16 noiembrie 2020

Azi, 16 noiembrie 2020
Am spus că nu voi mai scrie pe facebook deocamdată, adică nu voi mai scrie mici fragmente, cum ați observat că am scris mereu, și că voi reveni când voi termina blogul, dacă nu voi fi otrăvită sau prea bolnavă – amorțeli etc. Totuși mai revin și azi, cu încă câteva cugetări statice despre viața mea, într-adevăr o viață martirizată, dar poate că veți desprinde sensul bun al povestirii, în niciun caz ideea că în viață trebuie să fii om rău și nepăsător, cum eu nu am fost niciodată.

Azi am fost, cum spuneam, în oraș la medicul de familie pentru a lua antibiotic. E posibil, m-am gândit eu, ca infecțiile mele dentare să fie produse de sângerarea pe care am constatat-o, a gingiilor. Am luat vitamina C mult timp anul acesta și am folosit pastă de dinți Parodontax pentru sângerări, dar nu a trecut – poate o fi din altă cauză, sau datorită otrăvurilor.

Stând în holul de așteptare la medicul de familie, pacienții de acolo, oameni îmbrăcați mai prost, ca întotdeauna, au făcut brusc liniște și mie mi-era tare rău, amețeală și durere de cap. Acest lucru s-a întâmplat de multe ori în viața mea în grupulețe mici. Pe moment, azi mi-am adus aminte și am retrăit clipa curată de dragoste față de oameni, deși ulterior unii spuneau că eu am simțit doar duioșie. Aș vrea să vă concentrați puțin și să mă înțelegeți – am povestit pe blogul meu că am fost un om animat de o frumoasă dragoste față de oameni – este desigur și duioșie și altceva încă în plus. De fapt multe lucruri în plus. Nu are nicio legătură cu sexul sau cu interese meschine. E ceva curat și frumos, care dă bucurie sufletească. La fel a fost și iubirea mea față de un anumit bărbat, pe care am povestit-o – un lucru extrem de delicat, frumos, limpede și foarte complex – era sufletul meu tot revărsat în acel sentiment pe care el l-a vrut, era altfel decât în dragostea de oameni, fiind totul dăruit unui singur bărbat, dar nu avea legătură cu sexul decât așa cum am povestit – fără păcat sau dorințe, că oricum nu știam nimic despre sex, dar era un erotism de dăruire și credință greșită în acel om, fiindcă nu aveam ce face și nu mă puteam împotrivi.

După ce am ieșit de la medicul de familie cei de peste mintea mea mi-au spus prima oară că acolo, ca și în alte dăți, oamenii mă f_teau, fiindcă ei cred tot felul de minciuni pe care alții le-au spsu despre mine, de exemplu extrăgând mici fragmente din ceea ce spusesem eu în tinerețe și interpretând greșit. Eu nu mă gândisem niciodată că mă f-teau și de aceea mi-era rău. Ei spun că eu, mergând în oraș, le-am dat viață și energie, ca întotdeauna, și ei fac exact ceea ce nu trebuiau să facă – adică mă storc energetic. După ce am ieșit de la policlinică temperatura a scăzut de la 12 la 10 grade la termometru stradal electronic, nu știu dacă real, dar am mai pățit așa – ei însă spuneau 1 grad celsius dimineața și era deci minciună, se vedea clar că era cald. De aceea poate unii sunt obsedați că trebuie să mă „termine”, adică să termine creierul meu. Adică să mor, spun eu. Ei spun că oamenii m-au tratat toată viața drept carne și eu am fost spirit (mai ales).

Nu am mințit niciodată și nu am fost niciodată ipocrită toată viața, fiindcă nu aveam niciun interes și fiindcă îmi repugnă foarte mult minciuna, care aproape mereu e ceva foarte rău. Probabil că unii credeau că eu scriu minciuni despre mine – sau li se părea că aș fi ipocrită fiindcă unii au mințit despre mine și păream căzută din lună, fiindcă ei credeau altceva decât realitatea, dar eu nu bănuiam că ei aveau ceva cu mine, fiindcă nu greșisem nimic și fiindcă nu auzeam în mintea mea gândurile lor și ei erau ipocriți o vreme, fără să arate vreun fel de ură sau repulsie față de mine, cum au făcut de-abia în ultimii 10-15 ani. Ei spun adesea că oamenilor li se spun încontinuu minciuni – eu nu știu nimic despre aceasta.

Alții spuneau că ei cred că eu sunt singura putere și că mă omoară cu toții ca să împartă puterea și ariile lor de influență între ei. Dar așa ceva e imposibil, nu au cum să împartă nicio putere prin omorârea mea și pot să aibă doar o iluzie a puterii, probabil din cauza minciunilor politice. E posibil ca ei să îmi vrea răul fiindcă li s-a părut că nu aș fi un spirit bun și că nu aș reuși să dăruiesc mai multă fericire lumii, fiind eu nenorocită. Dar de fapt ei sunt de vină și tot ce am povestit eu despre necazurile mele e ceva real și chiar e vorba de crimă, nu doar de f-t sau rejecție, dar mai aveam puțin de scris - ei au refuzat minimul condițiilor de viață și drepturilor umane de mulți ani. Oricum eu mai sunt încă în stare de bucurie și emoții pozitive în general, și nu sunt instabilă psihic, dar am fost mereu om rațional și lucid, foarte calmă și în esență fericită.

Bineînțeles că am înțeles diversele semnificații asociate cu blogul despre viața mea, cum ar fi și faptul că am trecut prin lucruri groaznice și proștii au fost mințiți că eram ceva rău sau că erau invenții sau coșmaruri deși eram complet singură de viață și puteam dovedi totul prin intelect superior și destule dovezi concrete. Acum au intrat unii în engleză, cu ideea ”the sooner the better”, ca și cum îmi vor moartea. Au spus asta de mulți ani și unii zic că britanicii au fost dintre cei mai mari porci.

Azi am nimerit apă Bucovina cu lămâie extrem de rea la gust și cu miros rău – foarte probabil ceva toxic, deși poate nu credeți. Sunt unii care cred că eu trebuie să mor fiindcă am suferit prea mult și deci aș fi un fel de deșeu, după folosirea mea decătre oameni răi, dar în realitate și sufletul mi-e luminos și fericit și gândirea bună și capabilă de sinteze. Aș fi fost foarte fericită dacă oamenii m-ar fi acceptat, am așteptat dn 1984... am implorat și am fost o valoare umană, fără greșeală sau pată...

ei mai spun că întreg poporul minte sau că întreg poporul a fost mințit - dar oricum oamenii de rând sau mai proști nu au cum să mă ajute, dar ar putea să mă lase în pace
o femeie din autobuz m-a călcat azi pe piciorul drept, și eu am spus ”au” involuntar, iar ea și-a cerut scuze de două ori

azi, ora 7 dimineața, 17 noiembrie 2020
m-a trezit ceva la ora 3 noaptea și sunt cam obosită
mai adaug câteva fapte la jurnalul meu:
au intrat iar cei cu ideea că ”o să distrugă absolut totul” și vă pot spune cu certitudine că nu am distrus nimic, că ei spun de mult aceste cuvinte și că nu voi distruge nimic, chiar dacă aș vrea, ceea ce e exclus
ieri am așteptat un troleibuz și iar a venit unul dintre cele foarte murdare pe scaune. Nu am povestit până acum ce am pățit cu mijloacele de transport în Bucureștiul european secolului 21, continuare după persecuția din anii regimului trecut - când așteptam 1-3 ore și erau aglomerate. Eu am fost lovită aproape mereu în mijloace de transport, adesea murdare și cu miros oribil. Adesea goale. Totuși, există și tramvaie moderne și uneori oamenii sunt bine îmbrăcați și încălțati în tramvai față de mine.
Ei spun că nimeni nu mă respectă.
Aceasta e din cauză că am fost și sunt femeie singură și săracă. Altfel absolut sigur nu am avut nicun defect și nici greșeală toată viața și nici măcar nu am fost plângăcioasă - adică să mă plâng mult și în zadar și am fost mereu plină de tonus viu, pozitiv, de drag de viață și oameni și precis nu am fost îngâmfată sau proastă niciodată. Demnitate, bunătate, răbdare, respect față de alții: așa am fost mereu.
E posibil ca ei să nu mă respecte și din cauza minciunilor despre mine, dar sărăcia e cauza primă, pe care ei o neagă poate.