Pe site-ul agonia s-a organizat în 2014 un concurs de poezie și am câștigat, primind în dar o carte de istorie a artei, care mi s-a adus acasă, un domeniu care mă atrăsese cândva. Chiar visasem temporar să dau examen la facultatea de istorie a artei.
Tot pe site-ul agonia am avut și surprize neplăcute, despre care am povestit și încă vreo câteva, publicând eu memoriile mele psihiatrice și social-politice și o serie de poezii și poeme în proză. Ceea ce a fost destul de neplăcut a fost atitudinea maternă negativă și dominiatoare a celorlalți, adică – un lucru care s-a repetat și pe facebook – mă tratau, cum era de așteptat, drept nebună sau copil prost, ceea ce tot e mai bine decât nimic. Aveau, cum s-ar spune idei preconcepute despre cum și de ce scrie un nebun sau un martir, în cazul în care unii cunoșteau adevărul trist despre închiderea și torturarea mea. Mă tratau conform acestei etichete sau convenții de respingere, lucru care fusese la fel și înainte de închiderea mea psihiatrică (unii spun că oamenii credeau că eram nebună datorită modului în care mă trata familia mea). Una dintre persoanele care au avut bunăvoința sau atitudinea de acest gen a fost de exemplu Nache Mamier Angela, despre care am înțeles că trăia în Franța. Această doamnă afirma public că pentru mine scrisul e ca un fel de a respira de sub o povară și părea să mă ”apere” în fața criticilor, care erau din abundență, mai ales la începutul scrierilor mele. În sfârșit, era destul de jenant pentru mine și asta putea oricine ghici, și mai erau astfel de doamne vajnice apărătoare ale cauzei drepte a artistului hulit și respins! Ulterior am avut totuși încredere și am comunicat în scris cu doamna Nache și ea s-a oferit să îmi trimită un mic ajutor când a aflat că nu aveam bani deloc și nici de cele necesare, nu eu am cerut. Este adevărat că îmi doream și puteam să muncesc și îmi fusese spus că nu aveam dreptul și răbdasem mult de lipsuri de alimente și haine sau încălțăminte, încât, cum spuneam, cerșisem pe străzi. Totuși doamna Nache, voit sau nu, m-a tratat aparent cu dispreț și batjocură, ca și cum nu înțelesese nimic, sau poate îmi transmitea mesajul să nu mănânc nimic și eu nu înțelegeam! Mi-a trimis un pachet conținând o eșarfă mică și inutilă din material foarte subțire, o cafea nu pentru ibric, ci pentru cei care au bani să aibă filtru de cafea (era logic că eu nu aveam), o bancnotă de mică valoare în carte – 10 sau 20 euro, o scrisorică (nu mai știu dacă era), încă un obiect inutil precum cafeaua (nu mai știu ce) și un borcănaș cu foie gras – pe vremea când eu nu aveam încă simptome de ciroză așa pronunțate, care era stricat și prezenta vizibil mucegai gros, care nu era din rețetă – parcă îmi amintesc că era expirat. Și o carte a dumneaei. Oricum era logic că nu mințeam și că normal era să îmi fi trimis, dacă trimitea, ceva alimente de bază – o conservă de pește sau fasole, un mălai sau paste, fiindcă, după cum știa, dar poate nu credea, nu aveam nici câțiva lei zilnic pentru masă. În fine, aventuri...
Tot la începutul activității mele pe internet am găsit Cenaclul de seară, unde am activat – adică am fost prezentă și am asistat la câteva ședințe, împreună cu oameni în aparență săraci ca mine, bătrâni și tineri. Unul dintre ei a avut un gest frumos față de mine, dăruindu-mi o carte a lui – probabil debut în poezie. I-am uitat numele, cartea nu e la Voluntari cu mine.
ei spun din nou că oamenii au mințit atât de mult despre mine încât nimeni nu mă mai crede...
că sunt omorâtă bestial, spun ei, că toți mă f..., toți mint și toți mă otrăvesc, dar eu spun că tot așa rău e și faptul că sunt izolată din 84, și încă un om normal... aș putea dovedi.
Poate se vor răzgândi și voi trăi...
dacă dumnezeu vrea să trăiesc, voi continua povestirea abia poimâine, și chiar o voi termina, fiindcă mâine e ziua României și voi petrece citind istoria țării din nou.
La mulți ani anticipat!
ei zic că li s-a spus oamenilor că adevărul nu este ceea ce am scris eu pe blogul meu, deși este adevărul complet și numai adevărul și au inventat că li se vor arăta omaenilor dovezi false, sau scrieri incomplete lăsate de mine în casa mea ??!!
"În cazul tău ei fac o mistificare ca în cazul lui Ceaușescu" ??!!
Am și o veste bună din viața mea, ca fapt de jurnal, dar nu am cui să împărtășesc bucuria mea - mi s-a făcut o proteză destul de bună pentru piciorul amputat!
S-ar putea să fie adevărat ceea ce spun ei - anume că unii oameni răi au creat o imagine monstruoasă și falsă despre mine deși e total imposibil, fiindcă am fost izolată din 1984 aproape complet - deci probabil că ei au inventat că gândeam ceva rău când nu am avut decât gânduri frumoase întreaga viață - și tot acesta e motivul pentru care au inventat că eram în programul de reeducare. Deși am scris foarte puțin despre mine pe blogul meu, fiindcă am povestit mai ales faptele petrecute și răul asupra mea în sens concret, exact cum a fost, totuși, dacă citiți cu atenție, în final veți înțelege că am fost perfecțiunea, așa cum consider că toți oamenii inteligenți sunt și se poate dovedi că am fost un om inteligent. Am scris foarte puțin despre mine personal, fiindcă ar fi durat mult prea mult dacă scriam ce gândisem și tot ce simțisem. Am scris faptele curat, fără nicio distorsiune.
Nu e vorba de orgoliu, fiindcă niciun om inteligent nu poate fi orgolios, eventual cei proști mint despre el așa, ci este vorba de perfecțiune adevărată, ceea ce poate veți înțelege dacă termin, în curând, acel blog. Din cauza aceasta unii au spus că oamenii au inventat chiar fapte care nu s-au petrecut despre mine, nu doar gânduri ale mele, în scopul creării unei imagini negative despre mine. Nu știu de ce. De aceea unii spun că nu pot fi acceptată, fiindcă ar fi un scandal prea monstruos. Eu cred că putea fi de mult adevărul și atunci în mod sigur aș fi avut dreptul la muncă și la studii chiar, mai demult. Și totul ar fi fost bine.
Ei mai spuneau că, deși am suferit NUMAI 50 de ani, am fost un mare martir, fiindcă ... etc. Adică tot ce am suferit în acești 50 de ani de închisoare și tragedie și tortură. Lucruri pe care de fapt nu le-am notat, și asta ar fi durat enorm, dar le puteți ghici, privind din perspectiva binelui și perfecțiunii ca om și adevărului curat. Bineînțeles, pentru mine faptul că am fost un mare martir nu înseamnă aproape nimic.
Spuneam că am fost un om perfect, asta însemană că nu am avut defecte sau vicii de caracter sau psihice în general, în afară de câteva minore, fără importanță. În același timp, nu am avut nici măcar greșeli minore în 50 de ani, ceea ce e foarte simplu pentru oamenii inteligenți în general.
Ei spun că mama mea e un om prost și rău, care mă urăște enorm, fără motiv. Nu știu, nu am dovezi, dar tot ce am spus despre ura ei aparentă și inexplicabilă odinioară și faptul că îmi făcea răul de mică, fără să o provoc deloc, în mod sigur, e adevărul. Abia în ultimii ani ei au spus că familia nu m-a acceptat de la început, datorită originii mele.
Azi, 1 decembrie 2020
Din păcate proteza nouă s-a dovedit din nou impracticabilă - am dat în total 18 milioane jumătate în 2 ani, fără tijă, adică numai pentru cupă, fără să obțin nimic bun. Am făcut din nou rană deschisă, mare, dar superficială. Ei spun că oamenilor li s-a spus că eu sunt nebună și nimeni nu vrea să spună adevărul că nu am fost niciodată nebună și de aceea nu mi s-a făcut proteză.
Poate va reuși de data asta s-o lărgească puțin local, în acel punct unde a ieșit rău. Pe vremuri îmi făceau proteze bune, e adevărat, mai ales când am fost studentă la medicină. Oricum, cum spuneam, se pare că toți vor să mă sinucid și așa va trebui să fac, deși nu vreau, poate se vor răzgândi. Ei spun că absolut nimeni nu crede binele și toți cred răul încă de la început, acum de pildă i-au îndobitocit că trebuie să mă distrugă și apoi să mă omoare.
acum scriu din nou adevărul despre ce simt și gândesc despre politică -
azi am văzut întâmplător pe internet că președintele țării a depus coroană de flori în numele eroilor țării, azi de ziua națională, dar și pentru victimele virusului epidemiei actuale
desigur știu de mult că politica a avut mereu exagerări urâte și chiar monstruoase, absurde sau ridicole - așa e ea mereu, am înțeles absolut tot și știu că așa a fost mereu și chiar înainte de a mă naște eu, nu au apărut lucruri rele din cauza dezgustului meu față de politică
omorârea mea nu rezolvă nimic
am dobândit de mult timp - de fapt chiar din 84 multă înțelegere și acceptare și a oamenilor pasionați sau nebuni de politică, fiindcă sunt mulți și eu nu pot să îi trezesc la realitate, așa e felul lor și așa au fost educați, nu au vină și pot fi oameni buni, cu condiția să nu fie manipulați de forțe politice rele
ieri, 1 decembrie seara
Probabil fiind 1 Decembrie, au intrat din nou peste mine cu ideea că toți vor să mor. Sau toți cred că trebuie să mor, sau că sunt prea bătrână etc. Nu au dreptate.
e posibil ca tendința lor de a mă lovi de sărbători naționale sau religioase, sau de ziua mea, să fie din cauză că m-au respins total încă din 1984 și atunci probabil că mă consideră un fel de apatrid, deși am ținut la limba și cultura tării noastre și poate că ei chiar cred că eu eram ceva rău, iar dacă nu, atunci vor să de aimpresia că ei așa cred.
ei zic că de data asta i-au îndobitocit pe toți, absolut pe toți - cred că se referă la oameni foarte proști, nu la dvs. Este posibil să fie adevărul, absolut nimeni nu a vorbit cu mine întreaga mea viață, cu ideea că sunt nebună periculoasă de exemplu, de curând ! Puțin, doar cele 5 persoane menționate de mine.
Pete roșii, mâncărimi, usturimi, poate e tiroida sau altceva, dau au refuzat să mă ajute, deși nu am greșit nimic... Obrazul stâng era chiar mai roșu decât cel drept din pozele acestea:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...