3-4 august 2019

3 august
Am revenit pe facebook, singurul meu loc de relații sociale, chiar dacă extrem de distante, cu ceilalți. Am spus că mai am exact trei postări de scris din acel caiet, pe care le voi numerota cu cifre romane, I, II, III, după care nu voi mai scrie probabil pe facecebook. Poate, atunci cînd voi termina de scris, veți înțelege și dvs. adevărul despre mine, care a fost mereu la fel. Poate totul va fi bine. Oricum, chiar dacă dvs. mă veți respinge, eu voi continua să fac ceea ce am spus deja. Desigur, iar au intrat cei răi peste mintea mea, cu ideea că ”fereacă Dumnezeu să înțeleagă cineva”, dar eu nu scriu adevărul din cauza lor.

I.
Să o iau cu răbdare și cu încetenitorul, că oricum nu mai am de scris decît trei lucruri, deși e clar că tot ceea ce scriu ca explicații e de la sine înțeles pentru oamenii inteligenți. Totuși ei zic din nou că lumea nu poate înțelege nimic despre mine, deoarece ei sînt amețiți de idei politice aberante, deși acele lucruri nu au nicio legătură cu mine și nu au substrat real.

Aceste persoane care apar peste gîndurile mele sînt rare în ultimul an și le-aș putea controla întrutotul dacă oamenii m-ar accepta, ceea ce nu s-a întîmplat niciodată. Am scris despre ideea dumnezeirii legată de persoana mea tocmai pentru a arăta că nu e nicio poblemă psihică a mea legat de acel lucru, dar și că acele persoane au mai degrabă dreptate legat de ceea ce sînt ca om inteligent și bun și normal, dar cei care mă leagă de idei politice nu au dreptate deloc.
Ei spun că probleme psihice au ceilalți, nu eu, că eu sînt într-adevăr Dumnezeu, cel mai bun care a existat vreodată, dar că oamenii vor doar să mă omoare. Ei spun că oamenii nebuni m-au tratat și considerat drept obiect politic, adică nu subiect - cum ar fi că aș fi fost România sau orice altceva ca subiect, deci ei cred că diverse forțe politice au avut interesul să mă folosească și să mă omoare, fără niciun fel de considerare a valorii sau naturii mele reale, ca individ. Ei spun, la fel cu mine, că oamenii au plecat, încă din 84, de la ipoteza sau asumpția falsă că eu eram nebună, proastă, rea sau vinovată de ceva ce eu nu cunosc, cînd în realitate trebuiau să gîndească invers de la început.

Unii psihologi sau psihiatri, știți dvs. cum sînt ei, au creat conceptul de tulburare obsesiv - compulsivă și s-au referit în mintea mea la ideea că eu aș scrie adevărul despre mine și despre viața mea ca un simptom compulsiv, scris compulsiv sau așa ceva, cînd evident era un lucru bun și normal. Vă dați seama de unde a plecat ideea lor de compulsivitate - alți oameni chinuiți, chiar dacă mai puțin decît mine, au simțit nevoia normală și firească de a spune adevărul despre modul în care erau chiuiți sau omorîți, fiind nedreptățiți etc. Absolut toate ideile psihologice au la bază nevinovăția și reacțiile normale, defel deazaptative, ale oamenilor respinși și torturați, adesea fără motiv. De asemenea, am văzut des, inclusiv pe facebook de curînd, ideea că unii oameni sînt sinucigași sau au pulsiuni suicidare. Persoana care scria despre acest lucru spunea că toți știm cum sînt sinucigașii, că ei tot se omoară în cele din urmă, oricît am încerca noi să îi închidem sau să îi oprim cu forța să facă acel lucru. Deci e vorba clar de ideologia stăpînilor de sclavi, care chinuiesc și prin vorbe și prin fapte pe cei nevinovați, pretinzînd că ei ar fi normali și ceilalți nu, pretinzînd că ei sînt mai deștepți și sclavii trebuie chinuiți în continuare, pentru a fi menținuți în suferință și pentru ca, eventual, să se sinucidă în mod sigur, inclusiv datorită cruzimii acestora. Nu există așa ceva numit om suicidar, și ei și eu sîntem de acord cu aceasta. Oamenii se sunucid uneori, așa cum spun și statisticile OMS, datorită unor necazuri foarte mari, concrete, mai ales sărăciei și discriminării astfel încît să nu aibă un loc de muncă, dar mai sînt și alte motive clare și concrete, mai rar așa ceva cum a fost povestea îndrăgostiților din Verona.

4 august

Din nou la caiețel, ca un șoarece cuminte. În realitate, ceea ce scriu eu are o anumită valoare, chiar dacă e vorba de lucruri mai neplăcute și unii poate vor citi. Nu e doar o xerografie a realității despre mine, dar e într-adevăr adevărul simplu, curat. Asta e, nu am ce face, continuu și poate azi termin partea I.

I. continuare
”așa nu mai merge, trebuie ori să o omoare, ori să nu o mai f_tă”. Se referă la ploile dese și abundente, care, spun unii, se întîmplă din cauză că eu sînt f_tă de unii. E adevărat că aproape mereu cînd, din întîmplare, fiindcă mă simțeam mai rău, (nu din cauză că voiam să opresc ploaia) ascultam muzică clasică cînd era înnorat și se făcea senin și chiar soare aproape mereu, imediat ce și eu simțeam liniștea azurie și armonia muzicii ca pe o stare de spirit energică și binfăcătoare. Cînd eram copil sau tînără mă simțeam mai bine mereu cînd ploua sau era furtună, dar de la vîrsta maturității, după 35 de ani, invers - mă simțeam mereu mai clară și fericită cînd era cerul curat, mai ales dacă ascultam muzică clasică. Dar nu am abuzat de aceste lucru, am ascultat numai fiindcă eram lovită mai puternic, mai ales f_tă, cum spun unii, prin intermediul otrăvii, care era reală și le facilita celor răi intenția de a mă lovi în trup. Deci a fost doar autoapărare firească și nu a fost intenție abuzivă de a izgoni norii. Eu nici măcar nu știam că pot alunga norii luptîndu-mă cu morile de vînt ca don Quijote și nu cunosc niciun fel de altă putere ”paranormală” a mea. Poate că acest lucru e ceva normal, prin starea de armonizare și bucurie sufletească dată de muzică. Aproape mereu era la fel, muzica deci mă apăra fizic de f_t. Îmi amintesc procesul comic al vrăjitoarei din cartea Prinț și cerșetor sau cartea Vrăjitoaele din Eastwick. Ele puteau aduce ploaia și erau condamnate pentru acest lucru. Eu nu pot aduce ploaia și nu știu cum s-ar face asta. Probabil eu aduc seninul fiindcă spiritul și gîndurile și sentimentele mele au fost mereu senine și blînde. Vreau să spun că o oarecare influență a gîndului și sentimentelor mele frumoase s-ar putea să fie și asupra lumii din jurul meu. Poate nu datorită mie, ci datorită unora care sînt legați de viața mea. Și alți oameni au această influență și e scris clar în cărți că ea există. Este vorba de spiritul exact în sens clasic, care exact așa este - senin, pace, lumină și ordine. Azi însă nu mai am chef să ascult deocamdată. Cîteodată mi se pare straniu că vibrațiile muzicii de la capul patului meu fac să tremure întreg patul cu mine în el, inclusiv tăblia patului de la perete, chiar dacă volumul sunetului e mic, dar poate e tot un fenomen normal. Este foarte posibil ca să nu se fi făcut senin fiindcă ascultam eu muzică, poate oricum se făcea, dar în mod cert ascultarea muzicii contracara cel puțin o parte din efectele otrăvii sau f_tului, așa cum recunosc toți cînd vorbesc de meloterapie, care ajută și trupului, nu doar în bolile așa zis psihice, ci și în boli de inimă și restul.

Este posibil ca eu să scriu azi-mîine din nou aceleași fraze - o parte din ele - pe care le-am scris din caietul meu în iunie și iulie anul curent, fiindcă nu am mai scris de mult și nu mai țin minte exact ce am notat și ce nu am notat, îmi cer scuze.
De obicei eu tăiam cu pixul paragrafele deja scrise, dar acum am scris dezordonat, am luat de ici de colo pentru a sintetiza logic adevărul. După aceea, la punctele II și III, nu voi mai repeta nimic din ceea ce deja era scris.

”va mai trece încă un secol și jumătate pînă cînd oamenii vor înțelege că Dumnezeu nu trebuie studiat, distrus și omorît, ci sprijinit.” Pînă una-alta, exista și există mereu un aici și un acum și pe mine, cum am mai spus, puteau să mă accepte și să nu mă omoare, chiar dacă eram un fel de Dumnezeu.
Continuu imediat.

I - continuare, fragmențele și flecuștețe

”Proștii credeau că ai un creier disfuncțional, deși ești ”Dumnezeu” și de aia te-au otrăvit.” (creier disfuncțional, pentru numele lui Dumnezeu!)
Ei nu știu nimic despre aceasta și nici măcar conceptul confuz de dumnezeu nu îl înțeleg.

”planul lor e să îi facă pe oameni să creadă cu tărie că tu ai înnebunit și s-o accepte pe următoarea fiincă ea nu va fi băgată la balamuc și deci nu va înnebuni.”
Eu nu am înnebunit niciodată și în niciun caz din cauza spitalului de psihiatrie. Ei spun că tratamentul psihiatric = f_tere mai puternică, dar oamenii proști nu știu asta și eu, fiind un om inteligent, nu am fost distrusă de acel tratament așa cum cred ei.

”ei au sperat că tu vei înnebuni datorită torturilor, izolării, necazurilor etc. ”
Dar de ce speră ei ca eu să înnebunesc?
”toți visează mereu să distrugă pe dumnezeu, dar lumea e imposibilă făăr dumnezeu.”
”tu ai ținut la toți și ai plîns moartea tuturor celor buni și mai puțin buni, dar pe tine nu te va plînge nimeni.”
Și ce dacă? ce vrei de la mine?
”ei au făcut tot răul cu putință asupra ta și te-au scuipat mereu, cum vrei tu ca ei să te accepte?”
Poate că nu au făcut tot răul intenționat, cu ideea să mă omoare, sau nu toți și ei nici măcar nu mă cunosc defel.
”oricît de tare te loveau, tu ofereai numai iubire și gînd bun, cum vrei tu ca ei să înțeleagă, ei credeau că ești nebună.”
”Și cum vrei tu ca ei, dacă văd că ești bună și luminoasă, să creadă că ai fost și inteligentă și normală mereu?”

Una dintre ideile lor delirante, fără temei, părea să fie că eu aș fi ”controlată” de altcineva, în afara voinței și rațiunii proprii.
M-au frecat de cîteva ori în somn de cînd am venit ultima oară, definitiv, la Voluntari. Unii ziceau că eu aș fi material sexula pentru mama mea mașteră. O noapte am avut și mîncărimi la zonele rușinoase și m-am temut că am făcut și eu oxiuri. Dacă pățesc astfel de lucruri noaptea sînt tare deprimată în somn, trezindu-mă neputincioasă de fiecare dată. S-a întîmplat 4 sau 5 nopți, dar cu distanță între ele.

”nu avem cum să le scoatem aberațiile din cap, fiindcă ei interpretează totul invers decît este - de pildă le-a mers un pic mai bine fiindcă tu ți-ai mai revenit din otrava di București și ei cred că din cauză că te-au frecat în somn sau fiindcă ai avut ciclu zilele acelea. Au tras de multe ori în mod greșit concluzia că tu trebuie să fii chinuită și de fapt era invers, cu răul nu obțin nimic mai bun. Dar ei așa cred și pentru viitor.”

Cînd a murit tata, mama s-a plîns că ea trebuie să fie și bărbat și femeie de atunci încolo. Are vreo logică?
Nu, e doar un mod al văduvei de a se plînge, de nenoroc.
”demi-urg, om demijloc, mediere, semi-zeu” - concepte.” Atenție la conceptele și teoriile neurolingvisticii.
Unii spuneau că e cel mai îngrozitor destin pentru un om - să fie semizeu, că adică eu aș fi rezultat dintr-o uniune între zeu și om. Au tot felul de idei crețe, dar asta nu înseamnă nimic.
”tu ai suferit prea mult”. Ăștia mă enervează mereu.

”nu putem accepta un dumnezeu satanist” Ăștia au fost demult, ei inventaseră că părinții mei erau sataniști care mă sacrificaseră.
”oamenii toți delirează despre tine, deci trebuie să te omorîm.” ??
”Bine, dar schizofrenie? nu puteau să inventeze altceva?”
”nebunii cred că, dacă tu mori, va fi o lume liberă de capul tău, adică fără dumnezeu, dar asta nu se poate, se va naște un alt prunc.”
”vecinii tăi nu au vrut să te otrăvească să mori, ci doar să te dea afară din bloc, să stai la Voluntari, care e o colonie penală.”
”te-au tratat toată viața drept nebună și scroafă, și tu ești opusul, cum vrei tu ca ei să te accepte?”

Noica - devenirea întru Ființă, preotul - adormiții întru Domnul.

vecinul de la etajul 8, militar în rezervă, care s-a purtat urît cu mine, își spunea mareșal.
”toți au lovit în tine de cînd erai copil, fiindcă lucrurile erau legate de tine de atunci.”

”cea mai sîngeroasă domnie” Așa li se spune celor vechi cînd se trezesc despre tine și tu ai fost de fapt doar cerșetoare în societate și nu ai făcut niciun rău.

E normal că trebuie să fie adevărul, cum am spus din 84 și atunci în mod sigur ar fi fost și dreptatea și libertatea și pentru mine, aș fi avut de mult și drepturile la studii și la muncă și nu m-ar fi otrăvit, fiind om liber și respectat.

Nenorocirea e că ei te-au asociat cu Revoluția, fiindcă așa au fost mințiți și de aia tot răul și faptul că au dat vina pe tine ca pe un țap ispășitor.

”o să fie un scandal imens ” - idee care e un pretext să mă omoare încă din 2006 și nu a fost niciun scandal, că nu avea cum.
”negrii de la ambasada unde lucra mama ta știua adevărul despre ea, fiindcă ea își dădea în petec și acolo uneori.”

Continuu imediat, merg să beau apă, că mă taie o sete rea.

I - continuare, ultima parte din I. Imediat, noaptea asta termin măcar aceasta. Mîine II.

I - continuare, ultima parte din I. Imediat, noaptea asta termin măcar aceasta. Mîine II.

”idioții credeau că tu ai devenit dumnezeu după ce ai luat puterea de la mama sau tatăl tău sau de la altcineva, sau în urma unor evenimente din viața ta. Nu , am explicat deja - explic din nou. Am fost, dacă am fost dumnezeu, în sensul arătat, ca om viu și inteligent și bun, cu conectivitate și autoorganizare cerebrală, de cînd am apărut în lume, nu după. Niciunul dintre evenimentele următoare nu m-a făcut dumnezeu - și alte evenimente mai importante nu au fost în viața mea, după nașterea în 1971:
1. învățarea limbii și dezvolatarea creierului în preșcolaritate
2. aclimatizare în vatra spirituală a satului mamei din mijlocul țării
3. aclimatizare în Voluntari și prima instituționalizare, la grădiniță
4. moartea bătrînului paralizat, așa zis bunicul meu Ironim, cu care zice mama că semăn, cînd am întrebat-o deschis cine e tatăl meu natural (! posibil nu e el, pot pune poze, cum am zis mai demult)
5. cutremurul din 77
6. pubertate 1983
7. mutare în oraș în 1984, fiindcă trebuia neapărat să fac liceul
8. primii trei morți văzuți în viața mea - o bătrînă, matroana satului în timpul școlii, Lenin de la Moscova în 1984, străbunica mea în 1988 8. a fi sedusă și îndrăgostită de un om rău în 1988
9. revoluția și moartea lui Ceaușescu în 1989
10. spitalul de psihiatrie 1992
11. o poveste urîtă cu sex oral în 1993 parcă, despre care au inventat recent nebuniică m-ar fi transformat în dumnezeu și mi-ar fi dat ”nemurirea” fiindcă înghițirea spermei e un act canibalic, dar eu nu știam și nu cred
11. tentativa de sinucidere și resuscitarea mea prin amputarea piciorului
12. moartea nașului meu în 2004 (cînd au ascuns cutremurul tot din 4 martie, tot de ziua nașului, ca în 1977) și moartea tatălui meu 2005
13. singura mea (pseudo)masturbare din 2005, cînd nu a fost vina mea nici atunci și nebunii au inventat recent că simplul fapt de a face mecanic acel gest de frecare a pielii, cu răceală și fără să simt ceva plăcut, tocmai de aceea m-a transformat în dumnezeu.

”ei mereu au inventat minciuni legat de aceste momente din viața ta.”
”negrii știau că mama ta e scorpie și au jucat un anumit rol în teatrul politic, fiindcă știau secrete despre tine și despre mama ta, fiindcă tu erai dumnezeu, nu mama ta, și ea a vea putere de la tine și ei la fel, indirect, tu centrai totul”
De ce unii dintre voi cred că aceia care cunosc secrete politice, religioase, etc. sînt mai puternici? E fals. e o iluzie, vă rog pe dvs. să răspundeți singuri la această întrebare.

”ei întotdeauna te văd altfel decît ești.”
”nimeni nu te vede altfel decît ești, ei pur și simplu cred că tu ești nebună.”
”oamenii sînt extrem de nebuni și, cînd nu le place un om, îl f_t și apoi îl omoară.”
”tu nu ai reușit nici măcar să îi faci să înțeleagă că tu ești ceva bun, nu răul.”

11 iulie 2019 - mama a fost în oraș la apartamentul meu și a aspirat cu aspiratorul praful gros, adunat din 2006 de după dulapul meu din dormitor și a șters și praful foarte vechi de pe dulap. Probabil că în acele locuri erau dovezi despre felurire otrăvuri de-a lungul timpului. Eu, cînd aspiram praful, mă făceam toată roșie și aveam și alte reacții și nu era din cauza inimii, încă de la început.

ei spun că de data asta, în viața mea, răul a cucerit absolut pe toți și eu nu am reușit să fiu acceptată deloc, deși am fost tot ce e bun, un fenomen destul de rar în istorie

alții spun că numai oamenii răi sînt acceptați ca stăpîni, de frică, și ascultați de alții, iar cei ca mine sînt mereu aruncați deoparte și călcați în picioare.

”idioții cred că au fost păcăliți despre tine din rațiuni politice”

”ai fost numai spirit și nu ai avut niciodată pofte sexuale și nu ai fost lacomă la mîncare cum spun ei, dar oamenii nu pot înțelege asta.” Ba da, de obicei oamenii inteligenți așa sînt și au bucurii sau plăceri doar estetice, altruiste, intelectuale, spirituale sau de armonizare a ființei lor cu lumea etc.
Se putea dovedi clar că mereu am fost la fel.

”dacă oamenii ar înțelege că tu ești dumnezeu, atunci ar deveni foarte apatici și viața lor ar fi total fără sens.”
Nu. Dacă oamenii ar înțelege ce sînt și am fost mereu, absolut mereu, atunci ar deveni mai buni și m-ar lăsa în pace și ar fi mai bine și pentru ei. Nu e deloc nevoie ca ei să înțeleagă că sînt dumnezeu sau altceva complicat, dar puteau înțelege adevărul clar că ei sînt liberi, că nu eu le îngrădesc viața și că nu sînt sursa lucrurilor rele din viața lor, că am fost martirizată 35 de ani în închisoare și fără drepturi, și otrăvită etc. dar că asta nu are importanță, fiindcă mereu am fost ce e bun și am iertat și înțeles totul. Că nu am fost deloc nebună și am avut doar gînduri, vorbe și fapte bune, cu sinceritate. Că am avut calități și virtuți constante. Defecte - deloc, sau extrem de mici. Doar trei greșeli toată viața - mici - dar nici acelea de fapt. Nu am avut drepturi sociale, dar le meritam și am cerut mereu, în mod normal și cu demnitate. După 35 de ani ei m-au otrăvit mai rău și m-au și izolat aproape total (aproape 14 ani), dar eram singură din 1984. Tot atunci, după 35 de ani, am început să întrevăd adevărul tot despre lume și nu am mai avut nici măcar vreo deviere de gîndire, decît dacă tortura sau otrqva erau prea puternice, dar ei au continuat să lovească tot mai rău, tot mai multă otravă și tortură, cum am povestit deja pe blogul meu. Iar eu zi și noapte perfecțiunea din toate punctele de vedere, a fost trist. Iar înainte de 35 de ani am avut oricum foarte mici și rare greșeli de înțelegere a lumii, fiind un om inteligent (în timp ce ei greșesc încontinuu) și nu am avut greșeli de faptă sau cuvînt. Veți înțelege totul cînd voi termina de scris și partea III, dacă veți citi și restul blogului meu și cele literare ale mele.

Oamenii au avut o direcție complet degenerată și împotriva naturii în ura lor față de mine și dorința lor de a mă omorî.

”femeile sărace și inteligente nu reușesc niciodată, bărbații da, uneori.”

Ei spun că au făcut tot răul asupra mea și vor să mor (!) ca să evite pedepsirea adevăraților vinovați. Cum adică să evite? Adevărul e mereu frumos, putea fi spus și la mintea proștilor și nu ar fi fost nicio furie de răzbunare sau ceva rău. Nimeni nu trebuie pedepsit - ce naiba?! Aveți grijă ce judecați, pedeapsa sau tortura la ce folosesc? ce rău ați vrea să pedepsiți? În ce scop?

”cum poți susține că tu ai fost un om perfect, cînd tu ai avut sex oral? Pe oameni i-a dezgustat enorm acel lucru și faptul că tu ai înghițit spermă.”
Am să explic din nou. Ei mi-au spus abia în ultimii ani că oamenii credeau că sînt clar nebună din cauza acelui act, plus înghițirea spermei și momentul de atingere sexuală cu țiganul.
Pe blogul meu am menționat vreo 10-15 motive importante, toate au fost cauze reale, inclusiv numele localității unde s-a întîmplat, Lăpuș. Lucrul a fost aranjat, înscenat, una dintre extrem de puținele ocazii sociale, de relații cu alți oameni, din viața mea. Fusesem închisă la psihiatrie după 8 ani de teroare și abuzuri groaznice din partea părinților, fără nicio vină sau păcat sau tulburare psihică din partea mea și clar de tot nu era delir sau altceva, ci doar o tulburare sexuală clasică. Deci eu nu mai aveam dreptul legal la viață, la a fi cu alți oameni, la muncă și studii și știam că eram un om de valoare, era adevărat, poate veți înțelege. Nu aveam cum să știu că oamenii vorbeau despre mine sau că știau lucruri petrecute în viața mea, nici acum nu prea înțeleg. A trebuit să încerc să înțeleg ce e sexualitatea, să știu dacă pot să dobîndesc libertatea, dreptul de a munci măcar și să evit să fiu din nou brutalizată psihiatric monstruos. Nu eram nebună, dar eram sub efectul pastilelor și injecțiilor, care a fost controlat și a dispărut ulterior și eu am redobîndit capacitate deplină de studiu și muncă. Nu am avut nici măcar vreo tulburare reactivă, nici revoltă sau ură fiindcă mă întemnițaseră la psihiatrie și toți mă evitau mai rău după aceea, fără motiv în mod sigur, nici măcar nu îmi mai scriau scrisori cei de departe, care îmi scriau înainte de a fi închisă la psihiatrie. Sexul oral sau altfel au fost doar atingeri ca la ginecolog, fără senzații, deci fără act sexual fiziologic. Sexul oral s-a întîmplat și fiindcă citisem despre această perversiune într-un compendiu de psihologie, care considera actul acesta relativ normal, iar înghițirea spermei s-a întîmplat ca să evit murdăria pe cearceaf, fiindcă nu era casa mea și fiindcă scria în acel compendiu (citit sub efectul torturii psihiatrice) că sperma e comestibilă. Luați în considerare în ce mizerie și cum am fost torturată la psihiatrie mult timp - ei mint datele calendaristice în acte uneori - și ce perversiuni oribile a trebuit să suport anterior tratamentului psihiatric datorită acelor violuri sexuale de la distanță - singura mea tulburare psihică, și luați în considerare că atunci cînd s-a întîmplat sexul oral eram înc[ amețită de medicație. Plus toate celelalte importante motive.

Unii în engleză își băteau joc de mine cu ideea că oamenii ar suferi prea mult dacă ar înțelege că eu am fost un om perfect bun și nevinovat și că ei își omoară propriul Dumnezeu. Aiurea, nu s-ar fi întîmplat nimic rău, nimeni nu ar fi suferit și putea fi adevărul, și aș fi avut în mod sigur drepturile toate și lumea doar s-ar fi bucurat, fiindcă am fost ceva bun, ceva pur în cele mai mici detalii și chiar aveam putere de creație și muncă sau studiu intelectual.
Toate cele trei mici greșeli din viața mea, inclusiv sexul oral, au fost lucruri absolut normale și care în mod evident nu trădau nimic rău despre caracterul meu - ele s-au petrecut înainte de 35 de ani și reprezentau o dezvoltare psihointelectuală normală, conform vîrstelor femeii, cum era scris și în cărțile de psihologia vîrstelor, tot așa precum am fost un copil și o adolescentă perfect normală psihointelectual dar și afectiv. Nu aveam cum să cunosc lumea și să înțeleg totul de la început, fiind un om normal, dar de fapt nu am greșit nimic și nu a fost niciodată vina mea pentru ceva rău.

”Nu te-au prețuit.” ”Nu te meritau” etc.
”tu ești omul cel mai curat și bun cu putință și idioții ăia mint încontinuu că tu ești un om infect.”
”Tu ai fost un om de o mare delicatețe și finețe și adevăratele brute au mințit întreaga lume că tu ești ceea ce sînt ei de fapt, nu tu.” Acesta e finalul părții I, voi trece mîine la partea II, dacă pot, dacă nu, în curînd.