4 septembrie

Altul - iar politica lor de 2 bani:
toate popoarele lumii, adică prostimea, au fost guvernate de ai lor, ca și România, prin minciuni despre tine - întreaga lume, adică proștii, te urăște
Deci ăsta vrea să spună că sînt ”Dumnezeu”, fiindcă sînt în viață, inteligentă, singură și săracă și otrăvită fără vină și fiindcă am făcut și spus și gîndit binele fără păcat o viață.. Și spiritul meu e tot bun și rațional.... desigur am iubit oamenii și am avut nevoie de ei - nu e vina mea deloc că m-au respins complet - am sperat și făcut tot posibilul din 84 să am și eu un pic de viață - adică dreptul de a munci și îl cer din nou și acum
Politica e un fleac pe lîngă celelalte lucruri imens de frumoase și adevărate.
Știu că dvs., cei de pe facebook, nu mă placeți, dar eu am ținut mult la dvs. - mii și mii de likeuri și uneori comentarii, și numai cîteva primite, (vizibil și în statisticile facebook) Eu sînt tînără pe lîngă nemuritori, dar am fost un om curat mereu. Mie personal nu îmi place facebookul, dar am acordat aprecieri sincere mereu, nu am jucat teatru niciodată, chiar dacă am fost izolată. Ei spun că pentru fiecare lucru al vieții mele din închisoarea mea din 84 (cum zicea familia mea) ei au inventat multe minciuni pentru proști. Eu nu am de unde să știu asta, nu am cum crede. Ei repetă că oamenii din viața mea au fost doar asasini plătiți de diverși porci proști.

spuneam zilele trecute despre cei pe care îi f_te grija că eu sînt prea bolnavă fizic pentru a mai susține omenirea - dar ei totuși lovesc, inclusiv cu otravă, sărăcie, izolare sau lipsa ajutorului medical posibil și necesar, de parcă nu aș fi om. Lovesc din ce în ce mai tare în ultimii 13 ani. Inuman. Din 2006 îi f_te grija ba chiar erau unii în engleză care spuneau că un Dumnezeu fără putere e ”Inacceptabil”. Și atunci trupul meu era încă tînăr și mai puțin otrăvit. Alții spun că eu eram singurul om/ primul pe care trebuiau să îl trateze medical și ei i-au tratat pe cei care reprezintă bolile de fapt. Unii chiar au ajuns să spună că toți vor muri cînd mor eu.
În sfîrșit pe toți îi f_te grija de astfel de lucruri. Din nou vin eu cu lecția morală simplă și utilă (ei zic că oamenii nu își vor învăța niciodată lecția) și zic: Era și e foarte simplu. Sînt și am fost mereu un om bun și înțelept, evident chiar. Un om evident bun, nu rău și evident inteligentă, nu proastă. Am trecut prin mari și reale tragedii și nu am murit evident din cauza bunătății și spiritului personal cum spun și ei, evident nu am greșit deloc, deși ei zic că am fost cel mai mare martir care a existat. Bun. Priviți adevărul în față. M-au torturat și expulzat din societate numai fiindcă am fost săracă, niciun alt motiv real. Nu are de ce să vă f_tă grija niciodată că un om nu mai poate să își susțină trupul și să îl omorîți, și nici pe mine. Pe cei care nu sînt înțelepți îi f_te grija, dintr-o iluzie a controlului pe care o au ei sau din nevoia absurdă și nebunească de control asupra a ceea ce se numea mediul înconjurător.
Mulți spun că ce am scris eu ultima oară despre politică în raport cu mine e adevărul. Alții spun că oamenii cred că eu scriu doar iluzii, deși am scris numai adevărul. Eu spun că acel lucru pare logic, după cum zic mulți și poate fi o formă de exprimare a adevărului despre politică, așa cum tot adevărul despre lume încape și în termeni religioși, literari, chimici, fizici și mai ales filozofici, unde e cel mai simplu să înțelegi totul. Da, în raport cu povestea vieții mele, acela pare a fi adevărul despre politică, cu unele variații mici, în funcție de alianțe privind managementul/administrarea resurselor umane, sau a prostimii, cum spun ceilalți. Eu nu pot certifica că exact acesta e adevărul crezut de cei mai mulți despre relația mea cu politica pentru nebuni și proști, dar e o parte din ceea ce logic e adevărul, care poate fi exprimat mai precis de atît și în altă variantă. Nu e o iluzie și nu e ceea ce am gîndit eu, ci este o oarecare așezare a delirului oamenilor pe baze mai clare.

Bun, revenind la cei pe care îi f_te grija că trebuie să mă omoare din cauză că trupul meu a fost abuzat prea mult - repet, ceea ce trebuie să primeze mereu e legea morală (ei au încălcat și legea lui Dumnezeu și a oamenilor față de mine) - cei care se arată îngrijorați astfel și vor să omoare de fapt nu cunosc nimic, fiindcă e vorba de un lucru hipercomplex și nu ei pot aprecia cît de aptă sînt eu să mai susțin omenirea și nu e nevoie să se agite inutil. A nu face răul e primordiul, iar restul e în mîna lui Dumnezeu, adică a forței spirituale clare, logice a umanității ca sistem la un moment dat. Viața oricui e o echilibrare a spiritului cu trupul. Repet, și oamenii săraci trebuie respectați, nu doar din punct de vedere medical.

Acum priviți lucid viața mea și abuzurile inumane la care ați/au supus un om simplu, bun și inteligent sau foarte inteligent, cum am fost eu, dar cu sufletul curat și deschis și frumos. Am rămas altruistă, dar am făcut și tot ce s-a putut pentru mine.34 de ani am sperat, fără egoism și fără nicio greșeală sau atitudine dezadaptativă etc. Încă mai sper, dar cu calm și nu mă f_te grija ca pe voi, dar bineînțeles fac ce pot și iubesc viața și numai ceea ce e bun, ca întodeauna. Puteți ține minte tot ce am spus mai deunăzi despre legi ce trebuie respectate și nu uitați că și săracii trebuie respectați, chiar dacă în limitele pungii lor. Încă există ajutor medical care mi se poate da și cu bani mai puțini, chiar dacă pînă acum nu prea l-am avut. Unii spun că ajutorul medical ar trebui să fie egal pentru toți, chiar săraci, dar eu nu pot reforma lumea și am scris așa pentru a arăta ceva și mai josnic: deși nu toate cele ce mi-ar fi trebuit aveau acoperire mdicală prin asigurare, ei nici măcar ceea ce se putea legal gratuit nu mi-au adminstrat cînd a fost necesar.
Acum un alt exemplu - somniferele recomandate de medicul psihiatru, pe lîngă neuroleptice, a trebuit să le plătesc luna asta și e mult 60 de lei pentru mine - deși pînă acum erau ”compensate”. Lucruri de acest gen se întîmplă mereu, plus tratamentul urît din partea ginecologului de care am vorbit sau în spitale etc. Adică reavoință și dispreț față de omul sărac și cel handicapat și cel închis cum zic ei la balamuc, deși e clar ca în poezia Nebuna a lui Coșbuc cine e vinovatul. Evident scuipată și înjurată grosier și de copii cu voce tare de mai mulți ani, evident nu doar un om bun, ci și inteligent.

Știu, voi sînteți străini și mi se spune că nu puteți înțelege fiindcă nu aveți cap sau inimă etc. Și nu mă cunoașteți și nu vorbiți cu mine, și inventați mii de minciuni că eu am trăit în vise sau iluzii sau minciuni despre faptul că mă adresez vouă discursiv, deși știți că am fost mereu normală, chiar dacă am scris aceste scrisori în completă izolare, fără niciun orgoliu sau psihoză. Știți că spre deosebire de alții nu am fost îndobitocită de mass-media sau internet sau cărți - sper din suflet să înțelegeți o parte din diferența dintre rău și bine.

Mi se spune din nou că singurul lucru adevărat e faptul că toți m-au f_t și vor să mor din cauza asta. Și că, orice s-ar întîmpla, ei mint că realitatea nu există, cum au făcut din 84. Nu mai comentez, a doua propoziție e un adevăr clar, ce putea fi dovedit. Cît despre adevăr, sînt multe lucruri frumoase și bune în 34 de ani sau lucruri mai rele despre cum m-au chinuit ei, ca pentru orice om nevinovat, bun și cuminte și chiar inteligent. E un lucru normal să fie așa, fiindcă eu am fost un om normal mereu, dar pradă sărăciei și lipsei dreptului de a munci sau de a trăi o viață - ce ar fi fost foarte fericită - împreună cu alții, măcar cu cîțiva. Este adevărat că, în ciuda atitudinii mele frumoase sau aptitudinilor și capacității mele de a mă adapta, chiar la o muncă umilă, oamenii m-au tratat cu agresivitate mereu. Eu nu am perceput lumea drept dușmănoasă și am avut încredere în mine însămi. Etc.

Azi, 4 septembrie, a venit mama la mine și mi-a propus să îmi cumpere cașcaval, fiindcă eu merg mai greu, piciorul fiind umflat și fiind amețită de azi noapte. I-am spus că nu vreau cașcaval, dar vreau brînză cottage. Am desfăcut brînza cottage și în ea erau bucățele de cașcaval, cum nu mai găsisem niciodată la acel sortiment. De data aceasta, mama, fiind de față, a recunoscut că era cașcaval în brînză. Astfel de lucruri mi s-au întîmplat mereu, inclusiv otravă, deși nu am greșit nimic niciodată și vă dați seama că am fost forțată să povestesc lucruri clare, concrete, care evident nu erau halucinații sau vise, fiind eu evident un om cu picioarele pe pămînt și perfect rațională. Cred că înțelegeți ce vreau să spun - e un adevăr că așa a fost viața mea mereu și e adevărat că aceia care se plîng mereu că vor să mă controleze sau că trebuie să mă controleze și nu pot, greșesc.