6 iulie 2019

Bună seara, voi continua de scris ceea ce am de scris, de fapt nu mai e mult. Mai demult, în limba engleză, erau unii care spuneau că eu sînt torturată și omorîtă fiindcă nu cedez. (yield) Azi au zis din nou în română că eu nu am nici ce și nici cum să cedez ceva, dar totuși ei oamenii vor să mor, și e doar o crimă jegoasă.

În prezent postările mele pe facebook din zilele trecute sînt din nou virusate. Vă dau din nou linkul la blogul meu despre viața mea, cu speranța că veți citi, fiincă acolo textul apare așa cum l-am notat eu. Cei care virusează aceste scrieri ale mele pe facebook fac mult rău: 1. Distrug un lucru de fapt bun făcut de mine, așa cum au distrus totdeauna tot ce avem de făcut, fiind eu persoană fără apărare și singură - fiindcă eu nu scriu decît adevărul, binele și frumosul, dacă citiți tot, inclusiv blogurile mele literare, veți vedea că așa a fost în cele mai mici detalii. Pur și simplu ei cred, cum mi s-a spus, că trebuie să mă omoare, deși e și a fost mereu greșit și că oamenii nu trebuie să vadă adevărul, ca să mă poată omorî.
2. Mă întristează și mă necăjesc, deși am fost un om bun și respectabil mereu și nu am întristat pe nimeni, am adus doar bucurie. Ei zic că oamenii cred că eu aduc necazul, fiindcă a fost masacrată mereu și ei cred că tristețea nenorocirii mele se răsfrînge asupra lor. Nu e adevărat, rău e făcut numai de alții, eu nu am adus nicio tristețe și pot dărui numai binele, chiar dacă m-au chinuit încontinuu, nu sînt depresivă.
3. Își bat joc de mine și consideră că trebuie ei să ascundă adevărul despre mine fiindcă i-au păcălit pe toți, fiindcă ei sînt vinovați și proștii nu trebuie să înțelegeagă adevărul, ca să îi poată ei ”controla” aruncînd în continuare răul asupra mea și omorîndu-mă cu toții, deși eu nu am geșit nimic, fiindcă ei consideră că ei sînt mai deștepți și mai utili decît mine și vor ca oamenii să creadă minciunile lor despre mine. În același timp ei vor să mă streseze că îmi distrug singura comunicare cu restul lumii și singura șansă practic de a fi acceptată și salvată, adică să nu fiu omorîtă, cum voi explica din nou pe scurt.

Voi continua să scriu pe facebook în postările următoare și să trec conținutul pe blogul meu personal despre viața mea, unde deocamdată apare corect tot ce am scris, la adresa

https://cristina-moldoveanu.blogspot.com/

Deci, ei spun că eu nici nu am înțeles de ce toți, inclusiv pe internet, se poartă ciudat cu mine. Nu. Fiindcă au spus încontinuu minciuni despre tine, deși ai fost aproape tot tipul singură. Lumea crede că tu ești ceva rău și tu nu ai habar de asta. (?) Cînd tu mori, toți cei care au înțeles ceva coboară și ies sau vin numai porcii cei mai răi, care vor face absolut la fel cu următoarea, cum au făcut mereu.

Drobul de sare. Deocamdată eu exist încă și voi scrie tot ce mai e în caiețel, nimic altceva. Unii zic alte aberații, cum ar fi că le-a intrat unora în cap unora că trebuie să distrugă toate geniile din România. (?!)

Revenind la firul povestirii și explicațiilor din zilele anterioare. Spuneam despre o anumită scrumieră înaltă și subțire și banii imprimați pe ea - erau parcă bani ai Uniunii Europene, nu m-am uitat de aproape.
Da, în ce privește banii din România, efigiile valorilor culturale din trecut - Aurel Vlaicu și ceilalți erau strîns legate de viața mea, cu excepția lui Nicolae Iorga. Aurel Vlaicu e strada mea de acum și din copilărie, Grigorescu e pictorul pe care îl imita o rudă prin alianță - copii ale tablourilor sale, pictură de icoane, Eminescu - locul unde am stat în oraș, plus faptul că acolo e administrator un bărbat care îi seamănă etc.
Iar în ce privește statuile de la Universitate - liceele mamei și tatei și Mihai Viteazul al meu, dar cu Heliade nu am avut legătură. Totuși e adevărat că eu mă legam și de celelalte culturi din lume, nu doar de România sau de Europa. Dacă ei schimbă banii sau statuile cu ideea să scape de mine nu rezolvă nimic, și nici măcar nu trebuiau să scape de mine. Toate celelalte lucruri sînt la fel, legate de mine. Mai mult decît atît, aceste obiecte și nume din lume și multe alte artefacte nu sînt singurele ancore care leagă corabia vieții mele de restul lumii. Eu spun exact adevărul despre mine, nu afirm că eram geniu sau Dumnezeu, ci exact ceea ce am fost și sînt, cu nicio exagerare. Lucrurile acestea nenumărate și chiar și frumusețea sufletului și bunătatea și intelectul bun erau încă de cînd m-am născut. E adevărat că creierul ca organ se dezvoltă în copilărie, dar totul în mine era in nuce de la naștere, nu e nevoie de ancore materiale. Eram exact ceea ce sînt de la început. Între timp, oamenii sapă propriile lor cărări, inclusiv prin existența și creierul meu, unii spun că numai prin mine, dar eu știu cert doar ce am fost și sînt eu, deci pot afirma doar că la fel cum sapă prin intermediul creierului altor oameni inteligenți cum am fost eu. ”Tu, în calitatea ta de creier, ai fost Dumnezeu/centrul lumii, dar ca om nu ai fost nimic.”
Toate lucrurile materiale și spirituale sînt legate unele de altele, așa cum este și o carte în bibliotecă, legată taxonomic și fizic și prin semnificație în sistemul celorlalte - și prima Biblie la fel fiind biblio-teci dar și toate celelalte mărețe edificii ale lumii, toată deșertăciunea spirituală deșărtată de veacuri, nu doar obiectele mai degrabă materiale.
”tu ești singurul om pe care ei TREBUIAU să îl respecte și, în schimb, ei te-au tratat cu imensă violență și brutalitate întreaga viață.” Eu nu consider așa - eu cred că toți oamenii trebuie repectați. E adevărat, ei mi-au făcut rău imens, din ce în ce în 35 de ani de închisore evidentă. Dar, tot evident și ușor de dovedit și dezvăluit era natura mea umană, normalitatea și bunătatea și intelectul bun și era simplu de dovedit oricînd că meritam dreptul la muncă și chiar la studii superioare și că nu greșisem nimic. Nu trebuia să mă otrăvească nimeni. Era clar că nu am avut nicio legătură cu politica - și evident orice om inteligent, cu capacitate de conectivitate a minții sale e legat de exemplu de conținuturile din mass-media, care e doar o parte din lumea politică a celor proști în general. De ce li s-a pus pata, cum zic unii, chiar pe mine? Oricînd putea să fie adevărul clar și nu aș fi fost omorîtă. Evident singură și săracă, evident fără vină. Nu are nicio importanță că în momentul acesta, să zicem, un crainic de televiziune rostește cuvîntul ”televiziune” odată cu mine. Ca om, nu am avut nicio legătură cu politica și nu am aprofundat studii politice.

”tu ești o problemă a României și a omenirii” Nu, nu am fost niciodată o problemă.”
”ea e totul, tot ce există pe pămînt, în aer, sub pămînt și în apă și ei toți vor să moară acest tot.”
Nu, nu sînt totul, sînt doar conectată la realiatea lor. Om lucid și inteligent. De aceea ei spuneau mereu că vor să rupă conexiunea mea cu toate cîte există și că asta se poate numai prin moarte. Dar nu era nevoie să mă omoare. Eu sînt conectată normal, nu patologic, cu acest tot, și așa am fost mereu, fiind parte din sistem, nu dușman al sistemului. Conectată cu gînd bun și fericit și cu înțelepciune. I-au păcălit pe unii că a fost război îndelungat, cînd, în realitate, doar m-au chinuit toată viața din 84 cu gînd de moarte, cu ideea că lor, oamenilor nu le place ierarhia în care sînt ei în trupul meu și creierul meu și că mă loveau mereu ca să se urce la putere alții și alții, lovind în mine, deci în ceilalți care erau tot o parte din mine. Mereu vor să mor, îmi spun mie că ei vor să mor de 14 ani aproape, dar probabil a fost la fel și înainte de 2005, după cum au apărut lucrurile. Distrugerea lui Dumnezeu asta înseamnă mereu - lupta pentru putere a oamenilor între ei, fiecare vrea să aibă mai mult și să îi domine pe ceilalți. Deci, ceea ce se întîmplă jos în lume, între ei, este perfect meritat și cei care creează lucruri bune și inteligente sînt într-adevăr cei mai buni. Dar cei răi și proști nu suportă nici pe aceia uneori și lovesc tot în mine, ca să îi dea jos pe ăia.
E ceva adevăr în cele de mai sus, legat de ceea ce sînt eu cu adevărat. Eu am fost un om foarte stabil și echilibrat mereu, se poate dovedi. Dar, între timp, ar fi putut foarte simplu să accepte adevărul bun despre mine și aș fi realizat și eu micuța mea creație și muncă personală în lume și nimic rău nu s-ar fi întîmplat.

Cuvintele oamenilor au fost conectate cu creierul mu încă de cînd eram copil mic, încă dinainte de a învăța limba română, încă dinainte să aud limba maghiară, din care nu am putut învăța o boabă.
Unii nu știu nici ce sînt cuvintele. Eu nu mai explic. Lingviștii sau geniile științelor limbajului vor înțelege. Cuvintele erau legate de la început de mine, prin simțuri și prin obiecte diverse și prin oamenii din jurul meu. Iar eu am fost întreaga viață un om tăcut și nu percepeam gîndurile altora deloc, așa cum mi s-a spus că alții percep. Dar ei nu trebuiau să mă omoare fiindcă unii proști și ticăloși au intrat peste gîndurile mele în 2005. Dimpotrivă, trebuiau să mă accepte, nu s-ar fi întîmplat nimic rău. În prezent ei sînt rar peste gîndurile mele.

”Cei de pe facebook sînt nebuni politici și nu pot fi convinși de absolut nimic, ei mereu cred altceva sau etc.”
Nu, rămîne de văzut, nu mai am mult de scris. E adevărat că m-au chinuit și abuzat diverse categorii de oameni, dar era foarte simplu să fie adevărul clar pentru fiecare categorie în parte, și nu m-ar fi omorît. Din păcate, eu am spus tot adevărul clar și cu dovezi chiar. Astfel, diverse categorii profesionale sau de intelect deveneau confuze referitor la mine, fiindcă într-adevăr nu puteau înțelege decît bucățica lor de realitate și credeau mereu altceva sau că sînt nebună fiindcă eu scriam și restul lucrurilor și sensurilor. Nu aveam cum altfel, eu nu știam cui mă adresez pe moment și nu aveam cum să aleg doar o parte din tot și să pregătesc modul de abordare sau expresia verbală adecvată. De pildă, pentru nebunii politici putea fi de ajuns să fie adevărul clar și credibil că nu am avut nicio legătură cu politica, că nu am determinat nici indirect vreun fenomen politic și că nu reprezint și nu am reprezentat nicio forță politică. La fel și cu celelalte categorii de oameni sau nebuni.
”Tu deocamdată te străduiești și îi edifici pe ei, cu alte cuvinte străzi și edificii. ” În glumă spus.
”nebunii, în marea lor prostie, ți-au folosit partea sexuală a creierului, fiindcă ei credeau că sexul înseamnă putere.”
Spuneam nu de mult că înțelesesem de mult cum este fiecare locușor și lucrușor din viața oamenilor. Organizat ca un întreg mic în marele tot. Am dat exemplu acele 4 sau 5 frizerii din Voluntari, cae sugerează că ar fi de fapt altceva, date fiind și ținuta și modul de comportament al unor femei de la unul din acele locuri, legătura cu ideea de sex- iubire-pace-măslin-bani și legătura cu viața mea. Peste tot e la fel, diverse alte locuri și oameni sau lucruri, oamenii inteligenți știu asta, e scris în cărți în mod clar și așa e mereu - lucrurile apar și se petrec în mod necesar, adică după o anumită lege sau regulă, nu pot fi încălcate barierele simbolice ale semnificației. Oamenii simpli au doar iluzia controlului și de fapt voința lor e la fel cu a furnicilor din mușuroi sau cu a roiului de albine sau cu a greierilor, lăcustelor, vulpilor, mistreților, balenelor, copacilor, ciupercilor etc. Instinct și comunicare cu sens în creierul celor mai inteligenți, și al meu chiar. Lucrușoarele se adună oarecum de la sine conform poveștilor și legendelor și semnificațiile deja existente în cultură și în memoria vie de-a lungul veacurilor, dar și cultura și limbile sînt zdruncinate sau modificate lent în timpul în care materia își revendică dreptul de a fi mai tare, dar de fapt de a aparține vieții spirituale, deci tot parte din omul mai inteligent, ca păstrător și înțelegător al Spiritului. În aceeași seară cînd am scris despre acest lucru, ei nu m-au lăsat să continuu, chiar cînd voiam să spuncă acest lucru e conectat cu ceea ce am văzut eu într-o noapte lîngă blocul meu din oraș, și anume un bărbat violent aplecat asupra unei femei, posibil să fi fost o scenă de viol, dar eu nu am de unde să știu și degeaba am vrut eu să nu fie - iar trecătorii pe stradă priveau ca la circ. Abia după aceea am văzut că în blocul micuț și vechi de lîngă blocul meu, unde era acel cuplu, unde am aflat anul trecut că locuise Anda Călugăreanu (mi s-a spus) acolo era un fel de nu știu ce bizar, cu nume bizar de salon de coafură, unde nu se vedea nimic, decît niște mușcate în ghivece la geamurile înalte.

”femeile nu au reușit niciodată să iasă la lumină. Bărbații da, dar femeile niciodată. E din cauza prejudecăților lumii față de femei.”
Cum adică să iasă la lumină? Adică din sărăcie? Și ce prejudecăți - că ele nu sînt decît pacoste sau ceva rău în lumea intelectuală? vrei să spui că tot delirul și otrava din partea lor erau numai ca eu să nu scriu cîteva poezii mai bune? Sau altceva în sngurătate? Sau ce?
”e vorba de ceea ce îți aruncă ei mereu cînd tu spui ceva frumos sau clar și adevărat sau bun față de oameni și anume ”hai mai dă-o dracu”. Exact asta spun toți și în acest moment.”

Da, îmi amintesc - mereu au spus așa exact atunci cînd eram și sinceră, dar și spuneam ceva bun sau frumos uneori intelectual. Mereu, de atîția ani ei așa spuneau. Acum ei spun ”e atît de frumos spus, încît îmi e milă”. Dar de ce crezi tu așa?
”femei genii au fost destule, dar ei mereu le-au distrus la fel pe toate. E vorba de disprețul bărbaților asupra femeilor. Ei nu suportă să fii tu deasupra lor, de exemplu britanicii ăia și alții care te scuipă”
Bine, dar nu are logică. De fapt bărbatul e cel care păcătuiește sexual și este pofticios și impulsiv și desfrînat, femeia deloc sau foarte rar, mie nu mi s-a întîmplat niciodată. O dovadă clară e că există prostituate, dar gigolo mai rar totuși, și eu personal nu știu sigur dacă există - nici unii, nici alții.
”tu ai fost o femeie ascet care a fost tratată drept curvă.”
”tu ai fost tot ce putea fi mai bun, dar ei te-au tratat drept ceva rău toată viața.”
”tu nu aveai niciun leu și nici ai tăi și idioții au crezut că tu eștio moștenitoare bogată.”
Deci altă minciună ca toate celelalte. Și atunci cînd au înțeles că tot era minciună despre mine, cum ați zis mereu că ei de fapt au înțeles, ce au mai crezut, încît îmi vor moartea? ”De obicei, au crezut alte și alte minciuni politice.”
”e vorba de ceea ce psihologii numesc nevoie de autorealizare și conceptul se aplică doar geniilor sau oamenilor inteligenți și creativi.”
De multe ori, din fragedă tinerețe, tata îmi spunea cu ură ciudată ”da ce, tu gîndești?!” eu atunci nu am înțeles deloc, dar era vorba de delirul unora că nu eu gîndeam, ci alții prin creierul meu - fie oameni vii, fie spiritul morților. Acest gen de delir e asemănător cu delirul nebunilor politici. E evident miniciună și aberație, evident eu gîndeam și se putea ușor dovedi chiar, inclusiv prin drumul meu intelectual, drumul vieții mele și cărțile citite de mine.

Să crezi așa ceva e ca și cum ai crede despre un om că GÎNDEȘTE că există pe pămînt marțieni cu chiloți roz și cu dantelă și că din cauză că el gîndește așa ceva înseamnă că e nebun.
”celelalte genii au fost toate acceptate, numai tu ai fost respinsă. Tu ești doar un geniu bun, complet izolat și respins fără temei, numai datorită unor minciuni, în special politice. Fiindcă ești total izolată, tu nu ai niciun fel de putere sau influență în societate și niciodată nu ai avut. Nimci din toate gîndurile tale bune sau din sentimentele tale nu a avut înrîurire asupra celorlalți și totuși lumea toată te urăște. Ei toți, și femeile celelalte, au influență în lume și putere, prin faptul că au personalitate în sensul psihologic al cuvîntului, adică relații sociale cu alți oameni. Tu ai fost călcată în picioare toată viața, cum a zis tatăl tău în 84, și alungată de toți mereu. Toți te-au folosit ca țap ispășitor pentru greșelile lor. Tu ai gîndit numai binele și frumosul, tu i-ai iubit pe toți, ei te-au urît mereu. ”

Nu, nu e corect, nu m-a respins nimeni direct, ei doar m-au torturat și lovit, eu am cerut clar dreptul de a munci și eram în stare și ei mințeau clar, dacă aș fi scris rezumatul succint, ați fi văzut și în ultimii 14 ani. Sau peripul meu de om normal din 2010 pe internet. Cei care mă resping de la distanță nu mă cunosc absolut deloc.
Ceea ce spui tu legat de femeile inteligente nu are sens legat de viața mea, fiindcă nici măcar nu ai citit cu atenție blogul meu și ei nu m-au lăsat să scriu totul de după 2002 decît pe fragmente.
În realitate se putea dovedi că am fost mereu un om inteligent și puteam fi acceptată, fiind că nu am greșit absolut nimic, absolut sigur nu am fost deloc nebună (ce e aia să spui despre un om că e nebun?) și absolut sigur am rezistat la otrăvuri oribile și torturi groaznice zi de zi și noapte de noapte, și foarte multe necazuri și tragedii adevărate, și am rămas un om întreg la minte și cu sufletul foarte frumos și bun, cu drag de familie și țară și oameni, întrutotul al meu și deloc copiat din cărți sau al altcuiva. Ce dacă mi-au făcut rău? De ce să mă omoare? Abolut sigur, dacă ar fi știut măcar parțial cum sînt, cu adevărat să înțeleagă, nu îmi făceau niciun rău. Mereu am fost la fel.
E adevărat, puterea pe care o au ceilalți în lumea reală este legată de creierul meu izolat, așa cum am explicat în postarea anterioară, este ceva logic, așa cum am explicat despre cercurile concentrice ale realității în postarea mea anterioară despre stabilimente din Voluntari, eventual prostituate, dar și orice instituție sau vad comercial, dar nu se întîmpla absolut nimic rău dacă aș fi fost acceptată cît de puțin sau măcar de cîțiva oameni, voi explica în curînd. Toată povestea asta cu geniul feminin e tot un fel de delir, ca și celelalte toate și ca și minciunile psihologilor.
Ideea unora că eu aș fi singurul geniu feminin e similară cu ideea și cele satelite ei de ”etern feminin” în litratură.
Ei zic că bărbații sînt ca niște copii și pentru ei femeia e ceva necunoscut și la început ei simt față de femei ce simt față de mamele lor - adică iubire și respect ? - și ulterior o f_t și încep să delireze. Aiurea, mie mi-au luat drepturile, fiindcă dacă aș fi avut măcar dreptul la muncă, aș fi mers și mi-aș fi văzut de treaba mea zi de zi și aș fi fost iubită și respectată normal în cîțiva ani, așa cum am văzut că sînt și alte femei cum am fost eu, în mod sigur.
”mulți au fost trimiși să te ”studieze” (cum, fără să întrebe nimic, dar ce, eram maimuță?) și de aceea îți tot spuneau ”comportament normal” și apoi toți au mințit despre tine”.

”ei și-au ”dat” doctoratul pe tine.” Cum adică și-au dat? Adică eu sînt maimuță, nu om? Nimeni nu a vorbit cu mine. ”Tu le-ai dat totul mură în gură, și cunoașterea pe care o au ei și ei te omoară.”
”ei sînt domni și doamne ereditar și li se spune totul de la început sau de-a lungul vieții, tu descoperi și înțelegi totul singură.”
dar de unde știu ei de la cine provine acea cunoaștere așa zisă a lor, poate chiar de la mine o fi fost ?
”porcăria asta e de cînd apărut republica în politica lumii, înainte nu era așa.”
”de tine nu le-a plăcut, asta e tot.”
Nu, nu e adevărat, totul a fost exact cum am spus eu - da, am fost perfecțiunea cu adevărat, e foarte clar că nu am avut nici cea mai mică șansă să fiu cu un om, numai pe colega mea de bancă Luiza au lăsat-o în viața mea și ea m-a părăsit apoi. Am văzut-o anul trecut și mi-a spus că lucrează undeva de doi ani ca medic. Ei spun că și ea e supusă acum unui tratament de uzură, cum am fost și eu. Sper să îi meargă mai bine în viitor.
Voi continua mîine, Continuu în postarea următoare.