4-7 mai 2019

Oare ce îi face pe unii oameni să violeze proprietatea altui om și să îi găurească cracul stîng al unor pantaloni de casă sau de pijama ? Eu am pățit așa la cîțiva dintre pantalonii mei de casă și de pijama, numai la piciorul stîng, găuri mici, evident infracțiune, lucru ”criminal”, fiind și femeie singură și cu bani foarte puțini. Ăștia erau aproape noi, oricum nu îmi pot cumpăra decît rar. Mă irită să stau mereu cu pantaloni găuriți de vreo cîțiva ani, asta nu mi-au făcut chiar de la început, din 2006, cînd m-am mutat în acest bloc, ci numai în ultimii ani. La alții au făcut peste 10 găuri.

Familia mea era compusă din 4 persoane - 3 au murit, unul după altul, și acum iar sînt amenințată că vor să o omoare pe mama, că nu au nimic cu mine (?) dar apoi iar că pe mine vor să mă omoare...
Alții au intrat peste mintea mea la Voluntari, dar mai puțin, cu ideea
”Tu ai fost considerată inaptă de muncă și studii fiindcă tu, spre deosebire de alții, ești f_tă.” E invers, am fost f_tă findcă nu mi s-au dat drepturile minimale.
”Iartă-ne, Cristina, noi am crezut că tu ești f_tă din cauza personalității tale, (am crezut că tu aveai vreun defect sau vină) și ne-a trebuit mult pînă am înțeles că nu era nicio legătură între cele două lucruri. Am fost proști.” Cam așa ceva. Dar era logic, era la mintea cocoșului că nu are cum să existe vreo corelație.

azi, 7 mai 2019 - iar otravă în văzul lumii.
Am fost la supermarket și am cumpărat cu vreo 6-7 lei - deci destul de mult pentru mine - un odorizant pentru șifonier de care într-adevăr am nevoie, el mai ieftin, respectiv de la marca 365. Am ajuns acasă și, spre marea mea scîrbă, am descoperit că banda adezivă care îl sigila era precis mutată, abia se ținea de obiect, fusese evident desfăcută anterior, ceea ce țineam minte de cînd mai avusesem altul mai demult. Mirosul era înfiorător, inițial l-am pus în dulap cîteva minute, dar am înțeles că nu mă înșelasem după cum mirosea banda adezivă cînd am luat-o în palmă să o arunc la gunoi. Am revenit în dormitor și am luat obiectul și l-am aruncat apoi la ghenă.
Mirosul era oribil - celelalte pe care le-am avut aveau clar mirosul bun și oarecum plăcut - și presupun că era toxic. Parcă era un miros pe care eu îl știam, dar asta nu pot susține sau preciza.
Desigur unii au intrat peste mine apoi cu ideea că am devenit o țară de nebuni și asasini și că e foarte scîrbos faptul că eu, evident un om sărac și singur și foarte bun o viață întreagă, sînt omorîtă așa monstruos.