Nu am mai reușit să continuu povestirea despre internet, dar mi-am propus mie însămi să termin acest blog, inclusiv corectarea postărilor la care unii au introdus semne pe html, care poate deformează ceea ce am notat, în luna aceasta, august 2020. Este absolut necesar și la fel e să trimit în multe alte locuri, deocamdată nu am trimis decât în câteva, dar nu am primit niciun fel de răspuns, inclusiv de la Hope, un centru de psihoterapie, care spune că primește și pacienți cu trimitere de la medicul de familie.
Azi iar a intrat unul peste mintea mea cu ideea că oamenii au început să înțeleagă că absolut tot ceea ce am scris eu pe blog este adevărul, deci ”îți dai seama că toți vor să moară”, zice el. Pe site-ul agonia am primit 2 comentarii oarecum negative, la care am răsuns. Într-unul dintre ele, la o poezie mai veche - comentariul este din data de 16 iulie, iar poezia din 10 iulie, comentatorul spune că poemul e interesant și că ”Termenul corect e ambliopie. Restul e fantasmă.” Eu am răspuns azi - "Sorin, bineînțeles că am căutat în dicționar dacă se folosește și termenul ambiopie și este și acum notat ca termen impropriu pentru vedere dublă, fiindcă oricum avem doi ochi. Ambliopia e o slăbire a vederii datorită unor boli sau excese sau bătrâneții. Nu am vrut să scriu ambliopie. Ceea ce am scris despre spitalul de psihiatrie este adevărul de la ultima mea internare acolo - de ce crezi că este fantasmă sau ce anume ți se pare fantasmă? Numai minerii este o metaforă, restul era real și am încă fotografii. erată - doar pisica nu era neagră și poate nu era motan, bufnițele, crucea, trandafirul și ciupercile imense și scatiii erau lucruri reale. "Eu nu am simțit niciodată agresivitate față de nimeni, totul e așa cum am scris pe blog. Eu nu aș fi scris nimănui că a scris fantasmă și probabil că mă deranjează lucrul acesta puțin mai tare ca pe alții, fiindcă toată viața am fost ceva bun și oamenii răi au inventat că eu mint sau denaturez realitatea, pentru a justifica maltratarea mea, când absolut tot ce am scris pe blog e adevărul evident, și chiar în întregime. La internarea din 2016 a mai fost un incident - a venit salvarea la secția de psihiatrie să ia un bărbat care părea mort sau era foarte grav bolnav poate atac de cord sau cerebral, nu știu ce era. Am impresia că am povestit totul de atunci pe blogul acesta.
Au intrat din nou peste mine cu ideea că ”toți au înțeles totul exact invers decât ai explicat sau povestit tu”
Acum iar au intrat cu ideea că pe toți îi deranjează că eu nu am greșit nimic toată viața, fiindcă greșeala lor e foarte mare și eu mor din această cauză.
Iar au venit cu ideea că trebuie să mă zdruncine cerebral mai violent - așa cum au făcut mereu în ultimii 4-5 ani, înainte otrava nu acționa pe creier rău - și tot ei răspund în mintea mea că nu se poate face nimic (!!), fiindcă absolut tot ce am povestit e adevărul în cele mai mici detalii. Aceasta este o minciună, fiindcă absolut orice om poate fi lovit și zdruncinat cerebral, cum am fost și eu la primele internări, deși nimeni nu mă întreba nimic și nici măcar nu povestisem adevărul cuiva. Și nici nu mă gândeam la trecut niciodată. O violență inutilă în plus.
Încă un comentariu pe ziua de azi a fost din partea lui Ioan-Mircea Popovici, un domn de la Constanța care, în 5 auust, răspundea unui comentariu sincer al meu despre poezia lui:
Misterioasa stradă fără capete mi-a adus în suflet un strop de fericire, amintirea sentimentului de prietenie și căldură, bucuria intimității și lumina respectului între oameni. Este o poezie care transmite ceva ce cu toții iubim.
Acest domn cu inima mare și bună în aparență nu scrie poezii, ci un jurnal poetic despre oamenii lui dragi și are arareori aprecieri pozitive cu steluță - o convenție pe acel site. Dumnealui mi-a pus adesea steluțe la unele poezii ale mele și eu i-am mulțumit că a citit și notat ceva ca răspuns. Apoi, a început să îmi trimită des scrisori fără niciun sens în mailul meu, la care am răspuns rar, numai la început, fiind un fel de hărțuire posibil inocentă, în care scria cuvintele ca paiele luate cu furcoiul - evnetual strecurând aluzii de neînțeles, poate ciudate chiar, fără regulile sintaxei și fără logică. Practic nu mi-a scris nimic, nu aveam ce să îi răspund. Eu nu am mai răspuns, fiindcă nu îmi plac astfel de jocuri de copii mici și proști. Dra omul părea mereu bine intenționat și oricum nu era nimeni să vorbească ceva cu mine, nici măcar în scris, încât mă bucuram de porția de salată de cuvinte oferită de el, dar nu mai răspundeam. El continua. Nu l-am blocat. Acum câteva zile am citit un așa zis poem al lui - el este un fel de rapsod al prieteniei și căsniciei și dragostei între oameni, deci ceva bun - și textul mi-a plăcut și mi s-a părtu mai rezonabil ca altele ale lui și i-am scris un comentariu:
”Misterioasa stradă fără capete mi-a adus în suflet un strop de fericire, amintirea sentimentului de prietenie și căldură, bucuria intimității și lumina respectului între oameni. Este o poezie care transmite ceva ce cu toții iubim.”
El mi-a răspuns:
Mulţumesc, Monica-Cristina, pentru rezonanţă
chiar dacă da, sau nu sau cine ştie ce, unde şi când
în mintea mea apare-un gând şoptit, albastru de Infinit
care-şi găseşte singur cărările inimii
cea care spune mereu
dacă nu acum, atunci
cât de curând
am ascultat de inima mea
şi-am semnat de întâmpinare şi continuare
pe pagina mea de facebook
pagină nouă, de Schimbarea la faţă
de dimineaţă…
eu am răspăuns din nou:
”Bună seara din nou. Nu voi înceta niciodată să corectez acest gen de eroare - dvs. mă numiți Monica-Cristina, deși numele meu e scris corect, adică Cristina-Monica. Descopăr din nou cu mirare aceeași eroare, pe care au făcut-o mulți. Eu nu pot modifica numele meu pe acest site, nu este permisă schimbarea, căci altfel aș fi scris Cristina M. Moldoveanu. Este clar că sunt mai multe șanse ca primul prenume să fie cel folosit și totuși mulți au făcut aceeași greșeală, intenționat sau nu. Mulțumesc și vă doresc seară frumoasă, Cristina. Nu am timp și nu mă interesează pagina dvs. de pe facebook, îmi cer scuze dacă vă supără. Dvs. știați că sunt Cristina după nume, fiindcă mi-ați urat cele bune de sfânta Hristina pe 24 iulie.”
un exemplu de text al lui - dovadă că nu aveam ce să trimit răspuns la așa ceva, cam toate erau la fel, mi-a scris așa mulți ani. Ce a vrut de la mine, dacă voia să vorbim de ce nu spunea nimic logic niciodată? Fiind eu complet singură, inclusiv pe internet, l-am tolerat și nu am blocat mesajele lui pe mailul meu. Am sperat că va vorbi cu mine orice, dar a refuzat. Eu nu știu nimic despre el, bănuiesc o legătură cu membri ai armatei dar nu știu sigur. Pagina lui de pe facebook la care mă invita să particip se numea cumva Mirciștii, deci o pagină despre el, la care eu nu aveam ghes sau timp să particip, dar el mi-a reamintit cererea. În general întreaga viață am fost un om plin de tact și de grija să nu supăr sau să nu jignesc pe cineva - arareori am avansat în contraatac dacă alți oameni îmi erau incomozi. El pare un om bun, dar prea mult insistă în aberații și refuză orice dialog, fie el și poetic - am încercat și asta în zadar. Dar, cum am povestit de multe ori, nu îmi place să fiu numită Monica, mai ales când se știe clar numele meu.
din Agora cu Ancora si cu Dorra
pana-n Andora
si inapoi
la Tomis
in Joia Mare
ma voi intoarce la origini
si voi umbla in pasi desculti
pe saua calului ma sui
asa cum urc intr-un gutui
si-am dat drumul la cantare
si-a cantat in mine-o Mare
si am slobozit si visul
cu carari prin Paradisul
cu Proscrisul
nu-ti mai spun cum se facu
Y dintr-un Da si Nu
si cum prinse-n el Paharul
cel ce-mi adunase Darul
cu harismele-ntr-o floare
si cu ganduri din izvoare
pe alei istovitoare
sau pe-un povarnis mai nou
unde canta puiu-n Ou
stau eu bine-n gand din vis
cu trei punti peste abis
intorcandu-ma din drum
intr-un Ultimul Acum
dupa care vor veni
herghelii cu cai buiaci
si cu calareti dresati
sa-i invinga pe stresati...
Stresul, Pretul si Nutretul
au ravnit la Manuscris
unde Fratele Ovidiu
sta pe-o stanca-n asteptare
rascolit de-nstrainare..
Repet, acest Ioan-Mircea Popovici în aparență mă batjocorea sub masca unei nebunii a lui - părea că este bufon, dar un bufon cu inimă bună, cum spuneam. Nu își d[dea niciodată deoparte masca de bufon. Nu am blocat mailurile de la el datorită singurătății mele totale. Nu era nevoie să își bată joc de mine, ca și cum nu eram om respectabil, probabil unui om respectabil nu i-ar fi scris așa. Am încercat, cum spuneam, să îi răspund normal de câteva ori, chiar cu un fel de versuri dar el răspundea tot mereu ininteligibil. Am răbdat ani de zile și îmi amintesc durerea sufletească resimțită când primeam mai des mailuri de la el de acest gen și chiar mai ciudate, dar în schimb nimeni nu vorbea nimic normal cu mine de zeci de ani.
am terminat citit un curs de introducere în filozofie gratuit de pe internet în limba română de la o facultate de drept, de la Iași, cu multe erori și ambiguități și surplusuri ( nu am găsit altul gratuit) și acum citesc o istorie a filozofiei mai adecvată, care îmi place destul deocamdată, în limba engleză - Anthonny Kenny, am început cu volumul patru, ultimul, pentru ce voiam eu e destul de bine scris
8 august
Iar au început că ”toată lumea așteaptă să mori”, ”de ce o urăște Ovidiu?” ”fiindcă a mințit la revoluție și ea a l-a demascat” ”Nu, el a avut mereu aceeași atitudine, ea l-a întâlnit în 2007” Da, vărul Ovidiu al mamei a apărut o dată în calea mea în 2007, când lucram la ASE, care era facultatea absolvită de soția și fiica lui. Nu m-am gândit niciodată că m-ar urî. El avea un magazin aproape de locul unde am fost eu la revoluție și tot în 2007 a apărut în calea mea și Cristian Galeriu, care spunea că avea locuință într-o vilă aproape de ASE. Alții spun că numai familia mea e vinovată, alții că numai mama.
În noaptea asta voi încerca să continuu povestirea vieții mele pe blogul meu, fiindcă într-adevăr trebuie să o termin luna asta - voi încerca să fiu mai tânără și să stau puțin în noapte la lucru.
9 august 2020
spuneam ieri seară că voi încerca să fiu mai tânără să continuu povestirea despre viața mea pe blogul meu, dar nu am avut cum
problema nu e vârsta, ci boala - mai mult ca sigur datorată otrăvirii și faptul că medicii nu au vrut să mă trateze omenește niciodată. E adevărat că am fumat din nou, acum m-am lăsat din nou, probabil definitiv, dar răul nu e din cauza fumatului decât în parte mică, în mare parte a fost mereu de la otrăvirea mea. Sau de la boala produsă de otravă.
de o săptămână am avut dureri de ficat zi de zi, ceea ce nu mi s-a întâmplat în trecut și amorțeli mai puternice și amar în gură zi de zi, mai ales noaptea la trezire din somn sau dimineața
azi voi continua în mod sigur povestirea
Ceea ce au mai spus de multe ori, ca și azi, e că eu nu am fost sursa niciunui rău, dar proștii așa cred, fiindcă li s-au spus mereu minciuni.
Oricum, nimeni nu mă știe, fiindcă întreaga mea viață au fost numai câțiva oameni care au stat de vorbă cu mine, și aceia doar puțin. Dvs. știți doar o parte din ceea ce am comunicat eu în scris ca monolog, fiindcă niciunul din dvs nu a vrut să vorbească cu mine, neavând nevoie de mine. Nu știți decât că sunt un om total singur și foarte sărac, care se plânge de singurătate și sărăcie și otravă și nedreptate cruntă - am dovezi nenumărate că am avut mereu dreptate și că ei se înșeală omorându-mă.
Da, e adevărat, nu am fost sursa niciunui rău în viața altor oameni. Ar fi fost imposibil, fiind eu un om bun, dar și inteligent, nu aveam cum să dăunez nimănui. Ei spun că toți cei care au înțeles adevărul despre mine au fost îndepărtați din societate. Păcat, viața e scurtă și extrem de frumoasă. Nu știu dacă realizați că întâlnirea cu orice om e o șansă imensă la fericire, e o sărbătoare și o bucurie. Fiecare zi în care omul își împlinește menirea e o eternitate de fericire, nu e doar 24 de ore scurte - timpul se dilată dacă știm să îl prețuim și viața e infinită prin sensul pe care i-l dăm.Toți oamenii merită iubire și gânduri curate, toți sunt frumoși și miracole.
ideea unora e că oamenii sunt așa de proști încât credeau că eu aș fi un fel de marionetă sau păpușă jucată sau ghidată de altcineva. Mă îndoiesc că credeau așa o idioțenie.
din nou aceeașiu aberație - oamenii cred că tu trăiești un vis urât ???!
ei pur și simplu nu pot crede adevărul, fiindcă tu ești un om foarte bun și ți-au făcut așa mult rău, încât nici proștii nu cred
Sau - românii știu tot adevărul (?!) dar celorlalți nu li s-a spus nimic ??!
10 august 2020
Acum iar sunt torturată cerebral.
Ei spun că au încercat cu toate metodele cu putință și nu se poate. Am întrebat ce. Au spus că e necesar să mă facă nebună sau să mă omoare.
Nu au dreptate, poate fi adevărul.
Ei zic că nu, fiindcă doar minciunile sunt considerate oficial adevărul despre mine. Cum adică oficial? am întrebat cu scârbă și tristețe.
Ei au răspuns că eu nu știu ce au făcut cu mine. Ei spun că, fiindcă mie mi-au făcut rău mulți oameni, ei au inventat numai minciuni despre mine - că sunt nebună, proastă, rea și altele. Ba chiar vulgară, ceea ce e la polul opus mie. Ei spun că oamenii au lovit mereu în mine fiindcă au crezut acele minciuni.
E simplu, poate fi adevărul, absolut sigur merit viața încă și absolut sigur nu se întâmplă nimic rău dacă nu mă omoară - tocmai că e invers - uciderea omului perfect bun și inteligent e răul - ei nu văd acest lucru măcar.
11 august
iar au intrat cei care spun că toți m-au respins și mă omoară din considerente politice (!!)
Nu am avut nicio legătură cu politica și nici cu oamenii politici și nici măcar gânduri politice de niciun fel. Nu înțeleg ce vor să spună. Ei zic din nou că oamenii politici au făcut politica lor mințind despre mine. Ieri-alaltăieri intrase pe mintea mea unul care spunea că Iohannis a mințit despre mine, ceea ce mi s-a părut culmea nebuniei. Niic măcar nu știu până când mai e el președinte.
Câteva definiții personale, puțin exagerate, dar corecte de fapt în mare măsură : Politica este acel ceva creat/ făcut de politicieni. Medicina e acel ceva făcut de medici ș.a.m.d. Aceste noțiuni abstracte numite psihologie, politică etc. reprezintă în mod concret oameni, niște oameni anume. Ele nu există în aer. Nu au formă sau culoare și nu lovesc pe nimeni în cap. Nu trăim în ceea ce la școală se numea comuna primitivă, oamenii sunt civilizați în mod cpomplex, dar din cauza aceasta ajung să confunde concretul cu abstractul uneori.
Totuși, e un lucru cert că nu am avut niciodată niciun amestec în politică, dar ei spun că și psihologii și psihiatrii au mințit și mi-au făcut rău din considerente politice, deși nu am reprezentat nimic politic niciodată. ?!!
iar au intrat cei de acum câteva zile - dilema lor nu e dacă și cum să mă omoare, ci care dintre toți au fost mai porci - anume ei spuneau că indienii au fost cei mai porci, fiindcă ei au inventat nu știu ce minciuni despre mine, alții spun că europenii au fost cei mai porci, fiindcă au inventat altele și mai și. Disputa lor asupra unor entități politice sau statale nu are nicio legătură cu viața mea în prezent și nici în trecut - dar pentru ei toate au acest sens.
Azi m-a apucat greața - într-un parc pentru copii mici, cu mulți copii mici și mari înăuntru, un bărbat venit probabil cu un copil mic înjura în gura mare - F...Gura ta etc. Copiii mici, chiar și singuri, au fost auziți de mine proferând unele înjurături grețoase. Este crudul adevăr, dar poate nu mă credeți, fiindcă sunt unii care îmi aruncă vorbe în gând.
12 august 2020
Aseară m-au torturat cerebral extrem de monstruos, încontinuu, timp de câteva ore.
A trebuit să iau mai multe pastile psihiatrice ca de obicei și ei continuau să mă tortureze groaznic. Cu chiu cu vai am adormit și azi m-am trezit la ora 12 și m-am dezmeticit abia la ora 16. Ei spuneau aseară că asta înseamnă să fii considerat nebun - să fii scuipat de toți încontinuu și f_t aproape încontinuu. Definiția lor despre nebuni e că nebunii sunt oameni despre care alți oameni spun că sunt nebuni.
Mă simt destul de rău și acum, după oroarea de ieri. Ei mai spuneau din nou că toți vor să mor fiindcă eu sunt în posesia adevărului (despre mine) și ei vor să mor ca să fie numai ei cei care știu adevărul. Eu am fost un om tăcut de felul meu și în raport cu adevăruri diverse, nu am vrut niciodată să epatez sau să transmit cuiva adevărul despre mine sau altele, am fost perfecțiunea și în ce privește comunicarea cu alții, dar nu mi-au dat nicio șansă. Știu că nu credeți, dar e adevărul și asta.
au mai inventat încă un lucru urât - că eu nu pot fi acceptată tocmai fiindcă nu am avut nici cea mai mică greșeală - că dacă aș fi greșit ceva pe ici pe colo, atunci aș fi putut fi acceptată, dar așa nu. Eu cred invers.
”oamenilor li s-a spus că tu ai avut mii de greșeli (mărunte) și tu nu ai avut niciuna.”
Ei mai spun că și psihologii vor să mor.
E adevărat, am fost un om care a avut vocația fericirii, aș fi fost cel mai fericit om din lume și am fost cel mai fericit copil odinioară, în ciuda lipsurilor și greutăților. Fericirea era datorită intelectului bun și bunătății care îmi permitea foarte multe bucurii zilnic, atât la vederea sau contemplarea lucrurilor, cât și datorită muncii, studiului, iubirii față de familie și posibilității de a vorbi cu alți oameni. Și acest lucru e adevărul. Cele mai mari bucurii ale mele au fost când puteam ajuta pe alții sau vedeam alți oameni fericiți.
Unii spun că există o genă a altruismului, chiar și eu cred că bunătatea e probabil moștenită.
Am fost la cumpărături și au intrat din nou peste mintea mea cu multe idei urâte, dintre care enumăr:
în mod categoric - toți vor să mori fiindcă despre tine au mințit niște persoane ”importante”
În engleză - eu am fost desemnat să omor această femeie care în realitate a avut o viață perfectă
”nimeni nu vrea să te omoare, toți vor să te doboare.”
nu este adevărat, citiți blogul meu și veți observa 3 lucruri - unu că am fost mereu o persoană umilă și foarte jos și nu au de ce să mă doboare sau să vrea cineva distrugerea mea, doi că am fost un om perefect, nu doar fără greșeală, deci nu au ce să aibă cu mine să mă distrugă și trei - că încă din 1984 era totul de crimă, de a mă omorî și tortura, în niciun caz nu era de distrugere doar și e evident că nu am exagerat niciodată
”necazul e că au înțeles că nu a fost nebună niciodată”
”femeile de genul acesta nu au cum să se agite și nici cum să înnebunească”
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
vineri, 7 august 2020
joi, 30 iulie 2020
30 iulie 2020
30 iulie 2020
ora 10 și jumătate dimineața.
Până acum am băut cam 2 litri și ceva de apă încă dimineața. Noaptea nu am putut dormi deloc și dimineața am avut durere și arsură gastrică, plus greață (care a fost și ieri) și reflux gstroesofagian. Arsura a fost deși luasem medicamentul pentru stomac, Emanera 40 mg pe care îl iau zilnic de mulți ani. Ei mi-au spus că mi s-a adminstrat din nou otravă. Apoi am avut sete înfiorătoare și am băut în 2 ore peste 2 litri.
Și acum mi-e sete. În acest moment abia mai văd, mi s-a pus o ceață peste ochi. Nu e hipertensiune, e o substanță rea.
Ei spun că unii idioți credeau că sunt ipohondră sau că delirez legat de simptomele mele. Eu vă reamintesc că am, povestit deja pe scurt toate abuzurile și neplăcerile suferite de mine din partea a diverși medici de-a lungul anilor. A fost și refuzul lor de a ajuta - cum am povestit, de multe ori am băut peste 10 litri de apă pe zi, ceea ce e monstruos și periculos și i-am spus medicului de familie, care nu m-a ajutat sau investigat - deși i-am explicat și celelalte simptome. Ultima oară la gastroenterologie tot nu m-au ajutat.
Pentru a justifica greșelile unora față de mine, care apăreau uneori evident drept lucruri grave, ei au inventat că am fost condamnată la moarte. Acest lucru e imposibil, deoarece absolut cert nu am greșit nimic și am fost un om de valoare. Ei spun mereu că oamenii au inventat minciuni despre mine și astfel proștii mă văd pe mine exact invers sau opusă adevărului despre mine.
Biata mea pisicuță, abia mai urinează, nu a fost așa rău niciodată. Poate a băut și ea apă rea, toxică.
Am și dureri în abdomenul inferior de aseară.
ei spun în engleză că nimeni nu a înțeles adevărul despre mine deloc și astfel este exact așa cum au stabilit ei mai demult - dar era imposibil, fiindcă nimeni nu a vrut să vorbească cu mine o viață întreagă, nu eu, ci ceilalți m-au respins total - uite de exemplu pe facebook nu am pe nimeni și nici în lumea reală - am implorat de sute de ori și nimeni nu a vrut viața mea, Carmen-Maria, psihologul de care povesteam nu de mult, a spus că vom vorbi în mod sigur sau că vom vorbi peste câteva zile, dar a fost ca întotdeauna din 84 - golul, nimicul, izolarea
Pisica mea e tot mai rău, săraca e tot ce am mai bun pe lume, practic tot ce am (în afară de mama)... urinează sânge și de fapt puțin de tot. Zace cum nu a mai zăcut niciodată.
Au intrat unii azi cu o idee nouă - că vor să o facă pe mama nebună și să îi spele memoria legat de ce mi-a făcut mie rău, pentru ca alții să nu poată vedea sau dovedi că eu am explicat totul exact așa cum a fost.
eu nu mai am de câteva zile niciun leu, așadar nu pot merge să îmi cumpăr apă, beau ce mi se dă, nu pot ști sigur în ce a fost otrava - ieri dimineață aveam greață și azi din nou, dar azi toată ziua - am mâncat puțin ieri și azi deloc.
31 iulie 2020
Am încput să îmi revin. mă gândeam să mai citesc cărți de filozofie - am terminat și Trilogia valorilor și mi-am descărat cărți și compendii de filozofie, mai ales istoria filozofiei și filozofia limbajului - sunt foarte încântată că s-au scris atâtea lucruri frumoase, care nu îmi dau bătaie de cap și nici tristețe, amărăciune sau alte sentimente rele, cum ar face de exemplu literatura sau alte studii științifice :) E frumos, luminos, pacific, liniștit, calm, bun, adevărat - acest lucru numit filozofie
1 iulie 2020
Aseară și azi au început din nou să exprime ura și dorința lor greșită de a mă omorî.
iar au intrat că trebuie să mă omoare ca să acopere ce mi-au făcut rău în trecut
sau că trebuie să mă omoare fiindcă au spus mereu minciuni despre mine
Iarăși ”îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă am recunoaște adevărul despre Cristina ” ”toți vor să mori,Cristina” Nu s-ar întâmpla decât ceea ce e bun și drept, absolut nimic rău - mă tem că ei nu au înțeles tot adevărul, care e așa bun și frumos în esență. Unii spun că toți mă urăsc fiindcă au o ”imagine” greșită despre mine, datorită modului în care am fost tratată, nu din cauza comportamentului meu. Și din cauza minciunilor altora, adaugă ei. Sau că trebuie să mor pentru Zăgrean Leon.
Iar ideea lor că trebuie să mă omoare pentru probleme legate de securitatea națională.
este foarte simplu pentru oricine să mă omoare, sunt un om singur de atâția ani și săracă și nimeni nu mă știe - păcat, fiindcă chiar am fost perfecțiunea
ideea lor de a mă ucide e complet greșită, rea, inumană nedrepată, crudă, barbară, iresponsabilă, anormală
repet, nu am avut nicio șansă, cu adevărat nu am avut
ei spun că toată lumea mă urăște deși nimeni nu știe nimic despre mine
2 iulie 2020
aceleași 3 idei spuse adesea de ei, le mai notez, ultima oară
1. că oamenii încă și acum cred că am fost sau sunt nebună și eu nu am fost nebună niciodată
2. că eu am fost numai binele și frumosul, dar oamenii cred că am fost exact invers și vor să omoare binele, adică pe mine, de dragul răului și minciunii
3. că eu sunt un om în jurul căruia se învârt lucrurile - in medias res - dar oamenii cred că eu am fost ceva legat de politică
iar au inventat sau găsit ceva ce nu au mai spus până acum -
1. că mie mi s-a intentat proces sau judecată fără să am habar și în absența mea și fără să fiu întrebată nimic și că am fost condamnată la moarte fără ca eu să fiu vreodată întrebată ceva, doar pe baza mărturiei false a unor oameni răi, fără nicio greșeală din partea mea. ??
2. că eu am fost în perioade de probă de două ori (??!) - ”on probation” spun ei - și de fiecare dată unii oameni porci au mințit, deși eu nu aveam habar și nu am fost întrebată nimic și m-au ținut încontinuare în închisoare și otravă ??
Bine, dar am fost cu adevărat perfecțiunea. Și ca persoană, nu doar că nu am greșit nimic. Citiți blogul meu cu atenție - nu am greșit nimic și se subînțelege tot ce e bun și frumos, și inteligent și pe alocuri e și scris, nu doar pe blogul de poezii. Într-o lună va fi gata, sper, plus corectura pentru postările anterioare, ca să trimit în multe locuri. Dacă ar fi adevărul integral, ceea ce e necesar pentru fiecare categorie socială care minte sau îmi face răul, atunci nimeni nu ar mai vrea să mor, cu certitudine.
doamne ce proști și răi sunt - a intrat unul peste mintea mea cu ideea ”cum naiba să îi explic că totul este altfel decât crede ea că este?”
Deci au creat delirul că cineva vorbește cu mine - nimeni nu a vorbit, nici în gând și nu mi-a explicat nimeni nimic și nu am cerut asta și nu am nevoie să îmi explice nimeni nimic. În plus au inventat că eu cred ceva ce nu este așa în realitate, deși eu niciodată nu am avut credințe greșite sau delir depre realitate, și cunosc realitatea destul de bine și corect. Deci au inventat și astfel de aberații despre ce cred eu, ca să mă lovească. Sau ea la care se referă ei e altcineva, sau au inventat că eu explic cuiva așa ceva.
Au mai inventat încă un delir pe care cred că nu l-am notat până acum.
Ei spun că oamenii mă omoară fiindcă au făcut o imensă confuzie - că eu eram aia bună și altcineva era aia rea și ei au crezut invers.
Mi se pare total aberant - au mai avut ideea asta. Nu există așa ceva. Și în plus am fost mereu singură.
Au mai inventat încă un delir pe care nu l-am notat până acum.
Ei spun că oamenii mă omoară fiindcă au făcut o imensă confuzie - că eu eram aia bună și altcineva era aia rea și ei au crezut invers.
Mi se pare total aberant - au mai avut ideea asta. Nu există așa ceva. Și în plus am fost mereu singură.
ei zic că o grămadă de hoți și asasini vrea să te omoare, Cristina
Acum iar au intrat ăia cu ”bagă-te”
"li s-au spus minciuni despre tine și că tu ești ceva rău de către oameni în care ei au încredere.”???
ora 10 și jumătate dimineața.
Până acum am băut cam 2 litri și ceva de apă încă dimineața. Noaptea nu am putut dormi deloc și dimineața am avut durere și arsură gastrică, plus greață (care a fost și ieri) și reflux gstroesofagian. Arsura a fost deși luasem medicamentul pentru stomac, Emanera 40 mg pe care îl iau zilnic de mulți ani. Ei mi-au spus că mi s-a adminstrat din nou otravă. Apoi am avut sete înfiorătoare și am băut în 2 ore peste 2 litri.
Și acum mi-e sete. În acest moment abia mai văd, mi s-a pus o ceață peste ochi. Nu e hipertensiune, e o substanță rea.
Ei spun că unii idioți credeau că sunt ipohondră sau că delirez legat de simptomele mele. Eu vă reamintesc că am, povestit deja pe scurt toate abuzurile și neplăcerile suferite de mine din partea a diverși medici de-a lungul anilor. A fost și refuzul lor de a ajuta - cum am povestit, de multe ori am băut peste 10 litri de apă pe zi, ceea ce e monstruos și periculos și i-am spus medicului de familie, care nu m-a ajutat sau investigat - deși i-am explicat și celelalte simptome. Ultima oară la gastroenterologie tot nu m-au ajutat.
Pentru a justifica greșelile unora față de mine, care apăreau uneori evident drept lucruri grave, ei au inventat că am fost condamnată la moarte. Acest lucru e imposibil, deoarece absolut cert nu am greșit nimic și am fost un om de valoare. Ei spun mereu că oamenii au inventat minciuni despre mine și astfel proștii mă văd pe mine exact invers sau opusă adevărului despre mine.
Biata mea pisicuță, abia mai urinează, nu a fost așa rău niciodată. Poate a băut și ea apă rea, toxică.
Am și dureri în abdomenul inferior de aseară.
ei spun în engleză că nimeni nu a înțeles adevărul despre mine deloc și astfel este exact așa cum au stabilit ei mai demult - dar era imposibil, fiindcă nimeni nu a vrut să vorbească cu mine o viață întreagă, nu eu, ci ceilalți m-au respins total - uite de exemplu pe facebook nu am pe nimeni și nici în lumea reală - am implorat de sute de ori și nimeni nu a vrut viața mea, Carmen-Maria, psihologul de care povesteam nu de mult, a spus că vom vorbi în mod sigur sau că vom vorbi peste câteva zile, dar a fost ca întotdeauna din 84 - golul, nimicul, izolarea
Pisica mea e tot mai rău, săraca e tot ce am mai bun pe lume, practic tot ce am (în afară de mama)... urinează sânge și de fapt puțin de tot. Zace cum nu a mai zăcut niciodată.
Au intrat unii azi cu o idee nouă - că vor să o facă pe mama nebună și să îi spele memoria legat de ce mi-a făcut mie rău, pentru ca alții să nu poată vedea sau dovedi că eu am explicat totul exact așa cum a fost.
eu nu mai am de câteva zile niciun leu, așadar nu pot merge să îmi cumpăr apă, beau ce mi se dă, nu pot ști sigur în ce a fost otrava - ieri dimineață aveam greață și azi din nou, dar azi toată ziua - am mâncat puțin ieri și azi deloc.
31 iulie 2020
Am încput să îmi revin. mă gândeam să mai citesc cărți de filozofie - am terminat și Trilogia valorilor și mi-am descărat cărți și compendii de filozofie, mai ales istoria filozofiei și filozofia limbajului - sunt foarte încântată că s-au scris atâtea lucruri frumoase, care nu îmi dau bătaie de cap și nici tristețe, amărăciune sau alte sentimente rele, cum ar face de exemplu literatura sau alte studii științifice :) E frumos, luminos, pacific, liniștit, calm, bun, adevărat - acest lucru numit filozofie
1 iulie 2020
Aseară și azi au început din nou să exprime ura și dorința lor greșită de a mă omorî.
iar au intrat că trebuie să mă omoare ca să acopere ce mi-au făcut rău în trecut
sau că trebuie să mă omoare fiindcă au spus mereu minciuni despre mine
Iarăși ”îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă am recunoaște adevărul despre Cristina ” ”toți vor să mori,Cristina” Nu s-ar întâmpla decât ceea ce e bun și drept, absolut nimic rău - mă tem că ei nu au înțeles tot adevărul, care e așa bun și frumos în esență. Unii spun că toți mă urăsc fiindcă au o ”imagine” greșită despre mine, datorită modului în care am fost tratată, nu din cauza comportamentului meu. Și din cauza minciunilor altora, adaugă ei. Sau că trebuie să mor pentru Zăgrean Leon.
Iar ideea lor că trebuie să mă omoare pentru probleme legate de securitatea națională.
este foarte simplu pentru oricine să mă omoare, sunt un om singur de atâția ani și săracă și nimeni nu mă știe - păcat, fiindcă chiar am fost perfecțiunea
ideea lor de a mă ucide e complet greșită, rea, inumană nedrepată, crudă, barbară, iresponsabilă, anormală
repet, nu am avut nicio șansă, cu adevărat nu am avut
ei spun că toată lumea mă urăște deși nimeni nu știe nimic despre mine
2 iulie 2020
aceleași 3 idei spuse adesea de ei, le mai notez, ultima oară
1. că oamenii încă și acum cred că am fost sau sunt nebună și eu nu am fost nebună niciodată
2. că eu am fost numai binele și frumosul, dar oamenii cred că am fost exact invers și vor să omoare binele, adică pe mine, de dragul răului și minciunii
3. că eu sunt un om în jurul căruia se învârt lucrurile - in medias res - dar oamenii cred că eu am fost ceva legat de politică
iar au inventat sau găsit ceva ce nu au mai spus până acum -
1. că mie mi s-a intentat proces sau judecată fără să am habar și în absența mea și fără să fiu întrebată nimic și că am fost condamnată la moarte fără ca eu să fiu vreodată întrebată ceva, doar pe baza mărturiei false a unor oameni răi, fără nicio greșeală din partea mea. ??
2. că eu am fost în perioade de probă de două ori (??!) - ”on probation” spun ei - și de fiecare dată unii oameni porci au mințit, deși eu nu aveam habar și nu am fost întrebată nimic și m-au ținut încontinuare în închisoare și otravă ??
Bine, dar am fost cu adevărat perfecțiunea. Și ca persoană, nu doar că nu am greșit nimic. Citiți blogul meu cu atenție - nu am greșit nimic și se subînțelege tot ce e bun și frumos, și inteligent și pe alocuri e și scris, nu doar pe blogul de poezii. Într-o lună va fi gata, sper, plus corectura pentru postările anterioare, ca să trimit în multe locuri. Dacă ar fi adevărul integral, ceea ce e necesar pentru fiecare categorie socială care minte sau îmi face răul, atunci nimeni nu ar mai vrea să mor, cu certitudine.
doamne ce proști și răi sunt - a intrat unul peste mintea mea cu ideea ”cum naiba să îi explic că totul este altfel decât crede ea că este?”
Deci au creat delirul că cineva vorbește cu mine - nimeni nu a vorbit, nici în gând și nu mi-a explicat nimeni nimic și nu am cerut asta și nu am nevoie să îmi explice nimeni nimic. În plus au inventat că eu cred ceva ce nu este așa în realitate, deși eu niciodată nu am avut credințe greșite sau delir depre realitate, și cunosc realitatea destul de bine și corect. Deci au inventat și astfel de aberații despre ce cred eu, ca să mă lovească. Sau ea la care se referă ei e altcineva, sau au inventat că eu explic cuiva așa ceva.
Au mai inventat încă un delir pe care cred că nu l-am notat până acum.
Ei spun că oamenii mă omoară fiindcă au făcut o imensă confuzie - că eu eram aia bună și altcineva era aia rea și ei au crezut invers.
Mi se pare total aberant - au mai avut ideea asta. Nu există așa ceva. Și în plus am fost mereu singură.
Au mai inventat încă un delir pe care nu l-am notat până acum.
Ei spun că oamenii mă omoară fiindcă au făcut o imensă confuzie - că eu eram aia bună și altcineva era aia rea și ei au crezut invers.
Mi se pare total aberant - au mai avut ideea asta. Nu există așa ceva. Și în plus am fost mereu singură.
ei zic că o grămadă de hoți și asasini vrea să te omoare, Cristina
Acum iar au intrat ăia cu ”bagă-te”
"li s-au spus minciuni despre tine și că tu ești ceva rău de către oameni în care ei au încredere.”???
marți, 28 iulie 2020
28 iulie 2020
Azi pe facebook, am postat acest comentariu. Pentru o doamnă psiholog, Carmen-Maria Mecu, care este foarte supărată că există workshopuri de terapie corporală în ”vreme de pandemie”.
Cunoști un asemnea caz? La cine te referi? Anul acesta, fiindcă locuiesc în Voluntari, mi-am făcut, cum e normal, acte de reședință în Voluntari, domiciliul meu fiind tot în București, și astfel mi s-a luat venitul de 500 de lei lunar dat ca ajutor de primăria București pentru integrarea socială a persoanelor cu handicap. Primăria din Voluntari nu dă așa ceva. Am aflat de aceasta dând telefon, dar dacă nu aș fi avut acești 500 lei, nu aș fi avut cum să mă îmbrac sau bani pentru hrană. Pensia mea e doar 700 lei și mama e tot pensionară. Datorită pandemiei, timp de două luni, chiriașul nostru, care se ocupă cu terapii corporale, nu ne-a mai dat chiria decât pe sfert timp de 2 luni. A fost foarte greu, deși aproape mereu am fost fără bani după moartea tatei. Am cerșit pe stradă chiar câte un leu când locuiam în oraș, ca orice om normal și responsabil, fiindcă nu aveam bani de pâine și nu am avut haine sau încălțăminte mai mulți ani. Unii inventau în gândul meu că oamenii cred că eu sunt nebună că cerșesc, și că nici măcar nu credeau că nu aveam bani deloc, în mod nedrept de fapt. Acum chiriașul a început să lucreze din nou, dar, dacă pierdem și acest chiriaș, efectiv nu mai avem cum să ne hrănim nici cu pâine doar sau să plătim facturile, că acum au dispărut și acei 500 lei. Mie mi s-a spus că eu nu am dreptul la muncă, datorită diagnosticului psihiatric și un medic iresponsabil - unul singur - a notat pe un act că eu am 0% capacitate de muncă, nici măcar 50%. Psihologii, care au aceeași meserie cu tine, au mințit în mod sigur, cum am mai explicat, inventând deliruri pe care nu pe aveam în mod sigur și vorbe pe care nu le-am spus în mod sigur. Da, ei au greșit, dar tu mă întrebi dacă tu greșești. Ce treabă ai tu cu aceste treburi? Ești sigură că s-au îmbolnăvit oameni datorită acestor ”terapeuți”?
Chiar și această Carmen, deși știa că nu am bani nici de hrană practic, (îmi amintesc că am intenționat odată să merg la o cantină socială, dar mi-am dat seama că nu m-ar fi acceptat nici acolo și că poate erau otrăvuri sau toxice și mai puternice) ea totuși mi-a propus în mod revoltător să mă ajute cu bani să îmi public creațiile poetice, de parcă omul de asta are nevoie. Eu să public, deși nimeni nu e interesat de poezia mea și nu am nici măcar o singură relație socială în afară de mama, și abia aș fi avut haine atunci să merg în lume cu cartea mea. Îmi propunea așa ceva mai demult, de parcă eram nebună de-adevăratelea.
iar au intrat cei cu ideea ”stai liniștit că nimeni nu crede adevărul”. Ei repetă în mod agresiv această idee, ea nu este din cauza mea și nici măcar nu știu la cine se referă ei să stea liniștit.
Acum, povestea pisicii.
Azi am notat pe facebook următoarele fapte reale:
Din cauză că ieri seară am scris pe facebook despre pisica abandonată și puiul ei,azi am găsit pe messenger următorul mesaj din partea unei persoane Ioana Nițulescu, care m-a blocat sau nu mai e pe facebook:
idioata cu spume!!!
ai si mutra de IDIOATA!!
Nu înțeleg ce am greșit în ochii acestei femei și de ce crede ea că am mutră de idioată. Eu știu că nu există mutră de idiot sau idioată, din experiența proprie, chipul omului, trăsăturile feței nu trădează nici ce e bun, nici ce e rău.
Aseară mi-a fost extrem de rău, probabil tot din cauză că am scris pe facebook despre pisică - și răul s-a prelungit în noapte. M-am trezit abia la 12 ziua, deci nu am mai putut avea grijă de pisica frumoasă cu pui, care nu a mai apărut. :( Nu știu ce s-a întâmplat cu ea, venea mereu. Mă tem că e ceva rău. Nu cred că omul bun trebuie să tremure de frică și să îi fie omorâți pisoii sau copiii din cauza unor idioți precum această Ioana Nițulescu. Ei spun că am fost din nou f_tă monstruos și că, în general, oamenii nu m-au acceptat nici pentru studii, nici pentru muncă din cauză că eram f_tă de ”porci”, nu din cauză că mi s-au luat drepturile. Ei zic că oamenii fac o mare confuzie și eu sunt exact inversul a ceea ce cred ei despre mine și că ceea ce cred ei e ceva rău, numai datorită minciunilor despre mine - de aceea și nebuni precum această Ioana.
Se pare că puiul a murit azi noapte și ... era așa drăguț. Din motive peste controlul meu, din cauza sărăciei și mamei care mă terorizează, deși am aproape 50 de ani și dețin 75 % din casa unde stau, nu am luat puiul așa cum trebuia aseară - când mama - pisică l-a adus la mine. Ar fi trebuit să îl iau, să îi dau puțin lapte și să îl pun într-o cutie. Abia azi, nu aseară, am primit 2 oferte de adopție a puiului de pisică. Eu de aceea am scris aseară pe grupuri pentru pisici și am primit multe reacții și comentarii, sau oferte inutile - de exemplu să sterilizez acum pisica, ceea ce nu se putea fiind ea în stare proastă și puiul încă nefiind învățat că bea și să mănânce, el doar sugea. Dar nimeni nu se oferise să ia puiul de pisică. Dacă aș fi primit ieri o ofertă pentru puiul micuț, atunci în mod sigur l-aș fi luat și l-aș fi pus în garaj într-o cutie, cum am făcut cu cei 3 pui pe care i-am găsit azi primăvară. Am primit aceste oferte abia azi. Pisica mamă venise cu puiul la mine la ușă și așa trebuia să fac, nu am avut cum, fiindcă și azi primăvară nu am reușit să dau decât unul singur și trebuia să am o certitudine, fiindcă nu puteam să îl cresc, neavând bani și fiindcă mama ar fi făcut o scenă de nervi groaznică dacă îl găsea azi în garaj. Cred că nu mai e, o fi murit săracul, fiindcă mama lui stă acum numai la noi în curte, înainte mergea meareu la el. Poate era pisicuță. Mama lui stă acum pe locul unde stătea el săracul aseară, lângă cușca câinelui, probabil fiindcă simte încă mirosul puiului. :( Am mai găsit și un os lângă garaj, noi nu am pus oase în curte, poate era de la pisoi. Încă mai am ceva speranțe să se întoarcă... Dar în zonă sunt șobolani.
iată ce am notat ieri despre pisici:
O poveste care înduioșează. Acum vreo săptămână am început să hrănesc o pisică despre care credeam că e motan, pare bătrână și era tare blândă, imediat se lasă mângâiată sau periată cu peria de păr. Parcă ar fi fost pisică în casă, nu am de unde ști. Este destul de frumoasă. Dar săraca era plină de scaieți și murdărie și părea foarte deprimată și nu se mai curăța. Cred că încerca să vâneze pentru pui sau îi avea ascunși. Am mai curățat-o eu. Abia acum 2-3 zile am observat că era pisică și că alăpta. În câteva zile a slăbit enorm și acum arată epuizată. Azi a apărut cu puiul ei - o pisică albă, nu știu dacă e femelă - un pui destul de mare care încă suge la mamă. Probabil că ar trebui separați, sau adoptați amândoi. Măcar puiul, dacă e cineva interesat. Pisica bătrână e tare frumoasă și blândă săraca. Eu nu îmi pot permite să îi adopt, fiindcă mai am doi motani măricei, pe care nu am reușit să îi dau și o pisică sterilizată în casă. Mulțumesc pentru eventual ajutor. (acest text l-am postat pe grupuri pe facebook pentru adopție animale)
fotografii de ieri cu pisoiul:
album google
Puiuțul cel drăguț și alb precis a murit sau a fost luat, cred că a murit ros de șobolani. Pisica mamă mi-l adusese acasă în fața ușii, abia ieri și bietul pui nu a mai rezistat o zi măcar, deși era măricel, crescut cu sacrificii de mama lui blândă și bună. Azi pisica a stat ore în șir amărâtă, exact pe locul unde ieri stătea puiuțul ei și plângea adineaori de ți se rupea inima, privind în direcția de unde adusese pe sub gard puiul ieri seară. Precis îl chema săraca.... ce rău îmi pare că ieri nu am primit la timp ofertă de adopție - acum ar fi fost în viață, era tare drăguț. Dacă aș fi știut că cineva mă va ajuta, l-aș fi pus sigur în garaj -- dar de fapt nu e sigur, fiindcă în primăvară nu am reușit să dau decât unul.
Cunoști un asemnea caz? La cine te referi? Anul acesta, fiindcă locuiesc în Voluntari, mi-am făcut, cum e normal, acte de reședință în Voluntari, domiciliul meu fiind tot în București, și astfel mi s-a luat venitul de 500 de lei lunar dat ca ajutor de primăria București pentru integrarea socială a persoanelor cu handicap. Primăria din Voluntari nu dă așa ceva. Am aflat de aceasta dând telefon, dar dacă nu aș fi avut acești 500 lei, nu aș fi avut cum să mă îmbrac sau bani pentru hrană. Pensia mea e doar 700 lei și mama e tot pensionară. Datorită pandemiei, timp de două luni, chiriașul nostru, care se ocupă cu terapii corporale, nu ne-a mai dat chiria decât pe sfert timp de 2 luni. A fost foarte greu, deși aproape mereu am fost fără bani după moartea tatei. Am cerșit pe stradă chiar câte un leu când locuiam în oraș, ca orice om normal și responsabil, fiindcă nu aveam bani de pâine și nu am avut haine sau încălțăminte mai mulți ani. Unii inventau în gândul meu că oamenii cred că eu sunt nebună că cerșesc, și că nici măcar nu credeau că nu aveam bani deloc, în mod nedrept de fapt. Acum chiriașul a început să lucreze din nou, dar, dacă pierdem și acest chiriaș, efectiv nu mai avem cum să ne hrănim nici cu pâine doar sau să plătim facturile, că acum au dispărut și acei 500 lei. Mie mi s-a spus că eu nu am dreptul la muncă, datorită diagnosticului psihiatric și un medic iresponsabil - unul singur - a notat pe un act că eu am 0% capacitate de muncă, nici măcar 50%. Psihologii, care au aceeași meserie cu tine, au mințit în mod sigur, cum am mai explicat, inventând deliruri pe care nu pe aveam în mod sigur și vorbe pe care nu le-am spus în mod sigur. Da, ei au greșit, dar tu mă întrebi dacă tu greșești. Ce treabă ai tu cu aceste treburi? Ești sigură că s-au îmbolnăvit oameni datorită acestor ”terapeuți”?
Chiar și această Carmen, deși știa că nu am bani nici de hrană practic, (îmi amintesc că am intenționat odată să merg la o cantină socială, dar mi-am dat seama că nu m-ar fi acceptat nici acolo și că poate erau otrăvuri sau toxice și mai puternice) ea totuși mi-a propus în mod revoltător să mă ajute cu bani să îmi public creațiile poetice, de parcă omul de asta are nevoie. Eu să public, deși nimeni nu e interesat de poezia mea și nu am nici măcar o singură relație socială în afară de mama, și abia aș fi avut haine atunci să merg în lume cu cartea mea. Îmi propunea așa ceva mai demult, de parcă eram nebună de-adevăratelea.
iar au intrat cei cu ideea ”stai liniștit că nimeni nu crede adevărul”. Ei repetă în mod agresiv această idee, ea nu este din cauza mea și nici măcar nu știu la cine se referă ei să stea liniștit.
Acum, povestea pisicii.
Azi am notat pe facebook următoarele fapte reale:
Din cauză că ieri seară am scris pe facebook despre pisica abandonată și puiul ei,azi am găsit pe messenger următorul mesaj din partea unei persoane Ioana Nițulescu, care m-a blocat sau nu mai e pe facebook:
idioata cu spume!!!
ai si mutra de IDIOATA!!
Nu înțeleg ce am greșit în ochii acestei femei și de ce crede ea că am mutră de idioată. Eu știu că nu există mutră de idiot sau idioată, din experiența proprie, chipul omului, trăsăturile feței nu trădează nici ce e bun, nici ce e rău.
Aseară mi-a fost extrem de rău, probabil tot din cauză că am scris pe facebook despre pisică - și răul s-a prelungit în noapte. M-am trezit abia la 12 ziua, deci nu am mai putut avea grijă de pisica frumoasă cu pui, care nu a mai apărut. :( Nu știu ce s-a întâmplat cu ea, venea mereu. Mă tem că e ceva rău. Nu cred că omul bun trebuie să tremure de frică și să îi fie omorâți pisoii sau copiii din cauza unor idioți precum această Ioana Nițulescu. Ei spun că am fost din nou f_tă monstruos și că, în general, oamenii nu m-au acceptat nici pentru studii, nici pentru muncă din cauză că eram f_tă de ”porci”, nu din cauză că mi s-au luat drepturile. Ei zic că oamenii fac o mare confuzie și eu sunt exact inversul a ceea ce cred ei despre mine și că ceea ce cred ei e ceva rău, numai datorită minciunilor despre mine - de aceea și nebuni precum această Ioana.
Se pare că puiul a murit azi noapte și ... era așa drăguț. Din motive peste controlul meu, din cauza sărăciei și mamei care mă terorizează, deși am aproape 50 de ani și dețin 75 % din casa unde stau, nu am luat puiul așa cum trebuia aseară - când mama - pisică l-a adus la mine. Ar fi trebuit să îl iau, să îi dau puțin lapte și să îl pun într-o cutie. Abia azi, nu aseară, am primit 2 oferte de adopție a puiului de pisică. Eu de aceea am scris aseară pe grupuri pentru pisici și am primit multe reacții și comentarii, sau oferte inutile - de exemplu să sterilizez acum pisica, ceea ce nu se putea fiind ea în stare proastă și puiul încă nefiind învățat că bea și să mănânce, el doar sugea. Dar nimeni nu se oferise să ia puiul de pisică. Dacă aș fi primit ieri o ofertă pentru puiul micuț, atunci în mod sigur l-aș fi luat și l-aș fi pus în garaj într-o cutie, cum am făcut cu cei 3 pui pe care i-am găsit azi primăvară. Am primit aceste oferte abia azi. Pisica mamă venise cu puiul la mine la ușă și așa trebuia să fac, nu am avut cum, fiindcă și azi primăvară nu am reușit să dau decât unul singur și trebuia să am o certitudine, fiindcă nu puteam să îl cresc, neavând bani și fiindcă mama ar fi făcut o scenă de nervi groaznică dacă îl găsea azi în garaj. Cred că nu mai e, o fi murit săracul, fiindcă mama lui stă acum numai la noi în curte, înainte mergea meareu la el. Poate era pisicuță. Mama lui stă acum pe locul unde stătea el săracul aseară, lângă cușca câinelui, probabil fiindcă simte încă mirosul puiului. :( Am mai găsit și un os lângă garaj, noi nu am pus oase în curte, poate era de la pisoi. Încă mai am ceva speranțe să se întoarcă... Dar în zonă sunt șobolani.
iată ce am notat ieri despre pisici:
O poveste care înduioșează. Acum vreo săptămână am început să hrănesc o pisică despre care credeam că e motan, pare bătrână și era tare blândă, imediat se lasă mângâiată sau periată cu peria de păr. Parcă ar fi fost pisică în casă, nu am de unde ști. Este destul de frumoasă. Dar săraca era plină de scaieți și murdărie și părea foarte deprimată și nu se mai curăța. Cred că încerca să vâneze pentru pui sau îi avea ascunși. Am mai curățat-o eu. Abia acum 2-3 zile am observat că era pisică și că alăpta. În câteva zile a slăbit enorm și acum arată epuizată. Azi a apărut cu puiul ei - o pisică albă, nu știu dacă e femelă - un pui destul de mare care încă suge la mamă. Probabil că ar trebui separați, sau adoptați amândoi. Măcar puiul, dacă e cineva interesat. Pisica bătrână e tare frumoasă și blândă săraca. Eu nu îmi pot permite să îi adopt, fiindcă mai am doi motani măricei, pe care nu am reușit să îi dau și o pisică sterilizată în casă. Mulțumesc pentru eventual ajutor. (acest text l-am postat pe grupuri pe facebook pentru adopție animale)
fotografii de ieri cu pisoiul:
album google
Puiuțul cel drăguț și alb precis a murit sau a fost luat, cred că a murit ros de șobolani. Pisica mamă mi-l adusese acasă în fața ușii, abia ieri și bietul pui nu a mai rezistat o zi măcar, deși era măricel, crescut cu sacrificii de mama lui blândă și bună. Azi pisica a stat ore în șir amărâtă, exact pe locul unde ieri stătea puiuțul ei și plângea adineaori de ți se rupea inima, privind în direcția de unde adusese pe sub gard puiul ieri seară. Precis îl chema săraca.... ce rău îmi pare că ieri nu am primit la timp ofertă de adopție - acum ar fi fost în viață, era tare drăguț. Dacă aș fi știut că cineva mă va ajuta, l-aș fi pus sigur în garaj -- dar de fapt nu e sigur, fiindcă în primăvară nu am reușit să dau decât unul.
sâmbătă, 25 iulie 2020
25 iulie 2020
25 iulie 2020
Știu, trebuie neapărat să termin de scris blogul meu și să corectez pe html postările mele vechi de pe blog, fiindcă sunt virusate și pline de semne introduse de hackeri și apoi să trimit totul în sute de locuri - poate unii vor avea nevoie de mine, poate unii vor înțelege că nu trebuia și nu trebuie să fiu omorâtă și mă vor accepta pentru ceea ce sunt în prezent, cum am implorat de mii de ori, în genunchi practic din 1984, fiind extrem de clar de atunci că eram în sclavie deși aveam numai 13 ani și că nu puteam avea dreptul la studii superioare și muncă decât prin implorare - evident nu am avut întreaga viață niciun defect sau tulburare psihică și nu am avut nicio greșeală, cât de mică. Am fost cu adevărat un om capabil și meritam și dreptul de a dispune de banii din moștenire și dreptul la studii superioare - nu era târziu și oricum eu, dacă aș fi fost în locul celor care selectau intelectualii pentru drepturi, imediat aș fi primit și respectat o femeie cum eram eu.
Iată azi, din nou vechea și întreaga poveste, dar ei spun mereu lucruri cum nu le-au mai spus, mereu ceva nou, azi de pildă -
”Nu se poate face nimic, are dreptate absolută și nu a avut nici cea mai mică greșeală toată viața.”
”stai liniștit că nimeni nu crede adevărul/ pe Cristina etc.”
”Un grup de oameni extrem de răi, proști, nebuni și corupți te omoară, Cristina ”
”Un grup de psihologi nebuni te omoară pentru a ascunde greșelile lor din trecut”
Un grup de militari nebuni te omoară ca să salveze onoarea României, care nu are legătură cu tine”
” Are legătură indirectă fiindcă ți-au făcut rău toată viața”
”Tu ai fost un om extrem de inteligent tratat drept prost, nu doar nebun, întreaga viață.”
”Un grup de parlamentari nebuni vor să mori ca să ascundă definitiv adevărul despre revoluția din 89, fiindcă toți au mințit sau au tăcut fiind cumpărați cu bani sau altele și tu ai fost singura care a spus adevărul.”
Da, dar numai după 2013, deci acum mulți ani, pe blogul meu oricum virusat - ei spun că din cauza aceea nebunii erau ofticați și că evident eu fusesem ținută în sărăcie și izolare completă toată viața ca să mă oblige să spun adevărul, fiind clar că eu eram incoruptibilă. Ei spun că oamenii de aceea nu mă suportă, că eu continuu să spun adevărul, când toți mint de atâția ani.
Va trebui să continuu adevărul pe blogul meu - eram la capitolul despre internet și veți vedea cum am ajuns să scriu jalbă și la televiziune și toate celelalte...
Ei spun din nou asupra mea se comite cel mai monstruos asasinat din istorie - eu vă implor din nou în genunchi - milă, aveți milă, e inuman - ei spun mereu că sunt masacrată numai datorită faptului că am spus mereu adevărul, dar sunt complet nevinovată și am fost mereu absolut la fel ca acum - aveți îndurare, v-am spus că am scris și la centrul Hope degeaba, poate dvs cunoașteți pe cineva să aibă nevoie de mine - pentru grijă de un bătrân, dar nu efort fizic, pentru meditații sau altceva, pentru orice fel de discuție sau dialog - am fost singură complet întreaga viață din 1984, numai Luiza Dona a fost singura mea prietenă o viață și nu mă puteți acuza că nu am reușit să o cuceresc, să țină la mine - e vorba doar de un om și ea avea familie și relații și eu nu aveam niciodată pe nimeni.... îndurare, nu am greșit nimic toată viața...oricât de puține cuvinte...sunt 36 de ani de izolare deja ... Ei spun că Luizei Dona i-au spălat creierul, fiind ea închisă la psihiatrie ca și mine - vedeți, e vorba de oameni proști care nici nu știu dacă există spălare de creier și ce înseamnă.
Tot mereu intră unii peste gândul meu cu mirarea că eu nu am perceput niciodată lumea drept agresivă. Ei spun deci că eu am avut mereu încredere în mine și în ceilalți oameni, ceea ce a fost mereu adevărat. Dar au totdată ideea că gândirea lor e deformată ideologic sau profesional - tot aia este - și ei proiectau asupra mea răul, din cauza agresivității fățișe manifestate de oameni în jurul meu, om singur și sărac, agresivitate prezentă toată viața. Ei spun că erau obișnuiți să creadă că astfel de agresivitate, fiind fără cauză reală, e datorată percepțiilor victimei sau în cazul meu - pacientului psihiatric. În momentul în care își dau seama că nu e așa, au un șoc. Eu am avut mereu deplină încredere, fiindcă am fost cu adevărat un om foarte bun și curat și inteligent - am avut în mine, de la natură și prin autoeducație - bucurii imense de frumos și bunătate - ceva imens, asta e tot ce pot spune și acele lucruri încă există, deci e normal că merg pe stradă cu capul sus, fără greșeală sau păcat sau iluzie întreaga viață. Încă mai există o imensă iubire de oameni și bineînțeles de propria mea țară, cum a fost mereu. Singura mea iluzie toată viața a fost faptul că am fost o dată la 17-18 ani, îndrăgostită, dar nu era vina mea. Binele și frumosul au fost mereu sprijinite la mine de o inteligență reală, dar recunosc că oamenii m-au tratat drept proastă, cum spun ei, mereu.
Diverse idei adevărate ale unora sau ale mele - și eu pot dovedi clar - de ieri, de azi, de mai mult timp.
”Ei au fost mințiți în cele mai mici detalii despre tine și tu ai spus adevărul în cele mai mici detalii. Ei au crezut doar minciunile. Povestea ta e așa monstruoasă, încât oamenii de bună credință - adică proștii - nu pot crede adevărul. Cei proști oricum nu pot fi interesați de blogul tău, iar ceilalți nu vor să citească, fiindcă se tem să nu sufere moral în sinea lor după moartea ta, fiindcă au participat la o crimă așa josnică.”
??!!
"prin urmare oamenii au o imagine complet denaturată a ta” Mie mi se pare imposibil, fiindcă era evident că eram izolată cu forța din 84.
Problema e că tu ai fost ”prezentată” lumii (?) drept ceva rău - drept nebună periculoasă, om iresponsabil și prost - findcă așa te-au tratat ei și prin urmare nu poți fii acceptată.
”Problema e că mama ta e încă în viață și de aceea tu nu poți fii acceptată.” ”Îți mai aduci aminte tot ce ți-a făcut mama ta?” Da. ”Ea și ceilalți mint de îngheață apele, cum crezi tu că poți fii acceptată?” ”Oamenii nu pot înțelege așa ceva - o mamă care să își urască copilul așa mult.” (???) Și care e problema? Omul bun și inteligent, cum am fost mereu, poate fi acceptat spunându-se adevărul despre ce este el, nu e nevoie să se explice cum e mama cea rea sau alți ticăloși. Dacă aveam dreptul la studii aș fi dovedit extrem de ușor, prin inteligență creativă, ce eram de fapt ca intelectual și e adevărul că puteam, nu e o iluzie și astfel totul ar fi fost clar, și mi s-ar fi dat libertatea în mod sigur.
Vă povestesc acum două ciudățenii legate de prietenii de pe facebook. Doar cu doi dintre ei am avut contact - Maria Tirenescu și Viviana Drumea - și ambele m-au ajutat. Ceea ce a fost ciudat e că ambele au pomenit în mod bizar de mama - nu știu ce puteau crede și veți înțelege imediat de ce era ciudat.
Ei spun că nu e bizar deloc, fiindcă așa sunt tratați toți nebunii și e adevărat, știu și eu că s-au inventat complexe psihice legate de mamă pentru anumite forme de schizofrenie. Am să povestesc totuși. Viviana m-a sunat ea însăși, eu nu cerșeam în acel moment bani pe facebook și s-a arătat bună, oferindu-mi o sumă mică de bani. Întâmplător, atunci rămăsesem din nou fără niciun leu, atunci în mod imprevizibil și era greu și nici mama nu avea. Deși mi-era rușine să deranjez, am sunat apoi eu la Viviana, fiindcă suma nu apărea. Ea mi-a explicat că nu a putut să o trimită din diverse motive și a mai durat deci o săptămână, timp în care nu am avut bani deloc vreo câteva zile. În final mi-a trimis 100 de lei - ceea ce era puțin, dar mult mai bine decât nimic - e posibil ca să existe o regulă în lumea celor liberi - adică obiceiul să trimită fix 100 lei, nu mai mult sau mai puțin. Am sunat-o să mulțumesc și ea mi-a spus imediat, pe un ton cu care vorbești cu copiii sau cu nebunii, dar poate era felul ei obișnuit de a fi cu necunoscuții - ceva despre ”mămicuța” mea, ca și cum credea ceva rău despre mine, că aș fi nebună sau altceva legat de mămi cuță. Într-una din convorbirile telefonice cu Maria Tirenescu, eu i-am urat în final cele bune și ea la fel și am îndepărtat receptorul și ea a spus - înainte să apuc să închid, ceva despre sănătate și bine mamei mele, deși puteam să fi închis de o secundă, dând impresia că ea avea încredere în mama mea și nu în mine și de aceea spunea despre mama doar la sfârșit, pe un alt ton. Sau, poate, a fost altceva, eu nu insinuez că Maria a fost păcălită despre mama, dar era bizar, cel puțin ca și cum mă considera pe mine ceva ciudat sau nebună. Să nu uităm că ele de fapt nu mă cunosc, că nimeni nu a fost împreună cu mine ani mulți și că vocea mea și intonația pot fi deformate la telefon. Unii zic că pe oameni îi deranjează că eu, după atâția ani, vorbesc tot ca un om normal și de aceea mă lasă singură complet. Alții că prietenii mei de pe facebook sunt nebuni politici etc.
Acum iar au intrat cu ideea că ele două au intrat pe lista neagră fiindcă au fost oameni onorabili. Au mai folosit ideea de listă neagră de vreo 10 ani poate - au ideea că oamenii sunt pedepsiți dacă se poartă normal cu mine sau dacă mă ajută. Această idee a lor pleacă de la faptul că au inventat că oamenii îmi vor răul - ceea ce e adevărat, ceea ce am povestit adică - fiindcă au fost mințiți despre mine, ceea ce mi se pare grotesc și incredibil. Deci că mă vor omorî clar. Am fost cu adevărat perfecțiunea și nu avea cum să fie nicio listă neagră. Este deci necesar să fie adevărul, cum părea să fie necesar încă din 1984. Atunci totul ar fi fost bine și în mod sigur m-ar fi acceptat.
Știu, trebuie neapărat să termin de scris blogul meu și să corectez pe html postările mele vechi de pe blog, fiindcă sunt virusate și pline de semne introduse de hackeri și apoi să trimit totul în sute de locuri - poate unii vor avea nevoie de mine, poate unii vor înțelege că nu trebuia și nu trebuie să fiu omorâtă și mă vor accepta pentru ceea ce sunt în prezent, cum am implorat de mii de ori, în genunchi practic din 1984, fiind extrem de clar de atunci că eram în sclavie deși aveam numai 13 ani și că nu puteam avea dreptul la studii superioare și muncă decât prin implorare - evident nu am avut întreaga viață niciun defect sau tulburare psihică și nu am avut nicio greșeală, cât de mică. Am fost cu adevărat un om capabil și meritam și dreptul de a dispune de banii din moștenire și dreptul la studii superioare - nu era târziu și oricum eu, dacă aș fi fost în locul celor care selectau intelectualii pentru drepturi, imediat aș fi primit și respectat o femeie cum eram eu.
Iată azi, din nou vechea și întreaga poveste, dar ei spun mereu lucruri cum nu le-au mai spus, mereu ceva nou, azi de pildă -
”Nu se poate face nimic, are dreptate absolută și nu a avut nici cea mai mică greșeală toată viața.”
”stai liniștit că nimeni nu crede adevărul/ pe Cristina etc.”
”Un grup de oameni extrem de răi, proști, nebuni și corupți te omoară, Cristina ”
”Un grup de psihologi nebuni te omoară pentru a ascunde greșelile lor din trecut”
Un grup de militari nebuni te omoară ca să salveze onoarea României, care nu are legătură cu tine”
” Are legătură indirectă fiindcă ți-au făcut rău toată viața”
”Tu ai fost un om extrem de inteligent tratat drept prost, nu doar nebun, întreaga viață.”
”Un grup de parlamentari nebuni vor să mori ca să ascundă definitiv adevărul despre revoluția din 89, fiindcă toți au mințit sau au tăcut fiind cumpărați cu bani sau altele și tu ai fost singura care a spus adevărul.”
Da, dar numai după 2013, deci acum mulți ani, pe blogul meu oricum virusat - ei spun că din cauza aceea nebunii erau ofticați și că evident eu fusesem ținută în sărăcie și izolare completă toată viața ca să mă oblige să spun adevărul, fiind clar că eu eram incoruptibilă. Ei spun că oamenii de aceea nu mă suportă, că eu continuu să spun adevărul, când toți mint de atâția ani.
Va trebui să continuu adevărul pe blogul meu - eram la capitolul despre internet și veți vedea cum am ajuns să scriu jalbă și la televiziune și toate celelalte...
Ei spun din nou asupra mea se comite cel mai monstruos asasinat din istorie - eu vă implor din nou în genunchi - milă, aveți milă, e inuman - ei spun mereu că sunt masacrată numai datorită faptului că am spus mereu adevărul, dar sunt complet nevinovată și am fost mereu absolut la fel ca acum - aveți îndurare, v-am spus că am scris și la centrul Hope degeaba, poate dvs cunoașteți pe cineva să aibă nevoie de mine - pentru grijă de un bătrân, dar nu efort fizic, pentru meditații sau altceva, pentru orice fel de discuție sau dialog - am fost singură complet întreaga viață din 1984, numai Luiza Dona a fost singura mea prietenă o viață și nu mă puteți acuza că nu am reușit să o cuceresc, să țină la mine - e vorba doar de un om și ea avea familie și relații și eu nu aveam niciodată pe nimeni.... îndurare, nu am greșit nimic toată viața...oricât de puține cuvinte...sunt 36 de ani de izolare deja ... Ei spun că Luizei Dona i-au spălat creierul, fiind ea închisă la psihiatrie ca și mine - vedeți, e vorba de oameni proști care nici nu știu dacă există spălare de creier și ce înseamnă.
Tot mereu intră unii peste gândul meu cu mirarea că eu nu am perceput niciodată lumea drept agresivă. Ei spun deci că eu am avut mereu încredere în mine și în ceilalți oameni, ceea ce a fost mereu adevărat. Dar au totdată ideea că gândirea lor e deformată ideologic sau profesional - tot aia este - și ei proiectau asupra mea răul, din cauza agresivității fățișe manifestate de oameni în jurul meu, om singur și sărac, agresivitate prezentă toată viața. Ei spun că erau obișnuiți să creadă că astfel de agresivitate, fiind fără cauză reală, e datorată percepțiilor victimei sau în cazul meu - pacientului psihiatric. În momentul în care își dau seama că nu e așa, au un șoc. Eu am avut mereu deplină încredere, fiindcă am fost cu adevărat un om foarte bun și curat și inteligent - am avut în mine, de la natură și prin autoeducație - bucurii imense de frumos și bunătate - ceva imens, asta e tot ce pot spune și acele lucruri încă există, deci e normal că merg pe stradă cu capul sus, fără greșeală sau păcat sau iluzie întreaga viață. Încă mai există o imensă iubire de oameni și bineînțeles de propria mea țară, cum a fost mereu. Singura mea iluzie toată viața a fost faptul că am fost o dată la 17-18 ani, îndrăgostită, dar nu era vina mea. Binele și frumosul au fost mereu sprijinite la mine de o inteligență reală, dar recunosc că oamenii m-au tratat drept proastă, cum spun ei, mereu.
Diverse idei adevărate ale unora sau ale mele - și eu pot dovedi clar - de ieri, de azi, de mai mult timp.
”Ei au fost mințiți în cele mai mici detalii despre tine și tu ai spus adevărul în cele mai mici detalii. Ei au crezut doar minciunile. Povestea ta e așa monstruoasă, încât oamenii de bună credință - adică proștii - nu pot crede adevărul. Cei proști oricum nu pot fi interesați de blogul tău, iar ceilalți nu vor să citească, fiindcă se tem să nu sufere moral în sinea lor după moartea ta, fiindcă au participat la o crimă așa josnică.”
??!!
"prin urmare oamenii au o imagine complet denaturată a ta” Mie mi se pare imposibil, fiindcă era evident că eram izolată cu forța din 84.
Problema e că tu ai fost ”prezentată” lumii (?) drept ceva rău - drept nebună periculoasă, om iresponsabil și prost - findcă așa te-au tratat ei și prin urmare nu poți fii acceptată.
”Problema e că mama ta e încă în viață și de aceea tu nu poți fii acceptată.” ”Îți mai aduci aminte tot ce ți-a făcut mama ta?” Da. ”Ea și ceilalți mint de îngheață apele, cum crezi tu că poți fii acceptată?” ”Oamenii nu pot înțelege așa ceva - o mamă care să își urască copilul așa mult.” (???) Și care e problema? Omul bun și inteligent, cum am fost mereu, poate fi acceptat spunându-se adevărul despre ce este el, nu e nevoie să se explice cum e mama cea rea sau alți ticăloși. Dacă aveam dreptul la studii aș fi dovedit extrem de ușor, prin inteligență creativă, ce eram de fapt ca intelectual și e adevărul că puteam, nu e o iluzie și astfel totul ar fi fost clar, și mi s-ar fi dat libertatea în mod sigur.
Vă povestesc acum două ciudățenii legate de prietenii de pe facebook. Doar cu doi dintre ei am avut contact - Maria Tirenescu și Viviana Drumea - și ambele m-au ajutat. Ceea ce a fost ciudat e că ambele au pomenit în mod bizar de mama - nu știu ce puteau crede și veți înțelege imediat de ce era ciudat.
Ei spun că nu e bizar deloc, fiindcă așa sunt tratați toți nebunii și e adevărat, știu și eu că s-au inventat complexe psihice legate de mamă pentru anumite forme de schizofrenie. Am să povestesc totuși. Viviana m-a sunat ea însăși, eu nu cerșeam în acel moment bani pe facebook și s-a arătat bună, oferindu-mi o sumă mică de bani. Întâmplător, atunci rămăsesem din nou fără niciun leu, atunci în mod imprevizibil și era greu și nici mama nu avea. Deși mi-era rușine să deranjez, am sunat apoi eu la Viviana, fiindcă suma nu apărea. Ea mi-a explicat că nu a putut să o trimită din diverse motive și a mai durat deci o săptămână, timp în care nu am avut bani deloc vreo câteva zile. În final mi-a trimis 100 de lei - ceea ce era puțin, dar mult mai bine decât nimic - e posibil ca să existe o regulă în lumea celor liberi - adică obiceiul să trimită fix 100 lei, nu mai mult sau mai puțin. Am sunat-o să mulțumesc și ea mi-a spus imediat, pe un ton cu care vorbești cu copiii sau cu nebunii, dar poate era felul ei obișnuit de a fi cu necunoscuții - ceva despre ”mămicuța” mea, ca și cum credea ceva rău despre mine, că aș fi nebună sau altceva legat de mămi cuță. Într-una din convorbirile telefonice cu Maria Tirenescu, eu i-am urat în final cele bune și ea la fel și am îndepărtat receptorul și ea a spus - înainte să apuc să închid, ceva despre sănătate și bine mamei mele, deși puteam să fi închis de o secundă, dând impresia că ea avea încredere în mama mea și nu în mine și de aceea spunea despre mama doar la sfârșit, pe un alt ton. Sau, poate, a fost altceva, eu nu insinuez că Maria a fost păcălită despre mama, dar era bizar, cel puțin ca și cum mă considera pe mine ceva ciudat sau nebună. Să nu uităm că ele de fapt nu mă cunosc, că nimeni nu a fost împreună cu mine ani mulți și că vocea mea și intonația pot fi deformate la telefon. Unii zic că pe oameni îi deranjează că eu, după atâția ani, vorbesc tot ca un om normal și de aceea mă lasă singură complet. Alții că prietenii mei de pe facebook sunt nebuni politici etc.
Acum iar au intrat cu ideea că ele două au intrat pe lista neagră fiindcă au fost oameni onorabili. Au mai folosit ideea de listă neagră de vreo 10 ani poate - au ideea că oamenii sunt pedepsiți dacă se poartă normal cu mine sau dacă mă ajută. Această idee a lor pleacă de la faptul că au inventat că oamenii îmi vor răul - ceea ce e adevărat, ceea ce am povestit adică - fiindcă au fost mințiți despre mine, ceea ce mi se pare grotesc și incredibil. Deci că mă vor omorî clar. Am fost cu adevărat perfecțiunea și nu avea cum să fie nicio listă neagră. Este deci necesar să fie adevărul, cum părea să fie necesar încă din 1984. Atunci totul ar fi fost bine și în mod sigur m-ar fi acceptat.
marți, 21 iulie 2020
19-21 iulie 2020
Iar au început să spună că europenii sau omenirea comit o imensă greșeală - fiindcă omorându-mă sau distrugându-mă pe mine, ei distrug numai ce e bun, fiindcă eu am fost mereu numai binele.
Da, și eu sunt de acord, nu au motive deloc și nici nu au avut niciodată să mă lovească. Dar e posibil ca ei să creadă ceva rău despre mine, sau că trebuie să mor pentru ei, pur și simplu fiindcă gândesc greșit și fiindcă am fost mereu izolată aproape complet, de la 13 ani. Deci binele nu avea cum să iasă la lumină - adică binele despre mine sau modul în care aș fi trăit în societate. Era imposibil și eu nu am avut nicio șansă.
Ei spun că tot ceea ce cred oamenii legat de mine sau omorârea mea e exact invers decât cred ei. Nimeni nu mi-a spus nici direct, nici în gând ce cred ei - în afară de faptul că vor să mă omoare ca să ascundă adevărul bun și frumos despre mine și faptul că ei au greșit. Repet, e posibil, fiindcă am fost mereu singură și totuși m-au tratat extrem de rău, pot dovedi că tot ce am scris pe blogul meu a fost adevărul și că ei au mințit - oamenii. Au fost în mod sigur minciuni și calomnie la adresa mea - deci se poate să fie așa.
iar aceeași poveste - nici nu ar trebui să mai notez acum - e o chestiune de detaliu - ei spun că oamenii mă disprețuiesc, mă urăsc și vor să mor sau să mă omoare, datorită minciunilor despre mine pe care ei le cred sau le-au crezut, nu din cauza ideii lor că trebuie să ascundă tot adevărul despre mine.
Nu știu, poate o parte din cei care m-au lovit chiar credeau nu știu ce minciuni despre mine. Eu nu m-am gândit niciodată la așa ceva, nici chiar după 2005, când au început să intre peste gândul meu - până de curând, când am încercat să analizez așa ceva, dar nu am cum, fiindcă nu știu absolut nimic despre ura sau disprețul altora față de mine, fiindcă efectiv era imposibil așa ceva dacă mă știau - dar eu fiind singură... oricum, mi se pare culmea absurdului să otrăvești, să batjocorești, să crezi răul despre un om evident izolat din 84.
Azi s-a luat unul de mine pe stradă strigând Ciuca - pentru a îmi aminti că tata, deși mă bătea cu mama fără ca eu să fi greșit ceva, mă numea ”ciuca bătăii”. De multe ori îmi aruncau cuvinte urâte și în București. Dar mai ales erau multe fapte urâte.
Deși mi s-a spus indirect totul dinainte de 84 când eram copil mic, totuși insist să spun adevărul - e un caz real și individual, nu e datorită unor povești din cărți sau filme sau altceva și nu a fost, în mod sigur, vreun fel de înscenare sau conspirație politică.
ploaie mare azi, findcă mâine, 20 iulie, e sfântul Ilie - pe drum m-am întâlnit cu o femeie ce părea cam slabă ca minte, dar binișor îmbrăcată și care m-a întrebat ininteligibil de două ori cum ajunge nu știu unde - în final a spus ceva ce nu se înțelegea, dar și biserica clatolică - deci i-am răspuns că nu știu, fiindcă nu am fost niciodată acolo
iarăși cei care spun că mie mi-au făcut prea mult rău pentru ca oamenii să creadă adevărul și că eu sunt din categoria oamenilor care nu sunt de obicei torturați, ci respectați. Oare există astfel de categorii? dacă ați citit viața mea pe blogul meu - voi corecta toate postările la care au umblat alții pe blogul meu din nou complet - ați înțeles desigur că orice om putea păți la fel, indiferent ce categorie era... Dar eu am văzut că nu doar în cărți, ci și în realitate, oamenii săraci nu sunt respectați - e adevărul, încă și acum scris peste tot de toți, și eu eram foarte săracă de mică.
De mai multe zile, aproape zilnic, am zgomote de la vecinul de alături, care face reparații, reamenajări la casă.
Mai e și cald pe deasupra.
Mai sunt unii ( nu eu) care au inventat că numai nebunii sunt nemuritori și, prin urmare, cei care își păstrează rațiunea mor.
Academia lui Platon spunea că ”omul e un animal biped, fără pene și cu unghii late”.
Dicționarul limbii române, sub oblăduirea Academiei Române probabil, dă și el o definiție in extenso, cu alte note specifice:
”Ființă superioară, socială, caracterizată prin gândire, inteligență și limbaj articulat, prin poziție verticală și membre superioare apte de a efectua mișcări fine. ”
(dexonline)
Dacă Diogene cinicul a adus în fața Academiei un pui de găină jumulit de pene pentru a adăuga caracteristica de unghii late - eu ce aș putea aduce pentru a extinde drepturile omului?
PS: Eu nu sunt dintre cei care își bat joc de alții, cum fac alții.
Se folosește termenul ”o viață de om” pentru a desemna o perioadă de timp lungă, impresionant de lungă...
Da, și eu sunt de acord, nu au motive deloc și nici nu au avut niciodată să mă lovească. Dar e posibil ca ei să creadă ceva rău despre mine, sau că trebuie să mor pentru ei, pur și simplu fiindcă gândesc greșit și fiindcă am fost mereu izolată aproape complet, de la 13 ani. Deci binele nu avea cum să iasă la lumină - adică binele despre mine sau modul în care aș fi trăit în societate. Era imposibil și eu nu am avut nicio șansă.
Ei spun că tot ceea ce cred oamenii legat de mine sau omorârea mea e exact invers decât cred ei. Nimeni nu mi-a spus nici direct, nici în gând ce cred ei - în afară de faptul că vor să mă omoare ca să ascundă adevărul bun și frumos despre mine și faptul că ei au greșit. Repet, e posibil, fiindcă am fost mereu singură și totuși m-au tratat extrem de rău, pot dovedi că tot ce am scris pe blogul meu a fost adevărul și că ei au mințit - oamenii. Au fost în mod sigur minciuni și calomnie la adresa mea - deci se poate să fie așa.
iar aceeași poveste - nici nu ar trebui să mai notez acum - e o chestiune de detaliu - ei spun că oamenii mă disprețuiesc, mă urăsc și vor să mor sau să mă omoare, datorită minciunilor despre mine pe care ei le cred sau le-au crezut, nu din cauza ideii lor că trebuie să ascundă tot adevărul despre mine.
Nu știu, poate o parte din cei care m-au lovit chiar credeau nu știu ce minciuni despre mine. Eu nu m-am gândit niciodată la așa ceva, nici chiar după 2005, când au început să intre peste gândul meu - până de curând, când am încercat să analizez așa ceva, dar nu am cum, fiindcă nu știu absolut nimic despre ura sau disprețul altora față de mine, fiindcă efectiv era imposibil așa ceva dacă mă știau - dar eu fiind singură... oricum, mi se pare culmea absurdului să otrăvești, să batjocorești, să crezi răul despre un om evident izolat din 84.
Azi s-a luat unul de mine pe stradă strigând Ciuca - pentru a îmi aminti că tata, deși mă bătea cu mama fără ca eu să fi greșit ceva, mă numea ”ciuca bătăii”. De multe ori îmi aruncau cuvinte urâte și în București. Dar mai ales erau multe fapte urâte.
Deși mi s-a spus indirect totul dinainte de 84 când eram copil mic, totuși insist să spun adevărul - e un caz real și individual, nu e datorită unor povești din cărți sau filme sau altceva și nu a fost, în mod sigur, vreun fel de înscenare sau conspirație politică.
ploaie mare azi, findcă mâine, 20 iulie, e sfântul Ilie - pe drum m-am întâlnit cu o femeie ce părea cam slabă ca minte, dar binișor îmbrăcată și care m-a întrebat ininteligibil de două ori cum ajunge nu știu unde - în final a spus ceva ce nu se înțelegea, dar și biserica clatolică - deci i-am răspuns că nu știu, fiindcă nu am fost niciodată acolo
iarăși cei care spun că mie mi-au făcut prea mult rău pentru ca oamenii să creadă adevărul și că eu sunt din categoria oamenilor care nu sunt de obicei torturați, ci respectați. Oare există astfel de categorii? dacă ați citit viața mea pe blogul meu - voi corecta toate postările la care au umblat alții pe blogul meu din nou complet - ați înțeles desigur că orice om putea păți la fel, indiferent ce categorie era... Dar eu am văzut că nu doar în cărți, ci și în realitate, oamenii săraci nu sunt respectați - e adevărul, încă și acum scris peste tot de toți, și eu eram foarte săracă de mică.
De mai multe zile, aproape zilnic, am zgomote de la vecinul de alături, care face reparații, reamenajări la casă.
Mai e și cald pe deasupra.
Mai sunt unii ( nu eu) care au inventat că numai nebunii sunt nemuritori și, prin urmare, cei care își păstrează rațiunea mor.
Academia lui Platon spunea că ”omul e un animal biped, fără pene și cu unghii late”.
Dicționarul limbii române, sub oblăduirea Academiei Române probabil, dă și el o definiție in extenso, cu alte note specifice:
”Ființă superioară, socială, caracterizată prin gândire, inteligență și limbaj articulat, prin poziție verticală și membre superioare apte de a efectua mișcări fine. ”
(dexonline)
Dacă Diogene cinicul a adus în fața Academiei un pui de găină jumulit de pene pentru a adăuga caracteristica de unghii late - eu ce aș putea aduce pentru a extinde drepturile omului?
PS: Eu nu sunt dintre cei care își bat joc de alții, cum fac alții.
Se folosește termenul ”o viață de om” pentru a desemna o perioadă de timp lungă, impresionant de lungă...
sâmbătă, 18 iulie 2020
3 poezii SF scrise ieri
De-o vreme îmi place să scriu poezii SF - chiar dacă nu am cititori, dar probabil voi renunța în curând la scrisul poeziilor. Știu că trebuie să termin acest blog și să îl trimit peste tot și să îl corectez și asta e mai important, la fel cu regimul alimentar și grija de a nu fuma. Sunt deja aproape 36 de ani de izolare...
duminică, 12 iulie 2020
12 iulie 2020
Mai scriu odată o sinteză a puținului pe care îl știu despre viața sexuală - care la mine nu a existat.
În copilărie îmi doream mult de tot să am copil în viitor, dar nu îmi doream să mă mărit, poate datorită faptului că voiam mult să citesc mult și să studiez intelectual. Nu era în mod sigur din cauza modelului negativ reprezentat de viața de cuplu a părinților mei.
Până la pubertate, la 12 ani adică, mi se întâmpla să mă frec sexual deoarece eram copil și simțeam o plăcere sexuală extrem de intensă. La 12 ani am renunțat brusc la acest lucru, fiindcă îmi doream mult să am copil în viitor și să fiu fecioară la nunta mea și nu voiam să distrug cumva floarea sexului din punct de vedere anatomic și să devin handicapată, să nu pot avea copil. Acest lucru s-a mai întâmplat după 12 ani, dar rar, numai din cauza altora, datorită unor torturi oribile, datorită unor abuzuri sexuale și psihologice monstruoase, acei alții care chiar pot freca omul în timpul somnului, când fata nu poate să controleze mișcările trupului - absolut sigur nu am avut vise erotice, ci doar coșmaruri care mă oripilau, fără legătură cu sexul. La 17 ani am trecut total peste chinul psihologic produs de părinți și nu m-am mai frecat deloc - chiar dacă mă băteau mult, nu mai plângeam și nu mai eram obosită nici dacă țipau ore în șir la mine, fără vină și fără să îi provoc.
Ulterior am judecat astfel corect: nu eram vinovată în copilărie pentru faptul că îmi plăcea plăcerea sexuală, plăcerea nu poate decât să placă, și, fiind copil, nu puteam încă să controlez acel lucru prin voință în timpul zilei. A fost singura perioadă din viață când am cedat plăcerii. Dar și atunci eram doar un copil, aruncat și imersat singur în lumea adulților.
În ultimii ani abia, unii mi-au spus că actul sexual nu e comun sau împărtășit de bărbat și femeie, ci este un act mecanic, ca și masturbarea, numai că se produce în doi. În același timp, spun ei, bărbatul f_te femeia, nu ea pe el (asta eu nu știu ce este), astfel încât ea simte ceva prin consumarea creierului ei de către bărbat, deci bărbatul simte dublu - prin actul sexual masturbatoriu în sine și prin f_terea femeii. Asta nu știu sigur. Oricum, sunt de acord cu ei că femeia simte foarte puțin sexual în raport cu bărbatul, dacă nu e și f_tă - sau deloc - și de aceea bărbatul poate să își dorească actul sexual pentru plăcere doar, în funcție de nivelul lui intelectual, și de interesele sociale pe care le are. Femeia are dorințe puține sau deloc, ea simțind practic doar prin f-tere ceva sexual.
Deși eu nu știam nimic în tinerețe despre aceste lucruri și poate nu sunt sigură de ele, eu nu mi-am dorit niciodată să fiu f_tă, așa cum îmi făceau cu forța de la distanță, cu scopul de a mă închide la spitalul de psihiatrie. Totuși, am gândit absolut corect, fiindcă credeam și năzuiam doar spre iubire și drag de bărbat, cu respect, credeam în valorile paternaliste ale căsătoriei și speram să fiu fecioară la nuntă. Dar eram respinsă de familie și foarte săracă și singură. Aveam șanse extrem de mici de căsătorie, eram conștientă de asta și mai și trebuia să fug din oraș, fiindcă părinții erau extrem de violenți, eu nu am avut probleme psihice, cum se minte, și pot încă dovedi.
Nu am avut nciodată dorințe sau pofte sexuale, fiindcă nici nu aveam față de cine. Totuși ei spun că e din cauza faptului că femeia simte extrem de puțin și în general pentru ea nu contează plăcerea, ci banii - atât pentru soții cât și pentru amante, sau bucuria iubirii și dăruirii totale de sine - cum simțeam eu - cu imensa fericire a nașterii și creșterii copiilor și grijii față de soțul drag. Deci, gândeam totuși corect, chiar dacă nu știam nimic. Și oricum îmi plăceau cărțile - nu banii - așa de mult, încât nu îmi puteam dori sex, era exclus.
Și acum au intrat porcii cu "dialog" peste mintea mea (poate e aceeași persoană, nu două):
”Și acum tot continuă să mintă.”
”Cum poți fii așa prost etc., nu te-ai trezit încă - ea nu a mințit niciodată.”
caprifoiul (mâna maicii domnului, etc.)de la fereastra mea a înflorit a doua oară anul acesta
Iar au intrat cei cu ideea că eu trebuie neapărat să mă sinucid, fiindcă așa vor toți, fiindcă nu sunt utilă nimănui și reputația celor care au mințit despre mine e mult mai importantă decât viața mea de om bun, inteligent și nevinovat. E vorba de o comparație între lucruri total diferite - reputația cuiva și viața altcuiva.
Îmi amintesc cu drag de niște oameni excepționali care locuiau pe Mihail Moxa, despre care am scris desigur pe acest blog, - oameni cum rar am întâlnit în scurtele mele întrevederi cu alții.... oamenii sunt lucrurile la care am ținut enorm și m-a șocat ura lor de-a lungul întregii mele vieți, deși eu nu am gândit răul și nu am făcut răul și am fost singură mereu, nu aveau cum să mă cunoască - nimeni. Și totuși pe stradă scuipau și aruncau blesteme, ca și cum erau mințiți, cum mi-au tot spus unii în ultimii ani.
În copilărie îmi doream mult de tot să am copil în viitor, dar nu îmi doream să mă mărit, poate datorită faptului că voiam mult să citesc mult și să studiez intelectual. Nu era în mod sigur din cauza modelului negativ reprezentat de viața de cuplu a părinților mei.
Până la pubertate, la 12 ani adică, mi se întâmpla să mă frec sexual deoarece eram copil și simțeam o plăcere sexuală extrem de intensă. La 12 ani am renunțat brusc la acest lucru, fiindcă îmi doream mult să am copil în viitor și să fiu fecioară la nunta mea și nu voiam să distrug cumva floarea sexului din punct de vedere anatomic și să devin handicapată, să nu pot avea copil. Acest lucru s-a mai întâmplat după 12 ani, dar rar, numai din cauza altora, datorită unor torturi oribile, datorită unor abuzuri sexuale și psihologice monstruoase, acei alții care chiar pot freca omul în timpul somnului, când fata nu poate să controleze mișcările trupului - absolut sigur nu am avut vise erotice, ci doar coșmaruri care mă oripilau, fără legătură cu sexul. La 17 ani am trecut total peste chinul psihologic produs de părinți și nu m-am mai frecat deloc - chiar dacă mă băteau mult, nu mai plângeam și nu mai eram obosită nici dacă țipau ore în șir la mine, fără vină și fără să îi provoc.
Ulterior am judecat astfel corect: nu eram vinovată în copilărie pentru faptul că îmi plăcea plăcerea sexuală, plăcerea nu poate decât să placă, și, fiind copil, nu puteam încă să controlez acel lucru prin voință în timpul zilei. A fost singura perioadă din viață când am cedat plăcerii. Dar și atunci eram doar un copil, aruncat și imersat singur în lumea adulților.
În ultimii ani abia, unii mi-au spus că actul sexual nu e comun sau împărtășit de bărbat și femeie, ci este un act mecanic, ca și masturbarea, numai că se produce în doi. În același timp, spun ei, bărbatul f_te femeia, nu ea pe el (asta eu nu știu ce este), astfel încât ea simte ceva prin consumarea creierului ei de către bărbat, deci bărbatul simte dublu - prin actul sexual masturbatoriu în sine și prin f_terea femeii. Asta nu știu sigur. Oricum, sunt de acord cu ei că femeia simte foarte puțin sexual în raport cu bărbatul, dacă nu e și f_tă - sau deloc - și de aceea bărbatul poate să își dorească actul sexual pentru plăcere doar, în funcție de nivelul lui intelectual, și de interesele sociale pe care le are. Femeia are dorințe puține sau deloc, ea simțind practic doar prin f-tere ceva sexual.
Deși eu nu știam nimic în tinerețe despre aceste lucruri și poate nu sunt sigură de ele, eu nu mi-am dorit niciodată să fiu f_tă, așa cum îmi făceau cu forța de la distanță, cu scopul de a mă închide la spitalul de psihiatrie. Totuși, am gândit absolut corect, fiindcă credeam și năzuiam doar spre iubire și drag de bărbat, cu respect, credeam în valorile paternaliste ale căsătoriei și speram să fiu fecioară la nuntă. Dar eram respinsă de familie și foarte săracă și singură. Aveam șanse extrem de mici de căsătorie, eram conștientă de asta și mai și trebuia să fug din oraș, fiindcă părinții erau extrem de violenți, eu nu am avut probleme psihice, cum se minte, și pot încă dovedi.
Nu am avut nciodată dorințe sau pofte sexuale, fiindcă nici nu aveam față de cine. Totuși ei spun că e din cauza faptului că femeia simte extrem de puțin și în general pentru ea nu contează plăcerea, ci banii - atât pentru soții cât și pentru amante, sau bucuria iubirii și dăruirii totale de sine - cum simțeam eu - cu imensa fericire a nașterii și creșterii copiilor și grijii față de soțul drag. Deci, gândeam totuși corect, chiar dacă nu știam nimic. Și oricum îmi plăceau cărțile - nu banii - așa de mult, încât nu îmi puteam dori sex, era exclus.
Și acum au intrat porcii cu "dialog" peste mintea mea (poate e aceeași persoană, nu două):
”Și acum tot continuă să mintă.”
”Cum poți fii așa prost etc., nu te-ai trezit încă - ea nu a mințit niciodată.”
caprifoiul (mâna maicii domnului, etc.)de la fereastra mea a înflorit a doua oară anul acesta
Iar au intrat cei cu ideea că eu trebuie neapărat să mă sinucid, fiindcă așa vor toți, fiindcă nu sunt utilă nimănui și reputația celor care au mințit despre mine e mult mai importantă decât viața mea de om bun, inteligent și nevinovat. E vorba de o comparație între lucruri total diferite - reputația cuiva și viața altcuiva.
Îmi amintesc cu drag de niște oameni excepționali care locuiau pe Mihail Moxa, despre care am scris desigur pe acest blog, - oameni cum rar am întâlnit în scurtele mele întrevederi cu alții.... oamenii sunt lucrurile la care am ținut enorm și m-a șocat ura lor de-a lungul întregii mele vieți, deși eu nu am gândit răul și nu am făcut răul și am fost singură mereu, nu aveau cum să mă cunoască - nimeni. Și totuși pe stradă scuipau și aruncau blesteme, ca și cum erau mințiți, cum mi-au tot spus unii în ultimii ani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)