7-9 mai

din gîndurile lor, acum într-adevăr rare:
”X (nu spun numele) e la a 4-a incarnare și tot nu a înțeles că tu ești binele.”
Dacă ar fi adevărată povestea cu incarnările, repet, dacă, atunci e foarte clar că eu am fost numai binele și că nu aveți de ce să mă omorîți. E o chestiune logică. Oroicum, dacă nu e adevărat, tot e perfect clar că nu trebuie să mă omoare și că am fost binele și normalitatea mereu.
”Ei nu văd tabloul de ansamblu, de aceea cred ei așa.”
”Toți oamenii buni au devenit unelte docile ale celor răi.”
”Europa se naște și crește și piere odată cu tine.” Exclus, nu e adevărat, așa cum cred unii nebuni că eu aș fi Europa.
”Francezii sînt cei mai porci, au înțeles totul și nu vor să te ajute.” Fals, nu am nicio legătură cu politica, dacă ar fi înțeles acest om, nu ar fi vorbuit așa.
”Nemții abia acum încep să se trezească și te vor lovi din nou foarte tare.” Nu au de ce, acest om spune de asemenea aberații.
Absolut toate ideile lor politice sînt minciuni pe care le leagă de viața mea. Au și au avut foarte multe și din acestea.

Un fel de apologeți ai torturii declamă:
”Tu ai fost un om torturat și otrăvit, Cristina, îți dai tu seama ce înseamnă asta?” Nu e un motiv să mă omoare sau să continue să otrăvească etc.
”Tu ai fost considerată copil bătrîn și tu erai de fapt copil 100%”
”Tu, Cristina, care ești un om bun și curat, ești considerată gunoi din cauză că porcii mint despre tine.”
Pe scurt, teoria incarnării, din ce am intuit eu, e următoarea: datorită organizării materiei, vieții, informației etc. se întîmplă că eu aș aduce la viață oamenii și i-aș ajuta să progreseze, să se organizeze etc., deci rolul meu e prestabilit și bun, dar proștii cred mereu răul. Eu sînt torturată monstruos de moarte și ei nu mă acceptă deloc (oamenii). Toți sînt nebuni și trăiesc în lumea lor. La prima incarnare intelectul lor e la forța maximă și viața la fel, dar sînt mai degrabă respinși. Ei mor apoi și se reincarnează datorită faptului că nu pot înțelege adevărul despre realitate în general, cu toate compartimentele culturii omenești, și de asemenea ei nu pot înțelege adevărul despre mine decît parțial. (De aceea unii cred că adevărul despre mine trebuie ascuns, fiindcă i-ar omorî definitiv) Dar ei oricum uită mare parte din ce știau cînd mor, între vieți. La următoarele incarnări intelectul lor e redus, progresiv, de la o incarnare la alta și pot urca pe scara socială și pot să îmi facă și mai mult rău. Eu sînt singura care moare definitiv, ei toți renasc, în altă viață, respectiv altă femeie/bărbat. Unii spun că e logic că în locul meu va fi tot o femeie, dar eu nu am intuit logica aceasta a lor decît parțial. În concluzie toți sînt nebuni mereu în istorie și mereu ei cred răul despre mine, fără motiv.
Iar au intrat ăia care spun că proștii mă omoară fiindcă nu pot înțelege de ce nu m-au ”înfrînt” și de ce sînt singura care nu poate fi înfrîntă etc. Ceilalți spun că, dimpotrivă, cei care înțeleg totul devin nemuritori, nu mor și nu se mai reincarnează.
”Ceea ce face o-menirea asupra ta e cea mai monstruoasă crimă din istorie.”

iar mă bombardează cu idei repetate de mult timp:
”ea încă nu știe totul, la sfîrșit vor băga gaze toxice peste tot” (idee aproape nouă)
”lumea a încăput în mîinile unor porci infecți care își bazează sistemul tot pe corupție”
”cei de pe facebook nu au înțeles, fiindcă, dacă ar fi înțeles, tu ai fi fost azi departe” (idee nouă, de azi)
”România e o țară de nebuni infecți care vor toți să te omorîm și să mușamalizăm totul” (idee veche, exprimată diferit)
”iartă-mă, Cristina ”
”îmi pare rău de ea”
”Ție ți-au făcut prea mult rău și e adevărat că tu erai încă în stare de muncă etc., și nu ai fost niciodată nebună, dar nimeni nu te-a ”vrut”, fiindcă ți s-a făcut prea mult rău.”
”mi s-a spus adevărul, nu e nebună și a fost într-adevăr perfectă” (în engleză)
”tu ești un om total izolat și fără suport social și ești f_tă de o lume întreagă, deși nu ai greșit nimic.”
”ei cred/credeau că tu ești un om care trebuie eliminat” (pentru bunul mers al societății)
”eu am greșit cînd eram tînăr, credeam că oamenii nevinovați sînt ceva rău”( ei nefiind la fel ca ceilalți ”păcătoși” și mincinoși din societate) idee nouă
”pe tine nu te lasă să faci nimic.”
”tu ești singurul om bun și singurul om normal și ei nu vor să te lase să mori”
”niciun cimitir nu vrea să te primească”

”tu ești singurul om despre care oamenii cred răul dintru bun început, fără să știe nimic despre tine.”
Au năvălit iar cei care adesea spun idei legate de mama mea. E adevărat că și în ultimii ani ea mă lovea aberant și juca un teatru urît dacă eu mă simțeam mai rău. Nu știu de ce ea lovește așa, aparent ca să mă apere (?) în fața societății care ea e de fapt de vină de crima asupra mea.
Ei spun mereu peste mintea mea că oamenii nici nu au înțeles măcar că mama e răul și eu binele, deși e evident că de fapt societatea mă omoară, din 84.
Ei zic că mama e un monstru extrem de egoist și rău și că e protejată de alți monștri care îi omoară pe toți cei care înțeleg natura ei rea și vicleană.
Alții zic că oamenii toți nu sînt vinovați, ci au fost manipulați de mama să mă omoare, că ea e monstrul din spatele scenei. (!)
Mereu se găsesc să spună că oamenii cred în mama fiindcă i-a păcălit pe toți și în mine nu crede nimeni și toți cred că eu sînt nebună. Alții zic că oamenii mă resping pur și simplu fiindcă mama a fost/este un monstru rău.
”mama ta e o femeie infatuată și proastă care vrea să te omoare”
în definitiv ea e singurul meu moștenitor, dacă ar fi să luăm drept bune sfaturile anchetelor din romane polițiste, care mereu sau aproape mereu identifică criminalul în acest mod, dincolo de tot camuflajul sub alte mobiluri ale crimei și de toată nebunia anturajului victimei. Singura care ar avea interesul să mor.

alții ziceau că mama mea e total nebună și nu are nicio vină și că Bucureștiul și România vor să mă omoare de la 13 ani prin intermediul părinților mei nebuni, mai ales prin mama.
au inventat aberații hidoase că, deși eu sînt mult mai inteligentă și binele, ei o preferă (??) pe mama, fiindcă proștii cred că cei răi sînt mereu mai deștepți.
”pe mama ta au îndobitocit-o complet”
”lașilor” (!!)
”A intrat unul care zice lașilor legat de ideea că unii spun anumite adevăruri despre mama ta, deși e evident că tu ești un om bun și sărac și călcat în picioare o viață întreagă, e evident că mama ta era agresorul violent și promitea tot răul din 84, e evedent că tu nu ai avut niciodată vreo putere și ei consideră lașitate ceea ce e pe dos, respectiv adevărul despre tine într-o lume infectă care așează minciuna cea mai grețoasă deasupra adevărului.” (cam așa ceva, mai mult concluzia)

Din nou
”O lume întreagă rîde de noi” Au de mult obsesia asta, de 10 ani cel puțin, și leagă ideea de viața mea.
”E monstruos, tu ești numai binele și toată lumea crede că tu ești răul”
”Nimeni nu pedepsește pe nimeni niciodată, dar idioții așa cred. Proștii nu pot înțelege nici măcar sărăcia, adică faptul că există oameni săraci și oameni bogați. Tu ai fost foarte săracă și ei au crezut aberația că tu ești pedepsită. Așa fac ei de cîte ori văd un lucru foarte nedrept. Își imaginează că omul acela a greșit ceva și că e pedepsit de alții sau de Dumnezeu”

Am fost azi la poșta de la Ștefan cel Mare, la Lizeanu, să îmi iau pensia de 640 de lei. Deoarece era scris la ghișeu că persoanele cu handicap au prioritate, am cerut să mi se dea pensia înaintea celor din coadă. Așa era corect, conform celor sccrise. Casiera nu mi-a spus că nu vrea, deci m-a acceptat, dar a întîrziat mai mult cu banii mei, pînă cînd a schimbat/controlat/curățat rotițele ștampilei. Am luat banii, am mulțumit, și m-am gîndit să mulțumesc și oamenilor de la coadă, dar m-am oprit, cu gîndul că poate asta îi va întărîta acest semn sincer de respect și apreciere și mulțumire, fiindcă în trecut aproape mereu pățeam așa cînd manifestam iubire sau respect și dragoste curate și totdată mereu pățeam așa, adică eram apostrofată de oameni agresivi la cozi, deși nu greșeam nimic. Am dat să plec și oamenii de la coadă m-au luat la rost - vreo 2-3 dintre ei, unul cu ideea că și el a fost disponibilizat pentru nu știu ce și el nu trece peste rînd, deși omul părea destul de zdravăîn fizic. Altă persoană s-a luat de mine că ea are 79 de ani, alta cu veșnicul ”poate și noi ne grăbim”. eu nu mă grăbeam, dar văzînd anunțul de prioritate, am crezut că e normal să cer să întru în față, avînd aproape 50 de ani, boală de inimă și altele, și lipsindu-mi un picior, fiind obeză, ceea ce face ca mersul pe jos să fie mai simplu, dar statul în picioare mai mult timp dureros.
Cînd oamenii m-au luat la rost am îngăimat cîteva cuvinte și am spus acel mulțumesc pe care nu îl spusesem ca să nu îi întărît. Ei nu aveau cum să înțeleagă că e ceva sincer, oricum m-ar fi agresat. Fiind un om singur toată viața, eu de mult timp am simțit un infinit respect față de oameni și imensa bucurie de a îi vedea și auzi măcar oe stradă. Este o nevoie bazală a oricărui om, pînă și psihologii recunosc asta.
Casiera de la poștă, care o respectă pe mama, vorbind afabil și familiar și zîmbitor cu ea, și pe mine nu, m-a luat la rost în final pe mine în oficiul poștal, deși eu nu aș fi făcut scandal, conform prinicpiului pe care l-am văzut mereu pus în practică și anume că vina se aruncă asupra victimei, nicioidată asupra agresorilor.
În anii 80, în adolescență, mama obișnuia să între nesimțită peste rînd la cozi, luîndu-mă cu ea, pregătită cu pachețelul cu săpun sau țigări sau cu cafea etc. Mai mulți oameni făceau așa, nu doar ea. Eu nu am intrat peste rînd niciodată, stăteam mereu la cozi chiar dacă alții intrau înaintea mea și ei zic că de aceea eram considerată proastă, printre alte motive. Eu nu m-aș fi putut simți bine trecînd peste rînd, dar, fiindcă respectam oamenii și regulile, eram adesea ținta agresivității celorllați, care insinuau că eu nu respectam regulile, deși ei erau cei care stricau rîndul, nu eu. Apoi, după căderea comunismului, pentru mine cozile au fost mereu la fel și oamenii mereu m-au acuzat tot pe mine, fără nicio vină.

Știu ce spuneți - că probail oamenii aceia erau agresivi cu mine din cauza frustrărilor lor intime, dar eu spun că e din cauza prostiei și răutății, fiindcă eu de exemplu, în 48 de ani de viață am avut foarte multe frustrări încontinuu, dar nu am fost niciodată agresivă cu un alt om.
”Tu ai suferit 35 de ani fără nicio grteșeală și ei nici acum nu au înțeles.”
”Oamenii nu te respectă, tu nu impui respect” pe de altă parte mereu au spus că numai cei cu bani sînt respectați și că toți handicapații sînt disprețuiți.
”Tu ești un om fără nicio pată, otrăvit de niște porci.”
”Este aptă fizic, dar inaptă psihic.” Cum adică, ce crede acest om și de ce mă scuipă cu aceste vorbe urîte? ”Ei nu știu nici ce e psihicul, nici ce e aceea inapt psihic, dar așa li s-a spus despre tine și ei cred mereu ceea ce li se spune.

Ei au multe propoziții pe care, cum poate ați înțeles, le repetă de 14 ani aproape. Una dintre ele e ”spune-le că e imposibil” Am întrebat ce este, ei sugerează doar că oamenii, care evident m-au respins complet (dar poate mă vor accepta, spun eu) vor să mă omoare de tot, după tot ce a fost, și ei se chinuiesc să mă omoare și nu pot deodată și atunci ei spun acea propoziție.
Ei zic că eu de ”data asta” am fost cu adevărat perfectă, dar oamenii nu pot înțelege, chipurile datorită celor care au fost înaintea mea și au greșit. Eu știu sigur că dacă a fost cineva în locul meu înainte să mă nasc eu nu avea cum să fie altceva decît tot binele și inteligența bună și viața perfectă, dar e posibil ca ei să fi creat mituri negative și minciuni, cum au făcut clar și în viața mea și am explicat, și e evident și voi scrie și acel rezumat pe care doar l-am început și trebuia să îl scriu de la sfîrșitul lui februarie. Am venit din nou din Voluntari și desigur au început din nou să mă otrăvească, cum am și notat.
”Diferența dintre tine și ceilalți e că tu ești lovită în fieare zi, continuu, în timp ce ei sînt loviți doar din cînd în cînd.” Da, eu aproape zi de zi din 84 am fost lovită, cu excepția unor zile bune, dar numai înainte de 1988.

din nou aceleași aberații crude, care au mai fost:
”Și de ce nu îi dau o doză de otravă mare să moară, să scăpăm etc.?”
”nu se poate, ar fi șocul prrea mare pentru ceilalți, trebuie să o otrăvească lent”
”Oamenii consideră că trebuie să mori”
”Li s-a spus că odată cu moartea ta va începe o viață mai bună pentru ei și va fi o lume mai bună”
”oamenii nu știu nimic, cei care înțeleg adevărul sînt anihilați.”
”Nu e adevărat, nu sînt anihilați, se dau ei singuri la fund. Ei nici măcar nu înțeleg că e vorba de otravă, de exemplu.”
”el e un idiot înfect care te omoară fiindcă nu poate înțelege sistemul” (ce el?, cine?)
”tu într-adevăr nu ai avut nici cea mai mică greșeală o viață întreagă, nici în tinerețe.”
”dar oamenii cred întotdeauna răul, nimeni nu crede binele niciodată.”
”Cum îți explici faptul că ea, fiind un asemenea om, nu a reușit să convertească nici un singur om întreaga viață?”
Pe cine să fi convertit?
Ei zic că printre altele e și arsenic, fiindcă arsenicul miroase a usturoi. Nu știu, nici măcar nu am căutat. Ei zic că mi-au administrat foarte multă otravă, de mai multe feluri. Unele aveau efect clar de curarizare, altele etc.
”tu ești un om extrem de inteligent și te afli în lumea cea mai de jos. Ei nu te pot înțelege și nu au cum să te accepte, fiind proști. Proștii nu îi acceptă pe cei inteligenți niciodată.” ??
”tu ești cel mai bun om care a existat vreodată, Cristina, și ei te omoară.”
”ei sînt cei mai mari porci din istorie.”

bine dar ei omoară, cu ideea că nu mă acceptă sau nu mă vor. Torturează monstruos din 84, fără ca eu să fi fost vreodată incapabilă de viață sau nebună etc.

Alți nebuni spun că ei de 1000 de ani se chinuie să distrugă acești monștri care mă omoară pe mine. Cine sînt acei monștri, întreb eu? Poporul român. Vedeți? Sînt complet nebuni, cum și de ce să distrugă un popor? Poate voiau să spună altceva. Adevărul în cazul meu era evident și ei zic că de data asta au îndobitocit întreaga lume, că omenirea face o foarte mare greșeală și confuzie, că oamenii chiar cred că eu sînt altfel decît sînt, sau că trebuie să fiu omorîtă.

E evident, din cîte spun și ei, că oamenii proști interpretează totul în favoarea delirului lor, am avut dovezi, nu mai explic totul. Nu eu sînt nebuna și nu am fost niciodată proastă. Unii dintre ei se cred diavoli și demoni etc. De multe ori mi-au spus că aceia care mi-au făcut rău au devenit monștri și au înnebunit complet. O idee a lor era că România nu trebuie să se închine niciodată, că trebuie să rămînă neatîrnată. Cei răi și proști mereu trag concluzia că răul e superior, că cei răi sînt mereu deasupra, că cei răi sînt mai deștepți și că binele e un căcat. Că ei pot să obțină ”libertatea” prin crimă și lucruri rele. E fals, vă spun sigur. Mulți spun că tot ce au ei material - bogății și putere - e datorită răului și diverselor crime. Așa vor interpreta și moartea mea dacă voi muri asasinată, cum e vizibil. Am văzut cu claritate că ei mereu au interpetat în rău tot e era bun și că ei cred că așa trebuie să fie pentru perpetuarea sistemului sau pentru progres etc. Orice se va întîmpla ei vor interpeta din nou greșit, chiar dacă mor, așa cum au făcut cu tot ce a fost pînă acum. Eu nu am cum să îi scot din perspectiva greșită pe care o au asupra realității. Vă spun adevărul curat: e doar o interpetare, e o eroare de gîndire, mă întreb dacă puteți vedea că am dreptate. Ei vor să mintă din nou despre moartea mea și să o ia de la capăt cu alt martir, au mai zis și asta. Dar toate credințele lor sînt greșite. E exact invers, dar, repet, orice s-ar întîmpla, ei pot și vor interpreta invers.
”întotdeauna e aceeași poveste, Cristina”
”familia ta e o familie de idioți nebuni.”
Nu familia mea mă omoară, nu familia mea mă persecută în toate cele. Ei sînt doar o părticică.

”Oamenii sînt complet nebuni întotdeauna, Cristina. Ei practic nu judecă. Ei cred că știu și de fapt nu știu nimic. Despre tine li se spune mereu aceeași minciună.”
Știu, ei gîndesc prin contiguitate, prin molipsire și transmitere de la unul la altul și își imaginează că ei înșiși gîndesc. Normal că am observat singură asta și am înțeles chiar și mai mult. Dar uneori mi se pare trist că ei au toate aceste deliruri (că sînt multe, nici nu le-am scris practic decît foarte puțin) referitor la mine. Absolut sigur nu am fost eu sursa nebuniei lor, am gîndit corect și nu m-am autoînvinovățit deloc.

”tu ai cerut extrem de puțin întreaga viață și ei nu au vrut să îți acorde nici acel puțin. Încă de la început au vrut să te omoare.” Da, cu încăpăținare, și au inventat că eu eram încăpățînată !
”în trecut, eu au fost pedepsiți pentru faptul de a fi masacrat monstruos pe cea dinaintea ta. De data asta ei au fost recompensați.”
”ei nu se vor trezi niciodată și nu vor înțelege absolut niciodată” Știu, normal că știu asta de mult.

”Noi am sperat că, de data asta, ei se vor trezi.” Nu știu cine sînt aceștia și nici ce sperau.
”eu am sperat că măcar cînd vei ajunge la maturitate te vor respecta sau te vor lăsa în pace.”
”Tu ai fost omorîtă în văzul lumii întregi și nimănui nu i-a păsat și nu îi pasă.”
”Ei de la început gîndeau: totul pentru noi, nimic pentru tine.”
Eu nu am fost omorîtă, încă sînt în viață. Azi au venit din nou maree de mașini și oameni pe strada mea, ca și ieri și de mii de ori în ultimii 13-14 ani. E adevărat că m-au otrăvit și torturat monstruos învăzul lumii și că mă omoară numai prin lucruri conrete, nu prin probleme psihice, cum voi explica din nou clar în rezumatul meu următor. Dar eu nu îi pot înțelege pe cei care insinuează că eu credeam că îi pasă cuiva sau că sînt iubită sau respectată sau compătimită sau admirată în ascuns de oamenii buni și raționali. În mod evident am fost un om rațional, nu ma avut nici cea mai mică vanitate sau interpretare psihotică sau idee greșită. Unii cred că, dat fiind faptul că am avut mereu dreptate și că am fost un om bun și cu iertare și iubire față de toți, fiind evident torturată și omorîtă, fiind evident un om normal și inteligent, ei credeau că eu mă aștept sau îmi imaginez că, dat fiind ce e drept și normal și bun, dat fiind că era evident că aveam dreptate, oamenii care nu vorbesc cu mine și nu au treabă cu mine să mă respecte etc., să mă accepte eventual, mai ales că îmi trebuia atît de puțin în mod evident, cum voi explica din nou. Nu. Niciodată nu am avut iluzii sau vise din acestea, fiindcă am fost un om lucid mereu. Bineînțeles, am acuzat și exact așa trebuia să fac, am demascat răul și legat de viața mea (deși ei spun că eu sînt singurul om cu adevărat nedreptățit), repet și acum că e o crimă monstruoasă și că ei nu au dreptate să mă omoare. E ceva rău ! Am spus mereu ce e drept și normal și corect și ce ar trebui și trebuie să fie.

”Dacă tu ai fi visat orbește, așa cum ei, de exemplu, cred fără motiv toate aberațiile, să fi visat că vei fi acceptată cum e normal și drept, atunci poate te-ar fi acceptat.”
”Nu, nici atunci nu te-ar fi acceptat.” ”Toți mint ca porcii.” ”toți au fost mințiți iar cei care știu adevărul nu vor să spună nimic.”