, care a avut părinți nebuni și de care toți și-au bătut joc toată viața din aceste cauze.
Azi au zis din nou că niște naziști împuțiți au pus gheara pe putere, adică pe mine și astfel au distrus tot ce era bun sau normal în lumea toată. În realitate eu am fost închisă și chinuită aproape 50 de ani în total și ei dau vina pe naziști. Un lucru vă pot spune clar și cert: eu nu am avut nicio legătură cu politica și dacă unii cred că dacă mă omoară sau mă chinuiesc pe mine scapă ei de acei naziști sau de alte belele, absolut cert se înșeală, mai degrabă e clar că trebuiau să mă accepte și să îmi dea libertatea.
Azi m-am uitat pe statistici pe blogul despre viața mea și am găsit, ca adeseori, niște termeni de căutare ciudați, adică ce fel de cuvinte tastează pe internet cei care caută sau găsesc blogul meu, de data asta următoarea frază: ”m-au futut la poștă într-o seară.” Am scris cuvântul porcos întreg, ceea ce eu de obicei nu fac, am notat uneori pe blogul meu aceste cuvinte numai fiindcă era necesar să vedeți ce limbaj au ei asupra mea, eu personal nu am gândit sau spus astfel de cuvinte decât de câteva ori întreaga viață. Deci este evident și poate știați că nimeni nu m-a f_t la poștă nicăieri și nicicând, dar erau unii care, cunoscând o parte din viața mea, au spus că o dată au fost niște bărbați la Târgu Lăpuș, cum am povestit, care au vrut să mă violeze în grup, adică ”poștă”, cum au zis ei că se spune acestui tip de viol. Dar nu s-a întâmplat așa ceva, asta a fost atunci când țiganul acela Covaci m-a pupat cu forța și eu l-am mușcat și el m-a lovit foarte puternic. Mai erau încă doi sau trei bărbați în încăpere cu mine și printre ei era și unul dintre oficialii de la primărie.

Regret mult că am uitat acel detaliu de aseară. Era frumos și bun și adevărul clar. Era mai important decât restul rezumatului, fiindcă ar fi scuturat minciunile clare ale unora despre mine, inclusiv cele pe care le cunoașteți și le-am și dovedit, minciuni clare ale psihologilor și psihiatrilor pe care le-am și dovedit. Dar și ale altora, e posibil să nu mintă doar aceia, dar eu nu am dovezi decât despre ei. Repet, în viața mea nu au existat decât câțiva oameni în aproape 50 de ani de viață și chiar și numai câteva contacte distante cu alții, și dintre acești puțini oameni, o parte mi-au făcut rău și numai asta știu eu sigur, nu pot spune nimic despre oamenii cu care nu am avut nicio legătură, așa cum unii spun de pildă că întreg poporul minte despre mine și îmi vrea moartea. Cu toată această pierdere, eu totuși voi continua povestirea și trebuie neapărat să o termin orice o fi, în câteva zile. Acum, noapte ușoară și bună vă doresc.