3 iulie 2019

Ideea lor e că le-a intrat în cap să nu citească adevărul despre mine - pe facebook abia citesc cîțiva și pe blogul meu doar cîte 1-2 persoane fiecare postare. Totuși voi continua să scriu adevărul, acum mai am din ideile din caiețel numai cîteva, veți vedea că totul e adevărat și frumos, nu e ceva rău. Absolut sigur nu am avut niciodată niciun fel de delir sau idee greșită și nici orgoliu deloc, nici fiindcă sînt inteligentă, nici fiindcă aș fi un fel de Dumnezeu. Ideile lor sînt greșite și ceea ce scriu și am scris eu, foarte clar de altfel, este totuși un lucru important, fiind vorba de o crimă ce putea fi evitată. În afară de otravă mai există și alte lucruri criminale, în mod real. O crimă care contează, care nu era necesară, o viață care nu trebuia torturată sau eliminată din cauza delirului lor politic sau religios sau psihologic sau de rușine a nu știu cui etc. Unii credeau că sînt nebună și vorbeau peste mintea mea ca unui copil, cu ideea că nu voi mai fi otrăvită și apoi continuau în mod clar cu otravă mai multă. Viața oricărui om contează și nimeni nu trebuie omorît sau să se sinucidă. Nu trebuie. Și eu am fost în mod evident un om perfect și fără greșeală totodată. Se putea ușor dovedi totul. Ultima oară în oraș au pus otravă într-un fel de aburi calzi, înecăcioși, și nu mai puteam respira și mă ardea tot tegumentul descoperit, deci era în aer, fiindcă restul pielii nu mă ustura. De asemenea au pus din nou otravă alimentară, fiindcă am avut brusc colici extrem de dureroase, cum au făcut și de Florii, și în general otrăvurile care produceau colici au fost cu mai mulți ani în urmă, de atunci deloc. Am ajuns în Voluntari foarte greu și durerile la spate nu au mai dispărut, ca în dățile trecute. Oricum ei au declarat peste mintea mea că mă otrăvesc și ei cred că așa trebuie să fie, că ei trebuie să îl omoare pe Dumnezeu. Dar e o credință greșită, ca toate celelalte, nu are importanță că așa au făcut și cu cele dinainte de a mă naște eu, după cum spun ei. Tot așa sînt și cei care consideră că eu trebuia să fiu omorîtă, plecînd de la idei psihanalitice, interpretate greșit. Nu, nu trebuia.

Așadar, continuu, cu un preambul clar și adevărat.
Despre genii feminine și ideea lor că eu eram geniu feminin. Această idee se leagă de dorința lor aberantă ca ei să mă facă pe mine să delirez, sau să am delir de grandoare real. Ei spuneau că asta vor, să îmi creeze delir, ca să nu fie ei acuzați că m-au chinuit și că m-au tratat drept nebună, de parcă asta le-ar folosi la ceva, cînd de fapt eu nu aveam cum să am delir, fiind un om inteligent și lucid totodată, în permanență. Nu am avut nici vreun fel de interpretativitate, din același motiv. Bineînțeles că nu am fost geniu, în sensul în care unii sînt genii, de exemplu prin memorie imensă și creativitate în diverse domenii, fiindcă adevăratele genii asta sînt, giganți din punct de vedere intelectual. Nu știu dacă există genii feminine de acest fel, eu nu cunosc așa ceva. Nu puteam fi idioată să mă cred geniu. Unii, afirmînd că eram un fel de dumnezeu, spun totodată că eu aș fi singurul geniu feminin și că fără existența mea nu pot exista ceilalți. Da, am fost un om inteligent, repet, cu inteligență comprehensivă, de gen filozofic, ceea ce e mai feminin, și cu sufletul foarte bogat și luminos, frumos prin seninătate, claritate, fericire și iubire. Caracterul meu a fost bogat în toate virtuțile despre care am aflat din cărți, dar a fost adevărul, nu ceva imitat.

ACUM IAR AU STRICAT POSTĂRILE MELE PE FACEBOOK. AȘTEPT SĂ SE REPARE, SĂ POT SCRIE DIN NOU. DIN PĂCATE EI NU MĂ CRED CĂ VOI TERMINA, FIINDCĂ AM PROMIS CĂ VOI TERMINA ȘI NU MĂ MAI CRED, DAR EU NU AM VINĂ CĂ EI INTRĂ PESTE POSTĂRILE MELE. FIINDCĂ AZI AM MAI MULTĂ ENERGIE ȘI ÎNCĂ NU MĂ DOARE SPATELE, ABSOLUT SIGUR VOI TERMINA AZI SAU MÎINE, ACUM IAR AU STRICAT CEEA CE SCRIU PE INTERNET.

De data asta, azi, văd că nu vor să lase internetul corect, așa cum scriu. Au intrat adineaori peste mine cu ideea ”perseverezi în aceeași greșeală”. Vrea să spună că greșesc prin acest panegiric al persoanei mele. Sînt idioți, ați văzut clar că nu mi-au lăsat internetul nici zilele trecute, cînd am început să scriu aceste ultime postări ale mele și le-au întrerupt chiar dacă scriam altceva. Eu nu am făcut nici cea mai mică greșeală întreaga viață. Ei spun că ei consideră greșeală faptul că scriu adevărul. Nu e greșit, ei au idei greșite a priori, înainte să știe ce voi scrie. Alții spun că ei vor să șteargă adevărul fiindcă ideile mele sînt periculoase și oamenii ar putea înnebuni. Nu e adevărat, nimeni nu ar înnebuni. Ideea că ideile sînt periculoase e obscurantism deghizat în politicianism și alte lucruri rele. Pe Nietzsche l-au lăsat să scrie toate lucrurile rele și mincinoase de care era în stare și ei nu lasă binele din partea mea, de ce? Alții spun că nimeni nu poate crede că eu sînt Dumnezeu, fiindcă prin Dumnezeu ei înțeleg un om de care ascultă toți și pe mine nu mă ascultă nimeni. Oare? Cine e acel om? Cum adică ascultă toți? Sînt foarte mulți oameni respectați și de care alți oameni ascultă, care cred ei că e Dumnezeu? Nu, era doar un mod de a își bate joc de tine, ei nu cred că un anumit om e Dumnezeu. Deci ei cred că eu mă cred Dumnezeu? Da, toți te cred proastă și nebună, fără minte și tu ești de fapt singura rațiune normală. Ei par să creadă că eu am încercat să conving oamenii că sînt Dumnezeu, ceea ce nu s-a întîmplat niciodată, cum veți vedea din ce voi continua să scriu. Ei cred că dacă omul scrie că a fost perfect e prost, fiindcă nimeni nu poate convinge pe alții dacă se laudă. Dar poate că nu am intențional să conving pe nimeni. Legat de asta, ei cred că tu ești mai complicată și că scrii că ai fost perfectă ca să pară pentru proști că nu ai vrut să convingi și, astfel, să te creadă. Bine, dar e mai simplu și e evident că am spus numai adevărul și chiar putem dovedi și explica clar de tot totul. Tu scrii numai adevărul și ei cred că tu ești vicleană și proastă și că vrei să convingi oamenii de ceva ce nu există. Atunci de ce șterg ei ceea ce scriu acum? Fiindcă sînt nebuni și cred aberații politice sau altele și ei mereu vor fi la fel. De fapt, ei vor să te omoare fiindcă așa li s-a băgat în cap și le e teamă că oamenii vor înțelege adevărul curat, cum spui și scrii tu. Posibil să fie ei așa, dar eu nu aveam șansa să fiu acceptată ca om, adică lăsată în viață, decît prin adevărul curat, nu prin viclenie sau adevăr deghizat sau parțial sau scris în scopul de a convinge, așa cum fac demagogii. Eu am scris adevărul clar, inclusiv portretul meu, eu chiar așa am fost, repet, un om perfect și au existat și alții mereu și vor mai exista și cred că și în prezent există și alți oameni perfecți în lume.

ÎN MOMENTUL ACESTA IARĂȘI E CORECT INTERNETUL. Prin întreruperea lor am mai pierdut o oră.

Cei care strică postările mele și de asemenea cei care cred aberații psihanalitice că trebuie să mor se leagă logic în mod clar de aceia care m-au otrăvit absolut sigur, deci sprijină crima și răul, în mod cert.
Acum iar au început cu ideea că Rusia sau nu știu cine face un joc extrem de periculos. ”nimeni nu a făcut niciun fel de joc niciodată. Cristina e doar un om perfect normal și inteligent, care a fost masacrat 35 de ani încontinuu.” ”le-a intrat în cap că trebuie să mori, indiferent de orice.” ”Povestea ta a fost exact cum spui, extrem de frumoasă, dar ei nu pot înțelege, toți au fost mințiți.”

Cît despre omul-dumnezeu, în sensul în care sînt eu, eu nu am făcut decît să scriu clar adevărul obiectiv și numai adevărul și aproape tot adevărul pe scurt DESPRE MINE ca individ, niciun fel de delir sau interpretare, ci realitatea, deci puteți să mă numiți sau nu dumnezeu în acel sens al conectării lucrurilor și binelui în general, vă dau voie fără să mă supăr, acest lucru nu are nicio importanță, puteți face cum doriți. Am scris numai adevărul curat, inclusiv despre ideile lor politice bizare.

Faptul că mama, inclusiv în ultimele zile, vorbește mereu politică cu șoferii de taxi cînd sîntem în taxi împreună, nu înseamnă nimic. Ei comunică între ei, cu mine nu a vorbit nimeni niciodată, ei știu toate cele și eu am fost desigur în afara politicii lor. Uneori șoferii țipă în urechea mea ideile lor despre politicieni, cînd sînt cu mama. De asemenea ea vorbea cu vecinii mei de bloc pe la spatele meu, ei o acceptă și sînt în aceași oală. La fel, mama vorbea cu gărzile din spitalul de psihiatrie, fără să îi cunoască, diferite aberații. Odată, cînd m-a luat de la spital cu un taxi, spunea că ”am pierdut puterea”, ca să îi păcălească pe tîmpiți că ea a pierdut nu știu ce putere politică, pe care ea o lega de viața mea ca un fel om-dumnezeu, deci sursa tuturor puterilor lumești. Repet,oamenii proști foloseau puterea lor în lume, în mod paradoxal, chiar pentru a îmi face mie rău și a mă otrăvi ulterior, cam din anul 2000. Foarte mulți spun că în istorie ei au făcut mereu așa, ei, adică oamenii și că pe mine mă omoară mereu nebunii politici. Poate, dar vă spun cert că NU TREBUIA.

Ideea lor constantă că trebuie să îmi dea delir sau moartea e similară cu ideea lor că tebuie să înnebunesc, dar e posibil ca ea să existe numai legată de fărădelegea asupra mea. Poate că au această idee din cauza faptului că mi-au făcut rău nejustificat și vor să mușamalizeze totul, să apar eu proastă în ochii lumii, să mă omoare, cum spun toți. E normal că trebuie să fie adevărul, cum am spus din 84, fiindcă atunci ar fi fost în mod sigur și dreptatea, adică dreptul meu de a munci măcar, și absolut totul ar fi fost bine și nici măcar nu aș fi fost otrăvită.

Proștii cred că tu ești încrezută, cînd de fapt tu ai fost exact cum ai spus, fără aprecieri exagerate. Doamne, țara arde și baba se piaptănă. Adică era evident crimă josnică și ceva rău asupra unui om nevinovat și lor le pasă de ceva fără importanță, anume că proștii cred că sînt încrezută.
”tu ai fost numai respectul și binele față de oameni și nu ai răspuns niciodată la rău cu răul, și nu ai aruncat niciodată vorbe în gînd, în afară de 2-3 ori în ultimii 2-3 ani și o singură dată în tinerețe, cînd te-au păcălit și lovit rău.” Da, și dacă aș fi spus vorbe în gînd, ar fi fost bune și frumoase și cu rost, adică dacă ar fi trebuit, dacă aveam cu cine vorbi sau o anumită muncă de îndeplinit, nu aiurea. Voi continua în postarea următoare.

Pentru mulți dintre cei care cred în calitățile mele de Dumnezeu contează doar calitatea mea de creier, cînd în realitae eu am fost un om normal, bun și inteligent. Vă reamintesc că în latină inter-legere înseamnă a lega, a conecta, a înțelege deci ceva, și femeile inteligente cum am fost eu chiar asta sînt: persoane înțelegătoare, inteligente. Am fost un om inteligent ca persoană în societate, un om bun, care ar fi dovedit ușor inteligența sa, fie ca intelectual dacă aș fi avut vreo șansă, fie în orice muncă, oricît de umilă. Mai demult unii spuneau că ei au ales altă femeie în locul meu (?? e ilogic) fiindcă considerau că nu știu care dintre undele creierului meu - alfa, delta etc. nu erau la fel de bune ca ale altei femei și era de preferat aceea în locul meu. E total ilogic, aceste aberații le cred idioții care inventau mereu că mă resping în favoarea alteia și chipurile de aceea mă otrăvesc de moarte și tot restul torturilor reale. Eu am fost mereu ceea ce sînt acum, nimic altceva. Nimeni nu m-a ales, nu sînt omorîtă fiindcă e altcineva mai bun, treziți-vă o dată la realitate! Toate acelea sînt minciuni.

”toți cred minciuna unui nebun, nimeni nu crede în tine, Cristina. ”
De foarte multe ori ei au spus următoarele vorbe:
”Toată munca mea de o viață se va duce dracu”
”am făcut o facultate ca să fiu redusă la ea”
cu ură, dispreț și orgoliu, ca și cum eu eram ceva rău și proastă și ei erau reduși la mine.
Mi s-a spus că ei au obsesia controlului și în realitate ei nu controlează nimic niciodată. E adevărat, din acest punct de vedere filozofiile orientale, legate și de teoria haiku-ului la origine, au mai multă dreptate decît occidentalii.
M-am dus la cîrciuma din apropiere și am cumpărat 2 țigări la bucată. Atunci bărbatul din spatele tejghelei a insistat să întrebe răspicat ”Numai două?!” legîndu-se în aparență de ideea ”numai una” a lui Coșbuc. Ei au zis, cum spuneam, că mereu e numai una Dumnezeu, fiindcă logic nu e posibil altfel. Era una, spun ei și pe vremea religiilor politeiste și e logic ce și cum se întîmpla atunci. Chiar și cînd europenii cucereau, pe harta lumii, civilizațiile din America, și atunci era tot numai una. Nu mai explic.
”ei construiesc un viitor greșit” mi s-a spus legat de ideea acelui bărbat despre țigări.
Acum, în timp ce scriam, a trecut un alt elicopter pe aproape, la fel ca atunci, în oraș, cînd aveau ideea că ei aruncă otravă în aer să mă omoare. Tocmai plouase și se curățise aerul, cum a spus și mama de mai multe ori azi. Ideea e că ei vor aer împuțit și să mă omoare, fără niciun motiv.
”Ei cred că tu ești dușmanul lor și tu de fapt ești binele și prietenul lor.”
”americanii nu vor să ți se închine”
”idioții nu au înțeles că trebuie să ți se închine.”
Nimeni nu trebuie să mi se închine. Cum adică să mi se închine?
”Adică trebuie să te accepte, nu trebuie să te omoare, ei oricum sînt închinați din naștere, prin natura omului. Ei cred că tu nu ești om, dar tu ești chiar om.”
Unii erau mereu obsedați de ideea că trebuie să mă controleze și adesea asta au zis, sau că nu o să poată niciodaăt să mă controleze. Erau așa idioți încît credeau că trebuie să mă controleze, fără să considere că poate eram un om perfect bun și normal, că poate eram un om mai inteligent ca ei, care nu trebuia controlat și ar fi putut el, adică eu, așa cum e normal, să controleze pe alții în sens bun, cu forța iubirii și înțelegerii raționale. Fără să greșesc nimic, eu mi-aș fi văzut de treaba mea cu bine. Nimeni nu mi-a pus nicio întrebare. Oricum acest tip de nebuni se leagă de cei care credeau că sînt nebună, fără niciun motiv, sau credeau că ei au interese politice legate de mine.
Azi am încercat să țin pisica mea în casă înainte de a pleca la cumpărături. Pisica a ieșit printre picioarele mamei, pe care o rugasem să o țină în casă și să închidă ușa, dar mama a făcut la fel cum a făcut lunile trecute, cînd o rugam să țină pisica în casă.
Astfel unul a intrat peste mintea mea, cu ideea că și eu sînt la fel cu cei care au vrut să aibă control asupra mea și că ei nu sînt de fapt obsedați. Dar ei zic despre mine că am delir de grandoare, cînd de fapt ei au. Acest om nu are dreptate, eu nu am fost obsedată de control și nu am fost nebună niciodată. Legat de pisică și de orice alt aspect al vieții mele, eu am fost un om normal, realist, lucid, văzînd-mi de viața mea. Ei chiar aveau idei delirante și ideea de a mă omorî FIINDCĂ nu mă pot controla. Iar eu izolată, evident otrăvită, evident un om normal, dar ei erau șocați de conexiunea cu lumea a creierului meu și credeau că sînt un fenomen rău care trebuie anihilat. Nu trebuia, dreptate au cei care spuneau că eu am fost o binecuvîntare, chiar dacă am spus adevărul despre cum m-u chinuit. În rest, am spus și aș fi spus numai lucruri bune și frumoase, iar faptul că am spus adevărul despre cum mă omoară ei nu a fost o greșeală și nu a fost cauza niciunui rău. Ar fi trebuit doar să mă acceptați.

Oamenii au fost și sînt totodată homo faber și au evoluat ca specie inteligentă și nu sînt un lucru rău, fiindcă oamenii pot fi binele și frumosul, cu condiția să li se ofere ghidare corectă. Eu am oferit numai binele, dar ei nu au dorit să nici să vorbească cu mine, absolut deloc. Unii, fiind dezvoltați în științele lor și chiar în științe politice, au ajuns din păcate la o hiperinflație a eului, cum spun psihologii, în mod real - cum ar fi cei obsedați să mă controleze, nu eu am orgoliu sau eu hiperinflat cum spun unii, evident mincinos, dar aceste persoane care gîndesc așa cum am explicat, sau că vor să mor, exact asta sînt ei, persoane cu iluzia și obsesia controlului. Ei ajung să creadă că eu lor e foarte important, că inteligența lor e necesară, fără să mă întrebe nimic, fără ca eu să fi avut măcar o șansă în mod obiectiv în societate.Mi-au psus de mai multe ori că ei sînt într-o situație oribilă, fiind reduși la mine și ei cred în mod sincer și greșit că trebuie să mă omoare, ca să poată să exercite ei în mod plenar puterea lor necesară și utilă pentru oameni. E adevărul, e geșit că mă omoară. Nu am cum să îi fac să înțeleagă - oare înțelegeți că de fapt nu cîștigă nimic, voi, cei care vedeți că otrava era reală și celelalte hidoșenii la fel - oare înțelegeți că eu, cea închisă de la 13 ani de niște nebuni, cum spuneau ei că erau părinții mei, nu sînt eu problema, și că sînt nebuni să îmi vrea moartea? Și că de fapt, dovedibil, sînt încă doar binele și ceea ce e frumos și aș fi și acum în stare de bucurie și de a dărui ce e bun oamenilor, la fel de altruistă ca întotdeauna, fără niciun delir sau tulburare psihică? În stare de muncă ordonată și de iubire și vorbe bune și mereu gîndul curat?
”Nu te vrea poporul” Aceștia sînt mereu, cu această idee absurdă.
”cum au putut să facă așa ceva?” Ăștia intră mereu cu această idee peste mine.
”o nebună conduce lumea”, ”trebuie să o omorîm” - idei care au fost mereu, azi au făcut o inovație, spunînd că trebuie să mă anihileze.
”nu se (mai) poate face nimic.” Aceștia sînt cei mai periculoși. După ce intră aceștia, vin lucruri groaznice. Ei au această idee numai de cîțiva ani încoace, la fel cu cei care spun mereu că reei votează să mă omoare. (!!) De fapt ei nu au făcut nimic, niciodată nu m-au lăsat nimic și de fapt întotdeauna puteau să oprească crima și otrava și trebuiau și se putea să mă accepte în lume exact pentru ceea ce am fost ca om - un om perfect bun și inteligent, care poate fi acceptat exact pentru ceea ce este în realitate (sau măcar o parte), pentru tipul de intelect pe care îl are și pentru ceea ce poate face în societate. Un om perfect normal.

”nemții nu au cum să înțeleagă, ei mereu cred că tu ești România”
”Nemții au înțeles totul, numai poporul tău nu înțelege niciodată. Toți te-au lovit încontinuu și abia apoi au înțeles și acum toți vor să mori.”

Azi au intrat unii cu ideea că ”copilul nu poate crește în zgomot.” Aceștia sînt acum obsedați de creșterea următoarei, a viitorului dumnezeu-copil. Și eu eram și sînt vie și fără greșeală o viață întreagă.

”tu ai fost tot ce e bun și numai binele o viață întreagă, și ei vor să mori numai fiindcă au trecut anii și, între timp, ei s-au adîncit în minciuni politice și de altă natură despre tine. Ei au tot felul de iluzii și, cu toate că acestea sînt doar iluzii, și nu au nicio legătură cu tine, ei vor să mori.” ”Cu toate că tu ai fost deasupra lor, ei au crezut că tu ești proastă și nebună și că tebuie să te omoare ca să fie mai bine pentru ei.”

Acum cîteva cuvinte despre ontogeneză cum era numită în psihologie, pentru sensul mai profund al onotologiei filozofice (mai știți că științele occidentale s-au desprins istoric din filozofie? , sau devenirea omului în lume, prin propria existență, prin trecerea sa prin vîrstele vieții - copilărie, tinerețe, maturitate, bătrînețe.
Nu e destul să te naști, mai e nevoie și să fii în lume și să devii ceva. Unii gîndesc greșit că e destul ca următoarea să se nască. Cu o astfel de concepție ea va fi eventual omorîtă la cîțiva anișori. Și, desigur poate, se va naște alta. Acum eu nu spun că știu totul despre acest lucru, poate că adevărul e că ea de fapt nu există (adică nu a existat) și eu nu sînt decît cel mai mare martir al umanității, cu spun unii, un martir fără cauză. Sau cel mai bun geniu, distrusă o viață întreagă de nebuni, cum spun alții. Anumite date ale realității înclină spre ideea (ipoteză) că ea a existat, mereu, nu doar în secolul 20, nu doar legată de miturile și simbolurile din România, care este o țară tînără ca entitate politică, și ea nu a fost niciodată nebună, ci binele rațional. E posibil ca, în istorie, ea să fi fost omorîtă de mică și atunci ce e o lume fără acest fel de Dumnezeu, cum am explicat, ca putere de conectivitate a țesutului nervos, ca imagine a lumii prin simțuri vii și chiar ca spirit, căci asta e esența vieții și a lui Dumnezeu, și a oamenilor? Spiritul e viața, nu moartea, cum cred proștii și un trup fără spirit e un trup mort. Spiritul e totodată ceva foarte bun, o sinteză supraordonată a afectivității și intelectului unui om. Și al meu spirit e la fel. Răspunsul la întrebarea mea retorică e foarte logic și simplu - e vorba de o lume muribundă, e vorba deci de ceea ce în politică - adică lumea celor de jos - se numește război. E posibil, nu știu sigur, ca ea să fi fost repetat omorîtă în cursul războaielor îndelungate, eventual fiind ea copil, deci lumea inconștientă și în luptă crudă. Un Dumnezeu crud timp îndelungat nu e bine. Poate unii de aceea voiau să mă sinucid la 18 ani, ei așa spuneau, fiindcă voiau ca Dumnezeu să fie între 0 și 18 ani, vîrsta mai bună. Dar atunci de ce mă torturau încă din clasa a 8-a? Mai gîndiți ...

Dar asta nu e bine. Nu e înțelept să omori pe Dumnezeul copil la care se gîndesc ei, din fragedă copilărie. E greșit. Lumea ar continua să existe, dar nu s-ar dezvolta frumos. Faptul că am trecut prin copilărie în regimul politic anterior a dus la numele de epocă de aur de atunci, a fost în mod sigur un motiv. Dacă veți înțelege veți vedea că într-adevăr lumea simbolurilor era mereu legată de mine, chiar și înainte ca eu să fiu f_tă sau să integrez realitatea prin înțelegere. Nu e un delir, să nu judecați pripit, dacă nu știți încă adevărul clar în fapte, cum voi mai explica puțin mai încolo. Nu e nebunie că eu sînt o integrare a simbolurilor și adevărului, cum e orice om inteligent, și nu e nicidecum nebunie sau ceva ce trebuie distrus. Epoca copilăriei omenirii era numită epocă de aur odinioară, poate încă și acum. Oricum toate simbolurile și denumirile și limbile oamenilor se schimbă în permanență. Ei spun că eu am fost cel mai bun Dumnezeu din istorie, dar poate e o exagerare. Oricum povestea despre uciderea pruncilor din Biblie - pe vremea lui Irod - exact de aceea e așa și s-a referit la un fapt real și se referă la un fapt real, fiindcă ea încă există, acea poveste. Dacă veți gîndi logic, nu paranoic, veți înțelege foarte ușor toată istoria și Biblia și tot restul.

”Acceptarea ta ca om a fost nulă.”
”cum vrei tu (! nu vreau) ca ei să creadă că tu ești aceea, cînd tu nu ai avut niciun drept și nici pe nimeni în toată viața ta lîngă tine sau cît de cît, în afară de mama ta, care oricum era mama ta de la început?”
Nu avea nicio importanță dacă ei înțelegeau sau nu ce sînt, dacă credeau sau nu că eram dumnezeu, dar era foarte simplu să vadă că eram omorîtă fără vină, că nu avuesem nicio șansă de a răzbate, chiar dacă eram geniu sau Dumnezeu, că evident eram binele oprimat de rău și evident nu eram nebună niciodată și eram evident bună și nevinovată, cu inima caldă și deschisă față de oameni, evident inteligentă, evident izolată, evident tot ce spuneau psihologii și psihiatrii erau minciuni și e încă scris minciună despre mine - clar minciună - în documente psihiatrice. Dacă vedeau aceste evidențe, absolut sigur nu m-au fi respins și eu aș avut măcar un pic de viață bună în toți acești ani, cîțiva oameni ar fi existat în viața mea și totul ar fi fost frumos și bine oricum și nu m-ar fi otrăvit porcii aceia din oraș.

”tu ai fost într-adevăr numai binele toată viața, dar nu ai reușit să aduci la lumină binele adevărat. Dacă cei buni ar fi ieșit la lumină, atunci tu ai fi fost acceptată, nu te-ar fi izolat cu ideea că trebuie să te omoare în floarea vîrstei și nu te-ar fi otrăvit cu ideea că trebuie să mori ca ei să poată ascunde rușinea lor că au greșit față de tine!” ”Nu e o rușine nici pentru România, nici pentru alții, dar ei toți, dar proștii cred că ideea de rușine e mai importantă decît orice viață de om bun, nevinovat și inteligent, de parcă mîncarea și sexul (interesele proștilor, în opinia lor) ar fi datorate evitării rușinii în istorie de către cei vinovați. ”

”În cursul vieții tale, nu doar că te-au chinuit încontinuu, dar te-au considerat nebună și nedemnă de orice fel de muncă.” Bine, dar e ilogic, cum naiba să fii așa idiot încît să consideri că e nebun un om evident izolat aproape total de la 13 ani, deci un om aproape fără personalitate în sensul ei social? Fără relații cu alții, măcar cîteva, nici măcar un geniu nu poate fi recunoscut ca om și nu poate fi ceva între oameni. Dacă există cîteva relații, atunci omul se poate afirma ușor dacă e inteligent, chiar dacă trăiește într-un sat și nu la oraș. Este total ilogic să crezi că un om e nebun fiind acela complet izolat și fără să vorbești nimic cu el. Îmi este puțin trist cînd mă gîndesc că am iubit enorm oamenii, orice fel de oameni, dar fără să iubesc răutatea și prostia nelimitată, cea care omoară monstruos adică. Urăsc nedreptățile monstruoase pretutindeni în lume, nu doar asupra mea. Mereu am fost la fel, orientată spre lume, nu spre mine, cum mint unii porci. Unii ziceau că m-au prezentat lumii mereu drept opusul a ceea ce eram. Iubirea mea de oameni e aceeași, caldă și senină și dreaptă, poate totuși mă veți accepta, nu în ciuda faptului că nu am greșit nimic, ci tocmai fiindcă nu am greșit nimic. Oricum, cred că realizați că, chiar dacă aș fi greșit ceva, ei tot m-ar fi otrăvit, fiindcă sînt nebuni și proști.
”tu ai fost un copil normal ca toți copiii, doar că mai inteligentă. Ei nici nu au înțeles că erai un copil normal, datorită funcțiilor creierului tău.” E adevărat, iar vîrsta rațiunii a început pentru mine la 13 ani, și adevărata maturitate a fost pentru mine pe la 35 de ani, exact cum spuneau psihologii și nu a fost un lucru rău, după cum nici faptul de a înțelege eu totul nu a fost un lucru rău.
Mai țineți poate minte ideea aceea ”Dumnezeu e iubire”. Da, e o idee corectă. Nu e așa cum cred proștii, cum mi-au spus mie idioții, că ei credeau că Dumnezeu e sex, și aruncau răul asupra mea, ci este exact așa cum credeam eu în copilărie și cum cred copiii buni - Dumnezeu întotdeauna este iubire în sensul pur sufletesc și spiritual. Adică Dumnezeu în sensul adevărat, tot ce e bun (nu doar eu) și exact așa am fost eu toată viața ca persoană, dar oamenii nu aveau cum să înțeleagă. Răul însă nu e niciodată necesar, sper că ați înțeles că numai nebunii și proștii cred aaș ceva. Unii spuneau mereu ”tot răul spre bine”, ceea ce a degenerat în ideea tatei că vor arunca tot răul din lume asupra mea sau că eu nici nu visez ce mi-a pregătit el rău pentur viitor. Eu fiind binele, unii idioți credeau că trebuie să arunce răul asupra mea ca să pot străluci etc. Toate acele idei ale lor sînt complet greșite.

Încă cîteva cuvințele adevărate și chiar frumoase în opinia mea. Este adevărat că eu am înțeles singură demult cum este fiecare lucrușor și locușor și trebușoară a oamenilor, cel puțin a oamenilor civilizați din București și din locurile pe unde am fost în România și mai mult ca sigur și în Europa și în rest. Am înțeles că orice locușor și activitate omenească este un întreg din multe puncte de vedere și corespunde unor realități supraordonate, integrate prin cuvînt. Mergînd eu la un bacomat BCR să scot o sumă foarte mare pentru mine, de 300 de lei, (am fost mirată mai demult de apropierea acelei bănci de o zonă din Voluntari cu 4 frizerii într-un spațiu mic, Voluntariul fiind un oraș ce depinde administrativ de București, dar e în județul Ilfov). Pentru mine a fost simplu să descifrez anumite simboluri ale stabilimentului, din perspectiva a ceea ce am înțeles ca orice om inteligent, de una singură și, de-a lungul vieții mi-a fost mai simplu să înțeleg, fiind o fire contemplativă, adică cu calm și bucuria de a întîlini un om, oricît de puțin, un cer frumos, un copac minunat de frumos și bun și pentru om etc. Nu eram visătoare, eram doar lucidă. Mai există un singur lucru necesar înțelegerii lucrurilor, care mie mi-a plăcut foarte mult. Binele. Ipotezele bune nu înșeală niciodată. iar axioma cunoaște-te pe tine însuți e perfectă, însă numai pentru cei inteligenți. Socrate, o figură popularizată, vulgarizată, exprima atunci un adevăr elitist.

Deci, fiind 4 sau mai multe frizerii la un loc, într-un oraș fără librărie sau spitale din cîte văd eu - sigur nicio librărie în zona poliție- Gheață, unde stau eu cu mama, și poate niciun spital, dar, cînd tata a murit, nu au acceptat să vină salvarea, fiindcă avea domiciliu de București, așa spuneau vecinii, și aveau probabil dreptate, fiindcă și eu am fost terorizată de salvări mincinoase cînd problema mea era gravă și mă puteau ajuta, plus spitale care au mințit. Poate nebunii credeau atunci că trebuie să îl omoare pe tata, idee înverșunată sub forma urii față de Ceaușescu de o colegă a mea profesoară la ILC, unde lucrasem eu. Acea persoană m-a chinuit mult atunci, nu mai explic cum, și exact într-o anumită zi a murit tata, cînd m-au chinuit mult. Eu nu am fost vinovată că colegii mei profesori erau nebuni și loveau evident în mine ca proștii, fiind ghidați în mod sigur de idei greșite; dacă ar citi ce am scris eu pe bloguri ar înțelege precis ceea ce e bun. Păcat că ei au luat-o razna în fantezii nefondate și nu m-au întrebat nimic direct și poate v-au mințit despre cum mă purtam cu ei sau cu elevii, cînd eu eram chiar perfectă, pot încă dovedi. Dar au pus totul asupra trupului meu și eram clar otrăvită, în apartamentul cu arsenic și dantelă veche. În blogul 2 în care am stat cu chirie erau posibil resturi omenești și fusese mai mult timp anterior casă pentru prostituate.
În acest loc al concurenței celor 4 frizerii - fiindcă trebuie să mai asculte omul și Bărbierul din Sevilla, asfaltul nu a fost plasat pe tortuare, este una dintre rarele zone unde se regăsesc relicve din anii în care eram copil; odată am fost cu mamaia la Monica Pelin, colega mea de bancă, (pelin care simbolizează amarul vieții ca băutură din cupa craniului său pentru cei care nu doresc otravă în poezia lui Blaga). Desigur, viața e amară, dar nu doar amară, eu am fost extrem de fericită în permanență că am avut această șansă de viață și am dăruit binele cu adevărat și pacea și înțelegerea frumoasă a lumii mereu. Cînd eram mică mă descîntau că eram deocheată cu vorbele ”să rămîie (la persoana a treia dinadins) Monica curată luminată, ca de Dumnezeu lăsată”, fiindcă pe colega mea de bancă o chema Monica și pe vara mea Monica la fel, cum a insistat preoteasa, bunica Monicăi. Așa e sistemul. Unii sînt obsedați de control sau putere sau înțelegere, dar ei nici nu întreabă victima nimic și nu e nevoie să omoare în acest sens pe nimeni și ei nici măcar această lege morală nu o înțeleg și rîd de mine că eu nu am înțeles, cînd de fapt ceea ce contează e legea sistemului ca întreg, niciodată voința omului, într-un fel nici a mea, avînd eu rolul acesta, chiar dacă unii spun că e singura voință liberă în lume și că așa a fost și va fi mereu. Dar, în afară de un eventual prim movens, dacă există, voința mea e utilă pentru mine ca individ în mod cert, fiindcă e un luru normal, nu a fost încăpățînare niciodată, și dăruiește ordinea și bucuria măruntă a vieții mele de om umil, fără puteri ca alții sau altele, sănătatea și igiena și fericirea mea (ca om). Voința mea a fost bună, chiar dacă nu am avut putere în societate și oricum nu puteam obține nici ce aveam de strictă nevoie, adică să nu fiu otrăvită; le-am explicat clar și nu au înțeles, poate nici nu au citit și, fără să vorbească cu mine sau să aibă vreo dovadă, au hotărît să mă omoare, indiferent de orice. Voința mea a fost și este normală și bună, chiar dacă a fost o voință torturată prin abuzuri. Și eu nu am fost sursa niciunui rău, și dacă aș fi avut vreo putere, ar fi fost ceva bun pentru alții. Chiar și acum mă chinuiesc să scriu, prin mari direri fizice, adevărul pentru oameni, ceea ce e de fapt un lucru bun, cum de fapt nici nu știți, chiar încă înainte să scriu. Oamenii sînt copii care nu pricep nici asta, dar nu e vina lor că sînt proști. Secole de civilizație le-au dat iluzia supercontrolului. La fel funcționează și legile creierului meu, tot logic și tot normal, ca și legile logice ale sistemului.
În seara asta, imediat ce am început să scriu despre stabilimentele de igienă și înfrumusețare din Voluntari, au apicat altă tortură - au șters de două sau de trei ori fragmente întregi, pe care a trebuit să le rescriu, ceea ce a dus la încărcarea trupului meu cu rău și durere la spate, fiindcă mă obligau să repet - e simplu de ce din punct de vedere neurofiziologic, și apoi au trecut la lucruri și mai rele, de pildă nu lasă să apară ceea scriu eu decît la timp îndelungat după tastare, fragment cu fragment. În acest mod e și mai greu să scriu și apar greșeli typo și nu am cum să văd ce scriu, iar ei repetă conținuturile cu scopul așa zisei lor puteri de nebuni în lumea reprezentată de creierul meu omenesc. Deci în acest fel ei aruncă iar greutăți mari peste coloana mea vertebrală, care altfel nu ar fi fost, e o tehnică de distrugere și tortură, și asta s-a petrectu după ce mama m-a bătut la cap că eu scriu prea repede la tastatură și ea nu suportă acest lucru. Așa, în mod lent e mult mai greu pentru mine, și durerea e tot pe loc pe loc pe loc. A fost și pierdere de timp și posibil e ca ei să repete cuvintele spuse de mine înaintea mea, fiindcă astfel ei pot inventa și minciuni diabolice și pot totodată să își crească puterea de minciună și răutate, și credibiliatea, nelăsînd-mă, iată, din nou, poate a 5-a oară zilele astea, să scriu adevărul.
Spinarea mea e sfîșiată de durere, dar continuu, mai e puțin pentru azi, restul mîine. M-au chinuit prea tare pe net și mi-au stors energia, dar mîine voi reuși, fiindcă tot ce mai am e puțin de scris.
Vorbeam despre cum se mișcă lucrurile în societate și cum e fiecare locușor al omului și cum se integrează în restul sistemului. Ajunsesem la stabilimentele ce aminteau de case de toleranță și tocmai acolo au început să nu mă lase să scriu nebunii, ca și cum erau jigniți că scriu așa ceva, sau ca să îi facă pe idioți să fie jigniți, fiindcă acolo era un ”moment psihologic”, pe care ei au vrut să îl speculeze și astfel cititorii să piardă sensul bun a ceea ce voiam eu să scriu mai apoi. Și, în realitate, dacă nu mi-au citit caietul, atunci ei nu știau deloc ce voi scrie. Urmez acum, mai e puțin de tot, porcii mi-au dat dureri imense. Și restul mîine.

Întîmplător exemplu acesta era recent, din ziua de azi și veți vedea de ce e perfect. E adevărat că peste tot e la fel, peste tot e o scenă în cele mai mici detalii și toate aceste detalii, peste tot unde am umblat sînt lucruri (obiecte și cuvinte) conectate la viața mea, am explicat mai clar într-o postare a mea din blogul meu Papalașcă de lumină, mai demult.
E adevărat că e posibil să nu fie prostituate, pot fi orice, chiar și frizerițe. E adevărat că toate obiectele și activitățile omului funcționează ca un tot integrat și se petrece mereu în sistem numai ceea ce se poate petrece. Moartea mea e o dorință aiurea a lor, și în plus am fost și binele, nu doar acest fel de Dumnezeu. Ei toți sînt legați de mine și toate activitățile și businesul lor, doar faptul că îmi vor moartea și mă lovesc și mă otrăvesc, precum și alte crime asupra altor oameni sînt lucruri ilogice, nelegate de mine. Deci de aceea ei lovesc și mă omoară. Ca nebunii.
La una dintre frizerii am șezut pe o bancă nouă. Am privit burlanul care aruncă apa într-un mod aparte. Am privit măslinul sau arborele acela destul de mare care semăna cu un măslin și mi-am amintit cele două femei îmbrăcate în stilul sexi vulgar care ieșeau de acolo, din spatele casei și aveau, una cel puțin, mașină personală. Atunci gîndul s-a legat logic de faptul că nebunii spuneau ”faceți dragoste, nu război”, fiindcă măslinul e un simbol al păcii și proștii de atunci or fi crezut că să facă sex de la distanță cu Dumnezeul de atunci și deci să o tragă spre moarte. A face dragoste nu înseamnă doar sex, ci și binele și iubirea curată. În același spațiu al frizeriei era o scrumieră cu bancnote desenate pe ea. Conexiunea e clară - bani arși, iar legat de mine faptul că am fumat, în primul rînd din cauza izolării totale - dacă m-ar fi acceptat puțin nu aș fi fumat deloc și am fumat și din cauza otrăvii din partea vecinilor și înseși sărăciei. În plus, vă reamintesc că banii românești în acest răstimp, deși eu am fost complet săracă, au fost ștampilați cu efigiile geniilor românești mai ales artistice. Care erau toți, (în afară de Iorga, dar poate nu cunosc eu) strîns legați de viața mea personală - strada copilăriei, picturi ale unei rude etc. Chiar și acest lucru nu a fost datorită vreunei mașinații politice reale cum cred proștii, subliniez, reale, căci ei cred că asta fac fiindcă vor dar nu e așa. Toate locușoarele din lume, cu ecepția celor puse n scenă așa - dar în final și acelea, nu mai explic, sînt legate de tot trecutul civilizației și spun mai departe înșir-te mărgărite pentru toți cei cuminți și pentru cea care va mai fi, dacă va mai fi. Ori poate va fi, da nu veți mai ști fiindcă ea va fi omul bun acceptat pentru ce e ea în sine, ca om.

Azi au intrat unii cu ideea că ”copilul nu poate crește în zgomot.” Aceștia sînt acum obsedați de creșterea următoarei, a viitorului dumnezeu-copil. Și eu eram și sînt vie și fără greșeală o viață întreagă.

”tu ai fost tot ce e bun și numai binele o viață întreagă, și ei vor să mori numai fiindcă au trecut anii și, între timp, ei s-au adîncit în minciuni politice și de altă natură despre tine. Ei au tot felul de iluzii și, cu toate că acestea sînt doar iluzii, și nu au nicio legătură cu tine, ei vor să mori.” ”Cu toate că tu ai fost deasupra lor, ei au crezut că tu ești proastă și nebună și că tebuie să te omoare ca să fie mai bine pentru ei.”

Acum cîteva cuvinte despre ontogeneză cum era numită în psihologie, pentru sensul mai profund al onotologiei filozofice (mai știți că științele occidentale s-au desprins istoric din filozofie? , sau devenirea omului în lume, prin propria existență, prin trecerea sa prin vîrstele vieții - copilărie, tinerețe, maturitate, bătrînețe.
Nu e destul să te naști, mai e nevoie și să fii în lume și să devii ceva. Unii gîndesc greșit că e destul ca următoarea să se nască. Cu o astfel de concepție ea va fi eventual omorîtă la cîțiva anișori. Și, desigur poate, se va naște alta. Acum eu nu spun că știu totul despre acest lucru, poate că adevărul e că ea de fapt nu există (adică nu a existat) și eu nu sînt decît cel mai mare martir al umanității, cu spun unii, un martir fără cauză. Sau cel mai bun geniu, distrusă o viață întreagă de nebuni, cum spun alții. Anumite date ale realității înclină spre ideea (ipoteză) că ea a existat, mereu, nu doar în secolul 20, nu doar legată de miturile și simbolurile din România, care este o țară tînără ca entitate politică, și ea nu a fost niciodată nebună, ci binele rațional. E posibil ca, în istorie, ea să fi fost omorîtă de mică și atunci ce e o lume fără acest fel de Dumnezeu, cum am explicat, ca putere de conectivitate a țesutului nervos, ca imagine a lumii prin simțuri vii și chiar ca spirit, căci asta e esența vieții și a lui Dumnezeu, și a oamenilor? Spiritul e viața, nu moartea, cum cred proștii și un trup fără spirit e un trup mort. Spiritul e totodată ceva foarte bun, o sinteză supraordonată a afectivității și intelectului unui om. Și al meu spirit e la fel. Răspunsul la întrebarea mea retorică e foarte logic și simplu - e vorba de o lume muribundă, e vorba deci de ceea ce în politică - adică lumea celor de jos - se numește război. E posibil, nu știu sigur, ca ea să fi fost repetat omorîtă în cursul războaielor îndelungate, eventual fiind ea copil, deci lumea inconștientă și în luptă crudă. Un Dumnezeu crud timp îndelungat nu e bine. Poate unii de aceea voiau să mă sinucid la 18 ani, ei așa spuneau, fiindcă voiau ca Dumnezeu să fie între 0 și 18 ani, vîrsta mai bună. Dar atunci de ce mă torturau încă din clasa a 8-a? Mai gîndiți ...

Dar asta nu e bine. Nu e înțelept să omori pe Dumnezeul copil la care se gîndesc ei, din fragedă copilărie. E greșit. Lumea ar continua să existe, dar nu s-ar dezvolta frumos. Faptul că am trecut prin copilărie în regimul politic anterior a dus la numele de epocă de aur de atunci, a fost în mod sigur un motiv. Dacă veți înțelege veți vedea că într-adevăr lumea simbolurilor era mereu legată de mine, chiar și înainte ca eu să fiu f_tă sau să integrez realitatea prin înțelegere. Nu e un delir, să nu judecați pripit, dacă nu știți încă adevărul clar în fapte, cum voi mai explica puțin mai încolo. Nu e nebunie că eu sînt o integrare a simbolurilor și adevărului, cum e orice om inteligent, și nu e nicidecum nebunie sau ceva ce trebuie distrus. Epoca copilăriei omenirii era numită epocă de aur odinioară, poate încă și acum. Oricum toate simbolurile și denumirile și limbile oamenilor se schimbă în permanență. Ei spun că eu am fost cel mai bun Dumnezeu din istorie, dar poate e o exagerare. Oricum povestea despre uciderea pruncilor din Biblie - pe vremea lui Irod - exact de aceea e așa și s-a referit la un fapt real și se referă la un fapt real, fiindcă ea încă există, acea poveste. Dacă veți gîndi logic, nu paranoic, veți înțelege foarte ușor toată istoria și Biblia și tot restul.

”Acceptarea ta ca om a fost nulă.”
”cum vrei tu (! nu vreau) ca ei să creadă că tu ești aceea, cînd tu nu ai avut niciun drept și nici pe nimeni în toată viața ta lîngă tine sau cît de cît, în afară de mama ta, care oricum era mama ta de la început?”
Nu avea nicio importanță dacă ei înțelegeau sau nu ce sînt, dacă credeau sau nu că eram dumnezeu, dar era foarte simplu să vadă că eram omorîtă fără vină, că nu avuesem nicio șansă de a răzbate, chiar dacă eram geniu sau Dumnezeu, că evident eram binele oprimat de rău și evident nu eram nebună niciodată și eram evident bună și nevinovată, cu inima caldă și deschisă față de oameni, evident inteligentă, evident izolată, evident tot ce spuneau psihologii și psihiatrii erau minciuni și e încă scris minciună despre mine - clar minciună - în documente psihiatrice. Dacă vedeau aceste evidențe, absolut sigur nu m-au fi respins și eu aș avut măcar un pic de viață bună în toți acești ani, cîțiva oameni ar fi existat în viața mea și totul ar fi fost frumos și bine oricum și nu m-ar fi otrăvit porcii aceia din oraș.

”tu ai fost într-adevăr numai binele toată viața, dar nu ai reușit să aduci la lumină binele adevărat. Dacă cei buni ar fi ieșit la lumină, atunci tu ai fi fost acceptată, nu te-ar fi izolat cu ideea că trebuie să te omoare în floarea vîrstei și nu te-ar fi otrăvit cu ideea că trebuie să mori ca ei să poată ascunde rușinea lor că au greșit față de tine!” ”Nu e o rușine nici pentru România, nici pentru alții, dar ei toți, dar proștii cred că ideea de rușine e mai importantă decît orice viață de om bun, nevinovat și inteligent, de parcă mîncarea și sexul (interesele proștilor, în opinia lor) ar fi datorate evitării rușinii în istorie de către cei vinovați. ”

”În cursul vieții tale, nu doar că te-au chinuit încontinuu, dar te-au considerat nebună și nedemnă de orice fel de muncă.” Bine, dar e ilogic, cum naiba să fii așa idiot încît să consideri că e nebun un om evident izolat aproape total de la 13 ani, deci un om aproape fără personalitate în sensul ei social? Fără relații cu alții, măcar cîteva, nici măcar un geniu nu poate fi recunoscut ca om și nu poate fi ceva între oameni. Dacă există cîteva relații, atunci omul se poate afirma ușor dacă e inteligent, chiar dacă trăiește într-un sat și nu la oraș. Este total ilogic să crezi că un om e nebun fiind acela complet izolat și fără să vorbești nimic cu el. Îmi este puțin trist cînd mă gîndesc că am iubit enorm oamenii, orice fel de oameni, dar fără să iubesc răutatea și prostia nelimitată, cea care omoară monstruos adică. Urăsc nedreptățile monstruoase pretutindeni în lume, nu doar asupra mea. Mereu am fost la fel, orientată spre lume, nu spre mine, cum mint unii porci. Unii ziceau că m-au prezentat lumii mereu drept opusul a ceea ce eram. Iubirea mea de oameni e aceeași, caldă și senină și dreaptă, poate totuși mă veți accepta, nu în ciuda faptului că nu am greșit nimic, ci tocmai fiindcă nu am greșit nimic. Oricum, cred că realizați că, chiar dacă aș fi greșit ceva, ei tot m-ar fi otrăvit, fiindcă sînt nebuni și proști.
”tu ai fost un copil normal ca toți copiii, doar că mai inteligentă. Ei nici nu au înțeles că erai un copil normal, datorită funcțiilor creierului tău.” E adevărat, iar vîrsta rațiunii a început pentru mine la 13 ani, și adevărata maturitate a fost pentru mine pe la 35 de ani, exact cum spuneau psihologii și nu a fost un lucru rău, după cum nici faptul de a înțelege eu totul nu a fost un lucru rău.
Mai țineți poate minte ideea aceea ”Dumnezeu e iubire”. Da, e o idee corectă. Nu e așa cum cred proștii, cum mi-au spus mie idioții, că ei credeau că Dumnezeu e sex, și aruncau răul asupra mea, ci este exact așa cum credeam eu în copilărie și cum cred copiii buni - Dumnezeu întotdeauna este iubire în sensul pur sufletesc și spiritual. Adică Dumnezeu în sensul adevărat, tot ce e bun (nu doar eu) și exact așa am fost eu toată viața ca persoană, dar oamenii nu aveau cum să înțeleagă. Răul însă nu e niciodată necesar, sper că ați înțeles că numai nebunii și proștii cred aaș ceva. Unii spuneau mereu ”tot răul spre bine”, ceea ce a degenerat în ideea tatei că vor arunca tot răul din lume asupra mea sau că eu nici nu visez ce mi-a pregătit el rău pentur viitor. Eu fiind binele, unii idioți credeau că trebuie să arunce răul asupra mea ca să pot străluci etc. Toate acele idei ale lor sînt complet greșite.

Încă cîteva cuvințele adevărate și chiar frumoase în opinia mea. Este adevărat că eu am înțeles singură demult cum este fiecare lucrușor și locușor și trebușoară a oamenilor, cel puțin a oamenilor civilizați din București și din locurile pe unde am fost în România și mai mult ca sigur și în Europa și în rest. Am înțeles că orice locușor și activitate omenească este un întreg din multe puncte de vedere și corespunde unor realități supraordonate, integrate prin cuvînt. Mergînd eu la un bacomat BCR să scot o sumă foarte mare pentru mine, de 300 de lei, (am fost mirată mai demult de apropierea acelei bănci de o zonă din Voluntari cu 4 frizerii într-un spațiu mic, Voluntariul fiind un oraș ce depinde administrativ de București, dar e în județul Ilfov). Pentru mine a fost simplu să descifrez anumite simboluri ale stabilimentului, din perspectiva a ceea ce am înțeles ca orice om inteligent, de una singură și, de-a lungul vieții mi-a fost mai simplu să înțeleg, fiind o fire contemplativă, adică cu calm și bucuria de a întîlini un om, oricît de puțin, un cer frumos, un copac minunat de frumos și bun și pentru om etc. Nu eram visătoare, eram doar lucidă. Mai există un singur lucru necesar înțelegerii lucrurilor, care mie mi-a plăcut foarte mult. Binele. Ipotezele bune nu înșeală niciodată. iar axioma cunoaște-te pe tine însuți e perfectă, însă numai pentru cei inteligenți. Socrate, o figură popularizată, vulgarizată, exprima atunci un adevăr elitist.

Deci, fiind 4 sau mai multe frizerii la un loc, într-un oraș fără librărie sau spitale din cîte văd eu - sigur nicio librărie în zona poliție- Gheață, unde stau eu cu mama, și poate niciun spital, dar, cînd tata a murit, nu au acceptat să vină salvarea, fiindcă avea domiciliu de București, așa spuneau vecinii, și aveau probabil dreptate, fiindcă și eu am fost terorizată de salvări mincinoase cînd problema mea era gravă și mă puteau ajuta, plus spitale care au mințit. Poate nebunii credeau atunci că trebuie să îl omoare pe tata, idee înverșunată sub forma urii față de Ceaușescu de o colegă a mea profesoară la ILC, unde lucrasem eu. Acea persoană m-a chinuit mult atunci, nu mai explic cum, și exact într-o anumită zi a murit tata, cînd m-au chinuit mult. Eu nu am fost vinovată că colegii mei profesori erau nebuni și loveau evident în mine ca proștii, fiind ghidați în mod sigur de idei greșite; dacă ar citi ce am scris eu pe bloguri ar înțelege precis ceea ce e bun. Păcat că ei au luat-o razna în fantezii nefondate și nu m-au întrebat nimic direct și poate v-au mințit despre cum mă purtam cu ei sau cu elevii, cînd eu eram chiar perfectă, pot încă dovedi. Dar au pus totul asupra trupului meu și eram clar otrăvită, în apartamentul cu arsenic și dantelă veche. În blogul 2 în care am stat cu chirie erau posibil resturi omenești și fusese mai mult timp anterior casă pentru prostituate.
În acest loc al concurenței celor 4 frizerii - fiindcă trebuie să mai asculte omul și Bărbierul din Sevilla, asfaltul nu a fost plasat pe tortuare, este una dintre rarele zone unde se regăsesc relicve din anii în care eram copil; odată am fost cu mamaia la Monica Pelin, colega mea de bancă, (pelin care simbolizează amarul vieții ca băutură din cupa craniului său pentru cei care nu doresc otravă în poezia lui Blaga). Desigur, viața e amară, dar nu doar amară, eu am fost extrem de fericită în permanență că am avut această șansă de viață și am dăruit binele cu adevărat și pacea și înțelegerea frumoasă a lumii mereu. Cînd eram mică mă descîntau că eram deocheată cu vorbele ”să rămîie (la persoana a treia dinadins) Monica curată luminată, ca de Dumnezeu lăsată”, fiindcă pe colega mea de bancă o chema Monica și pe vara mea Monica la fel, cum a insistat preoteasa, bunica Monicăi. Așa e sistemul. Unii sînt obsedați de control sau putere sau înțelegere, dar ei nici nu întreabă victima nimic și nu e nevoie să omoare în acest sens pe nimeni și ei nici măcar această lege morală nu o înțeleg și rîd de mine că eu nu am înțeles, cînd de fapt ceea ce contează e legea sistemului ca întreg, niciodată voința omului, într-un fel nici a mea, avînd eu rolul acesta, chiar dacă unii spun că e singura voință liberă în lume și că așa a fost și va fi mereu. Dar, în afară de un eventual prim movens, dacă există, voința mea e utilă pentru mine ca individ în mod cert, fiindcă e un luru normal, nu a fost încăpățînare niciodată, și dăruiește ordinea și bucuria măruntă a vieții mele de om umil, fără puteri ca alții sau altele, sănătatea și igiena și fericirea mea (ca om). Voința mea a fost bună, chiar dacă nu am avut putere în societate și oricum nu puteam obține nici ce aveam de strictă nevoie, adică să nu fiu otrăvită; le-am explicat clar și nu au înțeles, poate nici nu au citit și, fără să vorbească cu mine sau să aibă vreo dovadă, au hotărît să mă omoare, indiferent de orice. Voința mea a fost și este normală și bună, chiar dacă a fost o voință torturată prin abuzuri. Și eu nu am fost sursa niciunui rău, și dacă aș fi avut vreo putere, ar fi fost ceva bun pentru alții. Chiar și acum mă chinuiesc să scriu, prin mari direri fizice, adevărul pentru oameni, ceea ce e de fapt un lucru bun, cum de fapt nici nu știți, chiar încă înainte să scriu. Oamenii sînt copii care nu pricep nici asta, dar nu e vina lor că sînt proști. Secole de civilizație le-au dat iluzia supercontrolului. La fel funcționează și legile creierului meu, tot logic și tot normal, ca și legile logice ale sistemului.
În seara asta, imediat ce am început să scriu despre stabilimentele de igienă și înfrumusețare din Voluntari, au apicat altă tortură - au șters de două sau de trei ori fragmente întregi, pe care a trebuit să le rescriu, ceea ce a dus la încărcarea trupului meu cu rău și durere la spate, fiindcă mă obligau să repet - e simplu de ce din punct de vedere neurofiziologic, și apoi au trecut la lucruri și mai rele, de pildă nu lasă să apară ceea scriu eu decît la timp îndelungat după tastare, fragment cu fragment. În acest mod e și mai greu să scriu și apar greșeli typo și nu am cum să văd ce scriu, iar ei repetă conținuturile cu scopul așa zisei lor puteri de nebuni în lumea reprezentată de creierul meu omenesc. Deci în acest fel ei aruncă iar greutăți mari peste coloana mea vertebrală, care altfel nu ar fi fost, e o tehnică de distrugere și tortură, și asta s-a petrectu după ce mama m-a bătut la cap că eu scriu prea repede la tastatură și ea nu suportă acest lucru. Așa, în mod lent e mult mai greu pentru mine, și durerea e tot pe loc pe loc pe loc. A fost și pierdere de timp și posibil e ca ei să repete cuvintele spuse de mine înaintea mea, fiindcă astfel ei pot inventa și minciuni diabolice și pot totodată să își crească puterea de minciună și răutate, și credibiliatea, nelăsînd-mă, iată, din nou, poate a 5-a oară zilele astea, să scriu adevărul.
Spinarea mea e sfîșiată de durere, dar continuu, mai e puțin pentru azi, restul mîine. M-au chinuit prea tare pe net și mi-au stors energia, dar mîine voi reuși, fiindcă tot ce mai am e puțin de scris.
Vorbeam despre cum se mișcă lucrurile în societate și cum e fiecare locușor al omului și cum se integrează în restul sistemului. Ajunsesem la stabilimentele ce aminteau de case de toleranță și tocmai acolo au început să nu mă lase să scriu nebunii, ca și cum erau jigniți că scriu așa ceva, sau ca să îi facă pe idioți să fie jigniți, fiindcă acolo era un ”moment psihologic”, pe care ei au vrut să îl speculeze și astfel cititorii să piardă sensul bun a ceea ce voiam eu să scriu mai apoi. Și, în realitate, dacă nu mi-au citit caietul, atunci ei nu știau deloc ce voi scrie. Urmez acum, mai e puțin de tot, porcii mi-au dat dureri imense. Și restul mîine.

Întîmplător exemplu acesta era recent, din ziua de azi și veți vedea de ce e perfect. E adevărat că peste tot e la fel, peste tot e o scenă în cele mai mici detalii și toate aceste detalii, peste tot unde am umblat sînt lucruri (obiecte și cuvinte) conectate la viața mea, am explicat mai clar într-o postare a mea din blogul meu Papalașcă de lumină, mai demult.
E adevărat că e posibil să nu fie prostituate, pot fi orice,chiar și frizerițe. E adevărat că toate obiectele și activitățile omului funcționează ca un tot integrat și se petrece mereu în sistem numai ceea ce se poate petrece. Moartea mea e o dorință aiurea a lor, și în plus am fost și binele, nu doar acest fel de Dumnezeu. Ei toți sînt legați de mine și toate activitățile și businesul lor, doar faptul că îmi vor moartea și mă lovesc și mă otrăvesc, precum și alte crime asupra altor oameni sînt lucruri ilogice, nelegate de mine. Deci de aceea ei lovesc și mă omoară. Ca nebunii.
La una dintre frizerii am șezut pe o bancă nouă. Am privit burlanul care aruncă apa într-un mod aparte. Am privit măslinul sau arborele acela destul de mare care semăna cu un măslin și mi-am amintit cele două femei îmbrăcate în stilul sexi vulgar care ieșeau de acolo, din spatele casei și aveau, una cel puțin, mașină personală. Atunci gîndul s-a legat logic de faptul că nebunii spuneau ”faceți dragoste, nu război”, fiindcă măslinul e un simbol al păcii și proștii de atunci or fi crezut că să facă sex de la distanță cu Dumnezeul de atunci și deci să o tragă spre moarte. A face dragoste nu înseamnă doar sex, ci și binele și iubirea curată. În același spațiu al frizeriei era o scrumieră cu bancnote desenate pe ea. Conexiunea e clară - bani arși, iar legat de mine faptul că am fumat, în primul rînd din cauza izolării totale - dacă m-ar fi acceptat puțin nu aș fi fumat deloc și am fumat și din cauza otrăvii din partea vecinilor și înseși sărăciei. În plus, vă reamintesc că banii românești în acest răstimp, deși eu am fost complet săracă, au fost ștampilați cu efigiile geniilor românești mai ales artistice. Care erau toți, (în afară de Iorga, dar poate nu cunosc eu) strîns legați de viața mea personală - strada copilăriei, picturi ale unei rude etc. Chiar și acest lucru nu a fost datorită vreunei mașinații politice reale cum cred proștii, subliniez, reale, căci ei cred că asta fac fiindcă vor dar nu e așa. Toate locușoarele din lume, cu ecepția celor puse n scenă așa - dar în final și acelea, nu mai explic, sînt legate de tot trecutul civilizației și spun mai departe înșir-te mărgărite pentru toți cei cuminți și pentru cea care va mai fi, dacă va mai fi. Ori poate va fi, da nu veți mai ști fiindcă ea va fi omul bun acceptat pentru ce e ea în sine, ca om.

Din păcate în noaptea asta m-au masacrat monstruos, aseară a fost mai bine. Nu știu dacă nu e și de la elicopterul acela dar poate nu. Durerea ei au adus-o mai ales prin tortura asupra mea pe internet prin tehnicile explicate de mine.
Cu dezolare vă spun că nici mîine nu voi putea scriu din nou deloc, dar voi reveni să termin caiețelul acesta poate poimîine și abia apoi vă voi părăsi total, dar ei nu trebuiau să mă omoare și nici dvs.. Dacă nu aplicau azi tehnici urîte de virusare a textului meu, cu scopul clar de a mă omorî, asta e logic, nu altceva, atunci precis aș fi terminat încă de săptămîna trecută și acum nu mă durea nimic. Dar atrebuit să continuu, e singura mea relație cu oamenii, cu dvs. adică și trebuie și din alte motive. Mulțumesc dacă ați citit.