M-am întors din oraș, am fost acolo ca să iau medicamentele mele și ale mamei și hrană specială pentru pisica mea. Am mai cumpărat câteva alimente de la supermarket.
Pe drumul spre oraș am simțit că începe neplăcuta durere la măseaua stricată de sub lucrare, am arătat mai demult radiografia. E posibil ca cineva să fi vrut să îmi provoace durerea, fiindcă a apărut brusc exact în urma otrăvirii mai puternice de acum câteva zile cu conopidă și altele, despre care am scris deja.
Ei spun mereu că întreaga lume a înnebunit și vor să mor și că eu ar trebui să conving nu doar România, ci întreaga omenire că e mai bine să fiu lăsată în viață. Repet, nu doar că nu am greșit nimic, dar în plus am fost un om de valoare, chiar perfecțiunea aș spune și oricum un om intreligent, nu am vină că m-au tratat drept proastă.
Ei au conturat azi din nou ideea veche că toți vor să mor fiindcă am fost un țap ispășitor politic (?) și că toți politicienii și-au mințit propriile popoare - proștii adică, din câte spun ei - despre mine, inclusiv că trebuie să mă omoare sau că aș fi cu totul altceva decât sunt. Dentista mea e căsătorită cu un arab și mai demult și azi spuneau că eu am gândit corect (despre conflictul Israel-Palestina) dar arabii și/sau evreii au fost toți mințiți, ca și cum eu eram vinovată de ceva. Am întrebat dacă s-a întâmplat ceva rău - fiindcă eu gândeam despre pace și favorizând puțin Palestina, fiindcă așa erau știrile, singura dată din viața mea când am urmărit știri politice - și ei spun că nu s-a întâmplat nimic rău, dar că oamenii au fost mințiți că eu gândeam invers. Eu nu m-am interesat ce s-a întâmplat ulterior, dar mă voi uita pe internet. Absolut sigur nu s-a întâmplat nimic rău din cauza mea și atunci era normal să gândesc așa. De atunci nimic și nici înainte de acel moment.
Mă tem de otravă la dentist, care poate fi dată de oricine, nu neapărat de arabi sau români. Oricum, dacă nu otrăveau acum câteva zile, probabil că nu s-ar fi declanșat durerea la măsea. Poate să fie otravă cu efect întârziat sau orice alt lucru rău.
Altfel, și azi, vechile lor idei repetate, aproape de adevăr - ”au măcelărit-o peste 36 de ani și nu pot înțelege” etc.
Atunci, pe moment, uitasem ceea ce deja știam deja - că știrile sunt mereu doar un scenariu, mereu un teatru pentru cei creduli, și am crezut povestea de la BBC despre evrei și palestinieni, în care, ca întotdeauna, ambele tabere erau actori pe o scenă, dar palestinienii păreau năpăstuiți și evreii ticăloși și răi. Dar oamenii simpli cred adesea în ce e prezentat la știri. Am explicat mai demult de ce atunci m-au păcălit că e ceva real.
Când eram copil, dacă jucam v-ați ascunselea, unii numărau - ”din Oceanul Pacific/ a ieșit un pește mic/ și pe coada lui scria/ ieși afară dumneata”. Sau ”pace pace pace/între două dobitoace/ dobitocul cel mai mare/ ești chiar tu” și se întâmpla adesea să fiu eu pusă la zid și eu credeam că copiii mă respingeau fiindcă eram mai bună și cuminte și alergam mai încet, în timp ce ei fugeau iute și voiau mereu să iasă ei afară și eu să mă pun la zid și să număr.
în fiecare seară aproape - roșeață, arsură și durere de cap - nimeni nu mă știe, nimănui nu îi pasă și medicii nu vor sau nu au cum să mă ajute
13.11.2020
ei spun că oamenilor care nu înțeleg de ce alții vor să mă omoare li se servește o tonă de minciuni și elucubrații și astfel sunt îndobitociți
Și astfel nimeni nu a vorbit cu mine deloc, întreaga viață. Era mai mult decât evident că nu am greșit nimic și că am fost un om perfect normal și inteligent, dar ei cred invers - azi și farmacistele insinuau că au fost mințite despre mine, luându-mă la rost în farmacie (indirect) că eu îmi distrug organismul prin medicamente. Practic mustrau clar și nu aveau dreptate. Am cerut doar câteva antibiotice și ele așa credeau, deși am dureri la măsea și trebuia să iau măcar 3-4 zile, fiind și weekend acum, deci nu puteam ajunge la medic și am mai avut această problemă. Și nu am nici bani luna aceasta, findcă a trebuit să plătesc o altă proteză. Au fost mințite, mi s-a spus - ele fiind de fapt categoria de vânzători care trateză oamenii săraci cu idei gen ”punguța”, ”cărdulețul”, ”bănuții”. Așa sunt ele - dar ele nici măcar nu au perceput blîndețea și acceptarea din partea mea...
Sunt simple fleacuri, dar ele, fiind îndoctrinate, cred lucrurile invers decât au fost și sunt. Este ceea ce cred toți despre oamenii buni - faptul că ei nu pot crede că există răul în lume și astfel dau mereu vina pe victime. Cei mai mulți cred că oamenii așa zis buni sunt marionetele celor răi - dar nu e de fapt așa simplu.
Mi se spune din nou că oamenii cred totul despre mine exact invers decât a fost mereu - inclusiv că ei cred că eu aș fi fost ceva rău - sau măcar parțial - și eu am fost numai binele. Eu nu cred așa ceva, nu a existat niciun motiv, și am fost evident izolată din 84, deci nu aveau cum să creadă răul. Azi s-au luat de mine că eu simțeam mereu milă față de orice om năpăstuit și proștii credeau invers - de pildă azi când am întâlnit un bărbat obez în calea mea, șezând pe o bancă - și lor li se părea ciudată mila mea. Plus aceleași idei ale lor - că au fost desemnați să mă omoare și că eu sunt chiar numai binele și sunt descumpăniți că lumea vrea să mor în numele minciunilor despre mine și apoi iar spuneau că lumea crede invers, dar eu am psihicul foarte stabil (asta au spus de mai multe ori) și puternic (și normal).
vreau acum să continuu și să termin povestirea despre viața mea, dar din păcate trebuie să mai citesc - tot la Trilogia cunoașterii sunt, după ce am citit celelalte două - să citesc și să fac diverse treburi măcar 2 zile, ca să pot avea destulă energie pentru terminarea poveștii - dar astfel ei pot lovi din nou foarte tare și iar să nu mă lase să scriu... sper că voi reuși de data asta
Mai notez încă o dată 2-3 idei pe care deja le-am explicat de multe ori.
Ei spun mereu de 15 ani că eu am suferit așa de mult încât proștii nu pot crede adevărul sau nebunii cred că eu eram ceva rău sau greșisem ceva. În realitate, răul mai monstruos atunci a început și aceștia sunt asasini care vor să mor. Alții spun mereu că proștii nu pot crede nici măcar adevărul că eram otrăvită monstruos și, prin incredulitatea lor, contribuie la menținerea mea în carceră și tortură, cum mi se spusese în copilărie.
Ei nici măcar acum nu pot vedea că, deși un om normal și bun mereu - și puteam dovedi și asta - eram ținută izolată cu forța din 1984 și total din 2005, ca să fiu omorâtă, așa spun ei mereu. Cât despre otravă, normal că puteam dovedi totul, mai ales în trecut, dar și acum. În final m-au forțat să spun și despre otravă, deși eram conștientă că proștii cred că nu există așa o crimă monstruoasă. Când eram copil, mamaia mi-a spus de mai multe ori că eu mă voi plânge mereu deși nu era nimic rău și apoi va veni lupul cu adevărat, eu fiind cioban, și mă va omorî, fiindcă nimeni nu va crede. Povestea a fost însă invers - am spus numai adevărul, dar medicii și psihologii au mințit - de exemplu când chemam salvarea la mine - mi-era foarte rău și eram foarte umflată la picioare, probabil din cauza otrăvii, nu a medicației, și nu aveam nici 40 de ani sau puțin peste și nu mi-au recomandat nici măcar trombostop și mințeau negând realitatea, cum face mama mereu.
14 noiembrie 2020
zilele acestea am început să mă întreb dacă nu cumva e adevărat ce spun ei, deși nu are logică - că, deși am fost un om foarte bun și inteligent, oamenii cred că aș fi ceva rău și de aceea mă omoară.
Atunci e foarte simplu - poate fi adevărul
Am scris ieri un mesaj Irinei, fosta mea colegă, cu rugămintea să îmi recomande un dentist și nu răspunde nici măcar negativ... poate veți spune că nu răspunde fiindcă o deranjează faptul că am scris adevărul tot, inclusiv despre ea - forțată fiind, fiindcă oricum m-ar fi omorât - dar nu e numai atât, am avut oricum dreptate în cele mai mici detalii și e mai bine că am scris adevărul tot, era singura mea șansă și e un lucru bun, nu rău. Oamenii m-au respins în aproape cele mai mici detalii din 1984, pas după pas, și totuși am fost perfecțiunea cu adevărat. Mi se spune mereu că oamenii toți au fost îndobitociți și de aceea mă omoară, în loc să mă accepte și să mă salveze. E posibil să fie adevărul, voi continua povestirea azi și după ce termin - în curând probabil - trimit peste tot... Ibi Nicolau nu a răspuns la telefon nici ea - așa a fost din 84, închisoare și martiriu și izolare, zi de zi și totodată multe necazuri, chiar dacă nu am greșit nimic, cum recunosc și ei.
Iar au intrat cu una dintre ideile lor preferate că ”vezi ce porci sunt?” fiindcă ei credeau și i-au făcut pe oameni să creadă că în spatele meu este o forță politică sau altfel de putere. Ei bine, e o minciună. Absolut sigur nu e și nu a fost. Am avut impresia că, fără să aibă nicio dovadă, fiind eu și izolată, ei au crezut că există acea forță proscrisă din două motive - unu că eram inteligentă și ei nu credeau că sunt eu și doi că eram așa monstruos nedreptățită și omorâtă, încât ei au crezut că e vorba de altceva, nu de un om singur și sărac.
azi durere și mai mare de dinți și s-a umflat și după ce am luat 3 pastile de antibiotic, noroc că am câteva, că altfel farmaciile nu mi-ar fi dat și ieri s-au luat de mine când nu eram încă umflată, chiar cu ideea că nu sunt încă umflată și că vineri aș fi mai găsit medic, ceea ce nu aveam cum - luni dimineața voi merge, sper să folosească antibioticul, să nu fie germenii rezistenți
Vă doresc un weekend plăcut și bucurii în suflet.
m-am plâns de atâtea ori - azi din nou - durere de cap oribilă, durere de dinți, sete amarnică, dureri de ochi, presiune pe globii oculari și unii care scuipă idei în mintea mea - cum ar fi despre otravă și altele - poate că nu înțelegeți de ce, deși eram omorâtă, adică lovită grav, m-am plâns așa mult, vă spun doar că e o greșeală să mă acuzați că m-am plâns prea mult, așa cum au spus destui
15 noiembrie 2020
Azi sunt mai umflată ☹️, infecția a progresat, deși am luat Augmentin la 12 ore de 5 ori până acum. Poze cu telefonul, unii au intrat azi cu ideea că sunt fălcile mele și că nu sunt umflată - mereu au negat orice adevăr din viața mea, eu știu numai din 84, dar e posibil dinainte de 84. Pe partea stângă nu e obrazul umflat deloc.
Bună ziua. Azi e ultima postare deocamdată pe facebook și pe blogul meu literar. Dacă oamenii nu se vor răzgândi. Regret că am fost și sunt otrăvită și nu pot termina blogul cu memorii și explicarea vieții mele. Dacă veți citi, veți înțelege că am fost numai binele și normalitatea și că e păcat să fiu omorâtă. Nu am avut nicio greșeală, dacă citiți cu atenție totul, în ordinea în care am scris, veți înțelege că nu mi-am căutat scuze, ci cu adevărat nu am greșit nimic. Ideea lor e că au supus la vot cazul meu și au hotărât să mă omoare. Unii zic că oamenii proști au fost păcăliți că aș fi avut diverse greșeli iar cei inteligenți au fost păcăliți că trebuie să mă omoare.
Vă rog în genunchi, dragi oameni de oriunde ați fi, să îmi salvați viața dacă vă stă în putință, să mă lăsați să trăiesc și eu un pic. Este, cum spun unii peste mintea mea, cea mai josnică și monstruoasă crimă din istorie. Toate crimele sunt așa ceva, nu mă consider altfel.
Anul acesta am fost chinuită cerebral enorm de mult, zi de zi, posibil prin otravă sau datorită unui cancer sau unei boli grave pe care medicii refuză să o trateze. I-am spus nu de mult medicului de familie (și altor medici) din nou, în zadar, despre setea groaznică și continuă, care se accentuează când beau apă din sticlele cumpărate special pentru mine de mama – ea bea alte sticle, fiindcă apa de la puț s-a schimbat brusc, astfel încât săpunurile se topeau repede și aproape de tot – apoi s-a mai schimbat brusc încă o dată, astfel încât săpunurile nu se mai topesc și e greu să mă spăl pe mâini. Astăzi au spus din nou că otrava e în apă – setea a fost continuă și creștea când beam din sticlă, amețeala și durerea de cap continuă, fenomene de atacare a nervilor periferici destul de puternice, abia mai scriu acum cu 2-3 degete. Oricum am fost în mod cert otrăvită de mulți ani și aveam dovezi, cum veți găsi pe blogul meu. Am reușit să merg la Carrefour și am cumpărat apă și câteva sucuri și am băut în hala supermarketului apă minerală (un litru) și mi-am revenit apoi, spre deosebire de apa băută acasă. În fiece seară fierbințeală puternică și înroșire a obrajilor, usturime.
Sunt foarte slăbită și mi-e rău, nu e doar infecția dentară.
Acum nu am mai scris poezii de ceva vreme și probabil nu voi mai putea scrie dacă nu se răzgândesc și mă omoară. Ei spun că familia mea minte și toți ceilalți la fel. Unii intră cu ideea că pe proști i-au păcălit că sunt inculpată și de aceea m-au condamnat la moarte. Moartea mea nu e necesară, e o eroare, ei poate nu au înțeles. Unii spun în gândul meu că sunt otrăvită cu apa și că i-au îndobitocit pe toți și apoi au adus experți care să mă otrăvească să mor științific.
Nu am avut nici cea mai mică greșeală toată viața. Nu m-am gândit nici măcar în tinerețe la alți oameni, nu am f_t pe nimeni niciodată. Nu m-am gândit nici la trecut, în afară de vremea petrecută scriind blogul meu. Nu am vorbit în gând, cum fac nebunii, fiindcă nu aveam cu cine și nicio treabă, și am răspuns celor care vorbesc în mintea mea numai în ultimii câțiva ani, numai dacă mă chinuiau rău. Nu am mințit niciodată. Nu știu ce însemană f_tul. Nu am avut activitate sexuală și nici vreun prieten sau amant (citiți cu atenție blogul meu). Nu m-am gândit niciodată la sex și nu am avut niciodată pofte sexuale. Am gândit și simțit binele față de familie și oameni și nu am avut niciodată gînduri rele, întunecate, invidie, gelozie, sete de răzbunare etc. Am crezut mereu în bine și lumină și am făcut binele și am ajutat mereu când am putut. În plus, absolut sigur am fost inteligentă și chiar înțeleaptă și nu am avut nici cea mai mică anormalitate psihică, cum au mințit psihologii – cineva a scris minciuni în fișa mea de psihiatrie și o femeie psiholog de asemenea a scris minciuni. Am avut o mulțime de calități și virtuți și niciun viciu moral. Nu am gândit rău, nu am vrut răul nimănui și nu am bârfit. Nu am fost lacomă și nu mi-am dorit niciodată bani mai mult decât strictul necesar, fiind oricum săracă lipită pământului. Mulți ani nu am avut practic nici bani de hrană sau haine. Am cerșit pe stradă, ceea ce nu e o greșeală. Nu am avut niciodată vreo legătură cu politica și absolut nicio forță politică sau altfel de grup nu a fost ascuns în spatele imaginii mele publice urâte și mincinoase. Nici nu m-am uitat la știri aproape deloc toată viața. Nu am vorbit vulgar sau porcării. Nu m-am drogat, nu am băut alcool. De anul ăsta nu mai fumez, din nou. Etc.
Ei spun că toți cred că eu sunt un fenomen periculos și de aceea mă omoară. Puteau să mă accepte și nu s-ar fi întâmplat nimic rău. Ei nu au încercat niciodată invers, mereu am fost respinsă complet, dar poate au mințit despre aceasta. Am fost singură complet întreaga viață, din 1984, când m-au dus în oraș, să stau cu părinții. Au existat numai câteva persoane cu care mi s-a permis să vorbesc întreaga viață și de fapt una doar mai mult – Luiza Dona, care a trecut și ea prin tratament psihiatric, și poate că proștii credeau că e bolnavă psihic fiindcă eu eram un fenomen periculos. Nu am stat cu mâinile în sân, am încercat să obțin drepturile la muncă și la studii, dar mi s-au refuzat și mi s-a spus clar că nu le am – fapt pentru care singurătatea mea s-a prelungit până la inumana cifră de 36 de ani și câteva luni, cu izolare aproape totală după moartea tatei acum 15 ani – în afară de mama, încă câțiva și oamenii necunoscuți văzuți pe străzi. E monstruos și inuman și clar mi se vrea moartea, am implorat în zadar să fiu împreună cu alții, chiar cu pacienți psihiatrici sau handicapați sau alți bolnavi. Am implorat dreptul la studii superioare sau la muncă măcar, dacă le-aș fi avut nimeni nu m-ar fi otrăvit și nici nu aș fi fost singură.
Ei spun că m-au condamnat dar nimeni nu m-a întrebat nimic, numai de vreo două ori în gând, când mi-au spus că au înțeles și vor face tot posibilul să mă omoare și să mușamalizeze cazul meu. Ei spun că eu sunt omorâtă deși nimeni nu mă cunoaște, ba chiar nimeni nu știe nimic despre mine, findcă nu doar acuzatorii nu au vorbit cu mine, ci nimeni altcineva. În astfel de cazuri, omul în cauză nu este cunoscut deloc.
Îmi iau la revedere de la puținii cititori ai blogului meu de poezie și le las deocamdată blogul meu despre viața mea, dacă doresc cumva să îl citească. Eu am început să scriu poezie din cauza singurătății la sfârșitul anului 2006, deci am scris – cu pauze mari – destul demult. Oricum, nefiind eu nebună, nu am scris mult și mi-am schimbat voit stilul de câteva ori, înțelegând că nu sunt poezii utile, că nu am talent de a fi citită și că sunt singură complet și nimeni nu are nevoie de poeziile mele și nu le vrea. Am încercat să scriu ceva frumos, dar de fapt pe mine mă reprezintă mai mult textele în proză de pe acest blog – dar din păcate nu am reușit să las vreo carte mai de valoare lumii, fiindcă eram otrăvită și maltratată monstruos. Eu am fost închisă în zona Moșilor-Colentina-Voluntari cu puține ieșiri în afara zonei și puține excursii în țară în 50 de ani. Sunt încă un om bun, dar nimeni nu mi-a trimis nici măcar scrisori aproape deloc toată viața. Mail: Crismonimold1971@gmail.com. Telefon: 0747228311. Adresa – strada Aurel Vlaicu, nr 7, Voluntari. Vă mulțumesc pentru tot și vă doresc noroc și cele bune.
Blogul despre viața mea – Papalașcă de lumină – un fel de documentar. Problema nu sunt acești oameni care pătrund telepatic peste mintea mea, ci otrava. Pe ei pot să îi resping, dar apoi intră mai mult datorită otrăvii. Aceste gânduri telepatice eu le-am perceput începând cu vârsta de 35 de ani, înainte nu erau, și totuși m-au numit schizofrenică la 21 de ani, pentru ceea ce era doar o tulburare sexuală.
au intrat iar în engleză cu aceeași idee că ei au mințit încontinuu despre mine din copilărie, deci nu etc. DECI CE? Nimeni nu avea cum să creadă, fiind eu clar izolată din 1984, în afară de 5 oameni cu care am comunicat - Luiza, Irina, Lucian, Sorina, Ibi.
Despre medicul de familie ei credeau că e nebună și că m-a tratat drept armată, eu fiind un singur individ. Am observat tendința aceasta, metaforic vorbind, la alții, dar poate că se datorează minciunilor politice despre mine. Absolut sigur am fost doar individ. Eu nu am gândit greșit nici despre medicul de familie și mâine merg la ea din nou dacă trăiesc până mâine. Infecția mea s-a agravat, gingia e foarte umflată și capul mi-e tare greu și ochii... Îi voi da mâine adresa mea de blog medicului de familie și îi voi spune că nu mai pot îndura singurătatea, sunt deja peste 36 de ani.
”oamenii pur și simplu cred (?) că tu ești ceva rău și tu ești numai binele” Cum naiba cred ei așa ceva?
”puteau să aibă totul și au preferat căcatul” poate din categoria delirul proștilor despre mama și mine.
Nu voi mai scrie, sper să termin blogul poate, nu mai scriu mai mult despre aberațiile lor. Dacă pot voi reveni să termin, dacă nu - mă căutați dvs, deși niciodată nu ați avut nevoie de mine.
Azi, 16 noiembrie 2020
M-am trezit la ora 7 să iau antibioticul și am constatat că, în sfârșit, după 3 zile, infecția s-a retras parțial azi noapte și voi merge la medicul de familie să îmi dea pentru încă câteva zile. Spuneam ieri că singurătatea e imposibil de suportat după mai mult de 3 decenii de singurătate și ea scade chiar și imunitatea, toată lumea știe asta. Intenționam să îi spun medicului de familie asta pentru că sunt foarte singură și chiar și numai câteva vorbe contează, dar probabil că nu voi putea, fiindcă acum acolo sunt măsuri anti-covid, și rețetele se dau la ”vorbitor”. iar adresa de blog aș putea să o dau pe o hârtiuță, dar oricum o pot da mai încolo sau o voi trimite altora pe internet. Iar mi-e sete, ca în orice dimineață, dar nu am delirat niciodată, nu știu sigur dacă ieri a fost otravă, dar așa părea și în trecut era sigur, mai ales în blocul 2 și 3 în care am stat.
Anul acesta m-aș fi dus în București să caut 2-3 persoane, că nu am pe cine altcineva să caut, locuri sau persoane pe care le puteți ghici dacă citiți tot blogul meu și ce mai am de spus - dar s-au instituit măsuri anti-covid din martie a.c.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...