desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

joi, 9 iulie 2020

9 iulie 2020

Sper să nu mă spurce ”cucul armenesc”. Cine știe de ce Creangă a așezat pe creangă asemenea fantasmă? Oricum eu sunt legată prin 4-5 detalii din viața mea de biserica armenească din București - data nașterii mele, data sfintei Hristina în sinaxar, locul unde au muncit bunicii mei, revoluția din 1989, cucul armenesc al lui Creangă (fiindcă bunicii m-au crescut când eram mică) și chiar faptul că am locuit aproape de cartierul numit armenesc în București. Mai e o dată - în jur de sfânta Mărie mică în septembrie, pentru care încă nu am găsit legătura cu viața mea...

acum am rochie de vară, că nu aveam, dar mă descurcam cu 2 fuste lungi - azi mi-am luat rochie, dar e cam scurtă - la mine nu merge fiindcă nu am un picior și se vede cam urât - pur și simplu, nu mai explic totul, m-am păcălit, dar voi merge să cumpăr dantelă de 15 - 18 cm e păcat de rochie altfel. Pantalonii mei sunt groși de toamnă-iarnă și la dimensiunile mele nu găsesc largi pe picior și se vede proteza mai urât, chiar dacă sunt buni în talie. Oricum, orice port vara, tot se vede; cui nu-i place să nu se uite. Nenorocul meu e că rochia mi se pare cam prea tinerească și șuie. Asta am găsit, cu greutate.

De mâine trec definitiv la regim - fără nicio țigară - vreo 3 luni nu fumasem, fără mâncare - că m-am îngrășat monstruos din nou și nu mai pot nici să mă mișc și inima e sub stres. Porcii adevărați de pe mintea mea spun mereu, dacă eu mănânc mai puțin, că toți vor să fac atac cerebral... Dar în mod real numai mama există în viața mea și nu mă suportă, face crize de nervi dacă eu mă simt mai bine că mănânc mai puțin sau nu fumez și mă cicălește de zeci de ori pe zi (da, citiți bine) să mănânc și să fumez, deși am 50 de ani aproape. Ea niciodată nu a suportat să mă simt bine de când eram mică.
Chiar dacă de fapt societatea mă omoară, mama e singurul om care m-a urât în mod real, restul oamenilor nu știu nimic despre mine. Da, ea a fost un monstru... Nu mă puteți judeca pentru eșecul față de un singur om, fiindcă în rest am fost izolată. Nu pun poze cu trupul meu, că acum abia mai se vede gâtul și nu îmi place, e prea de tot. Am luat cam 20 de kg și ea tot mă cicălește să mănânc. Fata babei de peste drum ( o babă bună) țipă uneori la ea și e mai tânără ca mine și am văzut că mai toate cucoanele de vârsta mea își domină mamele, eu dacă vorbeam urât cu ea, urla de venea poliția sau mă băga la balamuc și cu ea nu te poți înțelege decât dacă țipi. În realitate, ea țipă la mine când vorbește.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...