26 decembrie 2019

26 dec.2019, ora 18. 30 după masa
Iar s-au aruncat asupra mea în gând cei care spun ”nu ai dreptate, Cristina ”
Eu răspund în gând de fiecare dată ”ce nu am dreptate, dă-mi un singur exemplu de lucru în care nu am sau nu am avut dreptate”, fiindcă ei aruncă aceste cuvinte fără ca eu să vorbesc ceva în gând și chiar fără ca eu să mă gândesc în sinea mea fără cuvinte la ceva. Ei răspund ”totul”. Totul ce? Apoi ei zic că cei buni au întrutotul dreptate și eu la fel, dar că oamenii îi cred pe cei răi.
Voi continua jurnalul și povestirea aceea o voi termina cu orice preț. Dacă scriu 2-3 ore pe zi o termin în 2 săptămâni.

Azi din nou aceeași poveste.
Tu nu înțelegi de ce oamenii te resping mereu din 84?
Eu zic că da, înțeleg, fiindcă familia mă ura, deși eu îi iubeam și îi respectam și că mă chinuiau monstruos. Sau zic "care oameni"?? Adică nu are cine să mă respingă, nu e și nu a fost nimeni în viața mea. Doar mama și încă 2-3 persoane. Practic vreți să omorâți un om bun pentru minciuna a 2-3 pesoane.

Ei spun că porcii sunt familia mea dar și că o parte din oameni a mințit mereu astfel:
1. Joacă teatru că eu mint sau că fabulez, că inventez, că am coșmaruri sau delir legat de ceea ce am povestit despre viața mea când, în realitate, totul e exact și numai așa cum am spus eu.
2. Joacă teatru că eu am greșit ceva, când de fapt nu am greșit absolut nimic toată viața.
3. Joacă teatru că eu sunt altcineva, că nu sunt autentică sau adevărată, când de fapt eu am fost mereu la fel, mereu eu însămi.

Ei spun că în copilăria mea oamenii jucau teatru că eu eram idioată. Bine, dar dacă ”joacă teatru”, atunci înseamnă că ei știu adevărul și îi asmut asupra mea pe cei care cred minciunile lor. Alții zic: cum vrei tu să te accepte cineva, din moment ce tu ai declarat public că nu ai greșit absolut nimic toată viața? Dar e adevărul și nu am avut ce face, a trebuit să scriu public adevărul, adică pe internet din 2012. Și dvs. ați fi făcut la fel, dacă ați fi avut puțin simț moral.
Printre altele din nou ideea că au inventat că mama mea nu poate să mă ierte fiindcă eu am greșit ceva față de ea și de aceea mă chinuiește zi de zi și nu mă vrea, vrea răul meu în mod clar, voi mai povesti mai încolo. De exemplu am venit în Voluntari toamna lui 2018 și ea mi-a spus de vreo două-trei ori că stă prea înghesuită cu mine aici, că nu mă vrea aici etc. În realitate eu nu am greșit nimic nici față de mama și ea mă chinuia la fel, de fapt mai monstruos, zi de zi din 1984.

Eu consider că societatea e de vină mai mult decât familia mea, ceea ce rezultă clar dacă citiți blogul meu. Dar această societate m-a lovit fără să știe nimic despre mine și fără ca măcar un om să mă întrebe ceva sau să stea de vorbă cu mine. În aproape 50 de ani de viață au existat numai câteva persoane - cu membrii familiei cu tot - care au vorbit puțin cu mine, și asta destul de rar, și numai câteva replici, eu fiind în mod abuziv și greșit izolată din 1984, de la 13 ani. Practic e crima a câțiva oameni răi sau proști sau care s-au înșelat.

Mi se pare grotesc ca oamenii să mă omoare pentru greșeala de a mă judeca greșit. În momentul în care au înțeles că au greșit atunci au devenit criminali monstruoși, înainte nu era nimic rău. Și ei așa gândesc. Ieri în prima zi de Crăciun, mi-au spus de 2 ori în gând că la anul mă vor omorî, fiindcă oamenii nu pot fi convinși. Ei zic că aceia sunt foarte puțini și că de fapt aproape nimeni nu a înțeles nimic despre mine. Dar mă omoară. Da, fiindcă nu au cum sau de unde să înțeleagă ceva și unii sunt răi și proști și nu ar putea niciodată pricepe binele sau frumosul. Am avut prilejul să vorbesc pe 24 dec. cu un țigan și o țigancă bătrână - eu rar am avut de schimbat vorbe cu alții, deci mereu m-am bucurat - dar oamenii practic nu au vorbit cu mine nimic, ci doar au aruncat stereotipuri de gândire din popor, la fel și țiganul de acum 2 zile, care m-a luat la rost că nu merg la biserică și că lumea zice că ei sunt necredincioși. Desigur am mers, dar am fost mereu lovită și respinsă, cam așa cum fac ei mereu pe străzi unde merg, cu lanțuri lungi de mașini și cu pietoni aglomerați. Oricând, nu doar de sărbători sau în weekenduri. Până la urmă am renunțat să merg. Oricum, era și ideea că în sânul bisericii ajung doar păcătoșii pe care dumnezeu îi iartă, dar oamenii fără păcat sau răutate sau greșeală nu au ce căuta acolo și cum să fie primiți.

Ei mai spun adesea că, deși eu nu am avut fantasme sau idei despre alții, totuși oamenii au avut fantasme și obsesii legate de mine.