Aș vrea să vă amintesc ideea exprimată în engleză ”You gotta stop and smell the roses” - ascultați cîntecul!
Am fost e adevărat un om fără păcat, dar și inteligentă și înțeleaptă, deși nimeni nu a avut nevoie de mine.
Ieri m-am întîlnit cum am povestit, întîmplător, cu soții Poenaru, la supermarketul de lîngă mine.
Eu am avut foarte rar ocazia să vorbesc sau să mă întîlnesc cu oameni și pentru mine a fost o binecuvîntare, la fel cum caut de zeci de ani în cutia poștală o scrisoare, sau mă uit pe internet la numărul cititorilor poeziilor sau postărilor mele.
Nu am greșit niciodată. Familia mea m-a torturat și respins fără motiv, am fost un om matur și înțelept și le-am oferit iubire și numai bine. Am ținut foarte mult la oameni și la viață. Nu am fost ca idiotul lui Dostoevski, am știut să mă port bine cu oamenii, doar că nu am fost proastă și nu am jucat rol de nebună sau proastă. Am fost eu însămi mereu.
Familia Poenaru mi-a oferit șansa de munci și de a cîștiga cîțiva bani prin corectură de cărți, eu avînd foarte puțini bani, ca întotdeauna. În plus am avut șansa fantastică să le cunosc copiii (care nu m-au plăcut, dar nu știu sigur dacă din cauză că simțeau ceva neplăcut fizic sau din cauza poziției mele sociale umile) și să am o oarecare activitate socială și cîteva dialoguri simple, care m-au umplut de bucurie. Am avut și o activitate oarecare, chiar dacă unele dintre cărțile pe care trebuia să le corectez erau de-a dreptul idioate și vulgare sau scrise într-un stil de bolnavi psihic, sau cu idei grețoase. Oricum, nu m-am plîns, a fost bine și atît, de mii de ori mai bine decît nimic și, fiind una dintre rarele șanse pe care le-am avut în viață, m-am bucurat și am făcut tot ce puteam face mai bun. Nu are nicio importanță faptul că eu am fost poate peste nivelul intelectual al celor care scriu critici ale filozofiei existențialiste.
În final, dl Poenaru nu a putut să mă angajeze, probabil considerînd că nu sînt destul de bună pentru acea muncă și nici nu mi-a mai dat cărți să corectez fără angajare reală. E adevărat și că dumnealui inițial comunica cu mine despre cărți pe facebook și apoi a început să nu mai poată răspunde și mi-a spus că de fapt nu mai stă decît rar pe facebook, deși sistemul arăta că citea mesajele mele, dar nu mai răspundea atunci cînd aveam nevoie. Cred totuși că nu l-am deranjat mult, ci doar cu întrebări necesare. Dumnealui a avut inima deschisă și m-a compătimit deschis în cuvinte pentru pensia mea provizorie foarte mică. Datorită dumnealui am reușit să am cîteva haine și cele necesare, fiindcă suma mică primită a fost extrem de binevenită.
Citind ceea ce am scris ieri despre dumnealor, unii sugerează că ei nu înțeleg bunăvoința mea față de cei doi, sau sentimentele pozitive, deoarece chipurile ei m-au persecutat la fel cu ceilalți. Nu consider așa. Niciodată nu am greșit în înțelegerea realității. Nu am fost orbită niciodată de sentimentele mele bune, ci am judecat drept și logic. Am fost mereu un om drept și pur, întreaga viață. Pur și simplu nu am putut să mă fac utilă în fața soților Poenaru, deși cred că eram în stare de muncă de corectură destul de performantă. Am mai fost și otrăvită, sau e vreo boală pe care medicii nu au vrut să o trateze de mult, eludînd orice diagnostic cu ideea că sînt bolnavă psihic, cum am pățit și ultima oară cînd mama insista să merg la psihiatru la spital, fiindcă nu mai urinam aproape deloc, plus alte simptome fizice. Unii au zis peste mintea mea des că e simplu să înțeleg că eu am fost un om distrus de medici. Merg din nou luni la analize pentru hemoglobină glicozilată, acum mi-e tare sete din nou.
Revenind la dl editor care m-a ajutat și m-a înțeles probabil, sentimentele mele pozitive față de el și familia dlui au fost mereu corecte și niciodată exagerate. Așa am fost toată viața, nu am greșit nimic, dar nu am fost niciodată nebună.
Începusem să slăbesc și mă simțeam mai bine în iulie și nu mai fumam, dar apoi s-a întîmplat necazul meu despre care am vorbit că nu mai urinam decît foarte puțin plus toate simptomele și modul urît în care m-au tratat în spitale.
Acum iar au început huliganii din jur să urle, să bată din palme și să rîdă, deocamdată mai puțin. Repet, ei au făcut așa mulți ani, chiar dacă lucrurile s-au exacerbat aparent în ultimii 2 ani, cînd a fost monstruos.
Ei sînt de mai multe categorii, eu iar voi încerca să nu mai fumez, să mănînc puțin, chiar dacă mă vor lovi din nou. Burta mea e imensă și respir greu și mă mișc greu și inima bate mai greu și ei nu au acceptat niciodată să slăbesc cu ideea lor delirantă că oamenii mor fiindcă eu vreau să slăbesc să mă simt mai bine. E total greșit ce spun ei, ca de obicei. Poza e din 26 august. Normal că știu că sînt singură și săracă, am fost mereu om bun și nu doar fără pată, chiar am fost binele cald și iubirea curată, nu le-am băgat oamenilor cu forța pe gît învățături morale sau dragoste și adevăr.
Nu știu nici acum sigur de ce mi-au răspuns cu răul mereu, dar în mod sigur nu e din cauza lui Dumnezeu.
Cred că vă dați seama că aș fi postat măcar o dată pe facebook mostre din zgomotul și urletele lor oribile, cu care m-au chinuit atîția ani de zile pe lîngă multe altele - ca să vedeți ce fel de grădină zoologică e - dar nu am avut bani de CDuri pentru aparatul mei video ieftin și nici nu m-au lăsat să înregistrez, vă spun doar că au fost mai monstruoși decît vă puteți imagina. Poate voi reuși să scriu pe blogul meu și restul ce mai era din 2002-2003 și toate abuzurile pe scurt și ați fi înțeles în sfîrșit binele sau adevărul frumos despre mine, chiar dacă nu am avut șansa de a fi acceptată să muncesc sau să studiez.
Astă seară au intrat din nou nebunii politici și nebunii religioși. Este ceva adevăr în ceea ce spun, dacă citiți cu atenție și gîndiți logic. Au fost mult mai multe idei (repetate de mulți ani), eu scriu doar cîteva,
nu mai pun ghilimele, scriu tot ce îmi pot aminti acum, aproape toți sînt răi și nu au dreptate, eu am avut mereu și voi scrie și mai jos ce e bine și ce e rău, deși e simplu, totuși ce e simplu e mai greu de înțeles sau de respectat de oameni, toate ideile lor se repetă de mult timp, fiecare prost sau nebun e centrat de acele idei și apoi vin alții cu aceleași idei, deși ei nu știu că repetă aceleași cuvinte
- pe tine te-au făcut albie de porci, viața ta a fost numai tortură, eu (ei) m-am îngrozit cînd am înțeles, de tine și-a bătut joc o lume întreagă, omul cel mai nevinovat și mai bun distrus de porci, un om mîncat de viu o viață întreagă, etc. Acestea nu sînt motive să loviți în continuare într-un om - așa au spus din 2007 sau cam așa, printre altele
- tu ești spiritul acestei lumi, tu ești Dumnezeu, de aceea te lovesc toți, le-am explicat că tu ești și pîinea și cuțitul și ei nu înțeleg, tu ești și mamă și tată, oamenii îl distrug întotdeauna pe Dumnezeu, au distrus cel mai bun spirit, cel mai bun om care a existat vreodată, ai fost cea mai bună din cîți au existat (Dumnezei sau spirite sau genii), ai fost un geniu bun, totul depinde mereu de oameni și ei mereu te distrug, Dumnezeu e cel mai sărac și chinuit om întotdeauna - gîndește-te logic, țara asta îl distruge mereu pe Dumnezeu, mereu se găsesc nemulțumiți care aruncă răul asupra ta și te lovesc și strică totul etc. Veți vedea răspunsul meu la acestea mai jos, după ce termin cu o parte din ideile lor, cele pe care le scriu azi aici. E ceva adevăr în ce spun ei legat de orice om inteligent și bun, cum am fost și eu mereu, torturată mereu fără vină.
- din cauza ta o să se ducă dracu totul, totul se duce dracu, totul s-a dus dracu de cînd tu ai devenit Dumnezeu tatăl, tu ai fost întotdeauna Dumnezeu tatăl etc. Spun adevărul: Ei zic de mulți ani că totul se duce dracu și nu s-a dus și niciodată nu s-a dus și nu se va duce nimic dracu din cauza mea.
- lumea toată minte despre tine, lumea toată joacă un teatru grotesc, lumea toată te urăște pe tine Cristina, nimeni nu vorbește cu tine, dar toți vorbesc despre tine
- politici: tu nu ești spiritul lumii, o să fie război, tu ești spiritul unei Europe care te distruge, te omoară, țara nu te vrea, toate popoarele lumii au făcut aceeași prostie și greșeală, americanii nu vor să își sacrifice politica lor de rahat pentru tine, în engleză au intrat cei care spun iar că nu trebuie să distrugă speranțele lumii și de aceea trebuie să mintă sau să mă lovească, ca și cum ei au interese politice sau religioase prin lovirea mea sau minciuna despre mine în țara asta - ca să aibă ei mai multă influență etc - au mai fost din ăștia mulți cu mulți ani în urmă și nu mai repet acum tot ce spuneau ei în engleză azi, o altă idee aproape de adevăr a fost de mulți ani că ei s-au bătut între ei toți pe corpul meu, lovind în mine doar etc.
Lăsînd în pace ideile lor grotești și agresive mai ales, spun din nou adevărul bun. Nu contează că unii mă consideră nebună fiindcă alții mă scuipă cu ideile lor, chiar dacă nu eu le-am creat sau răspîndit aceste idei. Pe mine m-au masacrat monstruos prin multe abuzuri și ură directe. Ceea ce trebuie să înțeleagă oamenii e doar atît, dar ei nici acum nu ”vor” să înțeleagă:
1. Să nu omori
2. să nu fii ticălos ordinar, mereu cu ideea că adevărul trebuie ascuns și mușamalizat și omul nenorocit omorît
3.oamenii evident buni și inteligenți (chiar dacă sînt scuipați de nebuni) nu trebuie omorîți și nici cum zic alții că trebuie omorîți dacă sînt f_ți. Eu eram evident bună și inteligentă și evident fără nicio vină. Oamenii nevinovați nu trebuie sacrificați sau omorîți. Nici nebunii nu trebuie omorîți. Omenirea mereu va fi compusă din nebuni și proști și oameni inteligenți sau genii, fiindcă pe lume există culori diferite, nu pot fi toți la fel. Trebuie să respectăm pe Dumnezeu și legile morale ale oamenilor. Dumnezeu le poate da orice, dar minte nu are cum să le dea, deci toți trebuie respectați și pot fi iubiți. Pînă la 34-35 de ani eu nici măcar nu percepeam deloc ideile lor și tot m-au numit nebună, deși ideile mele personale au fost mereu perfecțiunea. Nu am avut nici alt defect psihiatric niciodată, nu am vină sau boală fiindcă familia m-a respins, deși eram bună.
4. să nu torturezi omul nevinovat, femeie sau bărbat etc. Omul sărac de asemenea trebuie respectat. Pe mine m-au torturat monstruos, nu doar cu zgomote, și au fost diverse abuzuri asupra mea
5. să nu persecuți omul bun - eu evident eram, omul care poate munci ceva, orice, trebuie acceptat - eu am fost un om capabil de muncă și m-au respins mereu, mereu am fost capabilă și meritam viața, adică dreptul și fericirea de a munci, orice și puteam atît cît să îmi țin zilele, minim de haine și hrană și totuși nu m-au acceptat, deși am fost perfectă și de valoare efectiv reală
6. Să nu preacurvești, în sensul de a masacra sexual un om nevinovat, om evident fără nebunie sau poftă sexuală și nici să arunci răul asupra femeii numai fiindcă e singură și săracă
7. cu orice preț să nu otrăvești, e o crimă monstruoasă, nu doar crimă
8. Să nu crezi sau să spui că un om e rău sau nebun sau vinovat deși nu ai avut vreo treabă cu el și nici nu ai vorbit cu el sau cu ea, să nu cauți pricină sau să torturezi un om cu ideea că tu ești curios să îl înțelegi, în loc să vorbești cu el sau să îl întrebi 9. să nu minți despre ce e bun evident, să nu crezi că minciuna e ceva bun, că nu e - e doar drumul spre crimă - acest lucru e mai greu de înțeles sau obținut, deci nu se poate decît parțial. Eu nu am mințit niciodată, dar ei au mințit monstruos despre mine, inclusiv psihologii sau psihiatrii (unii spuneau că psihologia e de fapt teologie, că psihologii sînt cei mai scîrboși dintre toți viermii etc. Personal, eu cred că toți sînt oameni, dar cei mai urîți mi se par cei care au delir politic despre mine) Recitiți acum și cartea egipteană a morților și veți înțelege acest punct.
10. omul, chiar dacă e sărac, trebuie să primească asistența medicală posibilă în cadrul unei relații formale normale meci-pacient. (Cînd eram copil era superb, dar, de-a lungul anilor și în august anul acesta a fost oribil, nu am povestit mai înainte chiar totul)
Ei doar aceste reguli simple trebuiau să le respecte față de mine și nu s-ar fi întîmplat nimic rău. Încă și acum ar trebui să le respecte . Omul (și femeia) trebuie să aibă doar dreptul să nu fie torturați și otrăviți, dreptul să aibă o familie și muncă și chiar dreptul la studii, avînd în vedere contextul istoric și nevoile firești, deși asta nu e ceva vital.
noaptea dintre 1 și 2 septembrie 2018, duminică
Au venit iar tîmpiți țipînd toată noaptea jos în curtea blocului, dar de data asta mai puțin ca în alte dăți. Au mai fost adesea și așa. Ei îi susțin și îi provoacă pe nebunii care se bagă peste mintea mea și eu nu îi provoc, nici pe unii, nici pe ceilalți. Nebunii și ticăloșii inventează lucruri rele sau spun uneori, mai rar, adevărul despre mine, aseară de exemplu am notat pe facebook o parte din ideația lor. Nu m-au mai lăsat să adorm nici după 12 noaptea și m-au împroșcat destul de mult, fiind, repet, susținuți de scandalagiii de afară. M-au împroșcat iar cu ura lor și cu ideea că trebuie să mă omoare sau idei de genul ”Ai înțeles? Ai înțeles ce trebuie să faci?” Ei insinuează că acei oameni care intră cu vorbe peste minea mea trebuie să tacă din gură, dar de fapt mereu o iau de la capăt. Abia după 5 dimineața am reușit să adorm, obosită mult de ei.
La fel cu cei care care spuneau cu ani în urmă că îmi vor moartea fiindcă m-au f_t, sînt alții care spun că eu am devenit închisoare pentru ei fiindcă m-au f_t și toți vor să mă omoare ca să își redobîndească liberatea. Deși nu știu ce F-tul și ce îi deranjează din viața mea, consider că nu au dreptate, nu pare logic. Am întrebat ce înseamnă libertatea pentru ei și mi-au răspuns (mare minune, că de obicei ei nu spun nimic și nu vorbesc cu mine) mi-au spus că libertatea pentru ei e să nu te audă pe tine vorbind, fiindcă ei te aud fiindcă te-au f_t.
apoi iarăși - ”ei cred că țara a încăput pe mîinile unei nebune” sau ”Totul e din cauza minciunilor pe care le-au aruncat asupra ta, de aceea pe tine nu te respectă nimeni”
Legat de ideea lor că eu aș fi Dumnezeu, repet, fie că sînt, fie că nu, adevărul despre abuzurile lor și despre tortură putea fi dovedit și nu trebuiau să mă lovească așa monstruos, ci să îmi dea dreptul la muncă și cîteva relații cu alți oameni. Am fost totuși un om perfect.
De cîteva ori au fost unii care spuneau că trebuie să mă otrăvească sau să mă distrugă tocmai fiindcă sînt Dumnezeu, dar sînt prea bolnavă fizic, nu psihic, pentru a mai susține lumea sau omenirea. Nu mai explic că nu au dreptate, chiar dacă aș fi Dumnezeu sau geniu etc. Vorba neaoșă porcoasă - ”Ce îi f_te grija?”. De unde știu ei că trebuie să mă omoare, au ei mai multe exemple clare în trecut? Absolut cert nu, deci și ei greșesc.
Adevărul e că ei puteau fi chiar mulțumiți cu mine - mai ales după moartea tatei, acum peste 12 ani cînd m-am mutat aici (eram și slabă și nu fumam) - chiar dacă eram Dumnezeu, se puteau bucura fiindcă evident nu eram și nu fusesem nebună niciodată, eram un om perfect rațional în lumea lor de nebuni, eram un om respectabil și fără pată de fapt, eram binele de o viață și evident aveam un suflet bogat și frumos, un intelect bun și frumos, educat, și capacitate de a citi lucruri bune și de a urmări în continuare interesele mele de studiu, fie și numai individual, dacă intelectualii m-au abuzat și nu mi-au lăsat dreptul la studii superioare în mediul social, deși puteam, fără fluctuații. Toată viața mea a fost calmul și bunătatea și armonia. Evident trupul meu era bun, chiar dacă șchioapă, făceam exerciții fizice, eram încă tînără, păstram igienă și curățenie perfecte (ei îmi împuțeau casa), eram suplă încă. În continuare ei au lovit și torturat monstruos, fără niciun motiv, și, culmea, puteau fi mai mult decît mulțumiți, chiar dacă eram Dumnezeu, chiar dacă eram femeie. La fel cum evident nu am greșit nimic, nici în detaliu, în ultimii 12 ani, dar ei m-au masacrat, la fel a fost și înainte, din 1984 și chiar înainte de 84.
Se pare că e adevărat ce spun ei de foarte multe ori - adică oamenii au fost mințiți despre mine timp de 30 de ani iar alții spun că încă de cînd m-am născut. E cam ciudat, dar, amintindu-mi cum m-au lovit oameni străini pe stradă sau în mijloace de transport atîția ani și tot ce spuneau verde în față - e posibil. Poate că au fost mințiți indirect, așa cum de exemplu sînt mințiți cu imagini publice ale politicienilor, prințeselor, vedetelor etc. vreau să spun că poate nu știau că eram eu obiectul urii lor și de asemenea evident nu mă urau pe mine, fiindcă nimeni aproape nu m-a cunoscut toată viața.
Alții spuneau adesea că copiii au fost crescuți să mă urască. E și asta posibil, explic de exemplu ce mi s-a întîmplat ieri și azi în vecinătate și nu e pentru prima oară:
Ieri un flăcăiandru mai smead dintr-un grup mixt a urlat lăsîndu-se pe vine brusc în fața mea pe stradă, în timp ce alții din grup făceau și ei alte fițe, amintind de grupuri de gorile sau cimpanzei tineri, naiba știe ce. Își băteau evident joc, voiau să mă irite și să mă sperie etc. Ei sînt opaci la orice vorbă frumoasă sau bună. Repet, mi s-a mai întîmplat să întîlnesc aceste manifestări de teribilism evident agresiv îndreptate împotriva mea. Niciodată nu am înnebunit, și am avut aspect normal și îngrijit toată viața, chiar dacă m-au făcut șchioapă și m-au îngrășat. De doi ani am și haine acceptabile. Probabil că aceia care spun că am fost izolată tocmai pentru a se ascunde că eram un om inteligent și bun, evident normală psihic, spun și ei adevărul.
Azi au venit iar golani tineri să facă urît în părculeț, de data asta cei mai puțin agresivi, aproape copii. Ei au bani, eu nu. M-am așezat pe bancă în apropierea lor să mai iau aer, să privesc păsările, să mă odihnesc etc. Fetișcanele și băieții au căpătat imediat un aer agresiv și răutăcios, fiindcă iubirea unei femei nu poate fi simțită (eu mereu am iubit copiii) efectiv de sufletul de copil, fiindcă oricum nu au capacități paranormale.
Au început să vorbească tare chestiuni urîte - că ea e nebună, că are ceva la cap, că pleacă dracului de-aici, du-te dracului de ”terminată”, căcam-aș în pi_da ta (unul dintre băieți) etc., probabil fiindcă așa i-au educat părinții cu idei aberante, delirante chiar (terminare, aranjare etc) și agresvitate verbală și vorbe porcoase. Unii mă pot acuza că m-am așezat lîngă porci, nu mai explic totul, adevărul e că așa a fost totul din 84 și că omul normal, cum am fost și eu mereu, are nevoi sociale normale psihologic de a comunica cu alții, de a munci, de a trăi în lume într-un cuvînt. Ei m-au respins mereu, numai fiindcă nu am avut bani. Am radiat mereu binele și calmul și inteligența și înțelepciunea, e adevărul din fericire, nu e orgoliu, a trebuit să spun și asta din cînd în cînd, nu mai explic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...