28 iulie 2020

Azi pe facebook, am postat acest comentariu. Pentru o doamnă psiholog, Carmen-Maria Mecu, care este foarte supărată că există workshopuri de terapie corporală în ”vreme de pandemie”.

Cunoști un asemnea caz? La cine te referi? Anul acesta, fiindcă locuiesc în Voluntari, mi-am făcut, cum e normal, acte de reședință în Voluntari, domiciliul meu fiind tot în București, și astfel mi s-a luat venitul de 500 de lei lunar dat ca ajutor de primăria București pentru integrarea socială a persoanelor cu handicap. Primăria din Voluntari nu dă așa ceva. Am aflat de aceasta dând telefon, dar dacă nu aș fi avut acești 500 lei, nu aș fi avut cum să mă îmbrac sau bani pentru hrană. Pensia mea e doar 700 lei și mama e tot pensionară. Datorită pandemiei, timp de două luni, chiriașul nostru, care se ocupă cu terapii corporale, nu ne-a mai dat chiria decât pe sfert timp de 2 luni. A fost foarte greu, deși aproape mereu am fost fără bani după moartea tatei. Am cerșit pe stradă chiar câte un leu când locuiam în oraș, ca orice om normal și responsabil, fiindcă nu aveam bani de pâine și nu am avut haine sau încălțăminte mai mulți ani. Unii inventau în gândul meu că oamenii cred că eu sunt nebună că cerșesc, și că nici măcar nu credeau că nu aveam bani deloc, în mod nedrept de fapt. Acum chiriașul a început să lucreze din nou, dar, dacă pierdem și acest chiriaș, efectiv nu mai avem cum să ne hrănim nici cu pâine doar sau să plătim facturile, că acum au dispărut și acei 500 lei. Mie mi s-a spus că eu nu am dreptul la muncă, datorită diagnosticului psihiatric și un medic iresponsabil - unul singur - a notat pe un act că eu am 0% capacitate de muncă, nici măcar 50%. Psihologii, care au aceeași meserie cu tine, au mințit în mod sigur, cum am mai explicat, inventând deliruri pe care nu pe aveam în mod sigur și vorbe pe care nu le-am spus în mod sigur. Da, ei au greșit, dar tu mă întrebi dacă tu greșești. Ce treabă ai tu cu aceste treburi? Ești sigură că s-au îmbolnăvit oameni datorită acestor ”terapeuți”?

Chiar și această Carmen, deși știa că nu am bani nici de hrană practic, (îmi amintesc că am intenționat odată să merg la o cantină socială, dar mi-am dat seama că nu m-ar fi acceptat nici acolo și că poate erau otrăvuri sau toxice și mai puternice) ea totuși mi-a propus în mod revoltător să mă ajute cu bani să îmi public creațiile poetice, de parcă omul de asta are nevoie. Eu să public, deși nimeni nu e interesat de poezia mea și nu am nici măcar o singură relație socială în afară de mama, și abia aș fi avut haine atunci să merg în lume cu cartea mea. Îmi propunea așa ceva mai demult, de parcă eram nebună de-adevăratelea.

iar au intrat cei cu ideea ”stai liniștit că nimeni nu crede adevărul”. Ei repetă în mod agresiv această idee, ea nu este din cauza mea și nici măcar nu știu la cine se referă ei să stea liniștit.

Acum, povestea pisicii.
Azi am notat pe facebook următoarele fapte reale:
Din cauză că ieri seară am scris pe facebook despre pisica abandonată și puiul ei,azi am găsit pe messenger următorul mesaj din partea unei persoane Ioana Nițulescu, care m-a blocat sau nu mai e pe facebook:

idioata cu spume!!!

ai si mutra de IDIOATA!!

Nu înțeleg ce am greșit în ochii acestei femei și de ce crede ea că am mutră de idioată. Eu știu că nu există mutră de idiot sau idioată, din experiența proprie, chipul omului, trăsăturile feței nu trădează nici ce e bun, nici ce e rău.

Aseară mi-a fost extrem de rău, probabil tot din cauză că am scris pe facebook despre pisică - și răul s-a prelungit în noapte. M-am trezit abia la 12 ziua, deci nu am mai putut avea grijă de pisica frumoasă cu pui, care nu a mai apărut. :( Nu știu ce s-a întâmplat cu ea, venea mereu. Mă tem că e ceva rău. Nu cred că omul bun trebuie să tremure de frică și să îi fie omorâți pisoii sau copiii din cauza unor idioți precum această Ioana Nițulescu. Ei spun că am fost din nou f_tă monstruos și că, în general, oamenii nu m-au acceptat nici pentru studii, nici pentru muncă din cauză că eram f_tă de ”porci”, nu din cauză că mi s-au luat drepturile. Ei zic că oamenii fac o mare confuzie și eu sunt exact inversul a ceea ce cred ei despre mine și că ceea ce cred ei e ceva rău, numai datorită minciunilor despre mine - de aceea și nebuni precum această Ioana.

Se pare că puiul a murit azi noapte și ... era așa drăguț. Din motive peste controlul meu, din cauza sărăciei și mamei care mă terorizează, deși am aproape 50 de ani și dețin 75 % din casa unde stau, nu am luat puiul așa cum trebuia aseară - când mama - pisică l-a adus la mine. Ar fi trebuit să îl iau, să îi dau puțin lapte și să îl pun într-o cutie. Abia azi, nu aseară, am primit 2 oferte de adopție a puiului de pisică. Eu de aceea am scris aseară pe grupuri pentru pisici și am primit multe reacții și comentarii, sau oferte inutile - de exemplu să sterilizez acum pisica, ceea ce nu se putea fiind ea în stare proastă și puiul încă nefiind învățat că bea și să mănânce, el doar sugea. Dar nimeni nu se oferise să ia puiul de pisică. Dacă aș fi primit ieri o ofertă pentru puiul micuț, atunci în mod sigur l-aș fi luat și l-aș fi pus în garaj într-o cutie, cum am făcut cu cei 3 pui pe care i-am găsit azi primăvară. Am primit aceste oferte abia azi. Pisica mamă venise cu puiul la mine la ușă și așa trebuia să fac, nu am avut cum, fiindcă și azi primăvară nu am reușit să dau decât unul singur și trebuia să am o certitudine, fiindcă nu puteam să îl cresc, neavând bani și fiindcă mama ar fi făcut o scenă de nervi groaznică dacă îl găsea azi în garaj. Cred că nu mai e, o fi murit săracul, fiindcă mama lui stă acum numai la noi în curte, înainte mergea meareu la el. Poate era pisicuță. Mama lui stă acum pe locul unde stătea el săracul aseară, lângă cușca câinelui, probabil fiindcă simte încă mirosul puiului. :( Am mai găsit și un os lângă garaj, noi nu am pus oase în curte, poate era de la pisoi. Încă mai am ceva speranțe să se întoarcă... Dar în zonă sunt șobolani.

iată ce am notat ieri despre pisici:
O poveste care înduioșează. Acum vreo săptămână am început să hrănesc o pisică despre care credeam că e motan, pare bătrână și era tare blândă, imediat se lasă mângâiată sau periată cu peria de păr. Parcă ar fi fost pisică în casă, nu am de unde ști. Este destul de frumoasă. Dar săraca era plină de scaieți și murdărie și părea foarte deprimată și nu se mai curăța. Cred că încerca să vâneze pentru pui sau îi avea ascunși. Am mai curățat-o eu. Abia acum 2-3 zile am observat că era pisică și că alăpta. În câteva zile a slăbit enorm și acum arată epuizată. Azi a apărut cu puiul ei - o pisică albă, nu știu dacă e femelă - un pui destul de mare care încă suge la mamă. Probabil că ar trebui separați, sau adoptați amândoi. Măcar puiul, dacă e cineva interesat. Pisica bătrână e tare frumoasă și blândă săraca. Eu nu îmi pot permite să îi adopt, fiindcă mai am doi motani măricei, pe care nu am reușit să îi dau și o pisică sterilizată în casă. Mulțumesc pentru eventual ajutor. (acest text l-am postat pe grupuri pe facebook pentru adopție animale)

fotografii de ieri cu pisoiul:
album google

Puiuțul cel drăguț și alb precis a murit sau a fost luat, cred că a murit ros de șobolani. Pisica mamă mi-l adusese acasă în fața ușii, abia ieri și bietul pui nu a mai rezistat o zi măcar, deși era măricel, crescut cu sacrificii de mama lui blândă și bună. Azi pisica a stat ore în șir amărâtă, exact pe locul unde ieri stătea puiuțul ei și plângea adineaori de ți se rupea inima, privind în direcția de unde adusese pe sub gard puiul ieri seară. Precis îl chema săraca.... ce rău îmi pare că ieri nu am primit la timp ofertă de adopție - acum ar fi fost în viață, era tare drăguț. Dacă aș fi știut că cineva mă va ajuta, l-aș fi pus sigur în garaj -- dar de fapt nu e sigur, fiindcă în primăvară nu am reușit să dau decât unul.