Bună ziua din nou. E adevărat că mi-a fost tare rău într-o noapte, așa cum nu mi-a mai fost niciodată, dar mi-am revenit.
Am spus că mai am doar trei postări principale și voi termina de scris - una cu explicitări și analize ale mele plus gîndurile altora, ca adesea, de data asta ultimele, a doua despre viața mea socială, cu precădere din ultimii 14 ani, dar și dinainte pe scurt și a treia despre natura sufletească a mea și alte lucruri de bun simț.
Mama mi-a propus de multe ori să îmi dea laptopul să scriu din nou, cu întrebarea aberantă dacă mi-a venit inspirația. E de-a dreptul ridicol din două puncte de vedere: unu - ceea ce scriu e adevărul clar, deci nu e nevoie de inspirație, dar ea, ca și dvs. sau alții, neagă relitatea în permanență, și nu îi place dacă găsește pe internet ceva scris corect despre ea, mințind că nu e adevărat sau fiind supărată că eu am chipurile sentimente rele față de ea, din moment ce scriu adevărul din prezent sau din trecut - că și în prezent mă lovește uneori urît - mai mult decît atît, cu ideea grotescă că eu inventam lucruri rele, fiind nebună și proastă, și al doilea motiv de ridicol și tristețe este că încă din copilărie familia avea ideea că eu aș putea deveni scriitoare sau poetă și insista pe ideea de inspirație, ca și cum eram nebună și nu aveam controlul rațional asupra a ceea ce doream să scriu din punct de vedere literar. Chiar și pe facebook am văzut că există moda ca unii să insulte cu dulceață prefăcută pe alți poeți, nedoriți poate, cu ideea de ”inspirație”, inclusiv eu a pățit așa de mai multe ori. Sînt de acord că unii poeți adevărați pot cînta după cum le șoptește o muză anume sau poat un daimon - cu zicea Nichita Stănescu - sau poate un zeu, dar a nega esența rațională a poetului înseamnă a-l insulta și a-l face nebun și bun de nimic. Chiar și psihiatra mea,căreia am făcut greșeala să îi dau un volumaș de versuri al meu (singurul) mi-a spus imediat ce l-a luat în mînă: ”dar de unde îți vin ție toate ideile astea?”, ca și cum etc.
Imediat, în postarea următoare, voi începe cu numărul unu și poate voi termina azi acea categorie și mîine sau altădată voi trece la doi.
CONȚINUT ADULT NUMAI CÂTEVA CUVINTE VULGARE, ESTE UN BLOG PENTRU PESTE 18 ANI, FOARTE TRIST, NERECOMANDABIL PENTRU CEI INCULȚI SAU PREA TINERI
Vă vine să credeți că din țărână cresc trandafiri, copaci înalți, case și oameni? Atâta frumusețe incredibilă. Hai, recunoașteți... chiar puteți crede că toate cresc din pământ așa frumoase?
joi, 25 iulie 2019
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postare prezentată
Ultima parte – CONCLUZII - enumerare
Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...