2 iulie 2019

Deoarece ieri nu am reușit să termin, dar m-am simțit fizic ceva mai bine, azi voi continua și posibil termina postările mele. Acum încep de dimineață, ora 11 și ceva.
Ei spun că sînt din nou f-tă acum și că de fapt oamenii m-au f-t fiindcă vor să se ridice deasupra capului meu, dar asta e imposibil logic, fiindcă eu sînt ceea ce sînt/Dumnezeu. Nu văd nicio logică în această idee a lor, dar poate așa e. Nu știu ce și cum e realizat de ei f-tul și nu văd niciun motiv să vrea cineva să se ridice peste capul meu și nici măcar nu știu ce e acea ridicare a lor.
Ei mi-au mai spus că toți m-au f_t fiindcă nu mă acceptă ca intelectual și că f_tul e făcut de proști asupra celor deștepți, ca să îi mazilească. Dar f_tul lor a fost făcut mai ales cu ajutorul otăvii. Deci mă omoară. Și eu am fost torturată continuu din 84 și închisă tot de atunci. Ei spun că oamenii pur și simplu au o imagine greșită despre mine pur și simplu fiindcă au fost mințiți despre mine. Dar în plus mai era dovedibil și faptul că eram un om foarte bun, normal și inteligent și nu era nevoie să mă omoare, pur și simplu nu am avut nicio șansă. Ei spun că da, am avut șanse, dar nici celor de pe internet nu le-a plăcut deloc de mine. Nu e chiar așa. Ei veneau cu idei a priori greșite despre mine și în tot restul vieții a fost la fel, în cele mai mici detalii.
”I-au îndobitocit prea mulți ani, tu nu ai cum să îi faci să înțeleagă.”
Azi dimineață a intrat unul înverșunat, cu ideea că acum el vede clar adevărul, că România trebuie complet distrusă. Se referea la mine. Nici eu, nici România nu trebuie distruse.

Continuu în curînd.
Azi am încercat apă din trei surse dn casă - bidon, apă plată și apă minerală cumpărate de vecini sau de mama și toate au efect rău - sete groaznică, uscarea limbii și gurii și gîtului, astringență, strînsoare pe esofag.
”Ție nu au vrut să îți dea nici apă, tu chiar nu înțelegi? Tot poporul minte.”
”și nu pot să o facă să tacă?”
Vezi, zic ei, ei sînt oameni foarte proști chiar și după cum vorbesc. Au fost mințiți că e ceva rău că tu nu taci, adică tu scrii pe internet adevărul.
Bine, azi voi dovedi că voi termina ce mai e de scris, dar ei, ca întotdeauna, vor continua să mă otrăvească și tot restul răului și după e voi termina de scris. Oricum am fost mereu o persoană tăcută, deși am fost complet izolată de foarte mult timp. Nici în casă, singură, nu am avut tendința să vorbesc, s-a întîmplat datorită izolării, dar dacă m-ați fi acceptat, oricît de puțin și vag sau măcar pe internet, nu aș fi spus aproape niciun cuvînt, așa cum am făcut mereu. Chiar și așa tot am reușit să tac aproape total și voi reuși din nou, dar, deși ei se plîng că eu nu tac, cînd într-adevăr tăceam complet, ei m-au otrăvit mereu, tot mai rău.

”I-au păcălit pe unii că organismul și creierul tău sînt distruse prin f_t și tu erai otrăvită.” Da, și se putea dovedi adesea, cum am precizat.

”Unii chiar cred că tu ești nebună din cauză că ai fost închisă la balamuc, nimic altceva.”
”Mulți cred că tu ești nebună și în același timp cred că trebuie să te omoare.”
”tu ai scris numai lucruri adevărate și le-au citit proștii care nu pot înțelege.”
De pildă am scris că oamenii sînt și roboți și oameni în același timp și, ca întotdeauna, deși e un lucru simplu pe care l-au scris mulți în diferite moduri, în filozofie sau științele comunicării etc., proștii cred că sînt nebună. Ceilalți au voie să scrie orice, despre tine cred că sînt nebună sau neroadă și toată viața mea au făcut la fel.

Pe 21 iunie 2019 am avut gustul în gură metalic, foarte rău și a intrat unul care spunea că ”stomacul e terminat”. Ei au prezentat oamenilor otrăvirea ta drept victorie de război de asediere, ca și cum organele tale chinuite erau redute cucerite de ei. Tu, fiind un om - Dumnezeu sau foarte inteligent, deisgur ai rezistat mai mult ca alții la otravă, dar idioții te văd drept altceva. Tu ești desigur conectată la tot restul biosferei și culturii omenești.
”Tu ești sursa rațiunii lor bune și normale, dar ei nu pot înțelege și cred exact invers.”
”oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată că tu ești de fapt otrăvită. (??)

La fiecare adevăr spus de tine, ei inventează o altă minciună.
Ai fost dată pe mîna celui mai mare monstru din lume, mama ta. Ea te otrăvește, adică toți te otrăvesc din cauza ei. (Nu !!)

Absolut toți oamenii și toate lucrurile te susțin și absolut toți oamenii vor să mori și te lovesc.
Absolut toți Dumnezeii dinainte ta au fost ”mîncați”. E adevărat că tu ai fost cel mai monstruos măcelărită, dar nu facem decît ceea ce trebuie făcut.
Nu au dreptate. Dacă așa a fost mereu, nu înseamnă că ei fac ce trebuie făcut. Ideea aceasta a ”mîncării Tatălui” a fost vehiculată și de psihanaliză, Freud a scris ”Totem și tabu”. E o idioțenie, la fel cu toate celelalte aberații pe această temă. ei spun că Jung a vrut să scrie adevărul, dar a făcut acest lucru într-un mod urît.
”răul acesta asupra ta e singurul rău din lume.”
Idioți care cred că așa trebuie, că lor le e bine fiindcă mă lovesc pe mine etc. Totuși ei zic că răul asupra mea e rădăcina tuturor relelor.

”cu otrava nu se poate lupta nimeni.”
Repet, nu m-am luptat cu absolut nimic, viața nu este o luptă, nu am avut iluzia că mă lupt sau că am dușmani, viața și lume sînt spații și timpuri mirifice și lumea spiritului e ceva sublim. Mă gîndeam zilele trecute că am o tristețe pe vîrful limbii. Da și vă explic de ce. Bineînțeles că mi-am păstrat lumina și minunarea în fața lumii, dar mă doare acest auto-da-fe al cărților sau ideilor bune. De pildă, vă reamintesc că omul e totuși o alcătuire minunată, cum am spus și eu adesea, de exemplu pe limbă ca organ există repartizare a gusturilor dominante - și în vîrf e dulcele. Desigur există o obiectivare / reificare a cuvintelor înseși, polisemia fiind și ea un lucru important, nu doar în lumea artelor. Vîrf și limbă. Nu afirm că apar obiecte datorită cuvintelor în mod direct, dar multe fenomene sau aspecte ideale apar clar, determinate de limbaj.

Fie că ei înțeleg, fie că nu înțeleg, ei totuși te omoară fără niciun motiv de fapt.
În blocul tău locuiesc niște creaturi extrem de idioate. Da, îmi amintesc cum spuneau odată ”butoiul cu miere” despre mine, find legați de faptul că eram abuzată sexual de la distanță atunci și că eram grasă și butucănoasă și pîntecoasă.

E foarte simplu: tu ai fost băgată la balamuc fiindcă ai fost f_tă și tot poporul vrea să mori din același motiv. Ei consideră că existența ta e ceva rușinos.
Urmează în curînd.

Deci, să notez acum despre conceptul de Dumnezeu aplicat la mine. Ca orice concept, e un lucru omenesc în același timp. În realitate eu afirm anumite lucruri despre mine ca individ, și despre eul meu.
Deci, e vorba de mine, chiar dacă nu am fost niciodată egocentrică. Ei spun că rîndul trecut oamenii au încercat să mă distrugă cu intelectul lor de rahat și că acum, în cursul vieții mele, m-au lovit numai cu lucruri concrete, obiective și monstruoase. Eu nu consider intelectul lor de rahat, dar nu aveau de ce să vrea răul meu, e o prostie. E complet greșit, este cît se poate de clar, chiar dacă unii spun că e clar că toți vor să mor fiindcă am fost f_tă. Dacă veți citi cu atenție veți înțelege că acest lucru a fost clar și că nu e vorba doar de f_t și au fost multe alte lucruri.
Ei spun că mereu oamenii au considerat că eu aș fi monstru și nici nu le-a trecut prin cap că eu sînt poate cea mai frumoasă minune care a existat vreodată.
În eul meu intră în mod clar atribute dovedibile, precum intelectul bun, normalitatea desăvîrșită, bunătatea și miracolul a foarte multe lucruri bune, de la pieptănatul părului pînă la gătitul unei ciorbe sau bucuriile artistice sau intelectuale, sau dragostea perfectă și respectul față de familie, deși lumea proastă minte despre asta, totuși așa am fost eu mereu. M-au respins fără motiv și mă gîndesc cu tristețe ce frumos ar fi fost (poate se vor răzgîndi) dacă ar fi înțeles cît de mult îi prețuiesc și că am făcut și gîndit numai binele și față de ei, cu fericirea de a fi contemporană cu ei și cu alții. Fericirea de a dărui, mult mai mare decît aceea de a primi ceva. Dar ei m-au respins în cele mai mici detalii de mult, fără să îmi acorde de fapt nicio șansă.

Ca orice om inteligent, am avut un spirit bun și cu funcția de organizare, integrare și coordonare a materiei. În plus am ținut foarte mult la oameni și la toate lucrurile bune.
Ideea rezultantă e că eul meu de mai sus, împreună cu spiritele bune, superioare ale umanității, alcătuiește un ceva numit Dumnezeu, în orice religie. Ei spun că viața e absolut imposibilă fără acest lucru, dar și civilizația. Că e clar și în istorie și în mitologie că odinioară erau spirite fondatoare - e și logic - și că, spun eu dn concluziile proprii, odată cu îmbătrînirea lor, cu ștergerea și decăderea atributelor divine ale acestor divinități, apuneau și diverse civilizații.
Acest Dumnezeu, sau acest fel de Dumnezeu, este totodată un om de mijloc fabulos, cum e etichetat în diverse scrieri. Unii zic că ei măvăd pe mine drept mediu - toate felurile de medii - cele din spiritsm, cele legate de mass-media, darși mediile înconjurătoare, care trebuie respectate ca atare. (Mergînd la Sibiu acum 2 ani, am văzut albia unui rîu, vecină cu cale ferată, încărcată de gunoaie și deșeuri menajere :( ) Deci un om de mijloc, în relație cu lumea de dincolo, care într-adevăr există, oricum o numim - transcendent, viața de după moarte (adică după viață), univers paralel, lumea ailaltă etc. Această lume poate fi dovedită logic, în stilul raționalist clasic, dacă plecăm de la definirea și rostul simțurilor omenești și limitelor acestora în filozofie și în religie.
Se spunea uneori că înaintea conceptului aparent mai evoluat, superior, al Dumnezeului religiilor monoteiste, existau animismul și cultul morților - larii și penații la augmentativ.

Ideea mai simplă a tuturor e că eu, prin materia creierului meu și spiritul adiacent sînt un centru de organizare, ordonare și, cel mai bine spus, coordonare a lumii, dar, desigur idioții inventează idei politice, deși evident nu e așa ceva, chiar și din ce scriu azi. Ei spun că creierul meu a fost un creier foarte bine structurat și organizat pentru această funcționalitate specifică. E vorba de conținuturi de limbaj, dar și de celelalte. Eram, în mod evident, așa ceva, adică ceea ce sînt, de la naștere, dar idioții sînt încurcați în înțelegere de faptul că vorbesc limba română ca primă limbă. Gîndiți-vă puțin logic: nu are importanță mare și nu e ceva rău. Eram la fel și înainte achiziția limbajului verbal, este vorba de oglindirea lumii prin simțurile copilului de la început. În organizarea inteligentă a creierului omenesc există înnăscute anumite modele de comportament și conținuturi obiectuale sau fenomene care vor fi ulterior codificate prin limbajul verbal. Acele structuri neurofunționale există și acum. Cuvîntul doar o unealtă, cred că mai țineți minte asta. Dacă eu eram Dumnezeu, atunci eram așa, în acest sens de coordonare a realității, încă dinainte de a înțelege cuvintele. Învățarea limbajului nu eun lucru rău, limba română e un sistem perfect. Unii cred că eu eram în posesia, sau păstrătoarea tezaurului strămoșesc al limbii, sau eu eram limba română. Nu are cum să fie adevărat doar asta, dar în mod sigur eram și acest lucru. Îmi amintesc de Carmen-Maria Mecu care scria că îi transmite lui Eminescu că ei încă se luptă cu limba română.
”limba noastră-i o comoară, în adîncuri înfundată, un șirag de piatră rară, pe moșie revărsată.” Recitiți imnul Moldovei dacă l-ați uitat. Mie mi se spunea din copilărie fragedă acest lucru, aceste versuri, și legat de ele și de funcția mea de tezaur al limbii românești, unii cred că trebuie să mor fiindcă m-au f_t dușmanii României din București, respectiv toate celelalte regine și regi etc. din alte țări, care, în mod bizar, existau odată cu mine, lîngă mine. De ce să credeți dvs. în mod ilogic, că eu eram regina României, cum cred alte nații despre mine? Și de ce să fie așa teatru aici la noi, cu mine respinsă încontinuu, în închisoare și otravă și sărăcie, fără nicio greșeală? De ce naiba nu la Londra? De ce credeți voi că politica întregii lumi e numai la București fondată, numai prin torturarea mea dar și cu toate Divinele Comedii laolaltă? Desigur, faptul că există 2 țări cu limbă românească încurcă și mai mult povestea și îi face pe proști să vadă doar dimensiunea mea politică de om sărac. În realitate eu eram evident mai degrabă Dumnezeu decît limba română și se poate explica mai clar, dar nu mai insist. În mod evident e o unitate de limbă și alte lucruri între cele două așa zis popoare - român și moldovenesc, în funcție de contextul istoric, de scrierea istoriei. Dacă există un Dumnezeu, el trebuie să aparțină unei anumite națiuni, dar e în primul rînd om și cetățean al lumii.

Vă mai dau un exemplu, cu mențiunea că s-a întîmplat mereu așa poate dinainte ca eu să vorbesc limba română cînd eram copil, ceea ce nu e un lucru rău, adică faptul că vorbesc, orice limbă aș vorbi. Dar mai bine românește. Zilele trecute păunul vecinului, care a plecat la Focșani tot pentru niște păuni, acest păun deci țipa disperat, mai mult ca în alte perioade cînd am stat aici. De acea azi, 2 iulie 2019, am căutat pe internet povestea acarului Păun și am găsit scris 2 iulie 1923. Acarul Păun e legat de amintiri despre bunicul meu, despre cum am fost eu mereu numită țap ispășitor și de altele mai mărunte. Acest mod de direcționare și coordonare a limbii, dar și a lumii în viața mea e un lucru normal, toți oamenii sînt coordonați astfel. Nu are ce să îi deranjeze, presupun că nimeni nu vrea haos, ar fi monstruos. Diferența e că oamenii simpli au viața neuropsihică mai limitată, lucrurile complexe de acest gen nu apar la ei astfel.
Așadar, pentru a schița mai departe, atributele de astfel de Dumnezeu intră în alcătuirea ființei mele. Recitiți binecunoscutele poezii ale lui Arghezi - Fătălăul, Tinca.
”o fi fost mă-ta vioară, trestie sau căprioară...” vedeți ce frumos face el miștocăreală în unele poezii. Aceste atribute au ceva în comun, prin sufletul omenesc, care percepe ceva comun între acele obiecte enumerate. Unele concepte sînt vagi, ca o nebuloasă pe bolta cerească a creierului omenesc, boltă legată de lingvistică, printre celelalte concepte bine definite, cum e și conceptul de Dumnezeu. Dumnezeu e evident un concept central dar nebulos, mama e un concept central și clar, iar hermeneutică e un concept clar, dar periferic.
”cui i-ai dat, fă, să-ți cunoască, făptura ta împărătească?”

”cum vrei tu ca oamenii să înțeleagă că această femeie, de o bunătate și o inteligență perfecte, a fost martirizată încontinuu toată viața și nu a greșit nimic?”
Nu vreau eu, eu am făcut tot ce se putea face.
Nu mi-am săpat singură groapa prin relatarea adevărului, dar am înțeles că v-au mințit și legat de acest lucru.
Cine vrei tu să o creadă și să o înțeleagă? nimeni nu a vorbit niciodată cu ea, ea a încercat degeaba. Cei de pe facebook nu vorbesc cu ea și ei doar citesc ce scrie ea uneori și li se spun și li s-au spus mereu minciuni.
Unii idioți spuneau că au crezut, la ultima mea ședere în București, că m-au otrăvit mai rău ca în trecut ca să îmi distrugă puțina brumă de putere în societate pe care o agonisisem datorită ultimelor 6-8 luni de tăcere, lectură, post și țigări puține. Poate era și asta oarecum adevărat.

Iar - ”pentru ei tu ești rușine națională, fiindcă toți au greșit.”

”da, e adevărat, creierul tău a avut această funcționalitate de cînd te-ai născut, lucrurile erau conectate toate cu tine încă de la început, de aceea toți te-au lovit și te-au tratat astfel încă din copilărie.”

”ei chiar și acum, după aproape 50 de ani, deși te-au respins mereu total, și acum te resping cu ideea că te compară cu alta”
”ei nu se pot trezi a realitate, că altfel te-ar fi acceptat. Chiar în momentul acesta, ei vehiculează idei așa zis politice, despre ce calcule face nu știu ce putere politică sau mașinații politice sau pe ce „mizează” nu știu cine în raport cu trupul și creierul tău chinuite de ei.”

A trecut prin curte o vecină de aici din Voluntari. Iar nu m-a salutat. Uneori mă salută, dar adesea face exact ca vecinii din oraș și nu mă salută. Bineînțeles că nu am gîndit nimic rău nici despre ea, nici despre alții. Unii au intrat cu ideea că ea sau alți vecini reprezintă nu știu ce puteri politice, de exemplu Franța și că Franța e o țară foarte orgolioasă. În realitate ea e o femeie foarte săracă.

”tu nu ai avut nicio fantasmă toată viața, dar ei nu se pot trezi. ”
”ce naiba ne facem?” ?? cine sînt aceștia?
iar au intrat ăia care spun mereu că ”vor distruge absolut totul”, cum au zis de 10 ani mereu și nimeni nu a distrus nimic, poate că spuneau așa ca să arunce vina pe mine, cum zic unii.

E adevărat că dau mereu peste cuvinte - în cărți și în mass media, direct din trecutul sau viitorul meu apropiat. De exemplu văd o bîtă de baseball și apoi deschid întîmplător o carte și se deschide la un cuvînt sau fragment care descrie acea bîtă. Sau mă gîndesc la ceva anume - un obiect sau un cuvînt și dau imediat peste altele legate de acel lucru, sau de viața mea personală. E adevărat că oamenii, de asemenea, sînt și ei legați de cuvinte și idei din trecutul sau viitorul meu. Pînă și cutremurele sînt legate de cei care mă lovesc sau doar spun anumite cuvinte cu un timp înainte de cutremur sau alt fenomen.

E adevărul, dar desigur nu am probleme psihice legate de acest lucru. Eu nu am făcut niciun rău, absolut sigur nu am fost defel sursa niciunui rău. Ideea lor e că oamenii proști au observagt acest fenomen psihologic și cred că trebuie să mă omoare de foarte mult timp, fiindcă nu pot înțelege că e la fel de cînd eram copil și că e un fenomen normal. Ei sînt pur și simplu proști sau îndoctrinați, așa cum mi se spune mereu și nu pot înțelege că eu am fost pur și simplu inteligentă. Sau cu acest atribut ”divin”. Ei spun că oamenii nu pot înțelege că fără acest lucru lumea nu poate funcționa și în plus, dacă văd astfel de conexiune a mea cu lumea, se îngrozesc și consideră că trebuie să mă omoare fiindcă ei nu pot controla mecanismul lumii și au convingerea că e ceva anormal, deși a fost mereu așa, și au convingerea că trebuie să mor fiindcă mecanismul acesta nu trebuie să stea pe umerii unei nebune în opinia lor - fiindcă ei cred că eu sînt nebună deși nu am fost niciodată - și vor să mor fiindcă acest lucru e din naștere și vor să treacă totul în creierul mai proaspăt al unui bebeluș. Oricum, chiar dacă ar fi așa, tot nu aveau dreptate să mă lovească de moarte și să mă otrăvească, fiindcă oricum eram tînără și evident inteligentă și echilibrată.

Nu se întîmpla nimic rău în lume dacă cîțiva oameni buni măcar m-ar fi acceptat în viața lor, oricît de puțin. Nici ei nu ar fi pățit nimic rău, ar fi fost totul bine și eu nu aș fi fost complet izolată.
”Îți dai seama cer scîrbiți sînt ei cînd înțeleg că Dumnezeu e o femeie săracă și șchioapă.” ”nu, ei sînt idioți păcăliți de aberații politice și de funcțiile fiziologice, mai ales digestive, ale trupului tău, cu idea că ei nu vor să fie rahatul tău.” ”Îți dai seama ce crede lumea cînd o aude pe mama ta cum te tratează și te întreabă dac te piși etc.”
Aiurea, puteau să mă fi acceptat, nu se întîmpla nimic rău, ar fi ieșit doar binele la lumină. Mama e și ea o femeie sărmană, cum a fost mereu, dar, spre deosebire de mine, ea a fost acceptată și unii zic că din cauză că ea se potrivea mediului social de jos, în timp ce eu eram prea cultivată și elegantă mental dar în zdrențe toată viața. De fapt alte lucruri au contat mai mult în împărțirea norocului.
”Absolut totul se sprijină pe creierul tău, Cristina. ”
”Îți dai seama ce credeau cînd erai ditamai fata de 16-17 ani, bătută de mamă și tată și făcută cu ou și cu oțet fără să greșești.” Cred că am mai scris asta. Zic: ce? Zice - că erai nebună sau erau păcăliți aberații politice, fiindcă era prea inuman ce îți făceau părinții și în plus lumea era legată la tine la fel ca și acum și familia ta și vecinii tăi aveau putere în societate fiindcă erau lîngă tine.
Unii au crezut că tatăl tău deținea un fel de tron sau era capul familiei înainte să moară, cînd de fapt el era un fel de bufon tragic, care te-a protejat, fiindcă oamenii credeau că el e ceva ce erai tu de fapt, dar ei nu înțelegeau, fiindcă el era în apropierea ta. Săracul, Dumnezeu să îl ierte, a fost mai mult ca sigur otrăvit și încă îmi amintesc că în copilărie se juca cu mine sau se purta frumos, și a început să mă lovească încontinuu și el numai după 1984. Lumea credea, mi s-a spus că el și cu restul familiei mele făceau jocuri politice pentru proști peste creierul meu. Ei zic acum că chiar așa era și că nașul meu și tata chiar erau nebuni politici, dar eu mă îndoiesc. Nu am dovezi, iar înainte să moară, moștenirea pe care mi-au lăsat-o a fost 2 CDuri - Mozart din partea tatei și Brahms din partea nașului meu. Oare înțelegeți?

De aceea, De aceea, unii spuneau că verii mei sau alții au fost așa proști încît au crezut că trebuie să mă omoare prin otravă fiindcă moștenisem prin filiație, dar nu și prin merit intelectual nu știu ce poziție de cap al familiei și ei considerau că trebuie să mă respingă fiindcă eram nebună și trebuiau să scape de mine, deși de fapt eu eram ca în copilărie tot ceea ce sînt și acum și ei oricum nu mă cunoșteau și mă respingeau ca și înainte.
Astfel, se crea premisa unor povestiri elucubrante ce îmi amintesc de sintagma ”moștenirea familiei Guldenburg”, film pe care nu l-am urmărit. Un mod de reechilibrare a sistemlui meu bio-psihic este extrem de rar, se întîmplă efectiv de 2-3 ori pe an. Numai așa rar de tot se întîmplă să fiu eu contactată de un alt spirit, care de obicei spune doar cîteva cuvinte, legate de povestea în derulare a vieții mele, cuvinte bune, niciodată rele, legate adesea de simboluri. În felul acesta se leagă din nou verigile desfăcute ale vieții mele, atunci cînd mă simt mai rău fizic prin otravă sau altceva (Repet, otrava evident nu e delir, putea fi totul dovedit și nimeni nu avea motiv să vrea să mor.) Acum cîteva zile mi-au transmis din nou un cuvînt - Gutenberg - atnci cînd eu mă gîndeam că sînt poate idioți care credeau că eu sînt nebună legat de moștenirea familiei mele și de faptul că familia - verii tineri - m-au respins total, fără vină fiind eu, poate fiindcă voiau să mintă ca și ceilalți oameni răi despre mine. Verișoara mea de la Sibiu chiar spunea că e necesară uneori și puțină otravă, ca și cum știa despre soarta mea, deși eu nu i-am povestit ei direct. Deci acea persoană, nu știu cine, mi-a transmis Gutenberg și eu am căutat pe internet și am înțeles că se refereau la mine, fiind vorba de Gutenberg - muntele bun, legat deci și de numele meu, și de importanța tiparului ca primă media cu pretenții de globalizare odinioară. Deocamdată data nașterii lui Gutenberg e instabilă pe internet - am găsit 3 date diferite. Desigur eu însămi am descifrat multe simboluri singură și vă asigur că am fost fericită să înțeleg, fiindcă lumea noastră, a celor care iubim spiritualicește lumea e infinit de frumoasă și limpede, chiar dacă sîntem femei și nu avem chiar răceala marilor bărbați genii ale lumii, ci sîntem doar oameni simpli, dar cu sufletul mare și delicat.

Nici azi nu am terminat, dar vă asigur că mîine poate voi termina, fiindcă nu mai am multe pagini în caiet și nu voi adăuga mai mult. continuu în curînd