9 decembrie 2019

telefonez de trei ore pentru a obține o programare la CT abdomen și pelvis prin CASMB - fie nu au ”fonduri”, fie m-au pus pe lista de așteptare, dar nu e cert, fie nu răspund la telefon, fie m-au programat în aprilie sau luna mai, deci la 4-5 luni de la trimitere, care este din 4 decembrie 2019
Am nimerit la un moment dat și telefonul fostei mele colege de bancă, care nici ea nu răspunde

mai am de încercat în alte locuri, dar acum sunt obosită, voi telefona mâine, oricum programul de azi nu cred că va mai dura mult
poate voi reuși, azi am telefonat în aproximativ 15 locuri, le-am notat

e destul de neplăcut, tranzitul meu intestinal e foarte dificil de mai mult timp - folosesc la două zile laxative și supozitoare, dar și așa e greu, am flatulență, scaun segmentat, adesea bile fecale dure și scaun mixt și desigur flatulență, crampe, colici, dureri și în abdomenul superior
Îmi cer iertare că mă plâng, nu e vina mea, nu am greșit nimic și consider că și oamenii săraci trebuie să aibă o șansă
oare biletele de trimitere prin CASMB înseamnă că de fapt pacientul e respins pentru analize sau investigații? Între timp medicul mi-a dat niște medicamente ca adjuvant sau paliativ, dar sunt foarte scumpe și nu se compensează, era mai bine să am un diagnostic

Ei spun că este mereu aceeași poveste, cu o fată bună și săracă, total nevinovată, omorâtă de cele rele și bogate, la fel ca în cărți și povești și că la fel se întâmplă și cu mine. Că pur și simplu sunt singură și nu are cui să îi fie milă de mine sau să îi pese. Că această poveste e reală, pur și simplu se întâmplă fiindcă există astfel de lucruri, dar proștii care au auzit ceva despre ce am scris eu din viața mea pur și simplu nu pot crede adevărul și își imaginează că povestea mea a fost aranjată de alții - adică de nebuni politici sau alții, dar nu e așa.
Am spus că voi termina povestirea în mod organizat și orodonat, dar nu am reușit să continui din diverse motive, voi continua azi și zilele ce vin.
Ideea e că numai cei bogați primesc asistență medicală, pe spinarea celor săraci, care sunt respinși toți și ”lăsați să moară”.
Dar, chiar și așa, oamenii inteligenți au mai multe șanse să reușească ceva, să dovedească ce pot face, fiindcă ei se vindecă singuri mai ușor sau nu se îmbolnăvesc. Fiind un om inteligent, eu tot aș fi avut rost bun de a reuși ceva util sau frumos sau bun pentru ceilalți, fiindcă vă dați seama că niciodată nu am dorit ceva pentru mine.
Chiar și în singurătate aș fi reușit să muncesc sau să studiez sau să creez ceva bun, chiar femeie fiind. Măcar vreo câțiva ani din viață. Și aș fi murit fericită că am trăit. Dar ei m-au otrăvit ca niște porci, cum am povestit, și au refuzat mereu ajutorul medical, cum am mai explicat și voi mai scrie și m-au izolat mulți ani aproape complet. Sigur că aș fi reușit altfel ceva, de exemplu să scriu ceva bun și inteligent sau frumos, poate chiar poezii mai bune, fiindcă scrisul e cea mai ieftină și ușoară muncă sau creație intelectuală. Și era evident că nu aveam delir și eram un om de valoare care voia să trăiască și era evident că nu trebuiau să mă omoare și că nu avusesem nicio șansă și nicio greșeală.
Ei spun că există un singur om care a înțeles adevărul despre mine și că restul m-au judecat greșit, deși nimeni nu m-a întrebat nimic și nimeni nu a fost cu mine niciodată. Poate e tot o minciună, nu vor să spună cine e acel om și poate el nu există.

Continuu imediat.