27 august 2019

27 august 2019
M-am întors din nou la datorie, să scriu restul subcapitolașelor din partea a II-a a ultimului meu rezumat.
Mai întâi, voi nota din nou din ideile lor:
au intrat din nou cei care, de multe ori, spuneau că trebuiau să mă mute în București la Lizeanu, unde mi-au oferit un apartament, fiindcă acolo ar fi putut să mă omoare mai ușor și mai repede.
Vedeți, iar sunt ei obsedați de moartea mea și de faptul că trebuie să mă omoare.
Au intrat iar și cei care spuneau mereu ideea că ”nu trebuiau să o întoarcă din moarte, respectiv că nu trebuiau să mă resusciteze când am sărit pe fereastră. Ei cred că așa trebuie să procedeze cu următoarea, cea care se va naște ca nou Dumnezeu la moartea mea și vor să țină minte să nu salveze niciodată un om care încearcă să se sinucidă. E încă una din concepțiile lor greșite și rele, ceea ce trebuie să fie este adevărul și binele, cum am explicat din 84.
Ei spun din nou că oamenii au înțeles mereu tot ceea ce am scris eu exact pe dos, și că în mod sigur ei cred despre mine că sunt exact invers decât sunt eu în realitate.

”oamenii sunt total idioți, tu ai fost un om normal în cele mai mici detalii și ei cred invers, este imposibil să îi faci să înțeleagă.”
”deși tu ai explicat absolut totul, ei nu te-au acceptat, fiindcă, de fapt, nu au înțeles nimic.”
”psihologii și medicii au înnebunit complet, ei cred că tu trebuie să mori, să te omoare, când, de fapt, trebuie să te salveze”
”de data asta nu se poate face nimic, ei au îndobitocit o lume întreagă”
”Cel mai bine era dacă ei te-ar fi acceptat așa cum ai cerut tu mereu și ai fi fost în stare și să muncești și să studiezi, și totul ar fi fost bine și frumos definitiv, dar ei nu vor și nu au vrut niciodată acest lucru.”
”tu ai fost un om excepțional, dar oamenii cred că ai fost mereu un căcat.”
”viața ta a fost prilej de onoare și bucurie pentru toți, și ei cred că tu ești ceva de rușine și de aceea vor să mori, ca să ascundă rușinea, cum au spus mereu.”
”Poenaru (e vorba de poetul Vasile Poenaru) ar fi putut înțelege că trebuie să te salveze, dar l-au îndobitocit și pe el și el ca făcut exact invers, adică a încercat să te ”distrugă”, la fel ca toți porcii ceilalți.”
”mai mulți porci s-au purtat cu tine urât, și te-au tratat drept nebună, inclusiv familia ta și de aceea idioții cred că tu ești nebună cu adevărat.”

”nașul tău a murit pe 29 august, de tăierea capului Botezătorului, fiindcă de fapt el te-a botezat pe tine la biserica Sfinți. Ceilalți din familia ta au murit de asemenea în zile semnificative din aceleași motive: tatăl tău de sfântul Calinic, fiindcă de fapt el vorbea mult de acest sfânt în ultimii ani de viață, mama Limpi, bunica ta, pe 13 iulie, ziua nurorii ei și totodată ea însăși era născută pe 7 iulie (sau pe 8), bunicul tău în Joia Mare, cu o zi înainte de ziua lui de naștere, unchiul tău Șerban Gheorghe, fiul preotului Șerban Gheorghe, a murit de Crăciun, (și eu țin minte precis, dar nu mai știu ziua) dar familia ta a mistificat adevărul, și acum spun că el a murit de Anul Nou, fiindcă ei cred că e o rușine să mori de Crăciun (? nu înțeleg)” - da, el sigur nu a murit de Anul Nou, dar tanti Piri, o mătușă bătrână, a murit de Anul Nou în 2007. E un lucru cert, dar e posibil ca între timp ei să fi schimbat și data morții lui tanti, pentru a acoperi minciuna familiei legată de unchiul Puiu, Șerban Gheorghe.

Ei spun că preoții sunt cei mai idioți dintre toți și că oamenii nu văd lucru curat în faptul că totul se petrece ca la carte și ca în calendar în viața mea. În realitate, așa e normal și acest lucru înseamnă că sunt un om inteligent și nu nebună. Mă adresez acum oamenilor inteligenți, care știu că există și care știu că întotdeauna lucrurile se petrec perfect logic, și după legile sistemului care sunt mereu logice și după legea numerelor totodată. Nu se poate altfel, așa e civilizația omenească și rudele mele nu au murit așa din cauză că eu sau altcineva îi ura sau le voia răul sau fiindcă ei sau alții știau adevărul despre mine. La început nici eu nu înțelesesem de ce mor oamenii în zile semnificative, de ce este totul ca o șaradă. Apoi am adunat date din mai multe surse - am înțeles că Blaga Lucian de pildă a murit cu puțin înainte de 9 mai și a fost îngropat de ziua lui, 9 mai, care avea și alte semnificații istorice, am aflat că madona Laura, muza lui Petrarca, a murit exact în ziua în care el o întâlnise prima oară, dar după nu mai știu câți ani etc. Totodată, am înțeles în câțiva ani, după 2005, cam tot ce puteam eu înțelege despre oameni și despre lume în general, fără să îmi spună nimeni nicio taină și apoi a fost absolut totul extrem de simplu și frumos de înțeles.
Ei spun că, din păcate, pe mine m-au judecat proștii și proștii nu au cum să judece pe cei inteligenți. Că unii credeau că eu eram Cristos, alții că eram o sfântă, că eram Fecioara Maria, etc. dar eu am fost, să zicem, cel mai bun Dumnezeu din istorie. Da, am fost câte puțin din fiecare, nu doar personajele bune din religii diverse, dar am fost, și pot dovedi, cum am mai spus, diverse multe alte personaje pozitive din literatură și mitologie etc. Aceste lucruri nu s-au întâmplat din cauză că eu citeam mult (așa cum a fost soarta lui don Quijote) sau din cauză că eram prea inteligentă sau nebună etc. Aș dori să înțelegeți că aceste lucruri se întâmplă așa fiindcă așa e necesar și logic și fiindcă așa e realitatea, sistemul real, nu lumea poveștilor și cărților, fără de care tot sistemul, cu tot ceea ce iubiți și gândiți, ar pieri.

”totul a fost mereu așa cum ai spus tu în cele mai mici detalii și tot ce au spus ei despre tine e minciună.”
”lor li pare urâtă povestea ta și consideră că acesta e un motiv să te omoare, fiindcă numai ce ai fost tu a fost bun și ceea ce au fost cei care te-au chinuit e monstruos.”
Poate așa este, dar au fost extrem de puțini oameni în viața mea în total, dintre care unii răi de tot, dar poate și ei chiar, și ceilalți care oricum erau complet străini de viața mea, poate nu au vurt să facă răul așa monstruos, poate că pur și simplu nu știau adevărul bun. Voi continua povestirea aceasta, mai mult, cu ultimii ani. Adevărul curat nu aduce decât bucurie și lumină și înțelegere, niciodată ceva rău.

Continuu imediat. Voi continua cu subcapitolul despre familie, dar, fiindcă veni vorba de familie, am de adăugat că Iolanda Mitrofan, din subcapitolul anterior, despre psihologie și psihiatrie din perspectivă socială, era chiar profesoara mea de psihologia familiei, dar la început nu știam din ce cauză era acest lucru așa. Veți înțelege totul după ce voi termina acest rezumat, dacă citiți și tot ce am scris în rest, inclusiv blogurile mele de creații oarecum literare. Am uitat de notat două detalii despre această doamnă Iolanda.
Când am fost prima oară la Iolanda la spitalul acela pentru lucrarea mea de diplomă, când am povestit cum s-a purtat ea cu mine, Iolanda s-a uitat o dată și mai ciudat la mine și a spus că eu cresc într-un an cât alții în 7 ani, ca Făt frumos din poveste. Nu am înțeles deloc reproșul din cuvintele ei, fiindcă părea că îmi reproșează ceva și nu am înțeles la ce se referea, dar pot spune acum că ei ar fi putut să mă accepte și să îmi dea dreptul la muncă și chiar la studii superioare și e adevărat că nu era prea târziu după moartea tatei și era tocmai bine - ca vârstă - dar și puteam ușor, de-a lungul întregii vieți, până acum câțiva ani, să muncesc și să studiez și să citesc mult vreo 10 ore pe zi cel puțin cu ușurință și totul ar fi fost numai fericire și meritam libertatea, de fapt încă din 84, cum am susținut mereu. Puteam crește chiar foarte ușor prin lectură în 5 ani, fiindcă în mod sigur aș fi citit din nou ca în tinerețe, câte o carte sau câte un tratat științific pe zi și apoi, chiar și după patru ani, aș fi putut foarte ușor să studiez mai aprofundat și să creez lucruri frumoase intelectual, din perspectiva bună a umanității, cum am fost mereu. E adevărul, am spus și am cerut mereu dreptul la muncă și la studii, dar ei vor toți să mor, veți vedea și în cele ce urmează.

Un alt lucru ciudat a fost când am fost la Iolanda la SPER după 2002, când m-a trimis la persoana acea nefastă numită Vișoiu. Atunci deja făcusem peste 4 ani de medicină cu cârje sau cu proteză la piciorul care fusese amputat. Mă puteam deplasa ușor fiindcă la început aveam proteze bune și meritam libertatea și drepturile intelectuale. Iolanda a avut o reacție ciudată când i-am spus cum am pierdut piciorul stâng - a zis ”numai prostii faci”, ca și cum eram iresponsabilă sau nebună și nu știam ce e bine sau rău. În realitate, cum am povestit in extenso pe blogul meu, eu nu am avut decât 3 aparente greșeli întreaga viață, dar nici acelea nu erau greșeli și nu am inspirat nimănui ideea că eu aș fi zăpăcită sau aiurită sau nu aș fi demnă de încredere, în ciuda tinereții și ignoranței mele de odinioară. Totuși, nu am greșit nimic, nu ar fi trebuit să încerce să mă jignească.

”tu ai dăruit totul celorlalți viața întreagă, fără niciun egoism, iar ei ți-au luat totul o viață întreagă.”
În ce privește semnificația prenumelor mele, desigur că am văzut legătura, pe care o accentuau mulți, dintre primul meu prenume și creștinism, dar, recunosc, abia de curând am înțeles semnificația numelui Monica, în legătură și cu restul vieții mele, deși această adeverire a unicității mi se pare superfluă oarecum. Îmi amintesc că mamaia spunea că tata ar fi vrut să mă cheme Teodora, cred că mi-ar fi plăcut mai mult, dar așa a fost să fie.

Voi încerca să continuu mâine-poimâine.

Am omis să spun, azi, 27 august 2019,
ieri am început să tac, acum sunt doar 2 zile, eu nu voi mai rosti niciun cuvânt întreaga mea viață, oricât voi mai trăi. Nu voi explica ce mi-au făcut și ce s-a întâmplat. Oricum, voi spuneți poate că nu e nicio pagubă, că oricum nimeni nu are și nu a avut nicio nevoie de mine niciodată și că, mai mult decât atât, oamenii proști cred că eu am fost sau sunt nebună și dvs. nu aveți deloc nevoie de serviciile mele de om bun și inteligent.
ei spun că e inadmisibil, că eu sunt evident un om complet nevinovat o viață întreagă, batjocorit și otrăvit de niște porci și nimănui nu îi pasă de faptul că sunt omorâtă și că omenirea a degenerat etc.
Oricum eu nu cunosc pe nimeni dintre dvs. și știu că nu vă pasă că eu tac, oricum nimeni nu m-a căutat și nu a vorbit cu mine de fapt din 1984, chiar dacă am fost mereu om normal.

Ei au recunoscut adevărul că eu am trăit întreaga viață numai din bucuria că alți oameni mai au bucurii și libertate, fiindcă mie personal nu mi-au lăsat absolut nimic niciodată.
Azi mama a îngenuncheat în fața mea că mă roagă să vorbesc și nu sunt decât 2 zile de când nu mai vorbesc. Poate să se roage și cu lacrimi de crocodil 1000 de ani că eu tot nu are niciun rost să mai vorbesc.

Adineaori, pentru a îmi face rău, mi-au întrerupt de două ori ceea ce notam aici pe laptop, oprind laptopul - mama l-a stricat, folosindu-l foarte mult, ea se uită zi de zi la seriale turcești, de la 6-7 dimineața până la ora 12 noaptea încontinuu, în afară de mici pauze, dar și dacă face mâncare îl ține cu ea în bucătărie.
Ei mi-au spus din nou că toți oamenii vor să mor tocmai fiindcă eu nu am avut nici cea mai mică greșeală întreaga viață și ei consideră că prin moartea mea fac ei un lucru bun fiindcă protejează reputația celor proști care au lovit în mine toată viața și ei consideră că acest lucru e necesar și pozitiv - adică omorârea mea pentru ca proștii care au lovit în mine să creeze mai multe lucruri bune în societate. Eu vă asigur că gândirea lor e greșită.
Alții tocmai spun că i-au păcălit pe proști că eu nu eram perfecțiunea fiindcă aveam tendința să mă gândesc la suferințele pe care le îndurasem în trecut, când se putea ușor dovedi că, fiind un om bun și inteligent, nu aveam nici cea mai mică tendință de aceste gen - repet, vă pot spune cu certitudine că am fost chiar perfecțiunea, eu nu am nicio vină că dvs. și ceilalți ați vrut să mor în mod evident și asta vreți și acum.
Este adevărat, și ei au recunoscut, că eu am dăruit numai bunătate, ajutor dezinteresat, iertare și pace, dar e adevărat și faptul că oamenii au răspuns întotdeauna cu respingere și minciună în timp ce eu spuneam evident numai adevărul și ceea ce era bun și frumos. Mereu am vorbit numai cu duhul blândeții și nu m-am răstit la nimeni, decât la mama, numai după peste 30 de ani de tortură. Nu m-am supărat niciodată pe nimeni, fiind un om prea inteligent pentru așa ceva. Am avut atitudine normală maternă și calmă cu multă înțelepciune încă din anii tinereții față de oamenii săraci cu duhul și lipsii de educație, pe care i-am iubit curat din tot sufletul. Deși eu am tăcut pentru totdeauna ieri, voi încerca să vă dăruiesc adevărul și să termin această povestire. Într-o zi, poate, veți deschide ochii către ceea ce e bun din nou, veți redeveni oameni și veți înțelege valoarea imensă a iubirii și adevărului curat. și veți înțelege că ați fost orbi când ați crezut că eram narcisică sau vanitoasă etc. chiar dacă era vorba de o poveste despre mine.

Este normal că nu am fost respectată de nimeni niciodată, nu din cauza faptului că am fost un om foarte bun, așa cum zic toți porcii, ci din cauză că nu a existat nimeni în viața mea în afară de mama și nu aveam de unde să scot pe cineva, fiind și lipsită în mod abuziv și fără temei de drepturile sociale.
Ei toți au spus că din cauză că eram foarte inteligentă ei m-au izolat complet ca să nu înțeleagă oamenii ce au făcut ei, fiindcă bunătatea și normalitatea mea erau clar vizibile și de acea au vrut să acopere totul cu minciună.
Ei totuși continuă să spună că dvs. nici măcar nu ați înțeles încă - că tot ce am povestit eu a fost numai adevărul și că mereu am judecat absolut totul corect.
Mie nici nu mi-a venit să cred așa o aberație - ei mi-au spus că oamenii au fost așa nebuni încât au crezut că eu am nu știu ce probleme psihice, deși evident eram complet izolată și nici ei nici alții nu erau cu mine, nimeni nu mă întreba nimic și nimeni nu vorbea cu mine. Mai mult decât atât, ei cred chipurile că eu am probleme așa zis psihice, deci ceva ce nici nu putea fi vizibil, numai fiindcă unii oameni declarau că eu am probleme psihice fără să știe nimic despre mine, iar eu ținută evident în izolare inumană cu forța mulți ani la rând și otrăvită clar, ceva adică concret și dovedibil, ce putea ușor arăta oricui. Ei mi-au reamintit că oamenii pot fi complet nebuni, de pildă cum s-a întâmplat în romanul Numele trandafirului, unde toți delirau și era vorba doar de crime prin otravă, care otravă întuneca judecata oamenilor. Judecata mea nu a fost întunecată.