Azi 18 noiembrie 2020
Tocmai am mai scris ceva despre viața mea și ei au șters fragmentul, îl voi rescrie, deși în felul acesta ei mă pot lovi mai tare, și voi salva din când în când, că altfel ei șterg totul.
Am povestit despre relația mea dificilă și dureroasă cu familia mea și despre faptul că am fost un om foarte sărac, respins complet de familie din 1984, deși am fost un copil foarte bun și cuminte, inteligent și plin de iubire și bunătate față de toți.
În realitate, cum am mai povestit, am fost sclavă întreaga mea viață, dar o sclavă care a fost monstruos masacrată de la 13 ani, în scopul de a fi omorâtă, și nu a contat pentru nimeni faptul că am fost un om inteligent și cu capacitate de muncă și studiu și de creație chiar intelectuală, anumite lucruri mai feminine, deși nu am reușit, din cauza otrăvii, decât câteva poezii slabe.
Vă rog să vă reamintiți din cultura dvs. despre cărțile care descriu suferința și situația socială a oamenilor singuri și ostracizați de societate, izolați de familie, la fel cu situația mea, cum ar fi ”Să ucizi o pasăre cântătoare” sau ”Jan Eyre”, și în general cărțile cu simboluri gotice întunecate, cu mistere de talcioc, în general cele cu imagini romantice tulburi și strigoi etc. și vă reamintesc ce am mai scris - că mama, încă de la începutul calvarului meu, în 1984 sau la un timp, mi-a declarat că ea mă va distruge și psihiatric, și că toată lumea o va crede pe ea, fiindcă ea știe să mintă etc. De asemenea, ea mi-a declarat că îi plac foarte mult romanele englezești cu nebune închise în casă singure și izolate etc. Eu nu am auzit decât de Jane Eyre din această categorie. Mama citea rar, dar spusese că citise în tinerețe, naiba știe când.
Tot ea spunea că părinții au voie să își omoare copiii dacă doresc și că societatea e de acord cu acest lucru, și dvs puteți fi de acord, fiindcă cunoașteți probabil că psihologia și psihiatria au avansat teorii (deci cadre de interpretare a realității) despre mamele schizofrenicilor, sau despre diverse complexe maternale sau paternale, prin care toți proștii sunt păcăliți că victima e nebună și nu pot să vadă nici măcar că e vorba de oameni, de indivizi, nu de teorii fără substrat real.
Este important de repetat din nou că, înainte de 2007 dar nu mai țin minte anul, Paul Szocs, fiul fratelui mamaiei mele (eu nu știu sigur asta, dar mamaia oricum nu era bunica mea adevărată) era încă în viață și tatăl lui aproape nonagenar, care o vizita pe tanti Piri, vorbea despre el cu aparent dispreț (așa mi s-a părut mie) - despre faptul că fiul lui nici nu iese din casă etc. - nu îmi amintesc exact vorbele lui. Se știe că oamenii singuri și izolați crunt au mare nevoie să vadă sau să audă alți oameni și apoi eu am regretat că nu am întrebat cel puțin dacă Paul acela avea nevoie să vorbească cu cineva, deși proabil el sau tatăl lui ar fi refuzat, dar eu trebuia să încerc pentru a fi cu conștiința complet fericită, fiindcă nu mi-aș permite să trec pe lângă o crimă fără să încerc să ajut. Paul, ca și mine, nu avea cu cine să vorbească nimic. Era foarte bolnav, normal, find izolat și a murit la 50 și ceva de ani, nu mai știu în ce an, singur și uitat de lume, așa cum fac ei și cu mine. Unii spuneau că Feri era geniu și fiul lui nu, deci situația li se părea normală! Francisca și Paul cel tânăr, care îl cunoșteau pe Feri, așa ziși veri cu mine de gradul doi nu l-au ajutat și nu știu dacă vreodată au vorbit cu el. Mereu e aceeași atitudine a omaenilor când un om e total singur și ținut ca sclav și masacrat de familie și de alții. Ei spuneau că e evident că am fost un om normal, dar am fost ținută într-o cușcă și chinuită toată viața.
Eu încă nu am 50 de ani, dar e foarte greu... poate nu mai am mult, și într-adevăr nu am avut nicio șansă de viață din 1984, poate la fel și acel Paul, Dumnezeu să îl ierte. Pe mine m-au otrăvit monstruos.
Ei au spus adesea că familia mea a fost o familie de porci, dar oamenii toți nici măcar nu au înțeles adevărul, sau sunt toți păcăliți sau de acord cu uciderea mea. Nu știu sigur dacă Feri l-a omorât pe fiul lui sau dacă îl chinuia.
Tot mama spunea odinioară, spre dezgustul meu, că ei îi plac sau că citise despre legende sau povești cu otrăvitori, mai ales despre familia Borgia. Eu nu știam atunci că mă vor otrăvi.
iar au intrat unii proști peste mine cu ideea ”cum pot să fie așa proști?” fiindcă i-au păcălit pe unii că mai mulți oameni, eventual forțe politice, mă manipulează să scriu adevărul și că ar fi proști că nu înțeleg ce să scrie și ce să nu scrie, când în realitate, în mod sigur, nu am fost proastă și am fost un om singur - normal că am înțeles că nu credeți ce spun eu - ba chiar că în mod clar credeți exact opusul adevărului.
Toți idioții cred că, prin omorârea ta, (a mea) scapă ei de monștri, când, în realitate, e invers. Nu, spune altul, ei toți vor reluarea ciclului de la început.
e posibil, cum spun ei, ca oamenii să mă omoare fiindcă își imaginează că eu am fost ceva rău sau nebună, nu din cauza poveștilor sumbre din viața mea, fiindcă, slavă domnului, sunt întreagă încă și zemoasă de gânduri curate și capacitate de a dărui iubire și puritate și căldură, și ceva frumos și bun - oricum mereu am fost așa, în ciuda poveștilor rele și adevărate din viața mea, nu sunt marcată de ele - dar nimeni nu vorbește și nu a vorbit cu mine deloc toată viața și eu am fost mereu fapte, nu vorbe goale, dar mi s-au lăsat doar cuvintele, pentru ca, eventual, să vă conving să nu mă omorâți - și dacă oamenii m-ar fi acceptat într-o activitate comună cu ei, chiar dacă cu vorbe mai puține, tot aș fi putut dovedi binele și adevărul că nu trebuia să fiu omorâtă
e posibil ca proștii să creadă că eu am mințit sau că era delir tot ce am spus, sau o parte, dar nu e vina lor că nu pot vedea adevărul, deși am fost complet izolată zeci de ani
Azi m-au torturat înfiorător multe ore la rând, ieri a fost mai bine, și nu am avut arsură la obraji, acum încă continuă să mă lovească.
Otrava a crescut și aici și acum mă chinuiesc și cu căldură exagerată, ca în București. În primele 2 ierni a fost bine, așa cum trebuia - azi a venit iar bărbatul cu reparatul centralei, chemat de mama și apoi mi-au pus forțat căldură infectă. Ei spun că între timp au îndobitocit și Voluntariul. M-au torturat apoi mai monstruos, așa cum au făcut și rândul trecut când a venit acest bărbat și apoi a venit Carmen, asistenta de psihiatrie, și m-au torturat și cum făceau mereu când venea Carmen. În plus mama a avut 2 conversțaii lungi la telefon, ca să mă tortureze și așa cum au făcut mereu când mama vorbește la telefon - o apucă așa din când în când și atunci îi sună pe toți cei câțiva prieteni ai ei (eu nu am pe nimeni) și vorbește enorm și râde urât la telefon și eu sunt torturată cerebral, iar ei spun că mama mă f-te. Eu nu am lovit pe nimeni niciodată.
La fel au spus că mă f_te cu ajutorul lui Carmen și a acelui bărbat și că au păcălit-o și pe Carmen. Au mințit că aș avea bufeuri și de aceea mi-e cald.
Altă idee a lor e că, odată cu mine, va lua sfârșit unul dintre cele mai frumoase vise ale omenirii. (?)
Apoi, o altă idee a lor e că oamenii nu au dat încă de rău și de aceea mă lovesc pe mine încontinuu și că peste un timp, lovind în mine, vor vedea că nu se mai poate pentru ei și atunci vor încerca în zadar să mă refacă, fiindcă va fi prea târziu. (??)
ideea lor e din nou că poporul nu poate vedea că eu sunt binele și mama răul (??)
alții spun că unor oameni li s-au dat bani ca să mă omoare
azi m-au măcelărit înfiorător
mereu au făcut așa de fiecare dată când reușeam să tac, să nu mai mă plâng, să nu vorbesc deloc singură în casă în urma torturii am vorbit iar de una singură
eu m-am întrebat de ce fac ei așa, din moment ce puteau obține vorbe bune și frumoase din partea mea cu binișorul și dându-mi libertatea
un răspuns posibil e că astfel i-au îndobitocit pe proști că eu aș fi nebună sau că aș fi un fel de dictator, furer etc
exact din același motiv sunt străzile Horia, Cloșca și Crișan lângă casa mea
Vă rog din nou în genunchi să îmi lăsați viața dacă e posibil.
Acum ei spun că poporul ”vrea” să mor - deși din câte am înțeles eu nu există ”voință” a întregului popor, orice popor ar fi - fiindcă poporul a fost mințit în cele mai mici detalii despre mine. Voința poporului e o iluzie, în realitate doar indivizii au voință. Eu da, nu am avut nicio greșeală și am făcut destul de bine față torturii, încă din 1984, find clar, încă de la început că mă loveau de moarte. Dar am rămas un om bun și inteligent, deși poate mă vedeți idioată din cele spuse în acest fragment.
Azi 19.11.2020
Aseară m-au torturat monstruos și azi dimineață am avut o mare surpriză neplăcută - cineva, poate mama, mi-a luat din punguța mea galbenă medicamentul psihiatric Abilify de 15 mg, pe care trebuie să îl iau dimineața. Nu aveam cum să îl arunc din greșeală și mereu l-am ținut acolo. Au intrat unii peste mintea mea cu ideea că oamenii consideră că eu îi torturez pe ei, nu ei pe mine. A fost mereu clar că ei mă torturau, începând cu 84. E posibil ca mama să fi spus aceste cuvinte? Și tatăl meu vitreg a spus la fel, era probabil nebun și spunea că eu îi chinuiesc pe ei. Aseară a fost atât de rău încât am luat mai multe pastile de seară, respectiv Seroquel. Această persoană nu are dreptate, oricine ar fi. Probabil că oamenii au fost mințiți că ei suferă din cauza pastilelor mele psihiatrice, ceea ce nu e adevărat și pot explica, dar nu mai explic acum, e puțin mai complicat. Am fost un om bun și meritam viața, și deci și pastilele, care nu îmi fac rău, ci mă ajută împotriva torturii. Tortura nu a fost doar f-t și otravă, ci multe altele evidente, de exemplu zgomotul - deși nu credeți, chiar foarte monstruos, nu era doar fleac. În plus, ei sunt cei care intenționat mă torturează și ies în calea mea de mulți ani pe stradă cu atitudine dușmănoasă - citiți tot ce am povestit, dacă credeți cumva că mint. Ei sunt cei care încep și eu nu i-am provocat niciodată. Ei torturează monstruos și otrăvesc, chiar dacă eu nu iau multe pastile. Ei sunt criminalii și mama la fel, nu eu - de ce ați crede că mama are dreptul să îmi ia pastilele și eu să nu am niciun drept? Absolut sigur am fost un om perfect și nevinovat și chiar cu intelect superior, nu avea nimeni interesul să mă omoare. Unii spun tot timpul că oamenii cred că sunt nebună și de aceea mă omoară, dar nu e adevărat - sunt un om perfect normal și puteam dovedi asta și ei nu au cum să creadă așa ceva, fiindcă am fost mereu singură.
Noroc că mai aveam o cutie de rezervă de Abilify, dar Seroquel nu am de rezervă. I-am telefonat lui Carmen, asistenta de psihiatrie, dar ulterior mi-am dat seama că mai am pentru o lună. Oricum, în ultimele zile începusem să iau doza normală de Seroquel, și astfel, peste acest progres al vieții mele, mama m-a lovit ieri monstruos, cu cele 4-5 aspecte cu care mă putea lovi.
Totodată sunt și otrăvită, posibil cu apă, sau e boală cronică rea, cum spuneau unele gânduri ale altora. Poate că e adevărat că acești porci de peste mintea mea sunt experți și asasini plătiți să mă omoare. Azi dimineață am remarcat că una din apele pe care le aveam lângă pat mirosea urât și celelalte nu. Totodată, repet, apa mea plată îmi crea sete, în timp ce alte ape din magazine mai îndepărtate, la întâmplare, îmi potoleau setea. Azi noapte am luat să beau dintr-o sticlă desfăcută deja cu apă Tușnad minerală de pe hol, și dimineața mama mi-a reproșat că i-am luat apa ei (”apa mea”).
Am constatat azi că au pus un virus sau altceva - un link - aparent pe facebook, link care apare dacă copiez cu copy-paste pe facebook.
Slavă domnului, s-au liniștit. Întâmplător acum ei tac, nu mai sunt peste mintea mea.
Înainte să dispar temporar sau definitiv de pe facebook, vă mai spun doar câteva cuvinte.
Bineînțeles că am ținut mult la voi, și la oameni în general, gândiți-vă puțin logic, chiar dacă m-ați hulit sau ignorat sau lovit și uneori, ajutat. Mi-e și acum drag, dar numai de ce e bun.
Nu știu dacă mă vor lăsa să termin blogul meu (mai e doar puțin) - acolo mă veți găsi, dar, dacă da, mai apoi voi srie probabil lucruri mai frumoase, mai bune, deși aptitudinile mele intelectuale sunt puțin diminuate, dar nu mult, datorită vârstei și torturii și otrăvii.
Voi trimite adresa blogului unde găsesc, unde apuc. Deși am aproape 50 de ani, poate va fi cineva să mă accepte pentru ceea ce pot face și pentru ce sunt, oricât de puțin, și să aibă nevoie de mine, dându-mi o șansă și salvându-mi viața. Regret faptul că nu m-au acceptat în tinerețe, dar asta e - nu am avut noroc.
Unii spun că eu nu am înțeles că v-au îndobitocit pe toți și că încă cred în oameni... deși am fost singură toată viața. La revedere, dacă veți voi, mă ptueți căuta. Eu nu știu dacă v-au îndobitocit, sunteți doar oameni necunoscuți, care nu au fost în relație cu mine mai mult decât oamenii de pe stradă.
Azi, 20.11.2020
Abia azi mi-am dat seama, deși era foarte simplu, de motivele pentru care unii oameni intrând peste mintea mea spun adevărul frumos și bun despre mine, din moment ce cei mai mulți lovesc cu minciuni. Trei dintre motivele posibile sunt următoarele:
1.ei chiar descoperă că am avut mereu dreptate și am spus mereu adevărul și astfel spun și ei adevărul, dintr-o nevoie psihologică personală
2.intră cu gândul de a îmi face răul, de a mă f-te sau lovi cerebral, fără să vorbească practic cu mine deloc, fiindcă cei care vorbesc aberații peste mintea mea în același timp mă lovesc, e posibil ca ei nici să nu creadă ceea ce declară bun și adevărat
3. sunt așa proști sau au fost păcăliți de diverși alți proști, încât ei chiar cred că eu am fost sau sunt legată de vreo forță politică sau altfel de grup, sau că aș fi manipulată de politicieni(deși nimeni nici nu a vorbit cu mine deloc, dar ei cred că eu sunt legată de politică inconștient și nici asta nu e adevărat), încât ei imită gândurile celor au spus adevărul în trecut, cu intenția de a îi lovi sau doborî sau de a lua locul celor care au înțeles binele cu adevărat, și astfel să mă lovească pe mine, sau voiau să îi păcălească pe alții fără să înțeleagă că eram doar eu și că pe mine nu puteau să mă păcălească, sau credeau că nu eram chiar eu însămi, când, în realitate, am fost mereu eu însămi
e un lucru monstruos să otrăvești un om, mai ales un om nevinovat și bun și inteligent, am fost acestea - ei spun că oamenii toți cred altceva
azi din nou setea s-a declanșat după ingestia de apă minerală, dar la sucuri nu a apărut
Ei ziceau că și pe tata l-au otrăvit la fel, până a murit
acum nu mai știu sigur dacă e otravă sau boală, dar în trecut m-au otrăvit sigur
deoarece nu mai vorbesc singură în camera mea cu voce tare decât puțin, mă simt mult mai bine
22 noiembrie 2020
Azi a fost foarte frig afară; am fost la lacul de la stația Colentina și era plin de păsări - lebede către malul celălalt, pescăruși albi mulți și multe păsări negre, nu știu cum se numesc, plus câțiva porumbei și vrăbii.
Din nou vechea poveste - ideea că eu ”eram” un anumit lucru, nu membrii familiei mele, încă de când eram copil, dar că oamenilor li s-a spus invers. Și de aceea unii îmi vorbeau din copilărie ca și cum nu eram eu, sau ca și cum vorbeau ”prin” mine sau cu alții, dar nu cu mine. Alții credeau că familia mea era compusă din spioni sau urzitori de politică, sau indivizi în legătură cu politica, care dădeau vina pe mine sau îi făceau pe proști să creadă că eu eram ceva în acest sens, ca să aibă ei acoperire. Logic, era posibil și invers. Totuși eu eram în mod sigur ceea ce sunt din naștere, nu de la moartea tatei și nu fiindcă m-au f_t, și e posibil ca unii să se fi înșelat, iar în ultima vreme ei au mințit grandios că eu sunt nebună sau proastă, ca să justifice faptul că mă resping total în ciuda cererilor mele și mă chiar omoară. Oricum, unii au venit din nou cu ideea că oamenii nu m-au tratat niciodată drept om și nu m-au respectat fiindcă unii cred că eu sunt un fel de forță brută a naturii, ceva primar și sălbatic, ceva util doar ca energie, precum resursele energetice, nu ca intelect și suflet sau capacitate de muncă și comportament normal. Și eu eram de fapt om normal și inteligent.
Am găsit pe internet - sunt lișițe - fulica atra. Parcul se numește Fabrica de gheață.
eu am folosit imaginea lișiței într-o poezie a mea, mai demult.
S-ar putea să fie adevărul ceea ce spuneau ei mai demult - că unii, lovind în mine, fac răul asupra altor oameni și, în plus, ei au aruncat asupra mea vina, păcălindu-i pe proști că răul se întâmplă din cauza mea. Ei nu aveau de ce să lovească în mine și eu nu aveam cum să mă apăr.
Ei spun că (în ciuda faptului că eu sunt închisă, izolată, săracă și torturată din 1984), proștii mă urăsc fiindcă li s-au spus încontinuu minciuni și de aceea mă lovesc pe mine și astfel răul se întoarce împotriva lor sau a altor oameni nevinovați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...