7-9 septembrie

Iar au început porcii să mă lovească mai tare. Mă întreb dacă vă dați seama că ura lor de moarte este ceva rău și absurd și că sînt nebuni. Adevărul a fost întotdeauna așa cum am spus eu - e adevărat că m-au torturat încontinuu din 84, dar eu am fost mereu perfecțiunea exact ca acum și nu am avut niciun fel de tulburare psihiatrică niciodată. Adică a fost clar o tulburare sexuală din punct de vedere psihiatric, dar tot ce spun psihiatrii sau psihologii în acte e minciună. Nu e vina mea că ei sînt nebuni, eu am dăruit numai bine, frumos, rațiune și adevăr și nu am avut nicio greșeală o viață întreagă, absolut niciuna, dar, fiind singură și săracă, nu am avut nicio șansă de muncă și relații cu alții, chiar dacă ei mă scuipă și azi că eu sînt o ratată.
Gîndurile de mai jos (repetate de sute de ori) sînt în întregime ale lor, acum îmi dau seama că porcii pot crea aceste idei cu gîndul monstruos de a îmi face rău, dar și de a face lumea să creadă că eu sînt nebună, nu ei:
”Nu mă așteptam la așa ceva”
”Toată lumea strigă moarte”
O să îi adorm pe toți”
”O să ne prindă pe toți”
”Ea nu ne-a făcut niciun rău, dar ne-au făcut alții prin ea” (și, cel puțin în București, dar și în localități rurale, cum am văzut) e plin de marfă și hrană și produse culturale și oamenii, cel puțin în supermarketuri au foarte mulți bani spre deosebire de mine. Am întrebat ce le-au făcut și nu mi-au spus.
”Asupra ta au aruncat tot răul din lume”
”Moaș-ta pe gheață”
”Fugi de-aici, că cine ar crede așa ceva”
”Și n-o să mai avem nicio plăcere niciodată?”
”Ea nu cade niciodată, dar o otrăvesc” (e adevărat că am fost otrăvită, nu aveam niciun interes să mint și evident am fost mereu un om lucid și cu autocontrol)
”everything is a shit” (un porc care îmi spune în nelgeză că totul e rahat și că eu am spus mereu adevărul)
”pe tine nu te vrea nimeni”
”totul e creat după chipul și asemănarea ta, dar oamenii nu te vor”
”le-am dat totul Cristina, și ei tot nu te vor, înțelegi?”
”nște porci infecți au pus mîna pe Putere în 89 și au aruncat tot răul asupra ta”
”Poporul trebuie controlat, asta trebuie să înțeleagă porcii ăia” (Normal că poporul trebuie controlat în sensul normal al cuvîntului, asta știu pînă și copiii de gimnaziu și eu la fel, ca orice om rațional, numai idioții sînt anarhiști, deși am văzut că se poartă acest lucru și în rîndul prietenilor mei de pe facebook - idei ilogice, anarhiste, de toate felurile. Am și auzit pe unii spunînd ceva de genul cineva acolo sus vrea să așeze toate lucrurile la locul lor și noi etc. adică un fel de teorie anarhistă infantilă, un fel de teorie a conspirației sau de Big Brother, în sfîrșit un fel de aiureală împotriva, nu rîdeți, lui Dumnezeu, sau a lui Guliver în țara piticilor, nu mai explic. )
Etc.
A trebuit iar să ies afară la tinerii aceia ticăloși și să îi rog să se oprească acum, noaptea, din zgomotul oribil și inuman pe care îl fac zi de zi, după ce se opresc muncitorii din șantier.
Mi-au răspuns destul de urît, dar acum, la ora 10:30 e liniște. Azi puseseră și muzică oribilă foarte tare și mai și urlau, cum fac ei de obicei.

bancuri economice din propria mea creație:

În grădina zoologică:
Ce face leul?
Ronronează.

Tînăr crescut ca un bibeleu cu biberonul, caut loc de muncă.

Oricine se simte atacat, e o pură întîmplare - nu a fost intenția mea să atac Franța sau sistemul economic sau ai noștri tineri, care au avut mai multe șanse decît bătrînii poate. Eu detest însă intoleranța și ura față de bătrîni sau maturi, față de săraci cum am fost și eu sau bravada .lor perpetuă ”Să moară familia mea” ”Ce ești handicapat” etc.

zice unul: toți și-au retras ghearele. E adevărat, deocamdată nu mă mai scuipă cu aberații și cruzime, dar e patru jumătate dimineața și nu am adormit încă, deși voiam să fac curățenie mîine
altul zice că eu toată viața am plîns. El nu a înțeles de fapt adevărul - decența mea și lipsa de lamentări din fire. Ceea ce am fost mereu a fost seriozitatea și sobrietatea perfecte în ce privește studiul și munca, nu ceea ce crede el greșit, se putea oricînd dovedi - Viața mea a fost grație, lumină, fericire
Altul iar cu ideea că aveam sau am tulburare narcisistă de personalitate - niciodată
îmi amintesc de unul de pe facebook de curînd cu ideea ”labagiul pseudocognitiv” Mi se spune acum că ei cred că eu i-am distrus pe ei cînd m-am masturbat. Mi s-a întîmplat un lucru similar cu masturbarea o singură dată, acum 13 ani,dar fără vina mea, datorită intențiilor criminale ale unor angajați ai radio Europa, care era difuzat și anul acesta cînd am fost la urgență la spitalul Sf Ioan - în mod obligatoriu pentru pacienți și medici în salon.
Nu am distrus pe nimeni, numai poăcatul și răutatea distrug și asta au fost alții, nu eu. În cazul meu erau deja 21 de ani de tortură sexuală și de multe feluri și lipsa drepturilor fără motiv și izolare și oricine ar fi crezut la fel la vorbele lor mincinoase, pe care nici nu le percepeam deloc în gînd, ci erau mesaje care urmau cîntecele ce le difuzau și îmi urmăreau viața, la fel ca oamenii de pe stradă, fără motiv, fără vină din partea mea și fără ecou în gîndurile mele, cum ar fi difuzoarele pe mașini cu radio Europa și regina luptătoare a României etc Au fost foarte multe lucruri și inițial am făcut gimnastică 24 de ore (adevărat) și apoi mi-am băgat degetele în anus, vagin și clitoris, despre care nu știam nimic, fiindcă așa m-au făcut să cred. Și mă torturaseră monstruos sexual atîția ani și mă chinuiseră psihiatric monstruos fiindcă, ziceau ei, fusesem maltratată sexual, chiar dacă nu mă plîngeam. Nu am distrus pe nimeni, m-am gîndit acum că probabil și în timpul actului sexual normal se petrec atingeri ale sexului femeii, chiar extravaginal și poate anumite senzații sînt normale. În timpul acelei pseudomasturbări eu am avut senzații sexuale foarte slabe, pe care bineînțeles nu le doream și nu mi le-am dorit niciodată în viață în singurătate, în afară de copilăria mică pînă la 12 ani, cînd nu aveam nicio vină, dar nu mă masturbam ci mă frecam fără să mă ating vreodată. M-am maturizat repede, la numai 12 ani am controlat singură acel lucru complet și nu s-a mai întîmplat, dar dacă mi s-ar fi spus dinainte că e ceva rău, oricum aș fi oprit, fiindcă în viață, mai presus de orice, am evitat să fac răul și aș fi preferat să mor sau să sufăr groaznic decît să fac rău cuiva. Repet, viața mea a fost perfectă și luminoasă.

Unii spun că ce folos fiindcă toată lumea mă știe de poamă rea. Nu e adevărat, nimeni nu mă știe, este evident că am fost izolată cu forța, inclusiv respinsă de la organizații sau fundații pentru pacienți psihiatrici. Și de peste tot.

Cu mai mulți ani în urmă, după ce m-am mutat aici, mi-au spus că lumea nu dă doi bani pe mine deși sînt un om de valoare inestimabilă. Eu susțin în continuare că meritam dreptul de a munci și de a studai chiar, cum am spus mereu.

Ei spun că oamenii nu au cum să înțeleagă iubirea, fiindcă e un lucru abstract. E adevărat, am fost încă din fragedă tinerețe un om înțelept și plin de iubire față de oameni. Iubirea e cel mai bun și frumos lucru și mi-a oferit numai bucurii. Iubirea înseamnă să trăiești și să simți cu mare bucurie și lumină interioară că vrei și că e bine și că e frumos ca omul la care ții sau oamenii la care ții să se simtă bine, să fie mulțumiți și bucuroși și fericiți și sănătoși - și ca toate din viața în comun, dar și a omului ca atare să fie bune și frumoase și așa cum se cuvine. Iubirea prinde lucrurile în calm și armonie echilibrată. Încă din copilărie am avut tendința să eman dragoste și pace și liniște și fiecare faptă bună făcută îmi încălzea inima așa de frumos, încît credeam că sînt cel mai fericit copil din lume. Apoi, deși nu credeți, am devenit și un om înțelept. Mereu am fost așa. Mi-au lăsat-o numai pe mama în viață și încă țin mult la ea, deși toți dracii din lume au vrut să distrugă și asta. Adică tot ce e frumos și bun. Acum dragostea mea față de ea și de lume mă doare puțin, fiind singură și săracă de atîta amar de vreme. Și eu și ea.

Acum mă doare și coloana vertebrală din nou...

de cum m-am trezit, au început să mă împroaște cu vechi și noi replici, din care menționez numai cîteva:
”eu cînd am înțeles ce am devenit, m-am îngrozit”
”Mor de rîs”
”tu nu ai cum să mori Cristina, tu ești deja moartă” (mai degrabă ei sînt morți și somnambuli, dar mi-au zis că unii nebuni cred că eu sînt moartă !)
”Tu știi totul Cristina, dar nu știi nimic despre sex.”
”La Lizeanu murea mai repede” (adică dacă cumpăram un apartament ce mi se oferise la Lizeanu, după moartea tatei)
”decît să ne arate toată lumea cu degetul, mai bine o omorîm”
”E cel mai monstruos delir pe care l-a avut țara asta față de un om”
”Tu ești exemplul perfect că binele nu învinge niciodată”
etc. etc.
Explic acum a nu știu cîta sută oară delirul pe care îl au ei legat de mama sau de relația mea cu mama și ceea ce este adevărul curat și binele.
Chiar azi m-au împroșcat din nou cu ideea:
”Deși tu ești binele desăvîrșit și mama ta e un monstru, toți o preferă pe maică-ta” Întîmplător e adevărul că am fost și sînt binele desăvîrșit.
”Mama ta e o nebună și o idioată pe care ei au jucat-o cum au vrut”
Spre deosebire de mine, mama a avut parte de multe lucruri în viață și respectul celorlalți, iar eu, pînă la aproape 50 de ani cît am (47) aproape nimic. Cu toate acestea, ea e cea nemulțumită, în timp ce eu susțin din 84 că meritam dreptul la muncă și implicit viață, doar atît.
Mama a fost un om rău de cînd eram copil, dar nu mai explic aici totul, pe blogul meu e scris tot. A avut totuși și cîteva momente bune față de mine. Nu mai povestesc, ar fi mult de spus. Ea a fost o fată săracă de la țară care a făcut liceul Gh Lazăr din Sibiu. Din 84 cînd m-au luat cu ei, părinții au fost într-adevăr monstruoși. Încă din fragedă tinerețe eu am înțeles totul și nu am avut nicio problemă psihică legat de părinți și nu am greșit nimic. Amîndoi erau extrem de violenți și mă urau și eu eram nu doar un copil foarte bun, ci și perfect inteligentă și normală psihic.Mi-au promis direct și indirect răul și tortura de o viață, inclusiv psihiatrică, fără niciun motiv. Eu încă mai am un semn de întrebare, la fel cum alții spun ”bine, dar de ce”, însă faptele rămîn, indiferent de intenția morală, și personal nu cred că intenția de a moraliza poporul se poate realiza prin minciună sau martirizarea voită aunui om.
Mă băteau urît și făceau scandaluri monstruoase și aruncau idei pline de aberații și ură chiar față de mine. Nimic nu era din cauza bunătății sau inteligenței mele perfecte și nu eu le provocam nebunia, ei chiar așa erau, așa cum sînt monstruoși și oamenii care scuipă aceste idei din ziua de azi asupra mea. Părinții mei erau foarte săraci, cînd eram bebeluș ei cu adevărat nu aveau nici ce mînca și erau piele și os (din poze și din ce povestește clar mama). Familia și alții au mințit apoi că ai mei aveau bani, dar aproape toate scandalurile lor, ca peste tot în lume, plecau de la lipsa banilor. Mama spunea (delira) că ”Noi puteam să aveam mulți bani, dar nu a vrut taică-tu”, cu reproș.
Unii sugerează că oamenii nu suportă că eu țin minte perfect ce îmi făceau părinții și că ei nu cred adevărul sau că vor să mă tortureze să îmi spele memoria. Fiindcă ei nu înțeleg că eu am iertat întrutotul de foarte mult timp și am fost mereu un om perfect bun și înțelept. Între timp au făcut-o pe mama să mă lovească în continuare, uneori monstruos.
Alții: ”Copiii trădătorilor sînt omorîți”
”Ce se naște din pisică, șoareci mănîncă”
”Tu ești o copie mai mare a maică-tii”
La un moment dat, în liceu, eu am povestit calm și normal colegei mele de bancă despre faptul că părinții mă chinuiau foarte mult, numai o mică parte. Ea a zis că nu e voie să spun nimic rău despre părinți.
Nașu spunea că mama e o jigodie și că e genul care nici usturoi nu a mîncat nici gura nu îi miroase. Atît el cît și tata păreau să mă susțină împotriva furiei ei în copilărie, după 84 doar nașul.
Unii spun azi că oamenii care vedeau cît de urît mă bat părinții și tot ce îmi făceau și cum urlau la mine și ce spuneau, au crezut că eu sînt aia rea și nebună, nu mama sau tata. Fiindcă nu înțelegeau și se identificau cu agresorul.
Alții zic că mereu că ”mama ta i-a păcălit pe toți” și că toți o cred pe ea, nu pe mine. Pe care toți, îndrăznesc eu să întreb.
Mama chiar asta spunea cînd eram în liceu, că ea e diplomată și că eu nu sînt și că ea știe să mintă sau cam așa ceva. Acum zice că eu sînt așa proastă, încît vecinii îmi vor fura și cărțile din apartament în viitor. Am întrebat-o de ce crede ea că ei fură de la oamenii proști. Parcă încă mai cred că ține la mine oarecum. Din păcate au dispărut cărți bune din biblioteca tatei de la mama, încă știu și care. Mama mereu își afirma superioritatea în fața mea, era chiar ciudat. Și medicul psihiatru zicea la fel, că eu nu știu să mint, că ăsta e un defect. Deși nu mă credeți, nici mama, nici medicul nu aveau dreptate, fiindcă nicio minciună nu îmi putea fi de folos.

Tata spunea la un moment dat că nu am voie să vorbesc cu el (niciodată de fapt nu a vorbit cu mine) ci doar cu mama am voie să vorbesc, și că mama e femeie incultă și proastă pe lîngă mine. Alteori spunea cu ură ”Vezi ce ai făcut din maică-ta”, ca și cum eu o făcusem nebună pe mama, ceea ce nu era adevărat. Nici mama nu a vorbit cu mine vreodată, eu nu am putut să o recuperez din ghearele familiei și societății care mă respinge și pe mine, și am înțeles foarte greu că eram copil din flori, nedorit. Mama a acordat încredere celorlalte rude, dar mie nu. Mama mea pare cu adevărat îndobitocită de societate legat de mine și incapabilă să se trezească la realitate. Atenție: Și ea e femeie, în plus văduvă, săracă și singură.Dar pare fiară, poate că și este parțial, dar repet, e femeie, săracă și aproape singură.
Acum ați văzut că am fost lovită rău chiar pe 29 iulie, aniversarea morții tatei. Mama a omorît pasărea ei din colivie (peruș) tot într-o vară pe 29 iulie, a zis că din greșeală. Mulți mi-au zis că ”mama ta i-a omorît pe toți” Adică a omorît membrii familiei mele pe rînd.

Alții ziceau ”ea trebuie să înțeleagă să se mute cu maică-sa și să o lase pe maică-sa să o omoare”.
Două dintre psihiatrii mei și-au bătut joc de mine cu idei aberante de fapt despre mama. Spuneau că ”mama ta e cum e, dar e totuși o familie” - insinuînd că eu o uram sau eu greșeam, ceea ce era fals. Sau că exageram eu în ceea ce am fost obligată să spun, cînd de fapt era adevărul curat. Sau că ”mama ta e foarte/prea autoritară și dominantă etc.”
Poate că aveți atîta minte să înțelegeți că psihologii și psihiatrii au creat teorii mincinoase în secolul trecut legate de mama pacientului schizofren. Sau relația mamă-pacient. Toți spun că psihiatria e o instituție punitivă (de pedeapsă) și că eu nu am avut nicio greșeală, ceea ce e adevărat. Vă dați seama că am avut de suferit și de dus pe umeri și greaua moștenire a minciunilor din teoriile psihiatrice, relativ recente în istorie - minciuni în care cred numai cei proști sau naivi, aruncîndu-le asupra pacienților nevinovați, eludînd realitatea clară și concretă. Eu am înțeles totul de foarte mult timp și locul meu în familie și în societate, fiind un om foarte bun și matur încă din fragedă tinerețe, cu deplină valoare afectivă și independență sănătoasă față de mamă. Etc. Nu mai explic totul, am fost mereu perfecțiunea, în ciuda modului în care m-au tratat.
Alta ”Eu, dacă aș fi avut o mamă ca a ta, aș fi omorît-o”
Este total greșit să omori sau să vrei moartea unui om, chiar dacă acela e rău. Fiind singură ( numai mama vorbește cu mine), am apreciat și mai mult relația cu mama. E adevărat că ea a mințit și m-a chinuit mult și a făcut scandaluri oribile sau alte mizerii chiar și după 2005, cănd a murit tata, aruncînd mult rău asupra mea, inclusiv aberația că eu o dădeam afară sau îi furam moștenirea, cînd, Dumnezeu mi-e martor, era invers, nu mai povestesc. De asemenea mama continuă să mă trateze drept nebună/idioată/copil prost, deși e evident cum am fost toată viața.
Întotdeauna, nu doar acum, am apreciat darurile de la Dumnezeu și m-am bucurat imens, cu evlavie chiar, de puținele schimburi de cuvinte cu alte persoane care mi-au fost îngăduite în viață, fiind un om în esență recunoscător și fericit pentru fiecare moment rar împărtășit cu alții. Dar asta nu înseamnă că nu sînt capabilă de relații normale și de muncă cu alții fiindcă am fost și sînt un om foarte bun. Ei m-au izolat cu forța pentru a ascunde adevărul. Nu cred că puteți înțelege cît de mult înseamnă două-trei vorbe cînd ești complet singur mulți ani.

Unii au spus de mai multe ori că medicul meu de familie a greșit, fiindcă, în loc să mă trateze pe mine, o femeie tînără și bună, a întărit-o pe mama, femeie bătrănă și rea și m-a dărîmat pe mine. Desigur și ăștia sînt tot răi sau nebuni.
În ciuda faptului că mama m-a urît monstruos cu adevărat și că pare o femeie rea și proastă, eu am rămas absolut la fel, un om demn de încredere și respect, perfect aptă de muncă și relații cu alții, cum am fost mereu, chiar dacă toți mă izolează, de fapt chiar din 84. Acum ei iar inventează mereu că ”toți te-au respins din cauza maică-tii”
”pe maică-ta au făcut-o nebună de mult și ea nu mai înțelege nimic, alții te-au lovit mereu prin ea” etc.
Deși mama mi-a făcut foarte mult rău, eu nu am greșit și meritam și merit dreptul la muncă.
Foarte mulți cred sau credeau că mama e diavolul și eu înger și că era vorba de o luptă între noi. Nu a fost nicio luptă, eu pur și simplu am fost mereu un om lucid și nu am avut și nu am pe nimeni și nici dreptul la muncă, cerut o viață întreagă. Dacă l-aș fi avut, totul ar fi fost numai bine și fericire desăvîrșită. Ce luptă credeau ei că este (în mintea mea !), din moment ce evident am fost mereu un om normal și sărac și complet singur? Mulți spun același lucru în ideea că mama e monstru care îmi dă viață ca să mă omoare, mulți văd această situație drept ”reptabila povară”. M-au acuzat cînd mergeam la ea acasă să o ajut în ultimii ani că ”îngerul salvează întotdeauna diavolul” etc. Unul zice chiar acum, din nou de fapt în ultimii ani, că diavolul a distrus îngerul, adică pe mine, și el preferă să fie cartof. Totuși încă nu e prea tîrziu și eu sînt încă în viață.
Altul iar ”IDEEA ERA CĂ ea trebuia să uite totul” Vă dați seama cît sînt de nebuni și răi? oare vă puteți trezi? în timp ce ei spun că eu eram paralelă cu realitatea !! Eu, niciodată.
Și ieri în supermarket și de mulți ani deja pe stradă sau în curtea blocului - chipuri de oameni care se uită cu răutate la mine, și vorbe aberante îndreptate împotriva mea. Deci evident un fel de influență a ”diavolului”, pe care eu aș fi învins-o dacă aveam un loc de muncă. De atîția ani. Iar, ca și acum 10 ani și mai bine, ”E în joc onoarea lor de porci”
Dincolo de toate acestea, oare ghiciți cît de multă iubire blîndă și curată și bine față de oameni și normalitate am împins eu indirect în societate, în timp ce voi toți mă respingeați cu ideea că eu trebuie să înnebunesc și dîndu-mă dracului?

Iar - ”toată lumea, inclusiv maică-ta, te disprețuiește”. Așa au zis unii și în engleză mai demult. E imposbil, fiindcă absolut clar, timp de 34 de ani, au fost abuzuri și violență clară și nu doar batjocură și dispreț, care sînt fleacuri. Și chiar abuzuri medicale sau lipsa tratamentului necesar. Am fost evident un om bun și inteligent și nu aveam cum să obțin singură un loc de muncă. Sau cum să îi fi luat eu la bătaie pe ambii mei părinți? Tot restul lucrurilor la fel. Cum naiba să mă disprețuiască?

12 și un sfert, noaptea. Nebunii continuă să facă zgomote violente în curtea blocului, trîntind și lovind diverse obiecte.
Vă spun drept că nimeni nu avea de ce să mă disprețuiască, cum zic unii, dar nu m-au lăsat să povestesc totul, viața mea a fost chiar admirabilă, nu doar model de virtute și bună credință. Dar ei, după cum mi se spune, calcă totul în picioare.
Eu am fost direct abuzată, fără să pot fugi, ataca sau să mă apăr.
Alții spun chiar că proștii mereu îi distrug pe cei inteligenți, o altă idee periculoasă.
Destui, de vreo cîțiva ani, spun ”Ține-ți gura, că ea are dreptate”
”Înghite-ți rușinea și taci, că ea are dreptate”
Apoi vin alții și mă lovesc, chiar dacă ei știu că am dreptate și eu îmi văd de puținul pe care îl pot face în casă, sau citesc, chiar dacă eu tac, ei continuă ca demenții.

Alții spun din nou că ”Ei cînd li se pune pata pe un om, îl torturează pînă îl omoară”
Alții spun că proștii cred că ceea ce am povestit eu, evident real, e delir.
Alții au creat un delir legat de aura mea. Am avut o profesoară la facultate, psiholog (care m-a și sărutat, la fel cu mama și un bărbat care m-a urît prin felul în care s-a comportat, pe frunte), despre care tata spunea disprețuitor că e evreică, care povestea că ea a suferit așa mult, și că a greșit exagerînd în yoga, pînă cînd a ajuns să vadă aurele oamenilor odinioară, nu în prezent. Cînd eram în liceu, vărul meu copil încă mi-a strigat odată furios că eu sînt ca o veioză (întîmplător mai am replica lui înregistrată pe o casetă audio) și atunci mama lui l-a luat deoparte și l-a certat că așa ceva nu se spune, ca și cum aveau un secret al lor.
De-alungul vieții mele pe facebook, unii au încercat să creeze astfel de idei legat de unele poze ale mele în care erau surprinse jocrui de lumini în jurul meu.
În facultate, o colegă, la psihologia religiei, îmi spunea că ea știe precis că aurele curvelor sînt violete și eu nu am avut replică. Oricum nu prea eram agreată de colegi, fiind săracă și fiindcă niciodată nu mă băgam în bășcălia lor sau bîrfe. Dar de fapt profesorii mă respingeau, nu mai explic, tot fiind copil sărac, cum am văzut că s-a întîmplat și mi s-a spus și despre alții fără bani. Nu mai explic în detaliu. În cazul meu însă, e posibil să fi fost respinsă, cum mi se spunea verbal direct, din cauză că avusesem acel diagnostic psihiatric. Poate că eu am extrapolat greșit că din cauza sărăciei, din cîteva exemple irelevante.
Americanii au difuzat un film (poate mai multe) în care capetele luminate erau vînate de oamenii întunecați. Au intrat de mai multe ori unii în engleză peste mine cu ideea că ei caută indivizi destul de întunecați ca să mă lovească. Is he dark enough întrebau ei sau alte idei similare. Alții spuneau cu dispreț chipurile despre români, că ei, adică noi, sîntem încă la stadiul de head hunter. În ultimii ani au vrut să continue și delirurile de acest gen, adică ideea că oamenii mă vînau fiindcă eram cap luminat, cum spuneau mai mulți. Ziceau că trebuie să mă jumulească de toate alea, că trebuie să mă chinuiască și să mă tortureze mama la Voluntari, unde locuiește ea, și apoi iar alții în oraș, pe rînd, unii acolo alții aici, ca să mă scuture și să îmi dea jos toate alea. Pare ciudat, dar, deși nu credeți, e delirul lor, eu nu am inventat nimic.Asta îmi amintește de cîntecul lui F Pittiș despre cununa de sori, stropită cu flori.

Azi, duminică, a fost mult mai bine și m-au scuipat mai puțin. dar și astăzi destul, ca întodeauna.
Totuși voi scrie o parte mică din aberațiile lor de astăzi și unele mai vechi din nou.
”Leapădă-te de Satana, Cristina”
”Pe tine te-au f_t toți” (totuși ei de mulți ani lovesc cu această idee, ca și cum trebuie să mă f_tă din cauză că m-au f_t toți !) ”proști care cred că tu ești proastă, nebuni care cred că tu ești nebună”
”porci, Cristina ” (ăsta imită pe cineva din familia mea în accentuarea cuvintelor)
La scurt timp după ce m-am trezit, cum au făcut de multe ori, imediat zgomotele lor la baie, apoi motor care face zgomot prelung afară, zgomotul chiuvetei intermitent mult timp adesea cînd merg la masă la bucătărie (asta de foarte multe ori, deranjant și uneori au introdus mirosuri oribile, probabil toxice), apoi vecina de jos dă televizorul tare (acum e bine, dar 4-5 ani îl punea la maximum toată ziua, de la 7 la 1 noaptea, find nebună evident, să mă chinuiască, se auzea tot și din colțul cel mai îndepărtat din apartamentul meu, de o vreme s-a liniștit), apoi vecina vorbește la telefon tare, mereu cu același ton ușor agresiv și probabil aceleași vorbe, apoi iar tinerii afară, azi mai liniștiți. O duminică frumoasă în mare parte.
”Eu sînt foarte scîrbit” (din ăștia scîrbiți sînt mereu de mulți ani)
”Tu ești tot ce poate fi mai bun și ei cred că tu ești altceva”
”oamenilor LI SE SPUNE mereu că că tu ai episoade”
”toată lumea crede că ești nebună și proastă”
Am spus nu de mult despre faptul că mulți din prietenii mei de pe facebook sînt anarhiști, îmi susțin afrimația, fiindcă ei, în majoritatea postărilor lor, nu chiar toate, nu se revoltă împotriva a ceva clar politic pe care ei să vrea să îl înlocuiască cu altceva clar, ci se revoltă absurd împotriva ordinii sau chiar a normalității, probabil fără să înțeleagă.
”verifică-ți declarațiile Cristina” (ăștia inventează mereu că eu aș fi mințit în ceea am scris despre viața mea, ca și cum era o ”judecată” sau proces, cînd de fapt am spus numai adevărul curat, dar ca om inteligent, fără delir de procese etc.)
”Allah /Dumnezeu e întotdeauna femeie?”
”Nu e întotdeauna femeie, așa s-a întîmplat de data asta”
”Îți dai seama ce s-ar întîmpla dacă lumea ar înțelege adevărul?”
”Ea e singurul lucru care nu poate fi schimbat, de cînd se naște”
”Cine ar fi crezut că o nebună...”
”Ăia vor să întemeieze o nouă biserică”
(unii spuneau că ar fi monstruos dacă lumea ar înțelege că eu eram Dumnezeu, iar alții că ar fi monstruos dacă ar înțelege că am fost normală și bună și inteligentă masacrată atîția ani, deci au încă un pretext să mă lovească și să îmi respingă drepturile, cum au spus de foarte multe ori de cînd m-am mutat aici că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze adevărul și chiar m-au otrăvit, nu doar torturat)
Fiindcă ieri spuneam despre ideea lor infectă că eu aș fi avea tulburare narcisistă de personalitate, am adunat o parte din ideile lor care creează doar impresia că eu aș avea așa ceva, cînd în realitate am fost foarte inteligentă pe lîngă aceste idei, mult deasupra lor și normală cu adevărat mereu.
”Psihologii sînt cei mai vinovați” (nici asta nu a fost ideea mea, eu nu am vină că oamenii sînt proști)
Deși izolată cu forța, am fost chiar un om perfect. Deși am avut inteligență abstractă frumoasă și de valoare, nu cum zic psihologii, în același timp am știut cum să vorbesc cu proștii și cu oamenii de rînd, am fost calmă și caldă mereu, sinceră și bună. Eu nu am vină că ei, ca și dvs., m-au respins mereu, fiindcă ei aveau foarte multe idei delirante preconcepute și eu niciuna, eu fiind mereu în situație și cu percepția corectă a realității. Am avut foarte mari resurse de iubire și gînd bun. De exemplu și la centrele pentru pacienți psihiatric nu m-au primit, fiindcă nu aveam recomandare, deși eram încă tînără și fără greșeală o viață întreagă. O femeie singură și săracă nu are nicio șansă nicăieri.
Cu cîțiva ani în urmă am vrut să merg pentru o supă la o cantină a săracilor, dar nu m-am mai dus, fiindcă mi-era foame, eram încă un om tînăr și fără greșeală, La fel, am cerșit pe stradă, dar probabil porcii mint și despre acest lucru. Nu mai detailez, după cum spun și alții ”Toți mint despre tine, Cristina ”
Eu, fiind un om inteligent și bun am fost capabilă să judec totul corect, să mă cunosc perfect pe mine și pe alții de asemenea, e adevărul. Dar ei spun că nimeni nu crede asta, Totuși e adevărul.
”Eu, cînd am înțeles, m-am îngrozit”
”Da de ce se agită ei mereu?” ”Nu o vor”
Ei toți s-au agitat mereu și m-au lovit oribil fără niciun motiv întotdeauna, efectiv din senin, se poate încă dovedi totul din aceșit 34 de ani.
Unii intrau cu ideea că eu trebuie să îi ”conving” pe ceilalți. Am întrebat ce să îi conving și mi-au spus: ”Că merită să te lase în viață”. Eu nu am avut niciodată fantasme de convingere a celorlalți și nici alt defect de personalitate niciodată. Nici orgoliu, nimic altceva, tot ce am spus despre mine e adevărul. Chiar sînt și am fost numai binele. Nimic dezadaptativ niciodată. Merit să muncesc și chiar să am dreptul la studiu, anul acesta nu e prea tîrziu, am încă 47 de ani și încă sînt în stare, cum am dovedit clar din 84. E adevărat, psihologii și psihiatrii mint. Mi-e foarte greu să mai îndur singurătatea și merit fericirea, eu am făcut numai binele o viață întreagă. Am fost de mult timp matură și perfect echilibrată, dar și în tinerețe la fel. Abia aștept să fiu cu oamenii, nu am greșit nimic.
Azi, ieșind pe stradă, vorbeau pe lîngă mine niște femei despre pensie pe caz de boală, deci o urmărire din nou a vieții mele. E adevărat că mereu din 84 totul e la fel, toți repetă părți din viața mea în obiecte, fapte sau cuvinte. Nu mă deranjează, asta a fost condiția mea socială. Abia aștept să muncesc, să am și eu cîțiva ani de fericire și viață și la fel, cîțiva ani ( măcar 10-20) de muncă pentru pensie. Pe caz de boală nu se dau bani, ci se consideră doar cît ai muncit și eu încă pot munci ceva, măcar cu normă redusă. De fapt la asta s-a redus întreaga mea viață, cum am explicat de mii de ori, viața mea - la cerința justificată de a munci și niciun fel de delir sau ideație sau defect psihic sau greșeală, chiar dacă nu mi-au dat acest drept. Ei toți sînt nebuni cu adevărat, eu nu știam asta, mulți recunosc asta abia cum. Nu sînt nebuni din cauza mea. Am fost binele cald și luminos cu adevărat, eu nu am vină că vecinii și familia m-au respins, făr niciun motiv. Ei nici măcar nu au stat de vorbă cu mine, nimeni, și au ei, nu eu, toate aceste idei monstruoase. Nu aveam cum să îi ”conving” fiindcă sînt răi cu adevărat. Pe lume există și răul. Cînd spuneam de loc de muncă, unii ziceau aberant ”monomanie” sau obsesie, deci vă dați seama cît de porci sînt! După tot ce a fost atîția ani!
”O să ne bage pe toți din nou la cutiuță” (această obsesie a lor cu cutiuța mea o au de cînd eram eu în liceu)
”Pentru ei tu nu ești om, ci altceva ”
”Ei toți sînt părticele din viața ta, din creierul tău” Da, poate, parțial așa e, dar ei își împart binele și respectul, asemenea felului meu de a fi, numai între ei și pe mine mă întîmpină cu ură. Vă dați seama că a lovi într-un om evident inteligent și bun, cum am fost eu mereu, e total absurd și aberant, exact cum ar fi a lovi în Dumnezeu, oare înțelegeți ce vreau să spun?

”totul depinde de ea și toți o lovesc, înțelegi?”
”Nu putem să o acoperim”
”Trebuie să o acoperim”
”Nu o să reușim să o controlăm niciodată.”
”Au vrut să omoare un om bun și încă tînăr”
Foarte mulți m-au scuipat de moarte de la 34-35 de ani și da, e adevărat că eram încă tînără și evident un om fără apărare și bun și inteligent o viață întreagă.
E adevărat că au lovit încontinuu din 84, dar tot mai rău după moartea tatei și e adevărat că am fost un om înâelept, cu mare drag de realitatea înconjurătoare - oameni, lucruri bune, natură etc. Sînt la fel și susțin în continuare că meritam și merti bucuria de a munci și de a avea cîteva relații cu alții, cum am sperat încă din 84. Anul acesta începusem să slăbesc din nou, să nu fumez și să mă simt bine și iar am fost otrăvită sau cancerul sau altceva, dar medicii neagă din nou realitatea, nu eu. A fost foarte rău. Și nici nu urinam deci vă dați seama cum mă simțeam. Ei mereu au lovit din 84 numai în ceea ce a fost bun din viața mea.
Am fost mereu la fel, un om normal și meritam chiar și dreptul- negat și el - la studiu intelectual, fiind un om inteleigent și echilibrat mereu, nu ceea ce mint ei că aș fi. Eu nu am vină că ei mă tratează drept idioată, nu am avut nicio șansă.

7 septembrie 2018

Am fost din nou la clinica Regina Maria la diabetologie la control, cu rezultatul pentru hemoglobină glicozilată. Valorile normale erau pînă la 6 și eu am avut 6.4. De data aceasta medicul nu s-a mai purtat frumos și politicos cu mine ca rîndul trecut. Unii mi-au spus în gînd că au îndobitocit-o și pe ea. Eu nu cred așa ceva. Ea mi-a zis că numai la valori de 6.5 -7 (deci cu 0.1 mai mult decît a scris pe analiza mea) se poate vorbi de diabet, dar că este prediabet. Atunci i-am spus din nou că beau foarte multă apă și mi-e groaznic de sete de mulți ani - i-am aspus și rîndul trecut că am băut constant, foarte multe zile peste 7 litri pe zi. I-am spus medicului de familie de multe ori fără niciun rezultat. I-am spus din nou că am parestezii la picior și mîini și m-a întrebat dacă vreau eu să merg la neurolog, în loc să mă trimită clar dacă era nevoie. S-a purtat ciudat. M-a tratat ca pe un copil, după ce rîndul trecut s-a purtat politicos. Am mai avut și alte simptome de mulți ani. I-am spus că uneori transpir enorm. Dacă aș fi avut diabet ar fi fost bine, fiindcă aș fi avut grad de handicap mare și ajutor financiar mare, care m-ar fi ajutat să țin regim. Milgamma pentru parestezii e de asemenea foarte scumpă, eu iau de mai mulți ani. Dna doctor mi-a dat o foaie să țin regim, dar eu am bani puțini. Mi-a spus să merg acolo peste 3 luni, să repet analiza sangvină atunci. Așa scrie pe hîrtie - 3 luni - dar ea a zis apoi 4. Mă voi duce la trei luni, dacă voi putea. I-am spus și despre supurațiile mele ciudate inghinal de culoare verde și uneori albastră, mi-a spus că nu sînt de la diabet numai cînd am insistat eu cu întrebarea.
Au intrat iar unii peste mintea mea, cu ideile lor vechi:
CUM EXPLICĂM CĂ un om așa de bun a fost chinuit o viață întreagă?
CUM EXPLICĂM CĂ un om nevinovat a fost tratat așa o viață întreagă?
Îmi pare rău de ea, dar, avînd în vedere faptul că e total nevinovată, trebuie să o omorîm.
E psihopată. (Nu am fost psihopată niciodată și tot ce am visat și dorit toată viața, tot ce am cerut vreodată a fost dreptul de munci, pe care ar fi fost normal să îl am, fiind mereu la fel, un om perfect normal și inteligent, fără niciun element de psihoză, cum spun și ei mereu)
ADICĂ VREI SĂ SPUI CĂ au băgat-o la balamuc fără nicio vină?
ADICĂ VREI SĂ SPUI CĂ a făcut pușcărie fără nicio greșeală?
Îi distrugem pe toți.
Au crescut un tineret monstruos.
E diabet clar, proasto.
Ea e tot ce e bun, proasto.
She's a wreck. (Un tîmpit în engleză pentru care oamenii normali din țara asta sînt corăbii sau epave etc.)
Din partea mea poate să se ducă dracu totul.
Toți s-au spălat pe mîini mereu.
(De ce s-au spălat toți pe mîini mereu?)
Ce dacă ea e omul cel mai bun, trebuia să înțeleagă că trebuie să moară pentru noi.
Încă o înfrîngere, Cristina.
N-o să ne mai respecte nimeni.
Ăia care au fost declarați psihotici sînt toți omorîți.
S-au răzbunat pe omul cel mai bun și nevinovat. (nimeni nu avea cum să se răzbune pe mine, din 3 motive: am dus o viață chinuită și săracă în mod evident și am fost torturată 34 de ani, nu am greșit absolut nimic toată viața în mod evident și evident nimeni nu m-a iubit și nu avea nevoie de mine, deci nimeni nu avea de suferit dacă eu muream)
E o țară de porci, Cristina.
Poporul nu TREBUIE să înțeleagă niciodată.
Eu nu pot să o iert.
Deci nu pot să o aranjeze. (Pentru cine nu știe, aranjat sau terminat înseamnă omorît)
BINE, DAR DE CE au făcut așa ceva?
Poporul tău/dvs e pur și simplu nebun.
Eu cînd am înțeles mi s-a făcut scîrbă.
E total nevinovată.
Toți cred în maică-sa și maică-sa e nebună/monstru.
Etc. Toate aceste lucruri sînt repetate de ei de mulți ani, dar eu nu am avut nicio greșeală sau tulburare delirantă etc., cum zic ei.

Mi s-a spus, cum ziceam, că am niveluri nu mari, ci foarte mari de prolactină, dar că S-AR PUTEA SĂ fie din cauza tratamentului psihiatric, deci nu se poate face nimic.

5-6 septembrie

Am început să citesc Inima întunericului și mă gîndeam cum o țară își trimite avanposturi josnice, gunoaie diverse, care să ”civilizeze” , adică să ocupe alt popor cu pretextul comerțului, chiar al comerțului aberant/lipsit de valoare utilă reală cu fildeș. Au fost mulți cei cu delir politic, lovindu-mă cu ideea că pe oameni îi deranjează că România e sub ocupație și că de fapt de aceea mă loveau ei pe mine. Că erau îndobitociți de forța de ocupație etc.
Alții spun că eu am fost singurul cap al României și de aceea nici românii, nici ocupatorii nu mă pot omorî, fiindcă cei din urmă de exemplu nu pot fără mine, iar ceilalți etc.
Sînt nebuni. Abuzurile, otrava și torturile de o viață pot fi dovedite și rămîne lipsa dreptului de a munci și în prezent, deci vă dați seama durerea de 34 de ani, mai ales că nu am greșit nimic. Și nu am avut niciun drept niciodată. Ei repetă căm poporul e prost, că poporul nu va înțelege niciodată, că îi deranjează că eu ridic capul ( ca să fie în acord cu ideile de mai sus), că poporul meu e de porci, că vinovații sînt în altă țară, că guvernanții/ocupanții i-au îndobitocit pe toți etc. Mulți vin cu idei de ocupați și mulți cu idei de ocupatori.
Indiferent ce ar spune ei, eu am avut doar bani de hrană și chiar nici de nevoi vitale mai mulți ani și ei latră de atâția ani, de parcă chiar au bolunzit să creadă că eu sînt nebună.
Chiar dacă eu eram capul României cum spun ei, nu aveam ce face, find complet în lanțuri și tortură și otravă - ați văzut și în luna august și am fost oricum un om inteligent și perfect echilibrat și normal, nu aveau de ce să îmi vrea distrugerea. Puteam munci multe lucruri și nu am avut nicio tulburare psihică, așa cum insinuează porcii de psihologi (v-am arătat un exemplu), sau cum mint psihiatrii. Viața mea sufletească și intelectuală au fost ceva foarte frumos, dar sînt izolată cu forța și nimeni nu mă acceptă obiectiv, nu în visele sau iluziile mele cum insinuează familia mea, care nici nu au existat.
Încă mai pot munci ceva și astfel aș fi mai sănătoasă și aș avea o pensie în viitor. Și fericirea, viața trăită cu adevărat. Ori poate acum m-a ajuns boala fizică, pe care de fapt nu au tratat-o, deși eram tînără și capabilă de viață bună. Vara trecută și vara asta a fost foarte greu fizic - prinderea brațelor în contractură dureroasă, urinat extrem de puțin vreo 10 zile etc. În plus, pentru a păcăli lumea, tinerii din jur urlau înfiorător seara și noaptea.
Bineînțeles că nu am crezut niciodată delirul lor și nici nu am fost sursa vreunei idei delirante, se poate dovedi că am fost mereu la fel cum sînt acum.
Totuși ei iar zic că eu am început să mă cred regină etc. Mi-e scîrbă, vorba lor, fiindcă sînt deja 34 de ani și mi-au mîncat nu doar tinerețea, ci și parte bună din anii maturității. Eu nu am vină că psihologii și alți porci mint. Chiar așa sînt ei - porci, adică ticăloși - minciunile lor sînt criminale, ați văzut ce scriu și gîndesc ei despre mine. :( Eu nu aș fi făcut așa ceva nici să mor. De multe ori, cu mulți ani în urmă, intrau unii cu ideea că ar fi trebuit ca unii să mintă cel puțin că m-am îndreptat sau că mi-a venit mintea la cap. Nici această minciună pentru liniștit nebunii care mă tot loveau și mă împroșcau cu idei aberante sau pentru a îmi oferi un loc oarecare în lume, nu s-a întîmplat. Decît eventual pe termen scurt, fiindcă minciuna, chiar bine intenționată, nu poate fi bază pentru ce e bun. Astfel probabil, unii credeau că eu am episoade psihotice din cînd în cînd, deși eram constantă.

Talmeș-balmeș de idei divergente:
România nu e sub ocupație
Toți oamenii buni au fost distruși și au rămas niște scîrbe care joacă cum le cîntă puterile străine
România e sub ocupație, dar ocupatorii nu au nimic cu tine, țara nu te vrea
Nivelul tău intelectual e foarte înalt, nu de muncă umilă, dar nu te-au acceptat psihologii
Poporul preferă să te omoare decît să recunoască că a greșit
Aplauze Cristina (ăștia intră mereu, ca și următoarele idei concise)
Mie îmi vine să urlu -
O să distrugă absolut totul -
Mie îmi vine să plîng -
Bine, dar e monstruos -
Asta nu e democrație, e dictatură populară (nici ideea asta nu are legătură cu viața mea)
Toată lumea a înțeles adevărul Cristina (ce porc infect!, îi place să scuipe ca și cum eu sînt scroafă că insist pe adevăr clar sau chipurile vreau să dovedesc și nu e prima oară cînd ei spun această propoziție, ca și cum vrea să facă lumea să creadă că eu sînt demnă de dispreț sau nu am demnitate și rezistență plus că mă vede tare idioată etc. Nu am vină că ei sînt proști.)
etc
Într-adevăr am fost la nivel intelectual superior, dar am avut și sufletul perfect bun, frumos și normal în așa măsură, încît și mie îmi pare rău că m-au masacrat așa monstruos. Psihologii nu aveau de ce să nu mă accepte, am fost un om matur și foarte serios întotdeauna, în ciuda sublimului sufletesc și intelectual. Niciodată nu m-am dat în lături de la munca de jos, dar nu mi-au lăsat nici o muncă rutinieră oarecare, de care aveam nevoie, oricît de geniu aș fi fost. Nu știu de ce m-au respins, fiindcă într-adevăr am fost un om perfect, chiar dacă am fost supusă la torturi inumane 34 de ani. Am dovedit totul foarte clar din 84. Nu am avut niciun fel de defect de personalitate, în afara sărăciei și faptului de a fi copil din flori, nedorită de mama și mai ales de restul societății. Dacă într-adevăr am fost o valoare de suflet și intelect, atunci ar însemna că ei au pierdut ceva bun și frumos și nu are logică - oricum am oferit ceva bun cu adevărat, dar ei m-au respins nu știu de ce. Cred că nu e fiindcă nu am fost destul, ci findcă am fost săracă și singură. Dar aș fi putut să fiu măcar corector sau traducător-corector sau bibliotecară etc. Am implorat chiar orice activitate fără bani și m-au respins. Ați văzut că e minciună tot ce scriu ei, și tot minciună e orice altă idee despre mine a lor, cred că vă puteți trezi la realitate.
Oricum, deși am fost tratată atîția ani încontinuu cu ideile grețoase și stupide ale unor porci, asta nu contează, dar din păcate am fost chinuită material, fizic, torturată atîția ani fără greșeală, otrăvită, jefuită de unele obiecte etc. Într-adevăr nivelul meu real intelectual a fost la mii de ani lumină față de idioțeniile inventate de porcii care au venit peste mintea mea și tot la mii de ani lumină față de teoriile mincinoase inventate de psihologi și psihiatri, despre care un om lucid măcar își dă seama că sînt minciuni. Totuși am fost obligată să scriu adevărul dovedit mai demult. Oricum ar fi continuat cu abuzurile. Ce folos?

Uneori propoziția următoare, ca și azi:
”Nu trebuiau să o bage la balamuc, dacă nu o băgau la balamuc se putea, așa nu se mai poate nimic”
Voi explica și acest rahat și după aceea nu voi mai scrie, orice vor zice ei:
1. E un rahat inferior, o idee de om prost, acum sînt eu puțin iritată că o repetă, dar exact asta este
2. Acest om mă consideră proastă și/sau nedemnă de respect și mă scuipă cu acest lucru azi, la ora 17:45, miercuri, 5 septembrie 2018 3. Implică un lucru rău : că oamenii băgați la balamuc, indiferent de lumina sufletului sau gîndirii lor, indiferent de aptitudini sau calități, e normal să fie persecutați și tratați drept neoameni și eliminați din societate complet, chiar dacă și psihiatrii pot greși - deci absolut orice lucru bun ce sînt acești pacienți trebuie respins și aruncat la gunoi cu pretextul internării la balamuc
4. E o idee tîmpită, fiindcă implică clar un lucru ilogic, despre care el/ea nu știe nimic: că eu aș fi avut chipurile o forță în spatele meu, un fel de înger păzitor, care chipurile ar fi dorit binele meu sau ar fi fost de acord să am și eu un drept de muncă în viață deși am fost ”băgată” la balamuc. e adevărat, am fost femeie, dar un om, deci nu un balot de băgat în remorca subsistemului psihiatric. Mai citiți o dată afirmația individului - zice că nu TREBUIAU să , deci înseamnă că trebuiau invers atunci spre binele meu sau și al altora în viitor, adică azi - realitatea e opusul a ce spune el, fiindcă nimeni nu mi-a vrut binele aparent și nici real niciodată din 84, nimeni nu a fost de ”partea” mea, nicio forță politică și nicio forță socială. Și clar nimeni nu este. Aproape nimeni nu a vorbit cu mine o viață întreagă. M-au respins și organizațiile nonguvernamentale, bisericile (mînăstiri) etc, deși am avut mereu dreptate, fiind complet singură și săracă. Singura persoană din lume care vorbește cu mine - mama - a fost și singura care m-a ajutat cu adevărat, o dată în viață, cînd am plecat la Cluj să dau examen la facultate și mi-a dat toate economiile ei - puține de altfel. Au mai fost cîteva persoane caritabile în ultimii 12 ani. Mama uneori spunea, și poate chiar credea, că oamenii mă vor accepta pentru calitățile mele, care au fost mereu reale. Altfel totul nu a fost decît haită de lupi hărțuind și mîncînd un om singur și fără apărare, lucru pe care ei îl negau dar l-au recunoscut ulterior, și spuneau cu neîncredere că pe dracu sau fugi de-aici, deși eu rezistam doar prin forța binelui interior și propriului intelect. Gîndiți-vă logic, dacă ar fi fost cineva de partea mea (ceea ce sună stupid fiindcă nu eram politician sau în luptă cu cineva), atunci în 34 de ani aș fi avut și eu parte de puțină viață și un statut oarecare. Dar mama a fost și ea îndobitocită și a fost mama unui copil ilegitim, eu, nedorită de ea și de familie de fapt. Eu doar am fost lovită din 84 aproape încontinuu.

Acum vor veni poate din nou ăia care spun că oamenii singuri și săraci sînt întotdeauna omorîți - și mie îmi pare rău oarecum că nici măcar poeziile mele, chiar dacă slabe și scrise în condiții grele, nu au putut alina sau oferi ceva frumos cuiva, încît să fiu dorită. Știu că nu sînt prea bune, și știu că nici nu am avut înclinații poetice, dar numai asta mi-au lăsat să fac, cu chiu cu vai. Am mai trimis ce aveam mai bun și anul ăsta la vreo 3 reviste, dar nici măcar nu mi-au trimis răspuns de rejecție, cum ar fi fost mai normal. Știu că și revistele sînt editate mai mult după preferințe interpersonale, pentru cei care au relații cu alții, am avut dovezi. Dar poeziile mele nici nu au fost bune încît să fie primite oricum. Am trimis mereu cînd am putut, fiind singură și aproape mereu m-au respins, chiar dacă nu am scris că nu am pe nimeni și nici bani și că am fost închisă cum zic ei la balamuc. Ar fi frumos în România să fie regula să se dea răspuns concis negativ pe mail sau în cutia poștală în caz de respingere.

Au apărut iar ăia cu ideea că ”toată lumea vrea să mori”

M-am trezit pe la 12 la prînz și am spus din nou adevărul clar despre mine. Din cauza izolării și torturii (pe care ei o neagă) de atîția ani.
Apoi am fost împroșcată din nou cu ideile lor aberante, destul de multe, desigur repetate de mulți ani. Nu le mai repet, de fapt le-am și uitat deocamdată, fiindcă eram cam adormită. Absolut cert nu eu am fost sursa creării acestor idei, nu am avut niciodată iluzii, fiind un om inteligent și oricum nu sînt decît niște idei rele care înglobează, după cum pot înțelege și cei mai proști, viața și conștiința oamenilor care mă lovesc încontinuu, de 34 de ani. Una dintre ele de exemplu e că ”trebuie să dăm țara pe mîna unei nebune?” Bineînțeles că nimeni nu poate da țara pe mîna mea sau a altcuiva și nici nu am fost niciodată nebună.
Alții spun mai curat și corect un adevăr dintre cele puține clare: Tu ai fost un om fără niciun pic de noroc” - adică, spun eu, fără bani și fără familie. Acum iar au intrat ăia cu cuvinte în germană, de exemplu ”Nein”. Mereu nein sau fertich sau Augen. În sfîrșit, fleacuri. Sau ăia că nu am fost niciodată agitată etc. Unii probabil sînt foarte proști și chiar cred că eu am fost nebună vreodată.

Acum spun eu adevărul din nou. Ei chiar sînt nebuni și chiar scelerați, deși nu credeți, și ideile lor sînt monstruoase (vă avertizez), dar faptele lor monstruoase contează mai mult și tot ce am spus eu a fost adevărul curat și ce e drept, deși ei mereu intră cu ideea ”Nu-i adevărat” sau ”N-are dreptate”, chiar dacă nu spun absolut nimic. Tot idee negativă și nimic altceva e și ideea lor că trebuie să mă omoare, fiindcă nu pot recunoaște ei adevărul.

Indiferent de orice, totul a fost mereu, din 84, ca acum. Eu am fost un om perfect și binele desăvîrșit și ei m-au lovit. Eu nici măcar nu am crezut niciodată vreuna dintre ideile lor aberante, am fost mereu o persoană rațională, cu gîndul bun și cu picioarele pe pămînt. Ei iar zic că atunci cînd un om e judecat greșit nu se mai poate face nimic. Nu înțeleg, dar precis nu au dreptate. Diagnosticul care apare clar asupra realității este că de atîta amar de ani ei inventează răul despre mine și aruncă poate zeci de mii de minciuni și idei negative, cu care eu nu am nicio legătură, doar pentru a justifica faptul că ei mă f_t, uneori goraznic. Acest lucru apare clar, eu mereu am gîndit corect și normal, inclusiv acest lucru și degeaba am stat dreaptă și limpede în tăcere și pacea luminii, la fel ca acum, cu drag de oameni și dreptate. Nu am uitat nimic din trecut, e adevărul că mereu am fost așa și ei mereu au lovit. (Unii spun mereu că ei mă consideră iresponsabilă, deși am fost singurul om normal). Degeaba am privit mereu viața cu ochi proaspeți și curați, cu încredere și cu aptitudinea de a ierta și a o lua mereu de la capăt, fără resentimente - ei mereu continuau să inventeze minciuni și să lovească, fără să îmi dea dreptul de a munci ceva între oameni, deși nu am fost niciodată altfel și doar ei delirează și eu nu am greșit nimic. De fapt, repet, am fost perfecțiunea ca și acum în permanență și chiar am fost tînără și mai puternică intelectual.

Deci ei spun numai minciună și delirează. Numai lucruri inferioare intelectual. Aparent pentru a mă f_te. De fapt ei nu spun aceste orori și aberații CA SĂ mă f_tă decît unii dintre ei, în timp ce cei mai mulți chiar sînt proști și nebuni sau scelerați, fac acest lucru inconștient și ei chiar cred acele aberații, după cum am putut constata. Oare e vital și necesar pentru oameni să mă f_tă și să îmi chinuiască trupul? Unii spun că da, alții spun că nu. Alții spun și azi că ”Inițial nu era nevoie să te f_tă, dar acum da”. Eu aș crede, dar nu sînt sigură, că toți aceștia nu au dreptate. Poate că nu era necesar pentru ei, dar uneori așa s-a întîmplat, nu se putea altfel. Totuși cred că de cele mai multe ori se putea să nu fiu f_tă, dar mulți m-au chinuit datorită psihozei sau prostiei sau răutății lor reale. Am fost totuși un om de valoare ca femeie inteligentă și foarte bună, dar ei ”m-au aruncat la gunoi” cum mi se spune, de mică, fiindcă nu aveam bani și eram ”rodul unui păcat”. Prin f_t eu înțeleg torturile de la distanță asupra trupului, inclusiv sexual, fiindcă mi s-a părut că și ei tot asta înțeleg. Spun din nou, fiindcă am fost puțin confuză: cred că omul evident bun și nevinovat și înțelept (și eu eram clar așa mereu) nu trebuie f_t monstruos, și nici omorît cu pretextul că a fost f_t. Cît despre necesitatea oamenilor de a f_te și omorî oameni inteligenți și capabili în general, asta nu pot argumenta precis, dar cred că, din păcate, așa se întîmplă, fiindcă oamenii au nevoie și de hrană trupească, nu doar spirituală. E foarte clar, dar, cum am mai spus, mi-ar fi trebuit 1000 de ani să spun totul clar, inlcusiv tot ce e bun sau frumos sau inteligent în mod discursiv, adică desfășurat, explicat. Anul trecut și anul acesta au apărut și în preajma locuinței mele de vînzare mere cu gustul asemănător, dar nu identic, cu merele din copilăria mea, care nu se găseau mai demult pe piață, deși erau multe mere diferite la țăranii din piața Obor. Repet cu tristețe - chiar dacă ei nu puteau înțelege că sînt un om inteligent, deci un om bun și nevinovat ca orice om inteligent, totuși evident meritam viața, eram doar iubire curată față de toți și aveam mereu dreptate. Clar ei inventau minciuni și chiar recunoșteau asta, dar găseau pretexte că asta trebuie să facă. Ei au încălcat clar reguli și legi evidente, fără niciun motiv. Clar sînt nebuni în toate ideile lor agresive clar - unii spun că ideile acelea false și rele evident înseamnă de fapt f_tul.

Să vă explic totuși mai clar lucrul de mai sus. Unii vor spune imediat că povestea cu merele a fost înscenată în viața mea FIINDCĂ cei răi vor să creeze delir în mintea mea sau a altora legat de consumarea creierului/spiritului meu pentru nevoile lor trupești, culturale etc. Și că s-au grăbit într-o nevoie accelerată și nebunească de ”progres”. Sînt de acord că pare că vor să creeze ei delir despre așa ceva - și la fel a fost cu multe alte lucruri ce puteau fi dovedite clar, ca și acesta, care evident nu e invenție a mea sau iluzie. Totuși vă rog să gîndiți clar dacă puteți: aceste fapte sînt lucruri REALE și se întîmplă mereu, chiar dacă unele se datorează agresivității reale a unor oameni răi asupra mea și prostiei lor infinite și ideilor lor fără rost, cînd în țară era doldora de mărfuri și de de toate de fapt. Și se datorează de fapt nevoii lor absurde de hipercontrol sau putere în lume. Lăcomiei lor. Dar, repet, aceste fapte se petrec REAL, chiar dacă par a se petrece intenționat, din cauza relei lor voințe a unora asupra mea. Au de fapt semnificație reală de consumare a mea, deși poate ei voiau doar să mintă și să creeze delir. În acest caz se petrece o suprapunere de semnificație sau argument, adică unii cred că văd adevărul și cred în adevăr, dar întemeiat fals. Dacă își dau seama că era dorit și intenționat temeiul acela, adică să fie aduse merele sau altceva ca ei să delireze acel lucru, atunci nu mai cred în ceea ce de fapt era și este adevărat. Aceste lucruri se petrec dincolo de voința lor individuală, dincolo de legile cauzale - dincolo de toată țesătura lumii, din care ei evident m-au exclus total. Citiți încă o dată acest pragraf și cugetați corect, dacă nu ați înțeles deja ce vreau să spun. Dacă înțelegeți, nu veți avea delir deloc. Să vă dau un exemplu mai simplu, nu chiar aceeași situație logică, ci puțin simplificată, dar asemănător: crezi că un om e bun fiindcă e prost. E un adevăr întemeiat fals despre omul respectiv. Apoi înțelegi că unii au vrut să dea impresia că acel om e prost tocmai fiindcă voiau ca alții să creadă că el e bun. Atunci abandonezi adevărul și realitatea și crezi că omul e rău. În plus, temeiul era greșit, fiindcă omul nu e bun DIN CAUZĂ că e prost. În exemplul meu de mai sus merele și alte multe lucruri la fel arată exact adevărul că sînt consumată spiritual și trupește la fel ca alți oameni inteligenți și perfect buni, fiindcă orice lucru real din lumea asta are întemeiere simultan spirituală și materială. Unii spun că acesta e singurul lucru crud și nedrept din lume. Acum puneți-vă în locul meu puțin: deși inteligentă în mod abstract și cu capacitate logică de înțelegere și fără delir toată viața, am fost totodată mereu realistă și conștientă și de ”ura” copiilor care mă înjură direct cu voce tare, și mereu conștientă de zgomotul perpetuu ca tortură asupra mea, deși eram muzică, grație și blîndețe reale etc. Adică nu am fost niciodată nebună, cum cred unii idioți, DATORITĂ FAPTULUI CĂ eram un om inteligent din punct de vedere abstract. Este exclus ca un om inteligent sau geniu chiar să fie nebun sau nebună, țineți minte asta. Și sufletul perfect normal, nu doar frumos. Și în plus m-am și exprimat și am comunicat perfect, deși ei mint despre asta.

Oricum, pentru diverși indivizi, eu am fost doar un om f_t fără nicio vină, și numai din cauza aceasta, fiind abuzată, din cauza f_tului lor adică, nu mi s-a dat și nu mi se dă dreptul de a munci și am fost obligată să rabd de foame și alte nevoi, și să mă îmbolnăvesc ca oamenii foarte săraci (pînă și asta ei neagă, deși banii nu mi-ar fi ajuns chiar dacă nu fumam și ei m-au chinuit monstruos cînd nu fumam). Eu spun invers, cum am spus de mulți ani: dacă mi s-ar fi dat dreptul de a munci, o muncă oricît de umilă (drept negat clar din 84, deși eram perfectă, fără tulburări psihice), atunci nu aș fi avut nicio problemă, aș fi avut un statut real în societate și totul ar fi fost bine, fiindcă aș fi fost respectată și m-ar fi acceptat pentru ceea ce eram. Și nici nu m-aș fi îmbolnăvit. Totuși, în ciuda faptului că numai asta pare singurul adevăr cert, ei mi-au făcut mult mai mult rău clar, și nici măcar nu m-au lăsat să scriu totul clar despre ultimii 16 ani, restul e scris tot pe blogul meu. Nu e nicio lege a junglei naturală asupra omului singur și sărac (prin f_t), ci e abuz și crimă prin fărădelege omenească voită, încălcarea legilor morale, lipsa drepturilor fundamentale, otravă etc., lucruri care puteau fi cert dovedite. Nu a fost niciun fel de ”luptă” pentru supraviețuire sau adaptare, ci cruzime și nedreptate dintru început. Așa fiind lucrurile, poate că, chiar dacă eram geniu, nu aș fi avut vreo șansă. Dar și oamenii doar inteligenți dar săraci, chiar dacă nu sînt genii, și femeile, ar trebui să aibă șanse și să fie respectați, ceea ce au făcut ei a fost chiar rău fără motiv, susțin eu, nu mai explic. Poate știți că unii cred că eu eram ”semizeu”, deci cam așa ceva, nu geniu, adică cea mai grea condiție pentru un om. Și izolată complet cu forța, deși om fericit în esență și foarte bun.

Azi e afară o mașină de Dîmbovița, mai înainte era Prahova, mai înainte altele. De mulți ani sînt foarte multe mașini în București, cu care m-au chinuit mult, prin zgomot de ars benzina uneori ore în șir în fața blocului staționînd și defilare a lor monstruoasă cînd îi apucă pe strada mea și prin comportamentul abject al taximetriștilor etc. De obicei au fost, în mod straniu, numai mașini de București, de un timp, mai ales anul ăsta, au început să vină mașini din alte județe la blocul meu.

S-au dezlănțuit iar cei din curtea blocului, acum s-au liniștit din nou, ca de obicei fără nicio legătură cu viața mea.
Din ideile lor, cîteva doar, de obicei toate repetate:
”Cînd o să se stingă steaua aia, tu ai să mori” (evident de ce spun ei asta, nu mai explic)
”Ea controlează singură totul și voi o loviți. Înțelegeți ce faceți?” ( evident ce)
”nu trebuiau să îi dea sau să îi lase calculatorul” Aceștia sînt din categoria celor care interpretează false consecințe, legîndu-le de viața mea, de pildă faptul că scriu adevărul pe facebook și lor li se pare că din cauza asta suferă ei sau se întîmplă ceva. După cum recunosc și alții, dacă nu ar fi fost calculatorul, atunci ar fi zis de televizor (pe care nu îl am) și dacă nu ar fi fost televizorul atunci ar fi continuat cu toate celelalte deliruri și minciuni. Treziți-vă la realitate: sînt nebuni care nu au de ce să lovească într-un om evident bun și normal. După toate că mi-au luat toate drepturile. Nici acum nu vedeți realitatea? Normal că sînt conștientă că sînt singură pe facebook și în restul vieții ( nu am fost niciodată proastă). V-am dovedit că ieșind de pe internet și pentru mai mult timp, ei tot așa continuă și au aceeași ură și minciuni și lovituri inumane.
” idioții vor fi toți distruși și ea va rămîne singură”
În multe fapte pe care nu le enumăr și în ideile lor aberante ei doar repetă, gravitează în jurul vieții mele încontinuu. În același timp nu mi-au lăsat dreptul la muncă, să fi avut o viață a mea cît de cît în fir drept, nu doar repetițiile lor, din care am notat numai o parte. De exemplu, numai mama vorbește cu mine. Azi, fiindcă întreținerea nu poate fi plătită, ea m-a sunat să îmi spună să merg să plătesc. Etc. Nu mai explic totul, am restanță și trebuie să plătesc 3 luni - ea mi-a promis că îmi va da bani pe 2 luni luna trecută și nu mi-a dat, cum s-a mai întîmplat,. Eu am așteptat, ea timp de o lună nu a putut să îmi dea, cum promisese la început. Lucrul s-a repetat de mai multe ori, de vreo 3 ori chiar m-am dus din greșeală la administrație, păcălită fiind de teatrul ei. Ea mereu sună cînd nu se poate. De cîteva ori nu am rezistat presiunii și m-am dus ca proasta acolo. E un teatru complex, repet, nu explic totul, acest lucru e controlat de unii răi, cu diverse minciuni și răutate legată de acest lucru. În același timp sînt presată prin f_t legat exact de această rutină din viața mea. Așa e toată viața mea, dar eu nu am fost nebună niciodată, pur și simplu m-au lovit încontinuu.
”o să rădă toate curcile de noi”
Altfel sînt multe alte scene pe care ei le repetă ( e adevărul) sau ies anumiți oameni repetat în calea mea, de peste 13 ani deja. ”toată lumea s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu”
Cei care au imitat conștient lucruri din viața mea sau au furat sau împărțit altora lucruri din viața mea în mod intenționat, aveau fie delirul de a mă omorî (gen Miorița), fie delirul de a împărți puterea, și nu e vorba de politică, ci ȘI de altă nebunie a lor despre mine sau despre geniul meu. Oricum multă răutate, în timp ce eu evident eram singură și un om cuminte.
Au fost mulți cei care mereu spuneau, cu ani în urmă că:
”Nu e adevărată nici povestea cu prințesa”
”Nu e adevărată nici povestea cu chinezul”
”Nu e adevărată nici povestea cu copilul străzii”
și tot așa vreo cîțiva ani buni... deci deliruri pe care eu nici măcar nu le puteam bănui că erau legate de viața mea, findcă eu nu am avut nicio legătură sau nebunie legată de obiectele pe care le menționează ei în aceste deliruri. Apoi tot nu s-au liniștit, după cum vedeți deși au descoperit că erau minciuni toate acele lucruri și altele gen curvă sau nebună (acestea i-au obsedat vreo cîțiva ani). Adevărul a fost extrem de evident mereu.
Unii care spun adevărul clar, am recunoscut și eu:
”tu ai fost supusă unui tratament de ură și violență”
este adevărat, din 1984 ura și violența erau extreme. Se poate încă povesti clar și dovedi chiar. Unom perfect normal, și absolut cert nu am provocat ura nebunilor. Dar eu am rămas totuși la fel, numai ce e bun și curat și am fost de la început un om serios și iubire adevărată față de lume și oameni.
Iar ”lumea întreagă te urăște” etc.
Acum probabil voi ieși din nou de pe internet pentru mai mult timp și din nou nu voi mai fuma și voi ține regim - dar ați văzut cum m-a lovit fie cancerul, fie otrava, și aveam simptome grave și nu urinam mă presau să merg la psihiatru. Ei vor continua să lovească monstruos și să repete toată paranoia lor în gîndul meu. Vor continua să zică că vor să mor și că trebiue să mor în tăcere, ca să scape ei de rușine. Vor continua să recunoască unii că am fost otrăvită. Eu voi continua să nu am bani nici de hrană și să fiu singură, încercînd în zadar pretutindeni să fiu acceptată să muncesc ceva sau să schimb 2-3 vorbe cu cineva. Voi continua să merg la medic cu bună credință. Sistemul medical va continua să mă abuzeze sau să mă trateze oribil, cum am povestit despre ginecoloagă și alții în august etc. Mama va continua să o imite pe altă femeie, o rudă prin alianță, și să mă lovească cum poate ea. Vecinii vor continua să urle și să facă zgomot încontinuu. Eu voi continua să ascult muzică clasică, eventual să brodez, să citesc alte cărți și să fac curățenie și baie cum pot. Voi continua să merg în parcuri și să mă plimb uneori pentru sănătate. Ei vor continua să mă lovească pe străzi, în mod direct, nu în gînd. Voi continua să privesc cerul, ei vor continua să rîdă etc.
Încă unul care spune adevărul: ”Psihiatria a fost doar unul dintre necazurile care au căzut asupra ta”

4 septembrie

Altul - iar politica lor de 2 bani:
toate popoarele lumii, adică prostimea, au fost guvernate de ai lor, ca și România, prin minciuni despre tine - întreaga lume, adică proștii, te urăște
Deci ăsta vrea să spună că sînt ”Dumnezeu”, fiindcă sînt în viață, inteligentă, singură și săracă și otrăvită fără vină și fiindcă am făcut și spus și gîndit binele fără păcat o viață.. Și spiritul meu e tot bun și rațional.... desigur am iubit oamenii și am avut nevoie de ei - nu e vina mea deloc că m-au respins complet - am sperat și făcut tot posibilul din 84 să am și eu un pic de viață - adică dreptul de a munci și îl cer din nou și acum
Politica e un fleac pe lîngă celelalte lucruri imens de frumoase și adevărate.
Știu că dvs., cei de pe facebook, nu mă placeți, dar eu am ținut mult la dvs. - mii și mii de likeuri și uneori comentarii, și numai cîteva primite, (vizibil și în statisticile facebook) Eu sînt tînără pe lîngă nemuritori, dar am fost un om curat mereu. Mie personal nu îmi place facebookul, dar am acordat aprecieri sincere mereu, nu am jucat teatru niciodată, chiar dacă am fost izolată. Ei spun că pentru fiecare lucru al vieții mele din închisoarea mea din 84 (cum zicea familia mea) ei au inventat multe minciuni pentru proști. Eu nu am de unde să știu asta, nu am cum crede. Ei repetă că oamenii din viața mea au fost doar asasini plătiți de diverși porci proști.

spuneam zilele trecute despre cei pe care îi f_te grija că eu sînt prea bolnavă fizic pentru a mai susține omenirea - dar ei totuși lovesc, inclusiv cu otravă, sărăcie, izolare sau lipsa ajutorului medical posibil și necesar, de parcă nu aș fi om. Lovesc din ce în ce mai tare în ultimii 13 ani. Inuman. Din 2006 îi f_te grija ba chiar erau unii în engleză care spuneau că un Dumnezeu fără putere e ”Inacceptabil”. Și atunci trupul meu era încă tînăr și mai puțin otrăvit. Alții spun că eu eram singurul om/ primul pe care trebuiau să îl trateze medical și ei i-au tratat pe cei care reprezintă bolile de fapt. Unii chiar au ajuns să spună că toți vor muri cînd mor eu.
În sfîrșit pe toți îi f_te grija de astfel de lucruri. Din nou vin eu cu lecția morală simplă și utilă (ei zic că oamenii nu își vor învăța niciodată lecția) și zic: Era și e foarte simplu. Sînt și am fost mereu un om bun și înțelept, evident chiar. Un om evident bun, nu rău și evident inteligentă, nu proastă. Am trecut prin mari și reale tragedii și nu am murit evident din cauza bunătății și spiritului personal cum spun și ei, evident nu am greșit deloc, deși ei zic că am fost cel mai mare martir care a existat. Bun. Priviți adevărul în față. M-au torturat și expulzat din societate numai fiindcă am fost săracă, niciun alt motiv real. Nu are de ce să vă f_tă grija niciodată că un om nu mai poate să își susțină trupul și să îl omorîți, și nici pe mine. Pe cei care nu sînt înțelepți îi f_te grija, dintr-o iluzie a controlului pe care o au ei sau din nevoia absurdă și nebunească de control asupra a ceea ce se numea mediul înconjurător.
Mulți spun că ce am scris eu ultima oară despre politică în raport cu mine e adevărul. Alții spun că oamenii cred că eu scriu doar iluzii, deși am scris numai adevărul. Eu spun că acel lucru pare logic, după cum zic mulți și poate fi o formă de exprimare a adevărului despre politică, așa cum tot adevărul despre lume încape și în termeni religioși, literari, chimici, fizici și mai ales filozofici, unde e cel mai simplu să înțelegi totul. Da, în raport cu povestea vieții mele, acela pare a fi adevărul despre politică, cu unele variații mici, în funcție de alianțe privind managementul/administrarea resurselor umane, sau a prostimii, cum spun ceilalți. Eu nu pot certifica că exact acesta e adevărul crezut de cei mai mulți despre relația mea cu politica pentru nebuni și proști, dar e o parte din ceea ce logic e adevărul, care poate fi exprimat mai precis de atît și în altă variantă. Nu e o iluzie și nu e ceea ce am gîndit eu, ci este o oarecare așezare a delirului oamenilor pe baze mai clare.

Bun, revenind la cei pe care îi f_te grija că trebuie să mă omoare din cauză că trupul meu a fost abuzat prea mult - repet, ceea ce trebuie să primeze mereu e legea morală (ei au încălcat și legea lui Dumnezeu și a oamenilor față de mine) - cei care se arată îngrijorați astfel și vor să omoare de fapt nu cunosc nimic, fiindcă e vorba de un lucru hipercomplex și nu ei pot aprecia cît de aptă sînt eu să mai susțin omenirea și nu e nevoie să se agite inutil. A nu face răul e primordiul, iar restul e în mîna lui Dumnezeu, adică a forței spirituale clare, logice a umanității ca sistem la un moment dat. Viața oricui e o echilibrare a spiritului cu trupul. Repet, și oamenii săraci trebuie respectați, nu doar din punct de vedere medical.

Acum priviți lucid viața mea și abuzurile inumane la care ați/au supus un om simplu, bun și inteligent sau foarte inteligent, cum am fost eu, dar cu sufletul curat și deschis și frumos. Am rămas altruistă, dar am făcut și tot ce s-a putut pentru mine.34 de ani am sperat, fără egoism și fără nicio greșeală sau atitudine dezadaptativă etc. Încă mai sper, dar cu calm și nu mă f_te grija ca pe voi, dar bineînțeles fac ce pot și iubesc viața și numai ceea ce e bun, ca întodeauna. Puteți ține minte tot ce am spus mai deunăzi despre legi ce trebuie respectate și nu uitați că și săracii trebuie respectați, chiar dacă în limitele pungii lor. Încă există ajutor medical care mi se poate da și cu bani mai puțini, chiar dacă pînă acum nu prea l-am avut. Unii spun că ajutorul medical ar trebui să fie egal pentru toți, chiar săraci, dar eu nu pot reforma lumea și am scris așa pentru a arăta ceva și mai josnic: deși nu toate cele ce mi-ar fi trebuit aveau acoperire mdicală prin asigurare, ei nici măcar ceea ce se putea legal gratuit nu mi-au adminstrat cînd a fost necesar.
Acum un alt exemplu - somniferele recomandate de medicul psihiatru, pe lîngă neuroleptice, a trebuit să le plătesc luna asta și e mult 60 de lei pentru mine - deși pînă acum erau ”compensate”. Lucruri de acest gen se întîmplă mereu, plus tratamentul urît din partea ginecologului de care am vorbit sau în spitale etc. Adică reavoință și dispreț față de omul sărac și cel handicapat și cel închis cum zic ei la balamuc, deși e clar ca în poezia Nebuna a lui Coșbuc cine e vinovatul. Evident scuipată și înjurată grosier și de copii cu voce tare de mai mulți ani, evident nu doar un om bun, ci și inteligent.

Știu, voi sînteți străini și mi se spune că nu puteți înțelege fiindcă nu aveți cap sau inimă etc. Și nu mă cunoașteți și nu vorbiți cu mine, și inventați mii de minciuni că eu am trăit în vise sau iluzii sau minciuni despre faptul că mă adresez vouă discursiv, deși știți că am fost mereu normală, chiar dacă am scris aceste scrisori în completă izolare, fără niciun orgoliu sau psihoză. Știți că spre deosebire de alții nu am fost îndobitocită de mass-media sau internet sau cărți - sper din suflet să înțelegeți o parte din diferența dintre rău și bine.

Mi se spune din nou că singurul lucru adevărat e faptul că toți m-au f_t și vor să mor din cauza asta. Și că, orice s-ar întîmpla, ei mint că realitatea nu există, cum au făcut din 84. Nu mai comentez, a doua propoziție e un adevăr clar, ce putea fi dovedit. Cît despre adevăr, sînt multe lucruri frumoase și bune în 34 de ani sau lucruri mai rele despre cum m-au chinuit ei, ca pentru orice om nevinovat, bun și cuminte și chiar inteligent. E un lucru normal să fie așa, fiindcă eu am fost un om normal mereu, dar pradă sărăciei și lipsei dreptului de a munci sau de a trăi o viață - ce ar fi fost foarte fericită - împreună cu alții, măcar cu cîțiva. Este adevărat că, în ciuda atitudinii mele frumoase sau aptitudinilor și capacității mele de a mă adapta, chiar la o muncă umilă, oamenii m-au tratat cu agresivitate mereu. Eu nu am perceput lumea drept dușmănoasă și am avut încredere în mine însămi. Etc.

Azi, 4 septembrie, a venit mama la mine și mi-a propus să îmi cumpere cașcaval, fiindcă eu merg mai greu, piciorul fiind umflat și fiind amețită de azi noapte. I-am spus că nu vreau cașcaval, dar vreau brînză cottage. Am desfăcut brînza cottage și în ea erau bucățele de cașcaval, cum nu mai găsisem niciodată la acel sortiment. De data aceasta, mama, fiind de față, a recunoscut că era cașcaval în brînză. Astfel de lucruri mi s-au întîmplat mereu, inclusiv otravă, deși nu am greșit nimic niciodată și vă dați seama că am fost forțată să povestesc lucruri clare, concrete, care evident nu erau halucinații sau vise, fiind eu evident un om cu picioarele pe pămînt și perfect rațională. Cred că înțelegeți ce vreau să spun - e un adevăr că așa a fost viața mea mereu și e adevărat că aceia care se plîng mereu că vor să mă controleze sau că trebuie să mă controleze și nu pot, greșesc.

2-3 septembrie

Deși nu am făcut nici cel mai mic rău o viață întreagă, dimpotrivă, am făcut mereu binele ( nu doar că am fost un om bun) ei continuă să mă scuipe și azi veninos:
”Ei cred că tu ai fost îndobitocită de tratamentul psihiatric” (! fără comentarii)
”Vor să o omoare pe Carmen (asistenta de la psihiatrie) și să pună crima în cîrca ta” (!)
”Va trebui să recunoaștem tot adevărul”
” Noi nu avem voie să recunoaștem adevărul, fiindcă ar fi o nenorocire ”
” Cristina, tu ești paralelă cu realitatea mereu” Nu am fost niciodată psihotică sau proastă sau lipsită de conștiință sau realism etc. Încă se poate dovedi acest lucru și faptul că am fost un om inteligent și oamenii inteligenți nu au cum să fie paraleli cu realitatea. Am fost perfecțiunea ca realism și normalitate toată viața, mereu.

de atîția ani, de foarte multe ori:
”nimic, toată viața nimic”
”Tu nu gîndești nimic”
”Tu ești nimicul absolut”
”Toate speranțele noastre au fost în zadar”
”Ei sperau ca tu să înnebunești” ??
”tu ești omul cel mai bun care a existat vreodată pe pămînt” ??
Adevărul cert e că am fost dintre cei mai buni. Asta se poate încă dovedi, deși ei spun că au șters toate dovezile și că toți cei care știau adevărul despre mine au fost omorîți. Dar nu cred că pot spune cel mai bun vreodată decît dacă sînt nemuritori.
!
Normal că nu gîndesc aberații ca ei și nu am avut delir niciodată. Nici dacă aș fi avut dreptul de a munci nu aș fi fost scroafă să lovesc într-un om nevinovat. Eu nu aveam cum să înnebunesc ca ei. Normal că sînt și am fost mereu în stare de dialog, de a scrie o scrisoare cu rost, de a presta o muncă ce necesită gîndire direcționată, de a rezolva o sarcină utilă. Normal că niciodată nu am gîndit în vorbe în mintea mea, fiind singură complet - ei nu vorbesc cu mine, doar mă scuipă cu aberații în mod agresiv și uneori a trebuit să le răspund cu adevărul bun și curat, fiindcă dacă nu le răspund în gînd mă năpădesc mai mulți și îmi fac rău. Numai dacă vorbesc cu voce tare mi se face mie rău și am evitat pe cît posibil. Unii poate credeau că sînt nebună fiindcă m-au văzut că rostesc cuvinte în singurătate, în apartamentul meu, dar eu am explicat cum a fost și cum m-au obligat, inclusiv prin izolare de atîția ani, să vorbesc singură uneori. Și mama mea, nu știu de ce, vorbește singură printre dinți, dar ea nu a comunicat propriu-zis cu mine în dialog rostit niciodată - nu mai explic acum cum a fost.
Normal că gîndesc, că doar nu sînt idioată, dar gîndirea se petrece profund, ca la orice om inteligent, care nu are nevoie să numere cu voce tare. Și mai ales gîndirea mea e legată de sarcină și de realitate, nu e delir agresiv ca gîndirea lor.
Iar au început ”Toată lumea rîde de noi”
”toate vîrfurile sînt retezate”, cel mai bun om e mereu distrus, toate geniile din țara asta etc. cum făceau și ai mei în 89 și înainte
”Lumea crede că ești neroadă, proastă etc.” ??
”Lumea te vrea proastă”
”În România există întotdeauna (subliniez, întotdeauna) un singur geniu care este maltratat întreaga viață. Ăștia seamănă cu cei care mă consideră Dumnezeu sau un fel de Dumnezeu. Oricum, nu știu ce înseamnă întotdeauna la ei. Cîte milenii de-acum înainte sau în urmă? Ce Românie acum 300 de ani de exemplu? Eu cred că, find evident că adevărul despre mine era bun și putea fi dovedit întreaga viață, eu am fost un caz individual și meritam dreptatea, adică dreptul de a trăi și munci ceva în sfîrșit, inclusiv de anul acesta încolo, cît voi putea. Bineînțeles că, nefiind nebună, nu am visat altceva sau aiureli niciodată și meritam acest drept și fericire. Orice muncă, oricît de umilă și cîteva legătuiri cu alții. Au existat idei despre amplasarea geografică a acestei țări 45 lat N, care ar influența fenomenele cosmice și celelalte lucruri, schimbările poltice fiind superficiale desigur pe lîngă dinamica ghețarilor de la Polul N etc.
”Tu ești obiectul disprețului întregii lumi” E imposibil, am fost perfectă cu adevărat și binele clar. De ce zic ei așa? Fiindcă așa zicea tata din 84? Deci ei întrețin ura ciudată a tatălui vitreg față de mine? Sau ideile mamei care spunea că tata își face prea multe păcate cu mine? Deoarece m-au izolat, nimeni nu are cum să creadă cu adevărat că eu sînt demnă de dispreț și pînă și proștii știu că toate imaginile publice (cum zic ei că apar eu în ochii lumii) absolut toate sînt false. E imposibil ca o imagine publică să fie aproape de realitate, cu atît mai mult cea a unui om inteligent. Deci ce vor de la mine? Oricum nu am avut nicio șansă de viață sau de muncă. Singura mea realizare personală, pentru binele meu propriu, e că am reușit să fug la Cluj în 1990 și să intru printre primii la facultate. Nu am avut niciodată tendințe hetero sau autolitice.
”Ajunge”
”Va trebui să îi distrugem pe toți” ??
Ăștia de azi sînt mai puțin agresivi ca ăia de ieri.
ieri mai spuneau, tot din nou:
”Tratamentul pe care l-au aplicat ție a fost cel mai groaznic care a fost vreodată aplicat unui om”
De ce mă scuipă cu aberații și minciună? Ce am greșit? Pur și simplu doar citeam Neamul șoimăreștilor, ceea ce e perfect normal, dată fiind situația mea. Ce văd ei rău în asta? Tot timpul a fost la fel, din 1984. Poate o voi termina în noaptea asta și apoi mă voi apuca de ”Frumoșii nebuni...” sau de altceva. De fapt mă voi culca, să mă pot trezi mîine să merg la analize. Noapte bună.

Azi au început să mă împroaște și să îmi facă rău de dimineață.
”Va trebui să o distrugem total”, așa cum au spus de sute de ori de-a lungul anilor.
Sînt nebuni, nu știu dacă înțelegeți. Am întrebat ce vor să distrugă ei din mine. Mi-au răspuns: gîndirea mea.
Gîndirea mea a fost perfectă mereu și mă puteau accepta în societate. Explicațiile lor sînt puerile și nu au legătură cu realitatea deloc. Nu au logică și coerență. Nu au niciun motiv să îmi facă răul. Nu pot găsi ei niciun exemplu că gîndirea mea a fost anormală și nici că le-a făcut rău. Și nici că am fost PREA inteligentă, cum spun ei mereu și deci aș fi dăunat altora prin inteligență. E clar că răul e creat de cei care lovesc ce e bun și intelectul și sufletul frumos. Ei nu pot dovedi că distrugînd un om foarte bun și inteligent au cîștigat ceva sau le-a fost mai bine. Eu am fost la fel mereu, ei mereu au lovit.
”Vor să te distrugă că ești mai inteligentă decît ei și ei nu suportă asta” Au fost și din ăștia uneori. Ei sînt creaturi slinoase, fără respect față de Dumnezeu, chiar dacă nu eu sînt Dumnezeu.

”Familia ta e o familie de porci și îi doare undeva de ceilalți, ei vor să te distrugă pe tine”
Am întrebat de ce. Au spus (aiurea) că fiindcă eu am spus tot adevărul despre ei.
”Vecinii tăi sînt porci și nu vor să te accepte”
”Da de ce, Doamne, au făcut așa ceva?”
Cum adică de ce, întreb eu. Nu ai decît să mă întrebi clar, chiar și în gînd, și îți voi răspunde clar, am probabil toate răspunsurile, fiindcă nu sînt proastă. La cine te referi și la ce lucru?
”Îi deranjează simplul fapt că tu exiști”
??

Iar mi s-a umflat bontul rău (ceea ce totuși mi s-a întîmplat rar în ultimii ani), dar am reușit să ajung la analize, șchiopătînd și plătind cursa de taxi dus-întors :( Am băut deja 4 litri de apă. Am adormit după-masa și mama m-a sculat iar din somn fiindcă ea e singura care vorbește cu mine de mulți ani și eu uitasem să închid telefonul. Am încercat de foarte multe ori să vorbesc cu alții pe facebook sau pe internet sau la telefon, dar toți (cei cîțiva de fapt) m-au respins, după ce inițial vorbeau frumos și nu mai am pe cine suna niciodată de mult. Am implorat, am fost respinsă de peste tot, în ciuda faptului că nu am greșit nimic sau că unii îmi promiteau să vorbească cu mine măcar o dată pe lună... hai, măcar la 2 luni. Numai Lavana Kray, autoare de haiku și fotograf, e singura care m-a acceptat, dar numai pe messenger. Deși aparent toți mă tratează drept proastă și copil, datorită suferinței fizice și ipocriziei legate de boala mea psihiatrică, boală inexistentă real, eu mereu am fost un om matur și serios. Pînă și ce am scris în aceste rînduri de om singur și sărac poate părea infantil, dar nu mai explic adevărul.

”Singurul lucru care te susține e propriul tău spirit” Asta e adevărat, nu mai explic.
Altfel, am fost dragostea curată, caldă și adevărată (fără dedublare sau ipocrizie sau orice alt defect, mereu constantă) față de oameni în general și față familie și de fiecare om, fără să fiu vreodată proastă sau nebună. Încă pot dovedi totul și explica clar, deși oamenii mint despre mine, inclusiv legat de acest aspect.
E adevărat că am fost foarte inteligentă ca femeie, dar am avut și sufletul perfect și e păcat de Dumnezeu, cum se zicea la țară, că îmi vor moartea și că m-au distrus toată viața.

Piciorul meu s-a umflat mai mult și e cald, roșu și indurat. Sensibilitate încă prezentă, dar redusă. Aș îndrăzni să spun tromboză venoasă profundă. Sînt singură, dar încă pot merge la toaletă. Am avut, cum am mai povestit cu ani în urmă, de multe ori această problemă. Am spus mereu și asta medicului de familie. Nu mi-a dat niciun fel de medicament inițial (deși aveam și probleme cardiace) și nici îndrumare spre alt medic și niic vreun diagnostic. Unoeri se umflau foarte rău ambele picioare. Doar o dată, un medic de salvare a catadicsit să zică ”tromboză venoasă profundă”, dar nu mi-a dat niciun medicament sau sfat. Medicul de familie mi-a spus doar să nu mănînc sărat, ceea ce am făcut o vreme și tot a reapărut. Am ajuns o dată la urgență și au negat problema mea și m-au trimis acasă pe un singur picior, abia am urcat treptele cu cîrje. Spuneau în mod absurd că amputația mea a fost făcută tot la ei, dar cu mulți ani în urmă, deci nu se poate face nimic. Nu înțeleg ce legătură avea asta cu tratamentul problemei mele acute. Azi am hotărît să iau eu trombostop de la farmacie. Urmez schema de tratament de pe internet. Mi-e încă foarte, foarte sete. Am băut apă toată ziua. Au intrat iar porci peste mine cu idei grotești că eu, fiind un om bun, nu pot înțelege răutatea oamenilor. Sau că întotdeauna învinge răul la sfîrșit. Sau că oamenii buni sînt mereu omorîți de cei răi. :( Apoi au început că ”tu ești considerată schizofrenă” de parcă asta ar avea vreo legătură cu boala mea. Nu știu cine mă consideră schizofrenă și ce înseamnă asta pentru ei - că oricum medicii psihiatrii care au notat aberații despre mine absolut cert nu îmi făceau așa zisă anamneză. Ei spuneau că datorită spuselor familiei mele etc. Toți știu că eu nu am greșit nimic, mi se spune, dar nebunii sînt oameni nedoriți de societate, atîta tot. Etc.
”tu ești energia vieții, dar oamenii nu au cum să înțeleagă”
Normal că nu au cum să înțeleagă ”așa ceva”. Dar ce are acest om cu mine? Toți mă scuipă că oamenii mă urăsc etc. Totuși adevărul despre mine a fost așa clar mereu. Și da, am fost viață, nu moarte, se poate dovedi clar și din faptele povestite de mine și din dovezi concrete, la fel cum am fost binele mereu, chiar dacă am fost săracă și fără drepturi.
Bună seara, cu drag, din paradisul unui om despre care ei zic că a fost prea bun.
Afară sclipește o stea, greieri nu se mai aud - zilele trecute mai erau, acum poate au plecat temporar sau chiar vor mai fi. Deocamdată huliganii de afară stau foarte liniștiți. Îmi amintesc faptele bune pe care le-am făcut de-a lungul vieții și cum am vorbit mereu cu drag cu oamenii și i-am ascultat, chiar dacă ei m-au lăsat singură și săracă și bolnavă, deși încă mai puteam munci de-a lungul anilor. Niciodată nu am făcut niciun rău, țin minte totul. Nu e nimic, repet, dacă un om e nedreptățit sau chinuit mulți ani, nu aveți dreptul să îi vreți moartea și să îl loviți cu pretextul că a suferit prea mult. Ce importanță are că un om a suferit? Absolut niciuna, contează ce este ca persoană și se poate dovedi că așa am fost mereu, numai binele și ce e luminos și frumos.

”Toți s-au îmbogățit pentru că au mințit despre tine Cristina.” ???
ce dracu, iertați expresia, că eu rar am pomenit de dracu oricît m-au chinuit, ce dracu poate să fie în capul lui ăsta? Cum să te îmbogățești din minciună?

au reapărut greierii

americanii o să distrugă tot (au mai zis asta)
Poporul tău a făcut cea mai monstruoasă crimă cu puitință (în engleză) ei zic mereu asta și în engleză și în română alții ziceau că ei s-au îmbogățit fiindcă au omorît oamenii buni, bătrînii, orfanii, săracii etc. Nu am dovezi să cred asta. alții că sînt un popor de asasini și hoți și au bani de la cei care îi tocmesc - nici asta nu cred, fiindcă nu am dovezi etc.
O lume întrreagă le-a dat bani ca să te omoare, fato - așa ceva e complet absurd, influența mea, cîtă a fost și dacă a fost în restul lumii sau conexiunile mele cu lumea culturii în general au fost doar binele (din tot ce am citit sau înțeles) și evident eram o femeie de tip intelectual sobră și cu gîndul în pace și lumină, capabilă numai de bine și adevăr înțelept - acesta e adevărul, chiar dacă vi se pare orgoliu, am spus fiindcă veni așa vorba lor rea.
Ca orice om inteligent nu am avut nimic josnic sau orgoliu, și nici nu am făcut pe proasta niciodată.
tot felul de fleacuri...

Altul - iar politica lor de 2 bani:
toate popoarele lumii, adică prostimea, au fost guvernate de ai lor, ca și România, prin minciuni despre tine - întreaga lume, adică proștii, te urăște
Deci ăsta vrea să spună că sînt ”Dumnezeu”, fiindcă sînt în viață, inteligentă, singură și săracă și otrăvită fără vină și fiindcă am făcut și spus și gîndit binele fără păcat o viață.. Și spiritul meu e tot bun și rațional.... desigur am iubit oamenii și am avut nevoie de ei - nu e vina mea deloc că m-au respins complet - am sperat și făcut tot posibilul din 84 să am și eu un pic de viață - adică dreptul de a munci și îl cer din nou și acum
Politica e un fleac pe lîngă celelalte lucruri imens de frumoase și adevărate.
Știu că dvs., cei de pe facebook, nu mă placeți, dar eu am ținut mult la dvs. - mii și mii de likeuri și uneori comentarii, și numai cîteva primite, (vizibil și în statisticile facebook) Eu sînt tînără pe lîngă nemuritori, dar am fost un om curat mereu. Mie personal nu îmi place facebookul, dar am acordat aprecieri sincere mereu, nu am jucat teatru niciodată, chiar dacă am fost izolată. Ei spun că pentru fiecare lucru al vieții mele din închisoarea mea din 84 (cum zicea familia mea) ei au inventat multe minciuni pentru proști. Eu nu am de unde să știu asta, nu am cum crede. Ei repetă că oamenii din viața mea au fost doar asasini plătiți de diverși porci proști.

1 septembrie

Deși am fost torturată monstruos din 84 (unii zic că oamenii nu mă cred și cred că eu sînt nebună) mulți au intrat peste mintea mea cu ideea că eu am suferit PREA mult sau că am fost un om PREA bun. Aceștia nu înțeleg nimic și probabil mă consideră pe mine proastă și nebună. Sau găsesc pretexte de acest gen ca să mă lovească în continuare.
Aș vrea să vă amintesc ideea exprimată în engleză ”You gotta stop and smell the roses” - ascultați cîntecul!
Am fost e adevărat un om fără păcat, dar și inteligentă și înțeleaptă, deși nimeni nu a avut nevoie de mine.
Ieri m-am întîlnit cum am povestit, întîmplător, cu soții Poenaru, la supermarketul de lîngă mine.
Eu am avut foarte rar ocazia să vorbesc sau să mă întîlnesc cu oameni și pentru mine a fost o binecuvîntare, la fel cum caut de zeci de ani în cutia poștală o scrisoare, sau mă uit pe internet la numărul cititorilor poeziilor sau postărilor mele.
Nu am greșit niciodată. Familia mea m-a torturat și respins fără motiv, am fost un om matur și înțelept și le-am oferit iubire și numai bine. Am ținut foarte mult la oameni și la viață. Nu am fost ca idiotul lui Dostoevski, am știut să mă port bine cu oamenii, doar că nu am fost proastă și nu am jucat rol de nebună sau proastă. Am fost eu însămi mereu.
Familia Poenaru mi-a oferit șansa de munci și de a cîștiga cîțiva bani prin corectură de cărți, eu avînd foarte puțini bani, ca întotdeauna. În plus am avut șansa fantastică să le cunosc copiii (care nu m-au plăcut, dar nu știu sigur dacă din cauză că simțeau ceva neplăcut fizic sau din cauza poziției mele sociale umile) și să am o oarecare activitate socială și cîteva dialoguri simple, care m-au umplut de bucurie. Am avut și o activitate oarecare, chiar dacă unele dintre cărțile pe care trebuia să le corectez erau de-a dreptul idioate și vulgare sau scrise într-un stil de bolnavi psihic, sau cu idei grețoase. Oricum, nu m-am plîns, a fost bine și atît, de mii de ori mai bine decît nimic și, fiind una dintre rarele șanse pe care le-am avut în viață, m-am bucurat și am făcut tot ce puteam face mai bun. Nu are nicio importanță faptul că eu am fost poate peste nivelul intelectual al celor care scriu critici ale filozofiei existențialiste.
În final, dl Poenaru nu a putut să mă angajeze, probabil considerînd că nu sînt destul de bună pentru acea muncă și nici nu mi-a mai dat cărți să corectez fără angajare reală. E adevărat și că dumnealui inițial comunica cu mine despre cărți pe facebook și apoi a început să nu mai poată răspunde și mi-a spus că de fapt nu mai stă decît rar pe facebook, deși sistemul arăta că citea mesajele mele, dar nu mai răspundea atunci cînd aveam nevoie. Cred totuși că nu l-am deranjat mult, ci doar cu întrebări necesare. Dumnealui a avut inima deschisă și m-a compătimit deschis în cuvinte pentru pensia mea provizorie foarte mică. Datorită dumnealui am reușit să am cîteva haine și cele necesare, fiindcă suma mică primită a fost extrem de binevenită.
Citind ceea ce am scris ieri despre dumnealor, unii sugerează că ei nu înțeleg bunăvoința mea față de cei doi, sau sentimentele pozitive, deoarece chipurile ei m-au persecutat la fel cu ceilalți. Nu consider așa. Niciodată nu am greșit în înțelegerea realității. Nu am fost orbită niciodată de sentimentele mele bune, ci am judecat drept și logic. Am fost mereu un om drept și pur, întreaga viață. Pur și simplu nu am putut să mă fac utilă în fața soților Poenaru, deși cred că eram în stare de muncă de corectură destul de performantă. Am mai fost și otrăvită, sau e vreo boală pe care medicii nu au vrut să o trateze de mult, eludînd orice diagnostic cu ideea că sînt bolnavă psihic, cum am pățit și ultima oară cînd mama insista să merg la psihiatru la spital, fiindcă nu mai urinam aproape deloc, plus alte simptome fizice. Unii au zis peste mintea mea des că e simplu să înțeleg că eu am fost un om distrus de medici. Merg din nou luni la analize pentru hemoglobină glicozilată, acum mi-e tare sete din nou.
Revenind la dl editor care m-a ajutat și m-a înțeles probabil, sentimentele mele pozitive față de el și familia dlui au fost mereu corecte și niciodată exagerate. Așa am fost toată viața, nu am greșit nimic, dar nu am fost niciodată nebună.

Începusem să slăbesc și mă simțeam mai bine în iulie și nu mai fumam, dar apoi s-a întîmplat necazul meu despre care am vorbit că nu mai urinam decît foarte puțin plus toate simptomele și modul urît în care m-au tratat în spitale.
Acum iar au început huliganii din jur să urle, să bată din palme și să rîdă, deocamdată mai puțin. Repet, ei au făcut așa mulți ani, chiar dacă lucrurile s-au exacerbat aparent în ultimii 2 ani, cînd a fost monstruos.
Ei sînt de mai multe categorii, eu iar voi încerca să nu mai fumez, să mănînc puțin, chiar dacă mă vor lovi din nou. Burta mea e imensă și respir greu și mă mișc greu și inima bate mai greu și ei nu au acceptat niciodată să slăbesc cu ideea lor delirantă că oamenii mor fiindcă eu vreau să slăbesc să mă simt mai bine. E total greșit ce spun ei, ca de obicei. Poza e din 26 august. Normal că știu că sînt singură și săracă, am fost mereu om bun și nu doar fără pată, chiar am fost binele cald și iubirea curată, nu le-am băgat oamenilor cu forța pe gît învățături morale sau dragoste și adevăr.
Nu știu nici acum sigur de ce mi-au răspuns cu răul mereu, dar în mod sigur nu e din cauza lui Dumnezeu.
Cred că vă dați seama că aș fi postat măcar o dată pe facebook mostre din zgomotul și urletele lor oribile, cu care m-au chinuit atîția ani de zile pe lîngă multe altele - ca să vedeți ce fel de grădină zoologică e - dar nu am avut bani de CDuri pentru aparatul mei video ieftin și nici nu m-au lăsat să înregistrez, vă spun doar că au fost mai monstruoși decît vă puteți imagina. Poate voi reuși să scriu pe blogul meu și restul ce mai era din 2002-2003 și toate abuzurile pe scurt și ați fi înțeles în sfîrșit binele sau adevărul frumos despre mine, chiar dacă nu am avut șansa de a fi acceptată să muncesc sau să studiez.


Astă seară au intrat din nou nebunii politici și nebunii religioși. Este ceva adevăr în ceea ce spun, dacă citiți cu atenție și gîndiți logic. Au fost mult mai multe idei (repetate de mulți ani), eu scriu doar cîteva,
nu mai pun ghilimele, scriu tot ce îmi pot aminti acum, aproape toți sînt răi și nu au dreptate, eu am avut mereu și voi scrie și mai jos ce e bine și ce e rău, deși e simplu, totuși ce e simplu e mai greu de înțeles sau de respectat de oameni, toate ideile lor se repetă de mult timp, fiecare prost sau nebun e centrat de acele idei și apoi vin alții cu aceleași idei, deși ei nu știu că repetă aceleași cuvinte
- pe tine te-au făcut albie de porci, viața ta a fost numai tortură, eu (ei) m-am îngrozit cînd am înțeles, de tine și-a bătut joc o lume întreagă, omul cel mai nevinovat și mai bun distrus de porci, un om mîncat de viu o viață întreagă, etc. Acestea nu sînt motive să loviți în continuare într-un om - așa au spus din 2007 sau cam așa, printre altele
- tu ești spiritul acestei lumi, tu ești Dumnezeu, de aceea te lovesc toți, le-am explicat că tu ești și pîinea și cuțitul și ei nu înțeleg, tu ești și mamă și tată, oamenii îl distrug întotdeauna pe Dumnezeu, au distrus cel mai bun spirit, cel mai bun om care a existat vreodată, ai fost cea mai bună din cîți au existat (Dumnezei sau spirite sau genii), ai fost un geniu bun, totul depinde mereu de oameni și ei mereu te distrug, Dumnezeu e cel mai sărac și chinuit om întotdeauna - gîndește-te logic, țara asta îl distruge mereu pe Dumnezeu, mereu se găsesc nemulțumiți care aruncă răul asupra ta și te lovesc și strică totul etc. Veți vedea răspunsul meu la acestea mai jos, după ce termin cu o parte din ideile lor, cele pe care le scriu azi aici. E ceva adevăr în ce spun ei legat de orice om inteligent și bun, cum am fost și eu mereu, torturată mereu fără vină.
- din cauza ta o să se ducă dracu totul, totul se duce dracu, totul s-a dus dracu de cînd tu ai devenit Dumnezeu tatăl, tu ai fost întotdeauna Dumnezeu tatăl etc. Spun adevărul: Ei zic de mulți ani că totul se duce dracu și nu s-a dus și niciodată nu s-a dus și nu se va duce nimic dracu din cauza mea.
- lumea toată minte despre tine, lumea toată joacă un teatru grotesc, lumea toată te urăște pe tine Cristina, nimeni nu vorbește cu tine, dar toți vorbesc despre tine
- politici: tu nu ești spiritul lumii, o să fie război, tu ești spiritul unei Europe care te distruge, te omoară, țara nu te vrea, toate popoarele lumii au făcut aceeași prostie și greșeală, americanii nu vor să își sacrifice politica lor de rahat pentru tine, în engleză au intrat cei care spun iar că nu trebuie să distrugă speranțele lumii și de aceea trebuie să mintă sau să mă lovească, ca și cum ei au interese politice sau religioase prin lovirea mea sau minciuna despre mine în țara asta - ca să aibă ei mai multă influență etc - au mai fost din ăștia mulți cu mulți ani în urmă și nu mai repet acum tot ce spuneau ei în engleză azi, o altă idee aproape de adevăr a fost de mulți ani că ei s-au bătut între ei toți pe corpul meu, lovind în mine doar etc.
Lăsînd în pace ideile lor grotești și agresive mai ales, spun din nou adevărul bun. Nu contează că unii mă consideră nebună fiindcă alții mă scuipă cu ideile lor, chiar dacă nu eu le-am creat sau răspîndit aceste idei. Pe mine m-au masacrat monstruos prin multe abuzuri și ură directe. Ceea ce trebuie să înțeleagă oamenii e doar atît, dar ei nici acum nu ”vor” să înțeleagă:
1. Să nu omori
2. să nu fii ticălos ordinar, mereu cu ideea că adevărul trebuie ascuns și mușamalizat și omul nenorocit omorît
3.oamenii evident buni și inteligenți (chiar dacă sînt scuipați de nebuni) nu trebuie omorîți și nici cum zic alții că trebuie omorîți dacă sînt f_ți. Eu eram evident bună și inteligentă și evident fără nicio vină. Oamenii nevinovați nu trebuie sacrificați sau omorîți. Nici nebunii nu trebuie omorîți. Omenirea mereu va fi compusă din nebuni și proști și oameni inteligenți sau genii, fiindcă pe lume există culori diferite, nu pot fi toți la fel. Trebuie să respectăm pe Dumnezeu și legile morale ale oamenilor. Dumnezeu le poate da orice, dar minte nu are cum să le dea, deci toți trebuie respectați și pot fi iubiți. Pînă la 34-35 de ani eu nici măcar nu percepeam deloc ideile lor și tot m-au numit nebună, deși ideile mele personale au fost mereu perfecțiunea. Nu am avut nici alt defect psihiatric niciodată, nu am vină sau boală fiindcă familia m-a respins, deși eram bună.
4. să nu torturezi omul nevinovat, femeie sau bărbat etc. Omul sărac de asemenea trebuie respectat. Pe mine m-au torturat monstruos, nu doar cu zgomote, și au fost diverse abuzuri asupra mea
5. să nu persecuți omul bun - eu evident eram, omul care poate munci ceva, orice, trebuie acceptat - eu am fost un om capabil de muncă și m-au respins mereu, mereu am fost capabilă și meritam viața, adică dreptul și fericirea de a munci, orice și puteam atît cît să îmi țin zilele, minim de haine și hrană și totuși nu m-au acceptat, deși am fost perfectă și de valoare efectiv reală
6. Să nu preacurvești, în sensul de a masacra sexual un om nevinovat, om evident fără nebunie sau poftă sexuală și nici să arunci răul asupra femeii numai fiindcă e singură și săracă
7. cu orice preț să nu otrăvești, e o crimă monstruoasă, nu doar crimă
8. Să nu crezi sau să spui că un om e rău sau nebun sau vinovat deși nu ai avut vreo treabă cu el și nici nu ai vorbit cu el sau cu ea, să nu cauți pricină sau să torturezi un om cu ideea că tu ești curios să îl înțelegi, în loc să vorbești cu el sau să îl întrebi 9. să nu minți despre ce e bun evident, să nu crezi că minciuna e ceva bun, că nu e - e doar drumul spre crimă - acest lucru e mai greu de înțeles sau obținut, deci nu se poate decît parțial. Eu nu am mințit niciodată, dar ei au mințit monstruos despre mine, inclusiv psihologii sau psihiatrii (unii spuneau că psihologia e de fapt teologie, că psihologii sînt cei mai scîrboși dintre toți viermii etc. Personal, eu cred că toți sînt oameni, dar cei mai urîți mi se par cei care au delir politic despre mine) Recitiți acum și cartea egipteană a morților și veți înțelege acest punct.
10. omul, chiar dacă e sărac, trebuie să primească asistența medicală posibilă în cadrul unei relații formale normale meci-pacient. (Cînd eram copil era superb, dar, de-a lungul anilor și în august anul acesta a fost oribil, nu am povestit mai înainte chiar totul)
Ei doar aceste reguli simple trebuiau să le respecte față de mine și nu s-ar fi întîmplat nimic rău. Încă și acum ar trebui să le respecte . Omul (și femeia) trebuie să aibă doar dreptul să nu fie torturați și otrăviți, dreptul să aibă o familie și muncă și chiar dreptul la studii, avînd în vedere contextul istoric și nevoile firești, deși asta nu e ceva vital.

noaptea dintre 1 și 2 septembrie 2018, duminică
Au venit iar tîmpiți țipînd toată noaptea jos în curtea blocului, dar de data asta mai puțin ca în alte dăți. Au mai fost adesea și așa. Ei îi susțin și îi provoacă pe nebunii care se bagă peste mintea mea și eu nu îi provoc, nici pe unii, nici pe ceilalți. Nebunii și ticăloșii inventează lucruri rele sau spun uneori, mai rar, adevărul despre mine, aseară de exemplu am notat pe facebook o parte din ideația lor. Nu m-au mai lăsat să adorm nici după 12 noaptea și m-au împroșcat destul de mult, fiind, repet, susținuți de scandalagiii de afară. M-au împroșcat iar cu ura lor și cu ideea că trebuie să mă omoare sau idei de genul ”Ai înțeles? Ai înțeles ce trebuie să faci?” Ei insinuează că acei oameni care intră cu vorbe peste minea mea trebuie să tacă din gură, dar de fapt mereu o iau de la capăt. Abia după 5 dimineața am reușit să adorm, obosită mult de ei.
La fel cu cei care care spuneau cu ani în urmă că îmi vor moartea fiindcă m-au f_t, sînt alții care spun că eu am devenit închisoare pentru ei fiindcă m-au f_t și toți vor să mă omoare ca să își redobîndească liberatea. Deși nu știu ce F-tul și ce îi deranjează din viața mea, consider că nu au dreptate, nu pare logic. Am întrebat ce înseamnă libertatea pentru ei și mi-au răspuns (mare minune, că de obicei ei nu spun nimic și nu vorbesc cu mine) mi-au spus că libertatea pentru ei e să nu te audă pe tine vorbind, fiindcă ei te aud fiindcă te-au f_t.
apoi iarăși - ”ei cred că țara a încăput pe mîinile unei nebune” sau ”Totul e din cauza minciunilor pe care le-au aruncat asupra ta, de aceea pe tine nu te respectă nimeni”
Legat de ideea lor că eu aș fi Dumnezeu, repet, fie că sînt, fie că nu, adevărul despre abuzurile lor și despre tortură putea fi dovedit și nu trebuiau să mă lovească așa monstruos, ci să îmi dea dreptul la muncă și cîteva relații cu alți oameni. Am fost totuși un om perfect.
De cîteva ori au fost unii care spuneau că trebuie să mă otrăvească sau să mă distrugă tocmai fiindcă sînt Dumnezeu, dar sînt prea bolnavă fizic, nu psihic, pentru a mai susține lumea sau omenirea. Nu mai explic că nu au dreptate, chiar dacă aș fi Dumnezeu sau geniu etc. Vorba neaoșă porcoasă - ”Ce îi f_te grija?”. De unde știu ei că trebuie să mă omoare, au ei mai multe exemple clare în trecut? Absolut cert nu, deci și ei greșesc.
Adevărul e că ei puteau fi chiar mulțumiți cu mine - mai ales după moartea tatei, acum peste 12 ani cînd m-am mutat aici (eram și slabă și nu fumam) - chiar dacă eram Dumnezeu, se puteau bucura fiindcă evident nu eram și nu fusesem nebună niciodată, eram un om perfect rațional în lumea lor de nebuni, eram un om respectabil și fără pată de fapt, eram binele de o viață și evident aveam un suflet bogat și frumos, un intelect bun și frumos, educat, și capacitate de a citi lucruri bune și de a urmări în continuare interesele mele de studiu, fie și numai individual, dacă intelectualii m-au abuzat și nu mi-au lăsat dreptul la studii superioare în mediul social, deși puteam, fără fluctuații. Toată viața mea a fost calmul și bunătatea și armonia. Evident trupul meu era bun, chiar dacă șchioapă, făceam exerciții fizice, eram încă tînără, păstram igienă și curățenie perfecte (ei îmi împuțeau casa), eram suplă încă. În continuare ei au lovit și torturat monstruos, fără niciun motiv, și, culmea, puteau fi mai mult decît mulțumiți, chiar dacă eram Dumnezeu, chiar dacă eram femeie. La fel cum evident nu am greșit nimic, nici în detaliu, în ultimii 12 ani, dar ei m-au masacrat, la fel a fost și înainte, din 1984 și chiar înainte de 84.

Se pare că e adevărat ce spun ei de foarte multe ori - adică oamenii au fost mințiți despre mine timp de 30 de ani iar alții spun că încă de cînd m-am născut. E cam ciudat, dar, amintindu-mi cum m-au lovit oameni străini pe stradă sau în mijloace de transport atîția ani și tot ce spuneau verde în față - e posibil. Poate că au fost mințiți indirect, așa cum de exemplu sînt mințiți cu imagini publice ale politicienilor, prințeselor, vedetelor etc. vreau să spun că poate nu știau că eram eu obiectul urii lor și de asemenea evident nu mă urau pe mine, fiindcă nimeni aproape nu m-a cunoscut toată viața.
Alții spuneau adesea că copiii au fost crescuți să mă urască. E și asta posibil, explic de exemplu ce mi s-a întîmplat ieri și azi în vecinătate și nu e pentru prima oară:
Ieri un flăcăiandru mai smead dintr-un grup mixt a urlat lăsîndu-se pe vine brusc în fața mea pe stradă, în timp ce alții din grup făceau și ei alte fițe, amintind de grupuri de gorile sau cimpanzei tineri, naiba știe ce. Își băteau evident joc, voiau să mă irite și să mă sperie etc. Ei sînt opaci la orice vorbă frumoasă sau bună. Repet, mi s-a mai întîmplat să întîlnesc aceste manifestări de teribilism evident agresiv îndreptate împotriva mea. Niciodată nu am înnebunit, și am avut aspect normal și îngrijit toată viața, chiar dacă m-au făcut șchioapă și m-au îngrășat. De doi ani am și haine acceptabile. Probabil că aceia care spun că am fost izolată tocmai pentru a se ascunde că eram un om inteligent și bun, evident normală psihic, spun și ei adevărul.
Azi au venit iar golani tineri să facă urît în părculeț, de data asta cei mai puțin agresivi, aproape copii. Ei au bani, eu nu. M-am așezat pe bancă în apropierea lor să mai iau aer, să privesc păsările, să mă odihnesc etc. Fetișcanele și băieții au căpătat imediat un aer agresiv și răutăcios, fiindcă iubirea unei femei nu poate fi simțită (eu mereu am iubit copiii) efectiv de sufletul de copil, fiindcă oricum nu au capacități paranormale.
Au început să vorbească tare chestiuni urîte - că ea e nebună, că are ceva la cap, că pleacă dracului de-aici, du-te dracului de ”terminată”, căcam-aș în pi_da ta (unul dintre băieți) etc., probabil fiindcă așa i-au educat părinții cu idei aberante, delirante chiar (terminare, aranjare etc) și agresvitate verbală și vorbe porcoase. Unii mă pot acuza că m-am așezat lîngă porci, nu mai explic totul, adevărul e că așa a fost totul din 84 și că omul normal, cum am fost și eu mereu, are nevoi sociale normale psihologic de a comunica cu alții, de a munci, de a trăi în lume într-un cuvînt. Ei m-au respins mereu, numai fiindcă nu am avut bani. Am radiat mereu binele și calmul și inteligența și înțelepciunea, e adevărul din fericire, nu e orgoliu, a trebuit să spun și asta din cînd în cînd, nu mai explic.

30 august

Oamenii săraci și cu educație din orașe nu au nicio șansă sau o șansă minimă de a fi diagnosticați și tratați în sistemul de sănătate, chiar dacă au asigurare medicală
de pildă eu - atîția ani, nu mai povestesc din nou
de curînd am urinat foarte puțin 10 zile și am fost tratată destul de urît ca urgență în spitale, fiind îndrumată spre analize și consulturi pentru condiiție cronică. Dar era foarte rău acut.

Trimiterea mea la ginecologie mi s-a spus că e valabilă și a doua oară, pentru reevaluare, după ce fac analizele recomandate mi-a recomandat secreție vaginală - s-a făcut la ei la clinică
dar și FSH, LH etc. în ziua 2-3 a ciclului, ceea ce era confuz fiindcă am explicat că nu mai am ciclu, dar nu mi-a spus clar ce să fac sau să nu fac dacă nu am ciclu
și ecografie transvaginală - am făcut-o
am telefonat din nou și mi s-a spus că abia pe 24 septembrie pot fi consultată din nou fără bani, deci voi merge atunci Asta voiam să spun, că e foarte greu. Cei lipsiți de educație știți cum sînt - disprețuiesc pe cei care vor să își facă consult la medic și nu se lasă omorîți în tăcere, cum spuneau unii cînd am fost la spitalul Sf. Ioan în zilele în care nu urinam - și mi-au dat doar o trimitere la endocrinologie, plus o perfuzie în brațul stîng. Oricum e ceva greșit să crezi că trebuie să te lași omorît în tăcere, oare puteți să vă treziți la realitate?
Și oricum cei săraci, chiar lipsiți de educație și convingeri normale, tot au evident mai mulți bani în general decît am avut eu vreodată.

Am ieșit afară să iau apă la sticlă de la supermarket, fiindcă cea de la chiuvetă (nu știu ce conține) de obicei mi-a făcut rău sau sete mai mare.
A trebuit să mă întorc, fiindcă mă înțepa rău tibia de la bontul piciorului meu amputat, sperînd că dacă îmi mai pun doi-trei ciorapi voi evita lovirea vîrfului bontului de materialul dur al protezei. Mi-am pus, dar durerea acută a continuat să mă înțepe din cînd în cînd.
M-a mai durut de-a lungul anilor, dar efectiv nu am avut poate nici tratament ortopedic adecvat fiind femeie singură și săracă, nu mai povestesc acum tot. Medicul ortoped Z, după amputatia mea, mi-a spus că nu era bine făcută fiindcă tibia nu este învelită în manșon - iese vîrful, cum am arătat din poze - și m-a întrebat dacă aș fi de acord cu o operație de remodelare a bontului - la începutul lui 1999. Am spus da cu certitudine, dar dl doctor a renunțat apoi la ceea ce spusese, nu știu de ce. De atunci am trăit cu o ușoară teamă de cancer osos din cauza acelui vîrf ascuțit care se tot bătea în materialul dur al protezei.
În fine, am ajuns la supermarket și acolo m-am întîlnit întîmplător cu dl Vasile Poenaru, pe care îl salut din nou cu drag. Dumnealui poate nu m-a văzut, eu nu m-am apropiat mai mult din reguli de distanță socială, fiind o cunoștință distantă și fiindcă mă durea bontul din cînd în cînd și voiam să iau apă. În orice caz chiar fiind eu din clasa socială de jos, ca femeie nu îl puteam saluta, cu atît mai mult fiind singură. Eu am încălcat foarte rar regulile de politețe.
Am plătit apa și am ieșit, în acordurile unei muzici probabil americane din magazin. Eram ușor descumpănită și speriată de bont, care m-a mai deranjat de-a lungul anilor la fel, încît nici nu am văzut-o imediat pe dna Poenaru pe stradă, și din păcate d-nei m-a salutat prima. Nu știu dacă a simțit cît mă deranejază aceste gen de greșeli proprii, dar s-ar putea ca d-nei să fi înțeles, fiindcă mă cunoștea deja și poate înțelesese asta mai demult. Am fost mereu, deși trăind într-un mediu social insalubru, o nostalgică a politeții normale și frumoase. În sinea mea îmi părea rău că nu aveam ce discuta - despre vreme sau altceva - și că distanța socială dintre noi nu permitea, fiind eu și singură.
Am intrat în bloc urcînd scara pe care stă înțepenit și probabil încă viu, fără să miște de mult, un gîndac urît și mare. După mine a venit familia X - cu copii care își bat joc de mine de mulți ani, ca și tatăl lor, hlizindu-se și sîsîind la ușă. Au intrat unii peste mintea mea din nou cu ideea, veche și ea, că copiii au fost crescuți să mă urască, să creadă că sînt nebună sau proastă. Au spus că copiii nu trebuie să înțeleagă adevărul și astfel sînt protejați chipurile. E adevărat că și bona fetițelor de alături le spunea de față cu mine ceva, ca și cum se referea la mine, și fetița repeta și bona agrea că ”ea nu este deșteaptă”
Vă spun adevărul întreg din nou - eu am fost chiar perfecțiunea toată viața, deși am fost neacceptată și brutal chinuită din 84 încontinuu. Nimeni nu m-a lovit fiindcă am scris numai adevărul despre lume și despre mine și despre tot ce e frumos și bun, atît cît am putut - ei oricum ar fi continuat, vă spun cu precizie. Au fost abuzuri monstruoase. În plus, toți oamenii răi și nebuni ce vă puteți imagina mă scuipă zi de zi, fără să vorbească cu mine, cu toate aberațiile cu putință, deși nu am greșit nimic întreaga viață. Azi de exemplu: ”Săracii nu trebuie să se amestece cu bogații” Și altă scorpie sau aceeași: ”Pe ăla îl omor” etc. Acestea sînt ridicole poate, dar ei sînt în stare de orori îngrozitoare, la care nu oricine rezistă în cuvinte și idei. Unii poate chiar le cred - acele lucruri oribile, fiind proști și răi, pe lîngă faptul că mereu îmi cîntă și îmi zic că vor să mor și că mă omoară. Dar abuzurile au fost reale, nu doar vorbe, și otrava de asemenea.