Am reușit, cum spuneam, să termin de scris absolut totul despre povestea vieții mele, despre cum am fost torturată etc. Mai am însă 3 concluzii în care nu mă voi referi la rău, ci la lucruri nostalgice, triste, frumoase, complexe în economia psihicului.
Mai notez câteva lucruri despre motivele scrierii acestui blog:
• Implorare de a nu fi omorâtă
• Explicare a felului în care sunt omorâtă și a ceea ce sunt eu ca persoană, aptitudini și caracter, povestirea vieții ca justificare a ideii că nu trebuie să fiu omorâtă
• Dovadă a unei crime monstruoase
• Dorință și încercare de a păstra anumite lucruri în memorie, față în față cu tortura cerebrală datorată otrăvii și altor impedimente
• Încercare de a fi de folos și celorlalți oameni prin puterea exemplului – pozitiv de fapt, și prin adevărul despre toate cele ca atare, fiindcă astfel ei pot avea mai ușor înțelegerea lucrurilor și pot trage concluzii corecte și bune dacă au cap
• Tortura reală aplicată asupra mea, otrava nedreaptă, deși nu scrisesem nimic, tortură prin care m-au forțat să spun tot adevărul
• Necesitatea omenească normală de a comunica cu alții, oricât de puțin, eventual în dialog, nu în monolog, eu fiind inuman izolată din 1984, deci fiindu-mi imposibil să mai suport după circa 30 de ani – blogul fiind început acum 8 ani – dar extrem de puțini oameni mi-au postat comentarii și puțini au citit și doar 2-3 persoane m-au contactat pe mail.
Ei au mai spus că eu întotdeauna am fost singura opțiune, dar oamenii nu mă vor??!
Mai spune cineva că oamenii mă omoară crezând că familia mea e, cât de cât, o familie normală.
Eu aș vrea doar să înțelegeți grotescul situației, dacă puteți să vă treziți:
Ei, prin omorârea mea, vor să omoare o femeie evident în vârstă, extrem de săracă de o viață întreagă, total izolată aproape întreaga viață și încă și mai mult de 16 ani, zi de zi lovită fără să lovească, șchioapă și cu felurite boli, torturată încontinuu zeci de ani, evident un om bun, generos și curat, evident un om inteligent, ușor de trasat adevărul că fără nicio șansă întreaga viață, un om evident pașnic și care nu s-a luat de nimeni niciodată, un om evident otrăvit (pentru cunoscători). De ce vor ei să omoare aceast om izolat și foarte sărac de o viață întreagă? Cu ce le-am cășunat, ce îi deranjează? Eram și sunt întrutotul capabilă să fiu cu alții fără să mă gândesc deloc la trecut și nu aș fi deranjat pe nimeni cu necazurile mele.
Ei spun că nu îi deranjează prezentul meu deloc și nu i-a deranjat niciodată, ci vor să mă omoare pentru ceva deja înfăptuit, ceva ce nu pot schimba – anume că am scris tot adevărul despre mine începând cu 2013. ???!!! cum? Pedeapsă cu moartea fiindcă am spus adevărul despre cum mă omorau? Oare nu ați înțeles că mă otrăveau oricum, că începuseră dinainte să scriu? Nu a existat niciun motiv, dar ei intrau peste mintea mea cu ideea că trebuie să mor ca ei să mușamalizeze totul.
Cu asta închei povestea, dar sper să pot scrie și celelalte trei concluzii – despre mine și cum gândesc și despre sat, deși satul pare a fi diferit, adică nu e o lamentație ca celelalte și se referă la ceva evident din afara vieții mele personale.
P.S. Azi am mâzgălit cu mouseul câteva desene, dar urâțele, ca să mai treacă timpul:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...