7-9 mai

din gîndurile lor, acum într-adevăr rare:
”X (nu spun numele) e la a 4-a incarnare și tot nu a înțeles că tu ești binele.”
Dacă ar fi adevărată povestea cu incarnările, repet, dacă, atunci e foarte clar că eu am fost numai binele și că nu aveți de ce să mă omorîți. E o chestiune logică. Oroicum, dacă nu e adevărat, tot e perfect clar că nu trebuie să mă omoare și că am fost binele și normalitatea mereu.
”Ei nu văd tabloul de ansamblu, de aceea cred ei așa.”
”Toți oamenii buni au devenit unelte docile ale celor răi.”
”Europa se naște și crește și piere odată cu tine.” Exclus, nu e adevărat, așa cum cred unii nebuni că eu aș fi Europa.
”Francezii sînt cei mai porci, au înțeles totul și nu vor să te ajute.” Fals, nu am nicio legătură cu politica, dacă ar fi înțeles acest om, nu ar fi vorbuit așa.
”Nemții abia acum încep să se trezească și te vor lovi din nou foarte tare.” Nu au de ce, acest om spune de asemenea aberații.
Absolut toate ideile lor politice sînt minciuni pe care le leagă de viața mea. Au și au avut foarte multe și din acestea.

Un fel de apologeți ai torturii declamă:
”Tu ai fost un om torturat și otrăvit, Cristina, îți dai tu seama ce înseamnă asta?” Nu e un motiv să mă omoare sau să continue să otrăvească etc.
”Tu ai fost considerată copil bătrîn și tu erai de fapt copil 100%”
”Tu, Cristina, care ești un om bun și curat, ești considerată gunoi din cauză că porcii mint despre tine.”
Pe scurt, teoria incarnării, din ce am intuit eu, e următoarea: datorită organizării materiei, vieții, informației etc. se întîmplă că eu aș aduce la viață oamenii și i-aș ajuta să progreseze, să se organizeze etc., deci rolul meu e prestabilit și bun, dar proștii cred mereu răul. Eu sînt torturată monstruos de moarte și ei nu mă acceptă deloc (oamenii). Toți sînt nebuni și trăiesc în lumea lor. La prima incarnare intelectul lor e la forța maximă și viața la fel, dar sînt mai degrabă respinși. Ei mor apoi și se reincarnează datorită faptului că nu pot înțelege adevărul despre realitate în general, cu toate compartimentele culturii omenești, și de asemenea ei nu pot înțelege adevărul despre mine decît parțial. (De aceea unii cred că adevărul despre mine trebuie ascuns, fiindcă i-ar omorî definitiv) Dar ei oricum uită mare parte din ce știau cînd mor, între vieți. La următoarele incarnări intelectul lor e redus, progresiv, de la o incarnare la alta și pot urca pe scara socială și pot să îmi facă și mai mult rău. Eu sînt singura care moare definitiv, ei toți renasc, în altă viață, respectiv altă femeie/bărbat. Unii spun că e logic că în locul meu va fi tot o femeie, dar eu nu am intuit logica aceasta a lor decît parțial. În concluzie toți sînt nebuni mereu în istorie și mereu ei cred răul despre mine, fără motiv.
Iar au intrat ăia care spun că proștii mă omoară fiindcă nu pot înțelege de ce nu m-au ”înfrînt” și de ce sînt singura care nu poate fi înfrîntă etc. Ceilalți spun că, dimpotrivă, cei care înțeleg totul devin nemuritori, nu mor și nu se mai reincarnează.
”Ceea ce face o-menirea asupra ta e cea mai monstruoasă crimă din istorie.”

iar mă bombardează cu idei repetate de mult timp:
”ea încă nu știe totul, la sfîrșit vor băga gaze toxice peste tot” (idee aproape nouă)
”lumea a încăput în mîinile unor porci infecți care își bazează sistemul tot pe corupție”
”cei de pe facebook nu au înțeles, fiindcă, dacă ar fi înțeles, tu ai fi fost azi departe” (idee nouă, de azi)
”România e o țară de nebuni infecți care vor toți să te omorîm și să mușamalizăm totul” (idee veche, exprimată diferit)
”iartă-mă, Cristina ”
”îmi pare rău de ea”
”Ție ți-au făcut prea mult rău și e adevărat că tu erai încă în stare de muncă etc., și nu ai fost niciodată nebună, dar nimeni nu te-a ”vrut”, fiindcă ți s-a făcut prea mult rău.”
”mi s-a spus adevărul, nu e nebună și a fost într-adevăr perfectă” (în engleză)
”tu ești un om total izolat și fără suport social și ești f_tă de o lume întreagă, deși nu ai greșit nimic.”
”ei cred/credeau că tu ești un om care trebuie eliminat” (pentru bunul mers al societății)
”eu am greșit cînd eram tînăr, credeam că oamenii nevinovați sînt ceva rău”( ei nefiind la fel ca ceilalți ”păcătoși” și mincinoși din societate) idee nouă
”pe tine nu te lasă să faci nimic.”
”tu ești singurul om bun și singurul om normal și ei nu vor să te lase să mori”
”niciun cimitir nu vrea să te primească”

”tu ești singurul om despre care oamenii cred răul dintru bun început, fără să știe nimic despre tine.”
Au năvălit iar cei care adesea spun idei legate de mama mea. E adevărat că și în ultimii ani ea mă lovea aberant și juca un teatru urît dacă eu mă simțeam mai rău. Nu știu de ce ea lovește așa, aparent ca să mă apere (?) în fața societății care ea e de fapt de vină de crima asupra mea.
Ei spun mereu peste mintea mea că oamenii nici nu au înțeles măcar că mama e răul și eu binele, deși e evident că de fapt societatea mă omoară, din 84.
Ei zic că mama e un monstru extrem de egoist și rău și că e protejată de alți monștri care îi omoară pe toți cei care înțeleg natura ei rea și vicleană.
Alții zic că oamenii toți nu sînt vinovați, ci au fost manipulați de mama să mă omoare, că ea e monstrul din spatele scenei. (!)
Mereu se găsesc să spună că oamenii cred în mama fiindcă i-a păcălit pe toți și în mine nu crede nimeni și toți cred că eu sînt nebună. Alții zic că oamenii mă resping pur și simplu fiindcă mama a fost/este un monstru rău.
”mama ta e o femeie infatuată și proastă care vrea să te omoare”
în definitiv ea e singurul meu moștenitor, dacă ar fi să luăm drept bune sfaturile anchetelor din romane polițiste, care mereu sau aproape mereu identifică criminalul în acest mod, dincolo de tot camuflajul sub alte mobiluri ale crimei și de toată nebunia anturajului victimei. Singura care ar avea interesul să mor.

alții ziceau că mama mea e total nebună și nu are nicio vină și că Bucureștiul și România vor să mă omoare de la 13 ani prin intermediul părinților mei nebuni, mai ales prin mama.
au inventat aberații hidoase că, deși eu sînt mult mai inteligentă și binele, ei o preferă (??) pe mama, fiindcă proștii cred că cei răi sînt mereu mai deștepți.
”pe mama ta au îndobitocit-o complet”
”lașilor” (!!)
”A intrat unul care zice lașilor legat de ideea că unii spun anumite adevăruri despre mama ta, deși e evident că tu ești un om bun și sărac și călcat în picioare o viață întreagă, e evident că mama ta era agresorul violent și promitea tot răul din 84, e evedent că tu nu ai avut niciodată vreo putere și ei consideră lașitate ceea ce e pe dos, respectiv adevărul despre tine într-o lume infectă care așează minciuna cea mai grețoasă deasupra adevărului.” (cam așa ceva, mai mult concluzia)

Din nou
”O lume întreagă rîde de noi” Au de mult obsesia asta, de 10 ani cel puțin, și leagă ideea de viața mea.
”E monstruos, tu ești numai binele și toată lumea crede că tu ești răul”
”Nimeni nu pedepsește pe nimeni niciodată, dar idioții așa cred. Proștii nu pot înțelege nici măcar sărăcia, adică faptul că există oameni săraci și oameni bogați. Tu ai fost foarte săracă și ei au crezut aberația că tu ești pedepsită. Așa fac ei de cîte ori văd un lucru foarte nedrept. Își imaginează că omul acela a greșit ceva și că e pedepsit de alții sau de Dumnezeu”

Am fost azi la poșta de la Ștefan cel Mare, la Lizeanu, să îmi iau pensia de 640 de lei. Deoarece era scris la ghișeu că persoanele cu handicap au prioritate, am cerut să mi se dea pensia înaintea celor din coadă. Așa era corect, conform celor sccrise. Casiera nu mi-a spus că nu vrea, deci m-a acceptat, dar a întîrziat mai mult cu banii mei, pînă cînd a schimbat/controlat/curățat rotițele ștampilei. Am luat banii, am mulțumit, și m-am gîndit să mulțumesc și oamenilor de la coadă, dar m-am oprit, cu gîndul că poate asta îi va întărîta acest semn sincer de respect și apreciere și mulțumire, fiindcă în trecut aproape mereu pățeam așa cînd manifestam iubire sau respect și dragoste curate și totdată mereu pățeam așa, adică eram apostrofată de oameni agresivi la cozi, deși nu greșeam nimic. Am dat să plec și oamenii de la coadă m-au luat la rost - vreo 2-3 dintre ei, unul cu ideea că și el a fost disponibilizat pentru nu știu ce și el nu trece peste rînd, deși omul părea destul de zdravăîn fizic. Altă persoană s-a luat de mine că ea are 79 de ani, alta cu veșnicul ”poate și noi ne grăbim”. eu nu mă grăbeam, dar văzînd anunțul de prioritate, am crezut că e normal să cer să întru în față, avînd aproape 50 de ani, boală de inimă și altele, și lipsindu-mi un picior, fiind obeză, ceea ce face ca mersul pe jos să fie mai simplu, dar statul în picioare mai mult timp dureros.
Cînd oamenii m-au luat la rost am îngăimat cîteva cuvinte și am spus acel mulțumesc pe care nu îl spusesem ca să nu îi întărît. Ei nu aveau cum să înțeleagă că e ceva sincer, oricum m-ar fi agresat. Fiind un om singur toată viața, eu de mult timp am simțit un infinit respect față de oameni și imensa bucurie de a îi vedea și auzi măcar oe stradă. Este o nevoie bazală a oricărui om, pînă și psihologii recunosc asta.
Casiera de la poștă, care o respectă pe mama, vorbind afabil și familiar și zîmbitor cu ea, și pe mine nu, m-a luat la rost în final pe mine în oficiul poștal, deși eu nu aș fi făcut scandal, conform prinicpiului pe care l-am văzut mereu pus în practică și anume că vina se aruncă asupra victimei, nicioidată asupra agresorilor.
În anii 80, în adolescență, mama obișnuia să între nesimțită peste rînd la cozi, luîndu-mă cu ea, pregătită cu pachețelul cu săpun sau țigări sau cu cafea etc. Mai mulți oameni făceau așa, nu doar ea. Eu nu am intrat peste rînd niciodată, stăteam mereu la cozi chiar dacă alții intrau înaintea mea și ei zic că de aceea eram considerată proastă, printre alte motive. Eu nu m-aș fi putut simți bine trecînd peste rînd, dar, fiindcă respectam oamenii și regulile, eram adesea ținta agresivității celorllați, care insinuau că eu nu respectam regulile, deși ei erau cei care stricau rîndul, nu eu. Apoi, după căderea comunismului, pentru mine cozile au fost mereu la fel și oamenii mereu m-au acuzat tot pe mine, fără nicio vină.

Știu ce spuneți - că probail oamenii aceia erau agresivi cu mine din cauza frustrărilor lor intime, dar eu spun că e din cauza prostiei și răutății, fiindcă eu de exemplu, în 48 de ani de viață am avut foarte multe frustrări încontinuu, dar nu am fost niciodată agresivă cu un alt om.
”Tu ai suferit 35 de ani fără nicio grteșeală și ei nici acum nu au înțeles.”
”Oamenii nu te respectă, tu nu impui respect” pe de altă parte mereu au spus că numai cei cu bani sînt respectați și că toți handicapații sînt disprețuiți.
”Tu ești un om fără nicio pată, otrăvit de niște porci.”
”Este aptă fizic, dar inaptă psihic.” Cum adică, ce crede acest om și de ce mă scuipă cu aceste vorbe urîte? ”Ei nu știu nici ce e psihicul, nici ce e aceea inapt psihic, dar așa li s-a spus despre tine și ei cred mereu ceea ce li se spune.

Ei au multe propoziții pe care, cum poate ați înțeles, le repetă de 14 ani aproape. Una dintre ele e ”spune-le că e imposibil” Am întrebat ce este, ei sugerează doar că oamenii, care evident m-au respins complet (dar poate mă vor accepta, spun eu) vor să mă omoare de tot, după tot ce a fost, și ei se chinuiesc să mă omoare și nu pot deodată și atunci ei spun acea propoziție.
Ei zic că eu de ”data asta” am fost cu adevărat perfectă, dar oamenii nu pot înțelege, chipurile datorită celor care au fost înaintea mea și au greșit. Eu știu sigur că dacă a fost cineva în locul meu înainte să mă nasc eu nu avea cum să fie altceva decît tot binele și inteligența bună și viața perfectă, dar e posibil ca ei să fi creat mituri negative și minciuni, cum au făcut clar și în viața mea și am explicat, și e evident și voi scrie și acel rezumat pe care doar l-am început și trebuia să îl scriu de la sfîrșitul lui februarie. Am venit din nou din Voluntari și desigur au început din nou să mă otrăvească, cum am și notat.
”Diferența dintre tine și ceilalți e că tu ești lovită în fieare zi, continuu, în timp ce ei sînt loviți doar din cînd în cînd.” Da, eu aproape zi de zi din 84 am fost lovită, cu excepția unor zile bune, dar numai înainte de 1988.

din nou aceleași aberații crude, care au mai fost:
”Și de ce nu îi dau o doză de otravă mare să moară, să scăpăm etc.?”
”nu se poate, ar fi șocul prrea mare pentru ceilalți, trebuie să o otrăvească lent”
”Oamenii consideră că trebuie să mori”
”Li s-a spus că odată cu moartea ta va începe o viață mai bună pentru ei și va fi o lume mai bună”
”oamenii nu știu nimic, cei care înțeleg adevărul sînt anihilați.”
”Nu e adevărat, nu sînt anihilați, se dau ei singuri la fund. Ei nici măcar nu înțeleg că e vorba de otravă, de exemplu.”
”el e un idiot înfect care te omoară fiindcă nu poate înțelege sistemul” (ce el?, cine?)
”tu într-adevăr nu ai avut nici cea mai mică greșeală o viață întreagă, nici în tinerețe.”
”dar oamenii cred întotdeauna răul, nimeni nu crede binele niciodată.”
”Cum îți explici faptul că ea, fiind un asemenea om, nu a reușit să convertească nici un singur om întreaga viață?”
Pe cine să fi convertit?
Ei zic că printre altele e și arsenic, fiindcă arsenicul miroase a usturoi. Nu știu, nici măcar nu am căutat. Ei zic că mi-au administrat foarte multă otravă, de mai multe feluri. Unele aveau efect clar de curarizare, altele etc.
”tu ești un om extrem de inteligent și te afli în lumea cea mai de jos. Ei nu te pot înțelege și nu au cum să te accepte, fiind proști. Proștii nu îi acceptă pe cei inteligenți niciodată.” ??
”tu ești cel mai bun om care a existat vreodată, Cristina, și ei te omoară.”
”ei sînt cei mai mari porci din istorie.”

bine dar ei omoară, cu ideea că nu mă acceptă sau nu mă vor. Torturează monstruos din 84, fără ca eu să fi fost vreodată incapabilă de viață sau nebună etc.

Alți nebuni spun că ei de 1000 de ani se chinuie să distrugă acești monștri care mă omoară pe mine. Cine sînt acei monștri, întreb eu? Poporul român. Vedeți? Sînt complet nebuni, cum și de ce să distrugă un popor? Poate voiau să spună altceva. Adevărul în cazul meu era evident și ei zic că de data asta au îndobitocit întreaga lume, că omenirea face o foarte mare greșeală și confuzie, că oamenii chiar cred că eu sînt altfel decît sînt, sau că trebuie să fiu omorîtă.

E evident, din cîte spun și ei, că oamenii proști interpretează totul în favoarea delirului lor, am avut dovezi, nu mai explic totul. Nu eu sînt nebuna și nu am fost niciodată proastă. Unii dintre ei se cred diavoli și demoni etc. De multe ori mi-au spus că aceia care mi-au făcut rău au devenit monștri și au înnebunit complet. O idee a lor era că România nu trebuie să se închine niciodată, că trebuie să rămînă neatîrnată. Cei răi și proști mereu trag concluzia că răul e superior, că cei răi sînt mereu deasupra, că cei răi sînt mai deștepți și că binele e un căcat. Că ei pot să obțină ”libertatea” prin crimă și lucruri rele. E fals, vă spun sigur. Mulți spun că tot ce au ei material - bogății și putere - e datorită răului și diverselor crime. Așa vor interpreta și moartea mea dacă voi muri asasinată, cum e vizibil. Am văzut cu claritate că ei mereu au interpetat în rău tot e era bun și că ei cred că așa trebuie să fie pentru perpetuarea sistemului sau pentru progres etc. Orice se va întîmpla ei vor interpeta din nou greșit, chiar dacă mor, așa cum au făcut cu tot ce a fost pînă acum. Eu nu am cum să îi scot din perspectiva greșită pe care o au asupra realității. Vă spun adevărul curat: e doar o interpetare, e o eroare de gîndire, mă întreb dacă puteți vedea că am dreptate. Ei vor să mintă din nou despre moartea mea și să o ia de la capăt cu alt martir, au mai zis și asta. Dar toate credințele lor sînt greșite. E exact invers, dar, repet, orice s-ar întîmpla, ei pot și vor interpreta invers.
”întotdeauna e aceeași poveste, Cristina”
”familia ta e o familie de idioți nebuni.”
Nu familia mea mă omoară, nu familia mea mă persecută în toate cele. Ei sînt doar o părticică.

”Oamenii sînt complet nebuni întotdeauna, Cristina. Ei practic nu judecă. Ei cred că știu și de fapt nu știu nimic. Despre tine li se spune mereu aceeași minciună.”
Știu, ei gîndesc prin contiguitate, prin molipsire și transmitere de la unul la altul și își imaginează că ei înșiși gîndesc. Normal că am observat singură asta și am înțeles chiar și mai mult. Dar uneori mi se pare trist că ei au toate aceste deliruri (că sînt multe, nici nu le-am scris practic decît foarte puțin) referitor la mine. Absolut sigur nu am fost eu sursa nebuniei lor, am gîndit corect și nu m-am autoînvinovățit deloc.

”tu ai cerut extrem de puțin întreaga viață și ei nu au vrut să îți acorde nici acel puțin. Încă de la început au vrut să te omoare.” Da, cu încăpăținare, și au inventat că eu eram încăpățînată !
”în trecut, eu au fost pedepsiți pentru faptul de a fi masacrat monstruos pe cea dinaintea ta. De data asta ei au fost recompensați.”
”ei nu se vor trezi niciodată și nu vor înțelege absolut niciodată” Știu, normal că știu asta de mult.

”Noi am sperat că, de data asta, ei se vor trezi.” Nu știu cine sînt aceștia și nici ce sperau.
”eu am sperat că măcar cînd vei ajunge la maturitate te vor respecta sau te vor lăsa în pace.”
”Tu ai fost omorîtă în văzul lumii întregi și nimănui nu i-a păsat și nu îi pasă.”
”Ei de la început gîndeau: totul pentru noi, nimic pentru tine.”
Eu nu am fost omorîtă, încă sînt în viață. Azi au venit din nou maree de mașini și oameni pe strada mea, ca și ieri și de mii de ori în ultimii 13-14 ani. E adevărat că m-au otrăvit și torturat monstruos învăzul lumii și că mă omoară numai prin lucruri conrete, nu prin probleme psihice, cum voi explica din nou clar în rezumatul meu următor. Dar eu nu îi pot înțelege pe cei care insinuează că eu credeam că îi pasă cuiva sau că sînt iubită sau respectată sau compătimită sau admirată în ascuns de oamenii buni și raționali. În mod evident am fost un om rațional, nu ma avut nici cea mai mică vanitate sau interpretare psihotică sau idee greșită. Unii cred că, dat fiind faptul că am avut mereu dreptate și că am fost un om bun și cu iertare și iubire față de toți, fiind evident torturată și omorîtă, fiind evident un om normal și inteligent, ei credeau că eu mă aștept sau îmi imaginez că, dat fiind ce e drept și normal și bun, dat fiind că era evident că aveam dreptate, oamenii care nu vorbesc cu mine și nu au treabă cu mine să mă respecte etc., să mă accepte eventual, mai ales că îmi trebuia atît de puțin în mod evident, cum voi explica din nou. Nu. Niciodată nu am avut iluzii sau vise din acestea, fiindcă am fost un om lucid mereu. Bineînțeles, am acuzat și exact așa trebuia să fac, am demascat răul și legat de viața mea (deși ei spun că eu sînt singurul om cu adevărat nedreptățit), repet și acum că e o crimă monstruoasă și că ei nu au dreptate să mă omoare. E ceva rău ! Am spus mereu ce e drept și normal și corect și ce ar trebui și trebuie să fie.

”Dacă tu ai fi visat orbește, așa cum ei, de exemplu, cred fără motiv toate aberațiile, să fi visat că vei fi acceptată cum e normal și drept, atunci poate te-ar fi acceptat.”
”Nu, nici atunci nu te-ar fi acceptat.” ”Toți mint ca porcii.” ”toți au fost mințiți iar cei care știu adevărul nu vor să spună nimic.”

4-7 mai 2019

Oare ce îi face pe unii oameni să violeze proprietatea altui om și să îi găurească cracul stîng al unor pantaloni de casă sau de pijama ? Eu am pățit așa la cîțiva dintre pantalonii mei de casă și de pijama, numai la piciorul stîng, găuri mici, evident infracțiune, lucru ”criminal”, fiind și femeie singură și cu bani foarte puțini. Ăștia erau aproape noi, oricum nu îmi pot cumpăra decît rar. Mă irită să stau mereu cu pantaloni găuriți de vreo cîțiva ani, asta nu mi-au făcut chiar de la început, din 2006, cînd m-am mutat în acest bloc, ci numai în ultimii ani. La alții au făcut peste 10 găuri.

Familia mea era compusă din 4 persoane - 3 au murit, unul după altul, și acum iar sînt amenințată că vor să o omoare pe mama, că nu au nimic cu mine (?) dar apoi iar că pe mine vor să mă omoare...
Alții au intrat peste mintea mea la Voluntari, dar mai puțin, cu ideea
”Tu ai fost considerată inaptă de muncă și studii fiindcă tu, spre deosebire de alții, ești f_tă.” E invers, am fost f_tă findcă nu mi s-au dat drepturile minimale.
”Iartă-ne, Cristina, noi am crezut că tu ești f_tă din cauza personalității tale, (am crezut că tu aveai vreun defect sau vină) și ne-a trebuit mult pînă am înțeles că nu era nicio legătură între cele două lucruri. Am fost proști.” Cam așa ceva. Dar era logic, era la mintea cocoșului că nu are cum să existe vreo corelație.

azi, 7 mai 2019 - iar otravă în văzul lumii.
Am fost la supermarket și am cumpărat cu vreo 6-7 lei - deci destul de mult pentru mine - un odorizant pentru șifonier de care într-adevăr am nevoie, el mai ieftin, respectiv de la marca 365. Am ajuns acasă și, spre marea mea scîrbă, am descoperit că banda adezivă care îl sigila era precis mutată, abia se ținea de obiect, fusese evident desfăcută anterior, ceea ce țineam minte de cînd mai avusesem altul mai demult. Mirosul era înfiorător, inițial l-am pus în dulap cîteva minute, dar am înțeles că nu mă înșelasem după cum mirosea banda adezivă cînd am luat-o în palmă să o arunc la gunoi. Am revenit în dormitor și am luat obiectul și l-am aruncat apoi la ghenă.
Mirosul era oribil - celelalte pe care le-am avut aveau clar mirosul bun și oarecum plăcut - și presupun că era toxic. Parcă era un miros pe care eu îl știam, dar asta nu pot susține sau preciza.
Desigur unii au intrat peste mine apoi cu ideea că am devenit o țară de nebuni și asasini și că e foarte scîrbos faptul că eu, evident un om sărac și singur și foarte bun o viață întreagă, sînt omorîtă așa monstruos.

19-21 aprilie 2019

Ieri mi-au spus, din nou, în gînd, că, deși eu nu știu nimic despre și nu am avut nicio legătură cu sexualitatea sau cu politica, totuși oamenii m-au asociat cu aceste 2 pacoste.
Deci totul e cum am spus eu din 84 - trebuie să fie adevărul și dreptatea, deci și libertatea pentru mine, fiindcă am fost într-adevăr un om perfect, păsihologii și psihiatrii mint, puteam dovedi ușor.normla că dacă ar fi știut cum am fost mereu ca suflet și intelect, m-ar fi acceptat să am dreptul la muncă și la studii și oamenii nu m-ar fi otrăvit și nu m-ar fi izolat. Ei spun peste mintea mea că nu se poate face nimic, că absolut toți vor ca eu să mă sinucid.
Da, am fost un om perfect, nu e grandomanie, e adevărul și da, există oameni perfecți, eu am fost unul dintre ei. Păcat că toți vor să mor, ceea ce foarte clar. Fusese ceva foarte bun și frumos și mereu am fost fericită să fiu împreună cu alți oameni. Oamenii nu sînt doar bestii, cum spun unii proști.

”Tu ai fost omul cel mai bun și mai echilibrat cu putință și ai fost vînată și torturată o viață întreagă, ce dracu vrei să înțeleagă oamenii din chestia asta?”

”Trebuiau să o omoare.” Și ieri și zille trecute au tot intrat ăia care spun, de mulți ani, că trebuie să mă omoare. Ei ziceau că ”Ăia care nu au greșit nimic sînt cei mai periculoși ” Probabil că ăștia sînt nebuni sau proști care cred că eu am fost nebună.

Copii din curtea blocului, deși e frig și umezeală, stau afară și tot urlă.

”Ți-ai ratat toate șansele, Cristina. ” Ce șanse crezi tu că am avut eu pînă acum? ”Niciuna.” Deci, vedeți.

”Noi nu credem că te-au fi acceptat dacă ar fi știut cum ești tu ca om sau ca intelectual. Tu într-adevăr nu ai avut nicio greșeală aproape 50 de ani, ei nu sînt ca tine, tu ai fi fost prea intransigentă.” Fleoșc, de parcă asta conta! E adevărat, nu am avut nici cea mai mică greșeală aproape 50 de ani, nici măcar de gîndire, pot explica și povesti, dar totuși am fost un om capabil de multă fericire și muncă cu drag mare de oameni, și chiar cu simțul umorului și mare flexibilitate, nu doar echilibru și cumințenie. Ei zic că eu am fost prea deșteaptă și prea bună și oamenii de aceea au mințit mereu despre mine. Eu consider, pe bună dreptate, că meritam chiar și dreptul la studii superioare, puteam dovedi oricînd, și nu m-am schimbat niciodată din 84, doar m-am maturizat. Dar măcar dreptul la muncă. Ei spun iar că e inadmisibil, că nu se poate, fiindcă oamenii TREBUIE să creadă că sînt nebună etc. Așa zic ei mereu, dar nu au dreptate.

aprilie 20
Amar în gură și sete încontinuu, noapte de noapte, de vreo 2 săptămîni.

Cristina nu a greșit absolut nimic toată viața. Trebuiau să o distrugă complet.” ??? Trebuia invers, fiindcă aș fi fost un om util cu adevărat. Ei mereu zic invers și zic că toată lumea gîndește că trebuie să mor fiindcă e o rușine faptul că eu nu am greșit nimic și ei m-au persecutat o viață întreagă.
”Ea a fost într-adevăr un om extrem de bun, dar niciun bărbat nu ar fi luat-o de nevastă, fiindcă era extrem de inteligentă.” Bine, dar nici chiar așa ceva. Am fost perfecțiunea și ei întîrzie de 35 de ani dreptul la studii și/sau barem la muncă, timp în care ei m-au torturat continuu cum am povestit și m-au ținut închisă, flămîndă cu adevărat, izolată cu forța, torturată și otrăvită în mod cert dovedibil.
”Dintre toate, tocmai pe tine i s-a cășunat.” Cui? Dintre toate ce?

aprilie 21
Azi noapte, 20-21 aprilie 2019, mi-a fost foarte rău și chiar și acum încă mai am dureri.
Inițial am adormit normal și apoi m-am trezit la 3 noaptea din cauza unor colici abdominale foarte puternice. Durerea a persistat cam pînă la 9 dimineața, dar groaznice au fost numai primele 2-3 ore. Eu am mai avut colici foarte puternice în trecut, destul de des, dar niciodată așa rău ca noaptea trecută, probabil a fost o otravă foarte puternică, din suc de grapefruit sau cele cîteva căpșuni cumpărate de cu seară.
Cu mai bine de 10 ani în urmă m-am plîns de colici medicului de familie și nu mi-a dat nici tratatment, nici să fac investigații. Apoi mulți ani nu am mai avut, dar au fost alte belele, de asemenea netratate și nediagnosticate. M-am tot plîns degeaba.
Foarte probabil a fost otravă și de aceea au fost unii peste gîndurile mele cu ideea că poporul m-a condamnat la moarte, cînd în realitate nu am greșit nimic, absolut sigur, și am fost binele desăvîrșit toată viața. Trebuia să fie adevărul și dreptatea, cum a fost evident încă din 1984. Nimeni nu m-ar fi otrăvit sau izolat.
După vreo oră de durere colică înfiorătoare, încît am strigat singură în casă, am avut greață, arsură și reflux gastro-esofagian foarte amar. Cu chiu cu vai am reușit să iau 2 pastile de Movalis, ce aveam în casă, fiindcă din cauza durerii mă mișcam foarte greu, cu speranța că îmi va mai calma durerea. Nici nu șitu ce ar trebui luat pentru colici abdominale. Am adormit greu, chinuită și apoi am luat Metoclopramid dimineața. Am avut și scaun, ca întotdeauna după colici, de data asta mixt, dar nu m-am uitat.

Aceeași idee a lor: ”De data asta ei (?cine) au făcut cea mai monstruoasă crimă cu putință/din istorie/etc. Tu nu ai greșit nimic și ei, prin otrava asupra ta, au lovit mulți alți oameni și au distrus multe lucruri.”
Eu sînt încă în viață.
Mi-am cumpărat o crenguță de liliac de 5 lei dar s-a uscat în noaptea în carte am fost clar otrăvită zic eu - datorită tipului clar acut al tulburării și violenței și modului de desfășurare. Sau poate era ceva otravă dinăuntrul meu de data asta. Mi-am luat apoi garoafe cu numai 2 lei firul, fiind Floriile, și au înflorit în glastră și rezistă. Doresc cititorilor mei Sărbători fericite, anticipat.

plimbarea mea de joi, 18 aprilie, în oraș

Pe strada Aurel Vlaicu, doar noi doi.


Dar după gardul ce delimitează un teren viran acolo, prăpăd de Uvedenrode.



Parcul Ioanid, către seară, (actual parcul Ion Voicu, fostul grădina Breslea înainte de a fi cumpărat de librarul George Ioanid de la marele agă Băneanu pentru 2100 galbeni, cf. wikipedia ) - statuia lui Luchian de departe

Eu făceam o legătură cu bietul Ioanide cînd mergeam acolo. Și cînd eram mică mergeam pe la statuia din parcul Icoanei alăturat, la spitalul de ochi, unde lucra o mătușă, rudă prin alianță și unde făceam exerciții, poate inutile, pentru ochi.

De aceea, noi ne chemăm din când în când la apel şi strigăm prezent;, în semn că avem conştiinţa îndreptată asupra orei curente. Generaţiile mai vechi, intoxicate de cărţi, fac prea mare caz de memorie şi de istorie şi se lasă înăbuşite de strigoi”[4]. Mutatis mutandis, folosind grila de interpretare blagiană a orizonturilor temporale inconştiente, am putea afirma că perspectiva tinerilor asupra timpului este fluvială, iar bătrânilor le aparţine timpul-cascadă[5]. Citat de pe siteul
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/reflectii-ale-extremei-drepte-romanesti-in-bietul-ioanide?fbclid=IwAR1lph_-btG6MxI5gnTlzFvwDaPdgP_tDsqy640LqUvT8QCCSAEpx6CF3cc

teatrul Lucia Sturdza Bulandra și împrejurimi, în curînd Coriolanus pe scenă

vechile rețete magistrale și vechile rafturi inconfundabile, acum departe, am impresia că era odată farmacia nr 13, acum nu știu ce va mai fi

o țigară fumegă lîngă bancă, lîngă măcelărie, dar nu era țigara mea, un bebeluș în cărucior mai încolo, nici nu îl văzusem

și totuși era odată ca-n povești - liliac înflorit

Alexandru Tatos, regizor de teatru și film, inclusiv în 1989, moare în 1990 ”la numai o lună după Revoluție” cf. Wikipedia. Statuia lui e aproape de unde locuiesc eu, a fost în plimbarea mea azi.
Strada Dumbrava Roșie unde m-au ademenit în tinerețe să merg să văd magnolia. Un tei fantastic încă netăiat. Mai apoi o casă cu garguie sprijinind poarta, amintire tristă a focului de la Notre Dame din Paris.
La o grădiniță parcă de pe Maria Rosetti erau desenate steaguri - dintre care 3 erau germane și 3 românești dar cu roșu, galben și albastru pe orizontală, așa cum ma văzut în tabloul despre întrunirea de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918. Presupun că deocamdată nimeni nu vrea să schimbăm steagul României, nu știu de ce erau pictate așa. Fusese steagul Principatelor Unite.

miercuri aprilie 17 cina mea

Cina cea de miercurea asta. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru binecuvîntarea acestei mese și pentru că mi-a dat posibilitatea să o am. Este adevărat că nu am respectat postul de carne. Un gînd bun pentru cei care nu au bani de hrană, oricum și eu voi posti de mîine, nemaiavînd bani decît foarte puțini. În rest, de mîine, cîte-un măr, cîte-un cartof, că există și mere mai ieftine în acest sezon în zona mea a orașului. Oricum, cel care postește are mai multe avantaje spirituale decît cel care se ghiftuiește. În opinia mea postul are mai mult o importanță istorică, pentru fundamentarea religiei în alte vremuri, iar în prezent postul sever e mai degrabă un exces, nu doar periculos pentru unii bolnavi, dar și un fel de a îl imita pe Hristos fără a îl venera, un fel de grevă a foamei a lui Mahatma Gandhi, un fel de a te înfrupta din ambrozie sub masca religiozității. De fapt nu trebuia să pun sos de roșii peste Cous-cous, i-am stricat aspectul. Era și prea iute, mi-a ars stomacul și gîtul, fără să fi ghicit dinainte. Azi e o săptămînă de atunci și aproape m-am lăsat de fumat de cîteva zile și mănînc mai puțin, și fiindcă m-au otrăvit între 20 și 21 aprilie mai rău, cum voi scrie retrospectiv din notițele mele. Încă mai am diaree de atunci, deci trebuie spă nu mănînc. Și de vreo 2-3 săptămîni am amar în gură care nu cedează la Fiobilin și Triferment și deci trebuie să nu mănînc, poate mai am o șansă, altfel nu s epoate, dar dacă ei mă vor otrăvi din nou postul meu e degeaba.  Oricum, am mai slăbit și e tare bine fără țigări.

22 aprilie 2019 partea a doua

Din nou frînturi de adevăr și frînturi din gîndurile celor care mai intră peste gîndul meu.

Azi, pe Moșilor, au intrat din nou unii în engleză cu ideea categorică ”Spune-le că ea trebuie omorîtă. Nu a greșit absolut nimic toată viața.”
”Din nou cei din categoria veche: ”Ne-am făcut de tot căcatul. Toată lumea o să rîdă de noi. Nu o să ne mai respecte nimeni niciodată.” Indiferent de orice, ăștia nu s-au terminat din 2006-2007.
”Una dintre marile puteri ale lumii vrea să mori.” Aberații politice, nu am avut nicio legătură cu aceste idei sau cu politica. ”Ei s-au adîncit foarte mult în minciună și pentru ei nu mai există cale înapoi, de aceea te omoară.” ???
”E vorba de niște psihologi și medici infecți care te omoară. Ei nu pot înțelege nimic.”
”Pentru idioți nu contează decît că ești nevinovată și tu vorbești de valoarea ta sau drepturile omului sau dreptul la muncă sau studiu.”
”Tu nu ai înțeles la început că pentru oameni e exact invers. Tu credeai că, fiind nevinovată, nu te vor omorî, dar ei gîndesc invers, că e rușine că te-au judecat greșit sau că au fost păcăliți despre tine și de aceea te omoară.”?? Nu, nu e adevărat. Posibil ca unii oameni sau aproape toți să fie imorali la un moment dat, dar nu e caracteristică general-umană.
”oamenii au fost și sînt păpușile noastre, noi la început am crezut că și tu ești ca ei și nu am înțeles ce ești tu.”
”Tu ești cel mai bun om care a existat vreodată, dar oamenii cred despre tine exact opusul a ceea ce ești.”
”o crimă așa monstruoasă și nimeni nu reacționează”. Nici nu trebuie să reacționeze nimeni. La ce mi-ar folosi reacția lor? La ce bun analrhia și dezordinea? Nimeni nu trebuie să răzbune moartea nimănui niciodată și eu sînt încă în viață! Normal e să fie adevărul succint recunoscut, să fiu acceptată cum am spus din 84, să trăiesc ca om liber, într-adevăr meritam, cum ma cerut din 84, atît dreptul la muncă cît și dreptul la studii superioare, cum au zis psihologii și medicii că nu am. M-au respins toți și în mod direct, deși au fost foarte puțini oameni în realitate în viața mea, inclusiv în ultimii ani. Dar simplu poate fi adevărul, putea oricînd în trecut să fie. Eu nu m-am schimbat deloc, doar am mai îmbătrînit.
”Ei, neînțelegînd că tu ești geniu, te-au tratat drept putere politică în care loveau.” Repet, nu am avut nicio legătură cu politica, nu aveam cum, fiind un om total singur și sărac și prea inteligent cu adevărat pentru iluzii sau delir politic. Este foarte simplu de înțeles că orice geniu are și o anumită componentă sau ”putere” politică. Ei au inventat că porcii m-au folosit pentru ideile lor politice sau pentru puterea lor politică sau numai pentru gunoiul lor de manipulare a opiniei publice, inclusiv politic. Dar e greșit evident, chiar dacă așa ar fi fost, că nu mă puteau accepta din cauza asta, nu era nicio problemă, puteam primi libertatea și dreptul, repet, la muncă și studii, pînă nu era prea tîrziu. Eu chiar am avut și creativitate ca intelectual, dar ei au refuzat absolut totul, nu am avut nicio șansă. Poeziile mele nu au fost bune deloc, dar era evident că eram izolată de moarte în mod forțat, că scriam sub tortură și otravă grea și că în realitate puteam mult mai mult. E simplu - orice geniu are, ca personalitate și o latură politică. Și Iorga, ca geniu istoric a avut, dar și Victor Hugo sau orice geniu literar. Îndrăznesc să spun că și geniile care funcționează mai mult în alte sisteme de semne și limbaje, matematice sau altele, tot au și ei latura politică a personalității, chiar dacă nu urmăresec știrile în mass media. Dar de fapt orice om inteligent peste un anumit nivel al intelectului are și o latură social-politică. Eu eram evident binele, nu aveau de ce să mă omoare.
”O femeie săracă nu poate fi doamnă.” Asta în engleză. Unul în română zice atunci că ”Au reînviat toate credințele greșite.” ”Și vor dispărea cu moartea ei?” ”Nu, ea a fost numai ceea ce e bun”. Dacă într-adevăr au reînviat toate credințele greșite sau s-au adîncit, e logic că nu vor dispărea cu moartea mea.
”tu te vei sinucide anul ăsta, fiindcă nu există niciun om care să te vrea.” Nici nu avea cine, încă din 84.
Oamenii au reacționat față de mine prin aberații post-factum. De pildă azi zicea unul ”Nu trebuiau să refuze asmenea femeie.” De aici poate apărea moda ideii de a refuza un om sau altul. Așa au inventat mai demult ideea unui program de reeducare în care eram, a unei condamnări, etc. În realitate, ei pleacă de la fapte reale destul de crude pe care apoi le interpretează și le vor băturte în cuie legat de viața mea, deși nu era deloc necesar ca ele să rămînă așa. La fel cum nu e și nu era necesar să mă omoare nimeni. Încă din copilărie erau extrem de săracă și atunci ei au zis că au inventat că sărăcia familie mele era de ”fațadă”, mai apoi, din 84, de la 13 ani, eram supusă unui tratament monstruos din partea părinților și ei mi-au zis că au inventat că eu eram nebună sau pedepsită, ca să justifice așa violențe și faptul că nimeni nu mă ajuta. era exact ca și acum, nici acum nimeni nu ”mă vrea”, cum zic ei, și abuzurile pot fi și acum dovedite. În continuare ei zic că oamenii au inventat mii de minciuni pentru a jusitfica fiecare lucru rău care a fost făcut asupra mea. Unii zic că eu scriam mereu adevărul, dar și ce e bun și frumos, nu doar legat de mine însămi, ci în general și că unii oameni răi inventau altă și altă minciună legat de orice adevăr spus de mine.
”Tu ai fost un om singur care a fost supus din 84 unui tratament de exterminare.” ”Nimeni nu are încredere într-un om chinuit o viață întreagă, de aceea toți de lovesc și vor să mori, crezînd că răul din viața lor e din cauză că tu ai înnebunit dincauza otrăvii etc.” Era de ajuns să mă accepte, că nu ar mai fi fost nici otrava. Eram și tînără. Puteam dovedi că am avut mereu intelectul bun și într-adevăr, evident, un caracter perfect și frumos - lucru care rezultă pentru cei inteligenți chiar și numai din ceea ce am scris pe blogurile mele. Desigur, am avut și am, un suflet extrem de frumos și bogat, dar acest lucru nu poate fi dovedit, fiind o percepție subiectivă. Dar era un lucru foarte util în muncă și relația cu ceilalți, lucruri care mi-au fost refuzate. Pot doar să spun că e vorba de mine însămi, nu de alte ”spirite” sau lucruri din cărți, și că e ceva extrem de bun și frumos, luminos, a fost unul dintre motivele faptului că nu m-am sinucis (așa cum spuneau unii că ar fi fost normal), și am sperat că oamenii se vor trezi la realitate și gînd bun și omenie. În plus, într-adevăr, nu am avut nici cea mai mică greșeală și niciun gînd rău toată viața și am făcut tot ce putea fi bun. În aparență am avut doar 2 sau 3 momente în care am greșit toată viața, în ciuda torturii și otrăvii, dar nici acelea nu au fost decît minciuna altora în realitate.
Mi se spune că oamenii au fost toți îndobitociți și au ajuns să delireze că e bine să mă omoare. Sau că eu aș fi greșit ceva etc.
Cel mai rău lucru care mi s-a întîmplat azi e că au încălzit din nou puternic caloriferele, după cîteva zile mai bune, deși erau 17 grade Celsius după masa la termometru stradal, oricum clar era cald.
”A fost un război înfiorător.” De mult au fost și ăștia. Nu a fost niciun război.
”mama ta nu se mai poate trezi.”
”cei răi te-au avut în mînă de la început și te-au masacrat monstruos și lumea toată i-a crezut pe ei”
Mai demult spuneau: ”ea e un bastard periculos care trebuie eliminat.”
”Tu ai fost tot ce e mai bun și ei cred că tu ești răul.”
”Toți oamenii buni, cu excepția celor care au fost corupți, au fost omorîți sau distruși, tu ești ultima.”
”Oamenii buni nu sînt acceptați decît dacă sînt destul de proști să fie uneltele celor răi.” Asta înseamnă că nu mai sînt buni.
Întreaga lume a înnebunit” ”Nu, oamenii au fost întotdeauna nebuni.” Păreri contrarii și extreme. Același lucru.
”Tu nu ai avut parte de nimic toată viața din cauza bărbatului care și-a bătut joc de tine cînd aveai 17 ani. ” ”Reputația lui etc.” Aiurea, nu e adevărat.

22 aprilie 2019

22 aprilie 2019
Unul dintre motivele pentru care am scris despre o parte din tortura zilnică asupra mea pe facebook, ca și despre capacitatea mea intelectuală sau caracterul sau sufletul meu a fost faptul că am fost izolată complet fără nicio vină, în mod forțat, fără niciun delir sau alt defect psihologic, fiind un om normal. Am fost respinsă în mod abuziv și din grupurile pentru pacienți psihiatrici, exact cum am povestit, și am încă dovezi. Unii intrau peste gîndurile mele cu ideea că nu am cum să fiu acceptată acolo deoarece sînt un om normal. Am fost respinsă și din grupuri pentru persoane cu handicap motor sau psihic. Desigur, pentru un om normal, e greu să stea atît de mulți ani complet singur, și încă pot dovedi că încă mai sînt un om normal. Dacă aș fi avut parte în viață să ascult măcar oamenii vorbind în jurul meu, dacă aș fi avut dreptul la muncă sau la studii, atunci aș fi vorbit ceea ce e necesar - cîteva vorbe zilnic - și în mod cert nu m-aș fi plîns de necazuri cotidiene, fiindcă am fost o femeie cu mult bun simț și prea inteligentă pentru a mă lamenta. E adevărat că nu am avut niciodată vreun confident, dar nu simțeam această nevoie, izolarea doare în primul rînd, nu faptul că nu ai cui să îți spui păsurile. Nevoia de comunicare e un lucru normal, mai ales după mulți ani de izolare. Aproape 35 în total. deci clar toți vor/vreți să mă omor, este un lucru dovedibil, dar e greșit. Totuși am ținut și încă țin mult la oameni și mi-a plăcut mereu să îi ascult cu toate cele ce au ei de povestit. În copilărie și o parte din anii 1984-1988 ei aveau încredere în mine și eram tratată frumos de toată lumea. Un alt motiv este mărturia asupra unor abuzuri grave și a unei crime josnice asupra mea, inlcusiv prin otravă - fapt ce m-a determinat în final să scriu și despre faptul cîă am fos tun om perfect, ceea ce a fost și e adevărat. Un al treilea motiv e faptul că nu aveam ce face, trebuia să scriu adevărul, în eventualitatea că există oameni buni și inteligenți care să mă accepte, rupînd cercul vicios al nebunilor și oamenilor răi care mă torturează în ”închisoare” din 1984. Un al patrulea motiv este faptul că eram un om perfect capabil de muncă intelectuală și fizic aptă de deplasare și efortul necesar, mai ales pînă anul trecut, și, prin mărturia mea, lăsam o urmă certă despre faptul că sînt un om bun, perfect normal și destul de inteligent pentru diferite munci și chiar studii superioare - nu era prea tîrziu defel, colegele mele de generație au fost acceptate și eu am dat dovadă că sînt în stare de diverse activități, chiar și numai prin relatările mele, orice om cu adevărat inteligent poate observa că ele sînt dovada vie a capacităților mele reale și chiar a nevinovăției mele, dacă luăm în considerare gîndurile idioate ale celor care intră mereu peste mintea mea cu ideea că oamenii m-au condamnat la moarte fiind considerată nebună sau vinovată de nu știu ce. Oricum aveam datoria morală să spun tot adevărul, atît față de mine, cît și față de lume în general și aș fi fost blamată dacă nu aș fi spus - cum unii intrau și ziceau ”da tu de ce nu ai spus?” Aceste gînduri ale lor nu m-ar fi împiedicat defel în munca intelectuală sau studiu, ba chiar ar fi dispărut treptat, ba chiar nu ar fi fost, fiindcă această agresivitate a lumii e declanșată mai mereu asupra victimelor de acest gen și femeilor sărace și singure, asupra sclavelor de fapt, era absolut cert de ajuns să am dreptul la muncă și studii și de a avea familie. Ei spun că eu am fost mereu respinsă fiindcă am fost băgată cu forța la balamuc în tinerețe, nu din alte motive, deși eu puteam dovedi clar că nici atunci și nici acum nu am avut probleme psihice și că meritam libertatea, nefiind afectată intelectual sau afectiv de tortură și de nebunia altor oameni.
Azi am reușit să fac din nou curățenie în cele două camere ale mele și să spăl pe jos în baie, bucătărie și holuri. Nu a fost chiar de mult cînd am făcut curat și IAR s-au adunat fișicuri și gheme de praf unde dorm, în condițiile în care:
1. ferestrele mele nu sînt spre bulevard, ci spre locul din spatele blocului, cu ceva mai puțin praf
2. în zilele trecute nu am ținut mult geamul deschis și mai mult noaptea și era și atmosfera mai curățată de ploi
3. în cealaltă cameră a mea nu s-a strîns praf decît foarte puțin
Am mai pățit și așa. Atașez poze cu praful și cu covorul curat după ce am aspirat, cu mențiunea că era și mai mult praf, dar am fotografiat după ce am șters puțin.
Încă de cînd am venit în acest bloc am fost torturată mai rău ca în primele două blocuri, dar puteam dovedi că fusesem monstruos torturată și în primele două și că fusesem otrăvită, fără nicio greșeală din partea mea. Aici tortura groaznică cu zgomote încă de la început, în primii ani - mirosul oribil de la vecini în jurul chiuvetei la bucătărie, plus la ghenă sau pe hol substanțe oribile vărsate, părul pe pervaz aruncat de ei cum am mai pus poze pe facebook, gurile de aerisire deschise în lipsa mea și zgomotul noapte de noapte la baie ca de otravă (asta nu pot proba, dar m-au obligat să am guri de aerisire cînd alții nu au), zgomotele hidoase ale huliganilor în curtea blocului, mînjirea cu scîrnă a obiectelor mele sanitare din baie, pe care le tot spălam des fără rezultat - acum ele nu mai sînt mînjite defel de cîțiva ani și praful care se aduna în fișicuri sau gheme după numai o săptămînă de cînd făceam curat, încă din primii ani ai șederii mele aici. În mod urît chiar lîngă pat, ca să respir mai greu, poate tot ceva intenționat făcut de vecini (cei de sus de exemplu vin mereu la bucătărie cînd merg eu acolo și fac des zgomote urîte) etc. De asemenea am fost otrăvită alimentar și prin lichide, ceea ce fusese clar de multe ori. Ei au inventat că oamenilor li s-a spus că eu eram o femeie murdară și leneșă cînd de fapt era invers și că ei făceau mizerie ca să creadă proștii că eu nu fac curat. Alții spuneau că eu eram mereu spurcată, fiindcă așa procedează ei cu labagiii, deși nu eram și nu fusesem labagiu. Într-o vreme scuipau foarte multe aberații, inclusiv că lumea credea că eram curvă.
Pe facebook m-am plîns în ultima vreme 20-21 aprilie de necazuri posibil din cauza vreunei otrăvi și am primit 2 inimioare și un comentariu dinpartea Adelinei Fleva ”Doamne ajută”. Acest lucru e mai bun decît nimic, îi mulțumesc, dar poate fi greșit interpretat de mine sau de alții ca un fel de complacere - ce să ajute Dumnezeu? Mai ales în condițiile în care intră tot felul de nebuni peste mintea mea cu ideea că trebuie să mă omoare. Inclusiv există unii care fac pe popii pentru a îi păcăli pe proști despre mine și repetă în mod stereotip ”Doamne ajută” sau ”Sînt popă bătrîn, dar nu am mai văzut...” Și lasă frazele netermintate ca să se agațe proștii cu delirul lor despre mine.
În dățile trecute cînd am făcut curat era de circa 4-5 ori mai mult praf în dormitor și în lada patului decît acum, dar am ajuns să explic abia acum. Oricum am spus de la început. Posibil și compoziția prafului e toxică (oricum praful este toxic), fiindcă iar îmi ard obrajii și s-au înroșit.