29.11.2020

29 noimebrie 2020
Voi continua azi în sfârșit povestirea din care mai am de scris din penultimul capitol, apoi voi scrie și ultimul - de concluzii - și apoi voi încheia. Este un fel de ecce mulier care deranjează poate și pare puțin exagerat, scris din cauza torturii, dar e adevărul curat.
Ei spun că unii oameni proști au crezut că sunt proastă sau nebună și de aceea mor eu. Alții spuneau că eu nu știam, dar am fost condamnată la moarte mai demult. Am întrebat cum și mi-au spus că au înscenat un proces despre care eu nu am știut nimic - lucru care mi se trage și de la piesa de teatru al absurdului pentru copii ”Procesul apei” din copilărie - în care m-au judecat și condamnat la moarte. Totuși nimeni nu m-a întrebat nimic, am spus eu și ei au zis că au adunat martori ai acuzării care au mințit absolut toți.
Încep să mă întreb dacă nu cumva e adevărul acest lucru.
Azi dimineață iar am avut sete rea și m-am trezit din această cauză. Am și mâinile uscate adesea, nu doar gâtul. Poate e o tulburare a tiroidei, dar nu înțeleg de ce nu au vrut niciodată să mă ajute medicii - sau nu au putut, deși m-am plâns mereu. Ei spuneau că toți au mințit că sunt nebună (deși eram total singură mereu) și deci ei cred că sunt eu ceva rău, când în realitate eu sunt doar binele. Și dvs., cei de pe facebook, gândiți probabil la fel. Îmi amintesc că cineva dintre dvs., mai demult, îmi ura, în urma plângerilor mele, să fiu împreună cu cei de felul meu, sau cu cei ca mine! Nu aveam de unde să găsesc oameni, iar pacienții psihiatrici m-au respins și ei, cum am povestit, și nu am fost primită la Trepte sau Estuar, cum am povestit.