Aberrare humanum est, partea 2

Astfel, modelul acesta al meu permite ipoteza că, la fiecare linie de longitudine, există mai mulți oameni-sori sau niciunul, în funcție de structura și fiziologia creierului individului și mai multe luni (la fiecare latitudine eventual). În același timp, ceea ce concentreză lumina pe discul solar nu este neapărat psihicul unei persoane în sens solipsist sau mediul ei înconjurător, ci modul de organizare a fenomenelor întrapsihice și relațiile psihicului persoanei cu celelalte substanțe gânditoare sau conștiințe, res cogitans sau alte substanțe. Fotografiile din aeroplane la mare altitudine despre care se spune că dovedesc curbura Pământului nu sunt dovezi suficiente pentru sceptici; dimpotrivă, ele arată o bandă tulbure la orizont, ceea ce poate susține teoria mea elucubrantă, a curburii concave. O altă probă a celorlalți este observarea unui răsărit sau apus, dar eu nu am văzut ce spun ei, dimpotrivă, uneori o calotă din soare părea despărțită de linia orizontului printr-o bandă clară, ceea ce pare a susține de asemenea ideea curburii concave. Totuși, să nu uităm că, în argumentarea unei idei, simple fapte de observație neclare, nesistematizate, nu pot fi temeiuri suficiente. După cum se poate observa la prima vedere, aceste model aberant al meu pare prea simplu și infantil, ceea ce îl face să pară improbabil pentru oameni înclinați spre științificitate. O anumită rezervă de incredulitate au unii oameni datorită legăturii presupuse dintre mecanica celestă și biologie, deși biologia recunoaște aceste conexiuni și determinări. Mai degrabă există forța de inerție a omului de a recunoaște faptul că și oamenii sunt animale vii, expuse radiațiilor și cauzelor cosmice ale fenomenelor psihice sau vieții socio-culturale. Acest model al meu e ca o poveste, care se poate înscrie în cursul sincretic al mișcării New Age. E inutil să trasăm concordanța și tangența cu diverse expresii literare sau artistice în general, chiar mai înainte de Teogonia lui Hesiod. Aici sunt de amintit desigur și teoriile sincretice asupra evoluției și diferențierii spiritului uman în general. Diversele idei care au axat gândirea astronomică și geologică de-a lungul veacurilor pot fi reinterpretate – de exemplu teoria Big Bang-ului sau teoria Pangeei. Probabil că unii dintre dvs. își amintesc că mai demult se spunea că Marele Zid Chinezesc e unica construcție omenească vizibilă de pe Lună.

O schimbare de paradigmă ar însemna deci o reașezare a distincțiilor și relațiilor dintre concepte și sisteme conceptuale. Un alt mod de integrare a datelor culturale. Mișcarea soarelui de exemplu ar putea fi asemuită cu stupele indiene sau cu forma minaretului spiral al Marii Moschei din Samarra. O astfel de viziune ca a mea ar putea fi explicată prin filozofia culturii a lui Blaga, unde matricea stilistică a unui popor sau grup etnic are anumite atribute care explică formarea și menținerea sau dispariția ei, care sunt fenomene legice, necesare și legate de tipul psihologic al personalității unui purtător de semnificații culturale într-un anumit timp sau spațiu. Ne amintim de turnul Babel, așa cum e pictat de Peter Breughel cel Bătrân sau de cercurile infernului în viziunea dantescă. Sau de lună și soare ca personaje alegorice în mecanismul ceasurilor vechi astronomice medievale cu păpuși automate. În spiritul acestui model toate simbolurile par să se alinieze ca fiind evident cu același sens, deci era imposibil ca eu să nu gândesc această fabuloasă eventualitate.

urmează continuarea

(7 noiembrie 2020
În curând voi termina explicarea rătăcirilor mele intelectuale de acum câțiva ani, legate de cosmos și astronomie. Iar au intrat cei care mereu vin cu ideea că ”ai văzut? Ai văzut ce porci sunt?!” pentru a îi păcăli pe proști că eu am fost legată de idei politice ale unora, în timp ce în realitate în culisele vieții mele nu a existat nimic politic niciodată, absolut cert.
Ei spun din nou că toți politicienii, care au sprijinul proștilor de pretutindeni, au mințit despre mine și mă omoară în numele acelor minciuni hidoase.
ei spun aceleași idei că eu am fost un geniu bun și luminos, dar proștii au fost mințiți că eu aș fi întunecată, nebună și proastă, rea etc.
Alții cu ideea clasică că ei credeau că mi-au furat deja toate secretele etc.

simplul fapt că e adevărat că am fost martirizată fizic și psihic, inclusiv otrăvită, ceea ce se poate dovedi încă, îi face să creadă trei lucruri greșite, deși nimeni nu a vrut să fie cu mine deloc sau să stea de vorbă cu mine, oricât de puțin:
1. că am greșit ceva sau că aveam vreun defect, fiindcă altfel nu s-ar fi întâmplat nimic rău !
2. că eu nu aș fi eu, ci proiecția gândirii și personalității altcuiva etc. !
3. că trebuie să mă omoare ca să evite rușinea sau să mă evite fiindcă aș fi monstru sau ceva rău!

8 noiembrie 2020
Acum, înainte de a continua povestea rătăcirii mele cosmologice, notez încă o dată adevărul despre aceste zile, deși am observat că dvs. ați înțeles greșit motivele mele de a scrie adevărul și credeți niște aberații fără legătură cu ceea ce sunt eu, și eventual mă considerați nebună, deși nu am fost niciodată.
Azi am fost din nou la Gheață în Voluntari. Pe drum fiarele care mă scuipă în gând și-au arătat din nou colții. Unii spun că eu am fost și sunt un om drept, care a crescut drept în societate. Alții au intrat cu ideea că ”au reușit să îi distrugă și oasele și tot nu cedează”. Am povestit deja pe blogul meu despre cum mi s-au deformat oasele genunchiului și că au refuzat să îmi facă RMN, așa cum un medic mi-a recomandat. Și altele. Eu am întrebat din nou de ce cred ei că trebuiau să mă distrugă și să mă omoare. Ei spun că fiindcă familia mea minte în cele mai mici detalii și poporul minte de asemenea despre mine și ar fi o rușine să recunoască adevărul, deci mă omoară. Și că deci toți sunt corupți să facă răul și nedreptate etc. Dar, am spus eu, eu nu am greșit absolut nimic în cele mai mici detalii întreaga viață și nu am avut niciun defect, dar, în plus, am fost un om de valoare ca bine și frumos, însoțite de intelect bun și superior, și absolut sigur nu am fost niciodată nebună. Mereu la fel. Dacă ar fi fost adevărul, nimeni, și nici dvs., nu ar fi dorit moartea mea și v-ați fi purtat toți normal cu mine. Probabil că veți înțelege că am dreptate și am avut mereu abia când voi termina de scris blogul meu, dacă ei mă vor lăsa. Mai sunt lucruri de punctat, dar nu multe. Ei au spus atunci că m-au băgat la balamuc și că absolut toți oamenii care au fost băgați la balamuc nu sunt acceptați decât dacă sunt proști. Poate, dar eu nu știu așa ceva și e absolut cert că m-ar fi acceptat și aș fi avut dreptul la studii și muncă dacă ar fi fost adevărul despre mine. În plus au intrat din nou cu ideea că eu sunt cel mai mare martir al umanității, dar proștii încă mai cred că eu aveam vreo legătură cu politica sau că aș fi vinovată de ceva, fiindcă cei care îmi făceau rău aruncau vina asupra mea. Sau ideea corectă despre nebunia și răutatea aparent monstruoasă a mamei față de mine și modul ipocrit în care se poartă cu alții, nici eu nu știu de ce. Încă nu știu sigur dar se pare că ea e chiar ceva rău, nu doar că mă lovește ca să îi păcălească pe alții.

Acum despre ieri seară. Azi noapte m-au torturat cerebral monstruos, cutremurător. Ei au spus că mama e cea care mă f-te în mod monstruos și că i-a păcălit pe toți. Azi ea – în aparență ea – a făcut din nou să schelălăie cățeaua noastră bătrână care a fost mușcată de niște câini răi pe stradă. E posibil ca ea să facă rău câinelui intenționat, cum a părut că face rău și altor câini din viața ei, ei sugerând că așa funcționează psihic mama, lovind sistemul nervos al altora. Pe de altă parte, mama spunea că ar fi bine ca câinele să moară acum, nu pe ger, când e greu de îngropat. Eu niciodată nu am făcut răul când am atins animale sau oameni, dimpotrivă, cel puțin odinioară, am observat că eram asociată cu binele și vindecarea animalului etc. Ca și cum eu eram viață și mama moarte. Ei spun că oamenii cred că eu aș fi monstrul și de fapt mama este. Am scris zilele trecute despre faptul că mereu se făcea lumină dacă ascultam muzică clasică și eu mă simțeam mai bine de asemenea. Oricum acest lucru e numit meloterapie. Unul a spus că e ceva anormal, în timp ce norii și furtuna și cutremurele erau normale, și că nu era normal că eu aveam așa o abilitate de a le opri. Nu au dreptate și am să explic de ce. Voi scrie și ce însemna muzica pentru mine și cum. Acum voi explica doar o parte.

Oameni răi sau greșit ghidați și mințiți în legătură cu mine mă loveau în mod paranoic, adică făceau lucruri pe care ei nu le recunosc ca fiind reale, și victima e închisă la balamuc sau e considerată nebună fiindcă proștii cred că acele lucruri nu există fiindcă nu pot exista, ei fiind îndoctrinați în acest mod. Victima în plus e și singură, încât nimeni nu poate oferi mărturie că acele lucuri existau în mod real. Ei spuneau uneori că lumea știe că nebunia și delirul nu există, dar că psihiatria e un sistem punitiv și că oamenii credeau că eu sunt pedepsită, deși întâmplător nu greșisem nimic și eram și un om perfect, cum am tot spus mereu. Loviturile lor asupra mea erau incredibile, nu doar nemeritate și, prin presiunea mulțimii asupra mea și prin diverse torturi inumane, se adunau nori grei asupra mea și numai uneori venea furtuna cu fulgere multe de tot – uneori și în cursul toamnelor reci. Era tot ce făceau ei prin același mecanism prin care eu detensionam creierul cu ajutorul muzicii, numai că invers. Ei erau barbaria, eu eram un om civilizat și calm, care asculta muzică când i-era prea greu și aducea doar seninul, nu răul și violența, inclusiv pe cer, cum făceau cei răi sau proști. Despre ce mi-au făcut ei – incredibil și paranoic – am scris mare parte, dar mai am puțin de notat pe blog – de exemplu – cozile infernale de mașini pe unde mergeam eu în orice zi și la orice oră asociate cu rău cerebral deși nu aveam simptome psihice, cum ar fi delirul legat de situație sau interpretări greșite sau agresivitate sau reacții nervoase sau idei preconcepute etc. Sau mulțimea agresivă de foarte multe ori pe strada mea în oraș, vorbele lor directe cu voce tare, oribile și absurde, grupurile de tineri greșit ghidate mulți ani, comportamentul bizar al vecinilor, otrava nemeritată, torturile continue cu zgomote, evidente și clar direcționate asupra mea, izolarea mea forțată peste 36 de ani, comportamentul foarte agresiv al mamei etc. Toate acestea au fost și încă mai sunt reale, în mod constant, zi de zi aproape, din 1984. Ele s-au datorat, cum spun și ei, minciunilor despre mine și ar fi dispărut dacă ar fi fost adevărul. Există adevăruri frumoase și bune, chiar mai rudimentare, care înseamnă ceva și pentru oamenii mai proști și ei nu m-ar fi omorât dacă era adevărul curat despre mine și pentru ei. Între timp eu nu am făcut nici cel mai mic rău, veți înțelege poate mai încolo. În plus, eu am ascultat muzica clasică curat și inocent, ca un copil, fără să știu că are un asemenea efect - și pe mine m-a surprins - și chiar și ei spuneau că eu reprezint civilizația și cei care mă persecută și mă împilează sunt barbaria. Am ascultat cum voi mai povesti pe larg, fără să fac 2 lucruri deodată - aproape mereu nimic în afară de muzică, normal că fără gânduri și fără imaginație.

Azi au intrat și cu ideea lor paranoică veche că toți o vor pe mama și de aceea trebuie să mă omoare pe mine. Probabil că proștii cred că eu am fost sursa acestui gen de delir, când eu pur și simplu eram prea inteligentă ca să creez idei paranoice și nu aveam niciun interes. Oricum, cum am explicat, mama și cu mine aveam structuri psihice de naturi diferite și nu se poate ca ea să îmi ia locul sau eu să iau locul ei în mod sigur, cel puțin nu acum.
Am omis să scriu despre modul paranoic în care a reacționat mai demult mama la muzica mea clasică - într-o noapte a venit și a urlat că nu e corect să fac lucruri de acest gen - adică să ascult muzică clasică - cu ideea că mă luam la luptă cu ea, că chipurile ascultam ca să o lovesc! Eu am ascultat muzică numai ca autoapărare, niciodată nu am făcut sau gândit răul. Ea îmi aprinde televizorul ei la emisiuni despre politică, și noaptea chiar, uneori, doarme cu el aprins și cu volumul mare. Ea mi-a smuls CD playerul din priză cu furie și năduf. Un detaliu insignifiant e că ei spun că proștii cred că eu îmi merit soarta, dar, în realitate, eu sunt exact opusul a ceea ce cred ei, deci, coform criteriilor lor, nu îmi merit soarta.)

Continuare text:

În prelungirea teoriilor opticii geometrice care explică cum se formează imaginile într-un sistem complex cu mai multe lentile, dar noi fiind părți componente ale acestui sistem, putem menționa sistemul filozofic al lui Platon, cu faimosul mit la peșterii și oamenii amăgiți de ecranul pe care îl privesc și cu demiurgul său, care transformă haosul în ordine, anume cosmos, prin imitarea unor modele imuabile, deci prin copierea unor matrițe preexistente. Așadar revenim la originea și rolul cuvintelor gen cosmos (care înseamnă ordine) sau haos, fiindcă trăim într-un mediu cu o grefă neurolingvistică și lumea nu poate fi cunoscută deplin fără acest altoi al limbii vorbite și scrise, parte din duala natură umană, la fel cum lumina poate fi explicată prin două teorii complementare – teoria ondulatorie și teoria corpusculară. Dar, în secolul trecut, fizica s-a înscris în orientarea anti-realistă prin fizicieni precum Niels Bohr și Werner Heisenberg. În mecaninca cuantică actul d ea observa realitatea modifică realitatea însăși. Antirealismul științific presupune asumpția că entitățile care nu pot fi observate de om prin simțurile proprii – cum ar fi electronii sau genele – reprezintă o non-realitate. Asemenea atitudine am avut și eu gândindu-mă că diverse fenomene celeste, inobservabile cu ochiul liber, devin reale doar prin observarea cu instrumente performante, la fel cum s-ar folosi un microscop extrem de sofisticat. În 1930 era descoperită a noua planetă a sistemului solar – Pluto și ea își pierde statutul de planetă abia în 2006, fiind redefinită drept planetă pitică. În ordinea faptelor care invită la scepticism în ce privește astronomia popularizată pentru masele largi ale populației, ar fi de notat că Jules Verne a publicat ”O călătorie spre centrul Pământului” în 1864 și oamenii de știință au stabilit numărul, compoziția și grosimea straturilor concentrice care alcătuiesc sfera terestră, deci fapte fantastic de frumoase, dar greu de crezut, mai ales de către oameni înclinați spre scepticism. Asemenea calculelor care au greșit în ce privește planeta Pluto, dar au stabilit numărul de ani lumină care ne despart de diverse corpuri celeste. Un alt semn de întrebare se pune în legătură cu natura duală a luminii, stabilită prin teoria electromagnetică (în acord cu erezia mea terestră) și corpusculară a luminii. Poate este nevoie în primul rând de o teorie asupra originii luminii, deci de un fundament ontologic al existenței luminii.

În definitiv, puteți spune, aceste text e o meditație asupra felului meu personal de a gândi, un fel de pagină de jurnal. Datorită condiției mele sociale, aceste rânduri pot fi încadrate în mulțimea extinsă a elucubrațiilor unor nebuni, de care nimeni nu se sinchisește. Un fel de Don Quixote în negativ, adică inversul persoanei credule și vrăjite de cărți a binecunoscutului hidalgo. Cu toții știm că noii don Quixote sunt opusul celui original. Explicarea pe care o încerc pare a fi sofistică și pe alocuri sofisticată. Este de fapt o pre-legere către înțelegere.

Un ultim lucru pe care îl voi nota e semnificația morală și afectivă pentru mine a acestui model fantezist. La prima vedere pare un model opac, sursă de emoții negative sau născut din emoții negative și reacționar, retrograd. După ce mi-a venit această idee ciudată legată de astfel de lume mi-am dat seama că pare doar ceva rău, fiindcă noi suntem obișnuiți cu o viziune deschisă, care oferă iluzia libertății și eventualei explorări și colonizări (un termen din știința popularizată) a spațiului cosmic. Modelul invers ar părea o închisoare și limitare a condiției umane, a omului mândru și dornic de experimente noi și aventură, în general membru al numitei culturi occidentale. Dar pericolul vântului cosmic, radiațiilor și meteoriților dintre stele și planete, cu o atmosferă terestră doar ca protecție, mie mi se părea o imagine și mai terifiantă. Omul are întotdeauna nevoia să își facă o casă, nu doarme sub cerul liber nici în condiții optime, ci în corturi sau colibe. Cât despre dorința de aventură – să nu mai spunem: este absurd să vrei mai mult decât ai, când de fapt planeta este mare, doar că omul circulă cu viteză mare la suprafața ei, dar fără să observe toate cele care sunt – infinite posibilități de combinare a factorilor materiali și psihici din lumea noastră comună. Acest gen de comuniune – oricum existentă între oameni – de data aceasta creată de spațiul sferic comun, conduce la ideea responsabilității comune și asumării responsabilității. O lume mai pașnică și mai bună pentru toți, o lume în care fiece colțișor și fiece om e respectat și acceptat pentru ceea ce este. O lume în care nu distrugem în mod iresponsabil și cercetăm lucrurile cu mirare, iubire și respect. Unde nu plecăm în aventuri inutile și fără a avea nevoie de ceva și nici date suficiente cunoscute. O lume cu infinite posibilități de cunoaștere totuși, prilej pentru acțiune și sentimente frumoase.

Așa am simțit eu că ar fi fost dacă lumea era invers. Dar, până una-alta, avem deja o lume frumoasă și poate că tot acest model al meu e doar o metaforă creată de un suflet trist și obosit. Lumea în care suntem poate fi și ea o lume a tuturor posibilităților și a asumării responsabilității în forma în care este și putem să fim oricum emoționați de frumusețea și prețuirea ei ca atare, fără orgoliu de conchistadori sau supermeni. Cu mintea deschisă pentru spațiul deschis, cu respect pentru natură și pentru strămoșii arhaici, care au descoperit forme geometrice precum cercul, pătratul, triunghiul cu mult timp în urmă, folosindu-le în construcții și alte îndeletniciri. Ori poate Dumnezeu însuși s-a deghizat sub chip de om și ne-a arătat calea cea bună.

Seara de 9 noiembrie 2020
Iar au intrat cu ideea că i-au păcălit pe toți - toți ce? - cu ideea că totul e invers decât am spus eu, în timp ce eu sunt omorâtă cu adevărat, fără nicio șansă și nici cea mai mică greșeală toată viața.
Azi am vrut să intru la biserică - era trist - o troiță pentru revoluția din 89 cu un steag rupt și unul întreg și un vultur negru sau pasăre de pradă neagră peste poartă și inscripția Nimic fără Dumnezeu, care a fost utilizată de familia regală de Hohenzollern-Sigmaringen. Decorația a fost instituită în 2009 de regele Mihai I. Poarta era încuiată, dar voi mai merge - preotul fusese în concediu și acum este în 2 zile ale săptămânii la cancelarie câteva ore - oricum nu mai pot îndura izolarea, sunt aproape 36 de ani și jumătate și m-aș bucura enorm să aud măcar un glas de om, cât de puțin.
Mâine sper că voi putea să continuu povestirea despre internet în viața mea ca să pot termina și blogul de memorii și să îl mai trimit.

Unii dintre cei care intră peste mintea mea îi imită pe verii mei Cosmin și Irina. Cel care o imita pe Irina spunea că ”nimeni nu vrea adevărul, Cristina, toți vor să mori în tăcere” - adică vor să spună că vor să mă omoare, să mă otrăvească eventual în continuare. Cel care îl imita pe Cosmin spunea ceva azi despre faptul că nu am avut nicio greșeală și nu am înțeles că oamenii chiar cred răul despre mine, fiindcă așa li s-a spus - deși am fost mereu singură, doar cu mama care oricum nu vorbește cu mine și e rea, cu câteva mici excepții, pe timp foarte scurt.

Ei spun că toată lumea m-a f-t în draci pe mine și că eu sunt cel mai nevinovat om din lume și ei se tem să nu ajungă de râsul lumii.
Oamenii cred o chestie hidoasă - că tu ai influențat lumea în rău și tu de fapt ai influențat doar în bine. ??? Cine să creadă răul?
ei spun mereu că unii mi-au făcut mie atât de mult rău și au îndobitocit întreaga omenire în așa fel încât nimeni nu mai crede adevărul
Azi fenomene digestive rele de tot- unii spun că trebuie să mor și că ei nu vor să mă trateze omenește ca pe alți bolnavi de cancer de exemplu
medicii nu au vrut să mă trateze și mint de atâția ani, am cerut de mult ajutorul peste tot și mint și refuză, exact cum am povestit

Nu știu sigur, dar s-ar putea să fi fost otrăvită mai tare azi - ei spun că toți mă urăsc, ceea ce nu e posibil, nu am greșit nimic și am fost singură mereu.
greață puternică, durere de cap, de burtă - colonul, etc. etc. de câteva ore după masă

ora 1 și 30 noaptea, 10 noi.2020
Păcat că m-au otrăvit... mai rău ca de obicei
încă greață puternică, amețeală destul de puternică, dureri de dinți, usturime la rădăcina scalpului (am făcut baie azi și apa noastră e tot otrăvită probabil, mama se spală pe cap în oraș) , limba greoaie și ustură puțin, dureri de ochi.

azi, 10 noiembrie 2020
m-am trezit, la ora 1 după masa, după răul de azi noapte, când am avut eructații până la 2 noaptea cel puțin. Acum e mai bine.
Nu mai mănânc, nu mai vorbesc, nu mai scriu azi cum am intenționat, poate mâine.
Ei spun că toți proștii credeau că e vorba de pi... și pu... și de fapt e vorba de creier. ?? vorba...?

ei spun din nou că buba e că oamenii vor să mor și mă otrăvesc fiindcă ei cred că eu sunt ceva rău și de fapt am fost mereu ceva bun și normal, dar nu am avut nicio posibilitate să dovedesc, fiind izolată și torturată și închisă întreaga viață, zi de zi
Ei mai spun că oamenii (și familia mea) au inventat despre mine minciuni fără nicio legătură cu realitatea și de aceea proștii chiar cred că eu eram ceva rău

întrebarea pe care o pun e de ce cred proștii că nu poate exista mamă monstruoasă, care să își omoare monstruos copilul nevinovat, dar ei cred totuși că se poate invers, să existe copil monstruos și nebun care să facă rău mamei sau să mintă
eu cred că una dintre consecințele acestui mod defectuos de gândire, și totodată cauză ulterior, este invenția psihiatrilor și psihologilor despre complexe materne ale copiilor, bastarzilor (cum auzeam la televizor de curând), schizofrenilor etc. Evident sunt invenții, iar invers nu există. Unii semidocți pleacă de la ideea a priori că teoriile acelea reprezintă ceva din realitate și lovesc viața oamenilor buni și nevinovați.
Ei spun că nu există absolut niciun motiv ca eu să fiu omorâtă, dar proștii toți au fost mințiți despre mine.

Alții spun din nou că oamenii au fost mințiți că aș avea legătură cu vreo forță politică și că acum e pe cale să apară adevărul la iveală - că nu am avut legătură cu nimic politic, nici cu România - și de aceea ei toți se grăbesc să mă otrăvească la repezeală. ??!
Și acum mi-e greață și râgâi. Dacă Dumnezeu mă va lăsa să termin blogul și să trimit adevărul peste tot, desigur veți înțelege că am avut mereu dreptate. Era mai bine, cum am spus de atâtea ori, să fie adevărul mai demult, fiindcă absolut sigur ar fi fost dreptatea, adică aș fi avut dreptul la muncă și la studii și absolut sigur aș fi dovedit totul prin muncă și/sau creație intelectuală și nu aș fi fost singură și nu m-ar fi otrăvit deloc. Aceste drepturi mi-au fost luate absolut sigur și medicul de familie și psihologi și psihiatri așa au spus și așa au acționat, refuzând să îmi dea adeverința necesară pentru muncă, deși eram capabilă de muncă și eram un om foarte bun și inteligent, care ar fi fost util și respectat și iubit în mod sigur în câțiva ani de la angajare - veți înțelege că am dreptate și am avut mereu când voi termina blogul, dacă mă vor lăsa.

Oamenii cred o chestie total imposibilă - ei cred că tu îi chinuiești pe ei și în realitate tu ești cea chinuită.

Azi au inventat că toți au mințit despre mine, inclusiv papa. ??!!
Vă spun încă o dată adevărul - am fost monstruos, monstruos masacrată încontinuu încă din 1984. Mult mai mult decât tot ce am scris. Dar evident nu eram narcisică sau nebună sau egoistă etc.
Evident am fost perfecțiunea - foarte mult bine, profundă înțelepciune, bunătate perfectă etc. Evident izolată cu forța, nimeni nu avea cum să mintă. Evident torturată, batjocorită și respinsă exact cum am povestit. Dacă nu m-ar fi otrăvit, aș fi dovedit absolut cert prin creație intelectuală - imensitate de bine și frumos era tot sufletul meu, dar eram și capabilă, niciodată nu am fost vorbe goale.
Acum iar mi-au amorțit degetele. Vă reamintesc că apa e probabil otrăvită, deșii unii cred că săpunul poate fi. Acum nu mai știu nici eu sigur. E inuman cum mă omoară și nici nu era necesar, de la început. 36 de ani și ceva de izolare forțată, fiind om normal și acum... și restul torturii.
repet, pe blogul meu e adevărul întreg, dar e scris ca fapte clare și nu am arătat desigur tot ce am suferit - adică și gândurile sau sentimentele mele și multe necazuri mărunte- ar fi durat prea mult
iar dacă aș fi scris totul - adică toate sensurile și înțelesurile, inclusiv psihologice, filozofice etc., ar fi durat poate 1000 de ani, deci nu se putea.

A început din nou durerea de măsea. Deși am bani puțini, știu că trebuia să merg la dentist... dar și ieri, și în multe alte dăți m-au otrăvit și răul s-a accentuat monstruos și sunt singură tot din 84 în afară de doar câteva excepții, dacă era adevărul m-ar fi acceptat și nu mi-ar fi fost frică să merg la dentist - ei zic că toți oamenii vor să mor fiindcă sunt proști, numai din cauza unor minciuni despre mine, fără niciun motiv real.
Am primit o cerere de prietenie pe facebook iar de la un necunoscut, din Cluj, el find născut în 1975 și absolvent de filozofie - i-am scris pe messenger normal și omenește, dar nu mi-a răspuns, așa că va trebui să șterg cererea lui. Absolut totdeauna am fost un om normal și bun.
am scris așa:
bună seara
cu ce ocazie am onoarea cererii de prietenie?
ce avem noi în comun?
mulțumesc oricum pentru semnul de viață

Mama iar vorbește la telefon... Acum văd că el a șters el sau rețeaua cererea de prietenie, deci nu mai e nevoie să o șterg eu. Când mama vorbește la telefon, mi-e tare rău și amețeală. Au intrat din nou cu minciuni că aș fi scroafă...

ei spun că acceptarea mea ar fi însemnat rezolvarea (tuturor) problemelor lor
apoi din nou că adevărul despre mine exact invers decât cred oamenii, și numai de aceea vor să mor

”tu ești un om despre care puterea politică minte sau a mințit”
nu mi-au mai spus asta - cum adică putere politică și de ce să mintă despre mine?

Ei spun că puterea (?) minte încele mai mici detalii despre mine, iar eu am spus adevărul în cele mai mici detalii - cum adică mint despre mine?
ei spun că ”vor distrugere totală”, deci mint din nou - fiindcă distrugerea mea nu va duce la distrugerea vreunei puteri politice iar lăsarea mea în viață de asemenea nu distrugea nimic - singurul lucru pe care îl fac ei e distrugerea unui suflet și unei minți foarte frumoase și a creației mele intelectuale, care de fapt putea să fie la o vârstă mai tânără, acum e cam târziu, dar nu trebuie să mă omoare
Încă o dată un lucru trebuie să fie foarte clar, fiindcă ei spun prea multe minciuni:
e adevărat că am început să percep telepatic vorbele extrem de monstruoase ale unora abia după 34 de ani și jumătate. totuși, ceea ce contează e că eu încă pot să izgonesc acele vorbe prin tăcere (inclusiv suspendarea scrisului), post, muzică, activitate manuală fără gândire dificilă, contemplare profundă etc.
În plus e important de reținut că niciodată nu am fost influențată în comportament de gândurile lor rostite peste mintea mea - decât eventual de cele din subconștient și prin urmare nu am vorbit sau scris niciodată ce spun gândurile altora și nu m-am comportat niciodată cum ar vrea alții