Unul dintre motivele pentru care am scris despre o parte din tortura zilnică asupra mea pe facebook, ca și despre capacitatea mea intelectuală sau caracterul sau sufletul meu a fost faptul că am fost izolată complet fără nicio vină, în mod forțat, fără niciun delir sau alt defect psihologic, fiind un om normal. Am fost respinsă în mod abuziv și din grupurile pentru pacienți psihiatrici, exact cum am povestit, și am încă dovezi. Unii intrau peste gîndurile mele cu ideea că nu am cum să fiu acceptată acolo deoarece sînt un om normal. Am fost respinsă și din grupuri pentru persoane cu handicap motor sau psihic. Desigur, pentru un om normal, e greu să stea atît de mulți ani complet singur, și încă pot dovedi că încă mai sînt un om normal. Dacă aș fi avut parte în viață să ascult măcar oamenii vorbind în jurul meu, dacă aș fi avut dreptul la muncă sau la studii, atunci aș fi vorbit ceea ce e necesar - cîteva vorbe zilnic - și în mod cert nu m-aș fi plîns de necazuri cotidiene, fiindcă am fost o femeie cu mult bun simț și prea inteligentă pentru a mă lamenta. E adevărat că nu am avut niciodată vreun confident, dar nu simțeam această nevoie, izolarea doare în primul rînd, nu faptul că nu ai cui să îți spui păsurile. Nevoia de comunicare e un lucru normal, mai ales după mulți ani de izolare. Aproape 35 în total. deci clar toți vor/vreți să mă omor, este un lucru dovedibil, dar e greșit. Totuși am ținut și încă țin mult la oameni și mi-a plăcut mereu să îi ascult cu toate cele ce au ei de povestit. În copilărie și o parte din anii 1984-1988 ei aveau încredere în mine și eram tratată frumos de toată lumea. Un alt motiv este mărturia asupra unor abuzuri grave și a unei crime josnice asupra mea, inlcusiv prin otravă - fapt ce m-a determinat în final să scriu și despre faptul cîă am fos tun om perfect, ceea ce a fost și e adevărat. Un al treilea motiv e faptul că nu aveam ce face, trebuia să scriu adevărul, în eventualitatea că există oameni buni și inteligenți care să mă accepte, rupînd cercul vicios al nebunilor și oamenilor răi care mă torturează în ”închisoare” din 1984. Un al patrulea motiv este faptul că eram un om perfect capabil de muncă intelectuală și fizic aptă de deplasare și efortul necesar, mai ales pînă anul trecut, și, prin mărturia mea, lăsam o urmă certă despre faptul că sînt un om bun, perfect normal și destul de inteligent pentru diferite munci și chiar studii superioare - nu era prea tîrziu defel, colegele mele de generație au fost acceptate și eu am dat dovadă că sînt în stare de diverse activități, chiar și numai prin relatările mele, orice om cu adevărat inteligent poate observa că ele sînt dovada vie a capacităților mele reale și chiar a nevinovăției mele, dacă luăm în considerare gîndurile idioate ale celor care intră mereu peste mintea mea cu ideea că oamenii m-au condamnat la moarte fiind considerată nebună sau vinovată de nu știu ce. Oricum aveam datoria morală să spun tot adevărul, atît față de mine, cît și față de lume în general și aș fi fost blamată dacă nu aș fi spus - cum unii intrau și ziceau ”da tu de ce nu ai spus?” Aceste gînduri ale lor nu m-ar fi împiedicat defel în munca intelectuală sau studiu, ba chiar ar fi dispărut treptat, ba chiar nu ar fi fost, fiindcă această agresivitate a lumii e declanșată mai mereu asupra victimelor de acest gen și femeilor sărace și singure, asupra sclavelor de fapt, era absolut cert de ajuns să am dreptul la muncă și studii și de a avea familie. Ei spun că eu am fost mereu respinsă fiindcă am fost băgată cu forța la balamuc în tinerețe, nu din alte motive, deși eu puteam dovedi clar că nici atunci și nici acum nu am avut probleme psihice și că meritam libertatea, nefiind afectată intelectual sau afectiv de tortură și de nebunia altor oameni.
Azi am reușit să fac din nou curățenie în cele două camere ale mele și să spăl pe jos în baie, bucătărie și holuri. Nu a fost chiar de mult cînd am făcut curat și IAR s-au adunat fișicuri și gheme de praf unde dorm, în condițiile în care:
1. ferestrele mele nu sînt spre bulevard, ci spre locul din spatele blocului, cu ceva mai puțin praf
2. în zilele trecute nu am ținut mult geamul deschis și mai mult noaptea și era și atmosfera mai curățată de ploi
3. în cealaltă cameră a mea nu s-a strîns praf decît foarte puțin
Am mai pățit și așa. Atașez poze cu praful și cu covorul curat după ce am aspirat, cu mențiunea că era și mai mult praf, dar am fotografiat după ce am șters puțin.
Încă de cînd am venit în acest bloc am fost torturată mai rău ca în primele două blocuri, dar puteam dovedi că fusesem monstruos torturată și în primele două și că fusesem otrăvită, fără nicio greșeală din partea mea. Aici tortura groaznică cu zgomote încă de la început, în primii ani - mirosul oribil de la vecini în jurul chiuvetei la bucătărie, plus la ghenă sau pe hol substanțe oribile vărsate, părul pe pervaz aruncat de ei cum am mai pus poze pe facebook, gurile de aerisire deschise în lipsa mea și zgomotul noapte de noapte la baie ca de otravă (asta nu pot proba, dar m-au obligat să am guri de aerisire cînd alții nu au), zgomotele hidoase ale huliganilor în curtea blocului, mînjirea cu scîrnă a obiectelor mele sanitare din baie, pe care le tot spălam des fără rezultat - acum ele nu mai sînt mînjite defel de cîțiva ani și praful care se aduna în fișicuri sau gheme după numai o săptămînă de cînd făceam curat, încă din primii ani ai șederii mele aici. În mod urît chiar lîngă pat, ca să respir mai greu, poate tot ceva intenționat făcut de vecini (cei de sus de exemplu vin mereu la bucătărie cînd merg eu acolo și fac des zgomote urîte) etc. De asemenea am fost otrăvită alimentar și prin lichide, ceea ce fusese clar de multe ori. Ei au inventat că oamenilor li s-a spus că eu eram o femeie murdară și leneșă cînd de fapt era invers și că ei făceau mizerie ca să creadă proștii că eu nu fac curat. Alții spuneau că eu eram mereu spurcată, fiindcă așa procedează ei cu labagiii, deși nu eram și nu fusesem labagiu. Într-o vreme scuipau foarte multe aberații, inclusiv că lumea credea că eram curvă.
Pe facebook m-am plîns în ultima vreme 20-21 aprilie de necazuri posibil din cauza vreunei otrăvi și am primit 2 inimioare și un comentariu dinpartea Adelinei Fleva ”Doamne ajută”. Acest lucru e mai bun decît nimic, îi mulțumesc, dar poate fi greșit interpretat de mine sau de alții ca un fel de complacere - ce să ajute Dumnezeu? Mai ales în condițiile în care intră tot felul de nebuni peste mintea mea cu ideea că trebuie să mă omoare. Inclusiv există unii care fac pe popii pentru a îi păcăli pe proști despre mine și repetă în mod stereotip ”Doamne ajută” sau ”Sînt popă bătrîn, dar nu am mai văzut...” Și lasă frazele netermintate ca să se agațe proștii cu delirul lor despre mine.
În dățile trecute cînd am făcut curat era de circa 4-5 ori mai mult praf în dormitor și în lada patului decît acum, dar am ajuns să explic abia acum. Oricum am spus de la început. Posibil și compoziția prafului e toxică (oricum praful este toxic), fiindcă iar îmi ard obrajii și s-au înroșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...