Mult mai demult spuneau că i-au păcălit pe proști că eu dansasem goală și acesta era motivul condamnării mele la moarte și tortură monstruoasă atâția ani. Au zis că au făcut din țânțar armăsar. În realitate, eu nu am fost nebună și nu aș fi dansat goală în fața nimănui. Nu e vorba de exhibiționismul meu, ci de voyeurismul altora, presupunând că mă vedeau. Eu de unde să fi știut că mă urmărește cineva? Deci nu am făcut nimic scandalos sau în afara bunului simț și ar fi însemnat să fiu nebună sau proastă dacă credeam că mă urmărea cineva. Nu aveam nicio dovadă să cred că mă vede cineva. Nu aveam cum să dansez goală, fiindcă știu exact cum eram ca personalitate, citiți blogul meu - nu mai țin minte decât că m-am privit goală în oglindă deoarece părinții chiar mă îngrășaseră cu forța, și atunci am reușit, prin voință, să slăbesc. De dansat nu puteam dansa goală, decât cel mult să mă fi fâțâit câteva minute maximum. Scandalos și condamnabil e voyeurismul lor.
Ea trebuie să înțeleagă că acesta e rostul ei - că s-a născut ca să fie martirizată fără greșeală și trebuie să accepte să fie otrăvită și omorâtă.
Cum adică să accept?
Adică să nu te mai plângi de nimic, să nu ceri ajutorul medicilor dacă ești otrăvită și te doare inima sau altceva. Trebuie să nu mai vrei să trăiești, să accepți să mori și să nu mai scrii pe facebook sau pe blogul tău adevărul.
”Georgiana este cea mai mare scroafă cu putință.” De mai mult ori spuneau aceste vorbe. Posibil ca ei să se refere sau să joace teatru că se referă la fiica lui Leon Zăgrean, for meditatorul meu care m-a hărțuit sexual și nu numai. Eu habar nu aveam până acum câțiva ani cum o cheamă pe fiica lui,am aflat întâmplător pe facebook. Nu m-am gândit niciodată la el sau la familia lui, chiar dacă el mi-a făcut răul, dar e posibil ca porcii ăștia să arunce vorbe rele asupra mea despre Georgiana sau alții, ca să îi păcălească pe oameni că eu sunt proastă și rea și mă gândesc la acei oameni.
”familia lui Zăgrean e o familie de asasini ca și familia ta.”
”eu nu accept să fiu comparat cu porcul ăla.”
Fiecare lucru din viața ta e ceva rușinos fiindcă tu ai fost masacrată pentru ideile lor politice și alte aberații, sau pentru poftele lor sexuale. De exemplu, ei spuneau că de aceea m-a f_t Zăgrean, acel profesor, în 1988, ca să se facă Revoluția în 89, și tot din același motiv, apărea Leon Zăgrean pe străzile din apropierea locuinței mele pe Moșilor, deși el spusese că locuia atunci în „Militari”. Aceste apariții de asemenea erau legate de minciunile psihiatrice, fiindcă era odinioară și poate și acum expusă ideea iluzia sosiilor ca simptom psihiatric, adică oamenii nedoriți erau urmăriți pe străzi cum făcea și el cu mine și apoi erau forțați să spună adevărul, și erau considerați nebuni fiindcă spuneau că au văzut pe X, Y, Z pe stradă.
”ei credeau că tu reprezinți fostul regim politic.”
”Întotdeauna vina se dă asupra lui Dumnezeu, indiferent de orice.”
”Și totul din cauza încăpățânării unor porci față de un om blând și bun.”
”Dumnezeu nu va fi privit niciodată drept om.”
”tu ai fost tratată drept nebună, sclavă, obiect de distrus, pradă de război etc. dar niciodată drept om.”
Vă reamintesc înțelesul verbului a omeni, de la țară, privind comportamentul ospitalier al gazdei față de musafiri.
Să zicem prin absurd sau nu că eu chiar eram dumnezeu - oricum nu puteam fi decât binele, exact cum am fost mereu. În sensul acela explicat de mine mai demult, poate chiar eram un fel de dumnezeu. Cei care mi-au făcut răul nu au scuze și nici pretextul de a continua să mă otrăvească și să mă omoare, fiindcă eu eram dumnezeu. Totuși am fost un om perfect ca om, ca persoană și ei nu aveau scuze să mă respingă și să mă omoare și puteam fi acceptată pentru ceea ce eram și nu s-ar fi întâmplat nimic. Eu nu am dăunat și nu am făcut răul nimănui și pot încă dovedi că oamenii răi au mințit criminal despre mine, că totul a fost exact invers decât spun ei.
Absolut nimeni nu e interesat de tine ca om, ca persoană, și cu toții te omoară de dragul unor porci. Cei care citesc blogul tău sunt interesați de cele citite, fiindcă ei cred că acele cuvinte nu sunt ale tale, că ți se dictează, că nu sunt adevărul etc. Ei cred că altcineva le transmite mesaje prin scrisul tău și caută pe blogul tău să găsească ce vrea să spună acel altcineva, nu tu. Nu îi interesează faptul că tu ești monstruos torturată și omorâtă și nici măcar nu au înțeles că tot ce ai scris tu e adevărul.
”Bine, dar e monstruos.” (din ăștia sunt mereu cu ideea asta) ”Nu a greșit absolut nimic. ” ”da, absolut nimic, ce ți se pare așa monstruos?”
E adevărat, nu doar că nu am greșit în vorbă și faptă cum se spune, dar nici în gândire nu am avut decât câteva mici deraieri, datorită otrăvii sau unor torturi groaznice, cum voi povesti și în cele ce urmează și deja am scris. Nu am făcut nici cel mai mic rău și nu am mințit niciodată.
”deci vrei să spui că au preferat să omoare un om perfect bun și inteligent de dragul unor porci?”
”Nu se poate face nimic. Absolut toți mint.”
”Absolut toți neagă adevărul despre tine în totalitate, Cristina. Trebuie ca toți să recunoască absolut tot adevărul.”
”tu nu ai avut nici cea mai mică credință greșită, nici că ești regină sau prințesă, nici altceva, dar oamenii te omoară de dragul unor idioate.”
”tu ești om 100 la sută și idioții te consideră un fel de robot.”
”femeile proaste sunt întotdeauna dorite și acceptate, femeile inteligente - niciodată.”
Diverși porci, atât în engleză cât și în română, inventează încontinuu minciuni despre tine și proștii îi cred.
Oamenii sunt copii tăi, nu ai mamei tale, și nu au înțeles nici măcar acest lucru.
Încă de când tu te-ai născut mama ta concepuse un plan monstruos.
Ei întotdeauna fac exact la fel.
I-au păcălit și îndobitocit pe toți. Au creat o monstruoasă psihoză colectivă.
Deși tu ai fost tot binele cu putință, oamenii te-au judecat greșit.
Bine, dar eram singură aproape total din 84 și nimeni nu m-a întrebat nimic niciodată, cum adică m-au judecat greșit?
Din simple impresii. ???
În postarea următoare continuu, de data asta sigur, despre familia mea.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
sâmbătă, 14 septembrie 2019
joi, 12 septembrie 2019
12 septembrie 2019
”ei nu au înțeles că tot ce ai spus tu e adevărul, Cristina. Dacă ar fi înțeles, tu ai fi fost acceptată și liberă de mult.”
Azi voi face încă o divagație, deși am promis că nu voi mai face și că voi termina povestirea în câteva zile. Fiindcă aseară și noaptea trecută au intrat peste mine din nou nebunii politici, voi face din nou o divagație legat de politică, scriind din nou numai adevărul, în mare parte oricum scris deja de mine. Oricum mai important e rezumatul pe care va trebui să îl termin după aceea.
Mai întâi au intrat cei care spun de mult că ”familia Popa trebuie să recunoască tot adevărul”, Popa fiind numele de fată al mamei. Alții zic că familia Popa nu are nicio vină, că ei oricum nu aveau cum să ghicească cât de monstruoasă e mama mea, că fratele ei nu are cum să înțeleagă așa ceva etc.
”tu nu ai ghicit că puteai scrie totul în afară de adevărul despre Revoluție.”
Poate că ei se referă la faptul că am scris public pe internet cum a fost la Revoluția din 89, când am fost doar o martoră nedorită și nevinovată acolo, pe 22 decembrie 1989, la fostul CC, actuala piață a revoluției.
Ei spun că oamenii proști sunt extrem de sensibili la minciuni politice și că vor ca eu să mor, deși eu nu am avut nicio legătură cu politica. Mai înainte de 2012, după ce am început blogul despre viața mea, nu am povestit nimănui despre Revoluție și nici nu aș fi povestit nimănui deloc, fiindcă nu îmi place politica. Oricum eram izolată din 84, deci 5 ani înainte de Revoluție.
Ideea lor e că absolut toată lumea, nu doar franțuzoaica aceea despre care am povestit, știau toți cum a fost la Revoluție, și că a fost exact așa cum am spus eu, dar că manualele de istorie mint, și oricine știe aceasta, fiindcă chiar în aceleași manuale de istorie e scris că istoria recentă e mereu scrisă sub influența și presiunea politicii. E scris că istoria oficială a fost mereu tributară politicii momentului prezent și se subînțelege că așa a fost indiferent de regimul politic al oricărei epoci. Desigur se explică clar cum a fost propaganda în vremea Romei lui Augustus, dar și în vremea naziștilor, comuniștilor etc.
Dar ce să aibă oamenii cu mine? De ce să vrea oamenii să mă omoare din cauza Revoluției?
Citiți tot ce am scris eu și veți vedea că în decembrie 89 m-au trimis în satul bunicilor, unde mi s-au întâmplat trei lucruri ciudate.
1, Mi-a venit ciclul menstrual, cam la 9 luni după ce mă violaseră sexual de la distanță prima oară, în martie 89, la scurt timp după ce împlinisem 18 ani. Atunci la Colun am avut ciclul cel mai dureros din viața mea întreagă și mă durea așa rău încât mă tăvăleam pe jos, lăcrimam fără voie și transpiram mult. În primăvara lui 89 avusesem ciclul la exact 3 săptămâni vreo jumătate de an, dar apoi a revenit la normal, la exact 4 săptămâni și așa a fost ulterior toată viața. Atunci, văzându-mă cum sufăr, bunica mea mama Limpi încerca să mă mângâie, oricum algocalminul care era pe vremea aceea nu avea niciun efect.
2. A fost un apus de soare extrem de ciudat și fantastic, am privit vreun sfert de oră cerul stând în grădină. Era un fel de revoluție cerească, fiindcă cerul era complet roșu de jur împrejur, 360 de grade cum nu am văzut niciodată toată viața. Este posibil să fi mai existat cerul liber numai înspre Nord, unde o parte nu se vedea din cauza Coastei, dealul din spatele grădinii noastre.
3. Când m-am urcat în personalul care venea de la Timișoara casă mă ducă la București, pasagerii vorbeau cu voce tare despre ce s-a întâmplat la Timișoara, dar eu nu am avut cum să ghicesc despre ce vorbesc ei.
Mi-au spus că poporul, adică proștii, simte față de politică ceea ce unii numesc orgoliu național, și că ei se simt lezați de mine în acel orgoliu fiindcă am spus adevărul, sau că le-aș fi lezat interesele politice. Era evident că atunci am fost un martor fără voie, întâmplător și că am suferit foarte mult în anii dinaintea Revoluției, fără a fi niciodată nebună. Era evident că ajunsesem acolo trasă de mulțime, în urma stresului din acele zile și nopți și modului în care fusesem torturată, mai ales în 89.
Fiindcă era evident că fusesem un om inteligent, era clar deci că nu avusesem toată viața nici măcar gânduri fugare legate de politică și nici nu aveam cum să am vreodată. Darmite vorbe sau fapte. În 50 de ani de viață am gândit legat de politică, dar foarte vag și fără nicio vină, doar 2 lucruri: că România ar fi frumos să se unească cu sora ei Moldova - asta am gândit fiindcă atunci în 1990 era o poveste cu podul de flori și toți vorbeau așa la radio sau tv. Apoi, în singura perioadă din viața mea când m-am uitat la știri politice, am explicat de ce și că nu era din niciun fel de interes al meu față de știri, am gândit că ar fi fost bine să se facă pace între Palestina și Israel, fiindcă pe vremea aceea postul BBC la care mă uitam eu m-a convins că era un fel de război acolo și că palestinienii aveau dreptate și erau năpăstuiți, iar israelienii erau violenți și asasini și nu aveau dreptate. În afară de aceste idei ale mele doar tangențiale la viața politică, nu am mai gândit nimic politic toată viața.
Datorită inteligenței și tipului de intelect, dar și situației mele sociale, eu nu aveam cum să mă amestec vreodată în politică, nici măcar să vorbesc sau să scriu politică pentru proști, de pildă așa cum fac prietenii mei de pe facebook, numiți de unii care vin peste mintea mea politruci. Ei spuneau că la început unii idioți credeau că și eu sunt tot un fel de politruc, cum sunt ceilalți.
Apoi mi-au reamintit că eu sunt într-adevăr dumnezeu și că pe dumnezeu l-au omorât mereu nebunii politici, fără să realizeze niciodată adevărul. A fost întotdeauna clar că am fost mereu un om singur și foarte tăcut și că nu aveam cum să fiu un factor de instabilitate politică și în niciun caz nu aveam cum să povestesc vreodată despre ce am văzut la Revoluție, ceea ce ei spun că i-a deranjat pe unii.
Ei spun că nimeni nu citește blogul meu și toți vor să mor fără ca ei să înțeleagă adevărul, că asta le-a intrat în cap, să mă omoare fără să știe adevărul despre mine.
Unii au inventat ideea că SUA și UE și alții au interesul să mă omoare fiindcă altfel ar trebui să recunoască adevărul despre revoluția la care am fost eu și ei nu vor acel adevăr recunoscut. Ideea lor e că deși toți maturii știu adevărul, generațiile tinere nu trebuie să înțeleagă adevărul, fiindcă astfel vor avea o viață mai bună. Totuși eu nu văd defel motivul pentru care trebuie ei să mă omoare legat de politică sau de minciuni politice.
Mi-au tot repetat că eu trebuie să cer azil politic (?cui), ceea ce e o aberație ciudată, fiindcă efectiv nu am avut legătură cu politica și nu mă simt defel prejudiciată de factori sau puteri politice.
Totuși ei au spus că porcii au aruncat răul asupra mea cu pretexte politice, și că idioții cred că eu am fost o nebună extrem de proastă și idioată, fiindcă am spus adevărul despre revoluție, ceea ce ar fi adus chipurile răul asupra mea, fiindcă dacă nu aș fi spus ce a fost atunci începând cu 2012 pe blogul meu, chipurile ei nu m-ar mai fi otrăvit ÎN CONTINUARE. În realitate, chiar dacă nu aș fi fost la revoluție, nu mai spun dacă nici nu aș fi povestit, ei oricum ar fi continuat să mă masacreze în continuare, la fel cum începuseră din 1984. Desigur, și ei au recunoscut că cazul meu nu are nicio legătură cu politica.
Ei spun că nebunii au crezut că eu eram legată de politică, doar fiindcă eram chiar Dumnezeu și nu înțelegeau legătura mea cu lumea, sau că eram geniu sau femeie foarte inteligentă și ei nu puteau pricepe așa ceva. Ei nu au priceput că în realitate eu nu reprezentam nicio putere politică și că eram doar un fel de centru spiritual de organizare a materiei, de ordonare adică a vieții biologice și a subsistemelor sociale și deci implicit legată de ecologie sau geosistem cu fenomene meteo sau cutremure etc. deci la fel cum este implicit orice om inteligent. Unii zic că eu sunt singurul geniu al omenirii, ceea ce eu nu cred desigur și nici nu mă cred geniu, alții zic că eu sunt singur femeie inteligentă și alții că eu sunt singurul geniu care nu trebuia și nu trebuie să fie omorât, deși de fapt, spun eu, nimeni nu trebuie omorât.
Ei spun că la revoluție am fost filmată și dată la TV și că m-au recunoscut oameni străini despre care eu habar nu aveam că știu ceva despre mine sau că mă urmăresc. Mami Șerban, mătușa mamei, mi-a spus că m-a văzut la TV atunci și ea.
Ei spun că în acest mod, folosindu-se de mine, anumiți factori politici au mințit poporul despre ce a fost atunci sau în continuare pe scena politică, folosindu-mă ca țap ispășitor pentru diverse necazuri politice ale populației despre care eu nu știam nimic, deci aruncând vina asupra mea ca persoană, deși eram singură mereu.
Au spus că inițial au inventat că eu am făcut revoluția și idioții au crezut această aberație, inclusiv un poet pe care l-am cunoscut, Horia Gârbea. Au mai inventat că mersul meu la Revoluție era un act de frondă împotriva presiunii și oprimării din partea părinților și chiar că oamenii credeau că eu eram nebună că am fost la revoluție și că tocmai de aceea m-au închis la balamuc.
Din cauza acestor invenții ale lor și a multor altora, dar și datorită minciunilor despre mine clare și faptului că ei continuau să mă tortureze tot mai mult, inclusiv cu otravă, am fost obligată să spun și adevărul despre ce am văzut la revoluție, pentru a fi și mai clar că nu am fost nebună niciodată și că meritam dreptul la muncă măcar. Ea clar că trebuia să spun tot, pentru a avea o șansă, dar ei m-au și obligat.
Era clar că trebuia să scriu adevărul integral despre mine, era de fapt foarte frumos, eu eram un om perfect, și chiar meritam dreptul la viață. Ei spun că oamenii au considerat revoluția aceea drept involuție și că a fost ceva rău pentru ei și că toată vina a fost aruncată asupra mea, la fel cum au făcut și au mințit și legat de celelalte necazuri nepolitice din viața mea. În realitate, eu nu am avut nicio vină legat de acea revoluție și nici legat de moartea soților Ceaușescu. Atunci la revoluție a fost singura dată în viață când am manifestat curiozitate - să văd ce se întâmplă - ceea ce este considerat un defect de caracter, dar de fapt eu nu am avut acest defect cu adevărat și atunci aveam 18 ani, aproape 19, dar caracterul se definitivează după 20 de ani. Doar o dată în copilărie m-am urcat în podul bunicilor curioasă și am și scormonit în lada cu vechituri.
Nu am avut nicio problemă legată de politică și niciun fel de fantezie politică, așa cum au unii oameni mai proști. Ei au mai inventat că absolut toți oamenii care au fost atunci la revoluție au fost identificați, izolați, urmăriți și omorâți ulterior. Deși nu avea niciun rost. Alții spun că eu am fost singura victimă și martir real al revoluției.
Ei spun că aproape toți proștii și nebunii m-au lovit din motive politice, fiindcă pentru ei numai politica are sens și ei nu înțeleg nimic din ordinea cuvintelor și din cauzele reale a ceea ce se întâmplă în lume și au cu toții fantezii politice și iluzia puterii sau a controlului, când de fapt toate sunt deșertăciuni și ei, la nivelul lor de înțelegere, nu înțeleg de fapt nimic. Astăzi ei spun că atunci eu nu am înțeles nici măcar faptul că și atunci, ca și ulterior, până azi, oamenii m-au folosit pentru circul lor politic, dovadă fiind faptul că atunci m-au lăsat să intru în clădirea CC pentru a face caca și apoi iar să ies, deci ei coordonau teatrul în funcție de mine.
Ideea unora e că toată politica din lume e o minciună despre mine și că, dacă mă omoară, vor pune mâna pe putere și vor crea o politică ”a lor” și o lume mai bună, ceea ce e absurd. Despre mine putea fi adevărul necesar, care e frumos și bun, și aș fi avut libertatea și nu aș fi fost omorâtă.
Politica a fost întotdeauna a lor, fără legătură cu mine, și a fost întotdeauna o minciună, la fel cum, din punct de vedere epistemic, sunt și diversele științe ale oamenilor și ei nu rezolvă nimic și nu schimbă nimic omorându-mă.
Politica e tot o minciună despre dumnezeu, spun ei, dar este cea mai josnică, violentă, vulgară și urâtă minciună prin care nebunii lovesc asupra mea, fără motiv.
”pentru oameni lucrurile nu au sens decât în cadrul de referință politic.”
Poate, dar în cazul meu adevărul și libertatea puteau fi de mult, eu eram evident singură și torturată și chiar otrăvită, veți înțelege și mai mult când voi termina povestirea. Unii cinici ar spune că nu am dreptate, fiindcă, dacă s-ar fi putut, ar fi fost.
”Ei trebuie să te accepte pentru ceea ce ești cu adevărat, nu trebuie să te omoare cu otravă sau să te omoare prin izolare, trebuie să te accepte.”
”Numai idioții cred în politică, Cristina, ceilalți știu cu toții adevărul.”
Tu ai înțeles totul singură de acum 10 ani, dar ei nu vor înțelege niciodată. Ei și acum cred că obțin ceva bun făcându-ți ție răul, așa cum au crezut mereu.
”Otrăvirea ta i-a costat viața a milioane de oameni.” ??
”tu ai fost mereu numai binele, dar oamenii nu pot înțelege acest lucru.”
Iar au intrat porcii aceia cu ideea lor veche de peste 10 ani că ”nu o să ne mai respecte nimeni niciodată.” În felul acesta ei atrag alți proști și nebuni să îmi facă mie răul, păcălindu-i că rușinea sau lipsa de respect, iluzorii de fapt, asupra lor se datorează faptului că m-au chinuit mulți ani și de ceea ei consideră că soluția e să fiu omorâtă ca să mușamalizeze totul. Ei folosesc și alte cuvinte, dar se pare că ideea de mușamalizare e legată cu adevărat de faptul că fiind săraci, familia mea folosea permanent mușamaua la modă de zeci de ani. Se pare că eu mă aflu aici chiar lângă un depozit de mușama pe șosea. Oricum, am cumpărat o masă ieftină de bucătărie ca să scoată mama masa veche, poate interbelică, din dormitorul mamaiei mele, pe care ea o ținea la bucătărie cu mușama, plină de slin și prea înaltă. Trebuia să iau o masă cu 10 cm mai lată - eu nu știam ce mult contez asta - altfel masa e mai bună decât cea veche, dar mama nu a scos masa veche din casă de săptămâni. E pe holul interior și acum.
În realitate, dacă ar fi fost adevărul aș fi fost totuși respectată și aș fi avut realizări de creație intelectuală și nu numai și ar fi putut să se bucure sau să fie mândri de mine - eu nu am fost niciodată un prilej de rușine pentru oameni, tata a inventat asta, țin minte. Dar poate că el repeta aberațiile unor nebuni despre mine din zilele acelea.
”ți ți-au făcut prea mult rău, Cristina, pe tine nu are cum să te respecte nimeni.”
”Omul, cu cât e mai inteligent, cu atât are mai mult de suferit când e respins complet și omorât.”
”Pe tine ar fi trebuit să te accepte de la început, din 84 și totul ar fi fost bine”
”Tu ai fost într-adevăr binele, dar absolut toți și-au bătut joc de tine. De aceea ei trebuie să te omoare, fiindcă toți ți-au făcut rău” (cine să mă omoare, de ce??)
” e adevărat că intelectualii te omoară nu poporul, dar ei fac tot posibilul ca poporul să nu înțeleagă. Oamenii nu știu nici măcar că tu ești otrăvită.”
”tu mori din cauza urii celor proști.”
”tu ești cu mult deasupra proștilor care te-au lovit și de aceea ei nici nu pot înțelege faptul că tu nu te-ai simțit niciodată jignită sau umilită de prostia sau nesăbuința lor”
Asta nu are nicio importanță.
Exact aidoma, ei nu pot crede că tu, deoarece erai cu adevărat un om superior, nu aveai cum să ai idei de superioritate sau grandomanie sau vanitate, așa cum insinuează porcii.
Oamenii simpli sunt extrem de proști și ei chiar cred că tu ești nebună și proastă. Sentimentele tale au fost mereu pure și nobile și frumoase, dar ei nu pot înțelege.
”niciun om perfect nevinovat, bun și inteligent nu trebuie omorât fiindcă alții sunt proști și răi, acelor oameni proști și răi trebuie să li se spună adevărul astfel încât să înțeleagă, asta e tot ce pot să îți spun.”
Iar au intrat, a nu știu câta oară, idioții cu ideea că ”toată lumea crede altceva.” Ei au tehnica de a mă tortura mereu cu aceleași vorbe de 14 ani. Cum adică altceva? Ei spun că, deși eu am spus și scris mereu exact adevărul, oamenii cred toți numai minciuni despre mine.
Iar au intrat și ăia cu ideea că totul va fi distrus.
Tu ești nevinovăția absolută, binele absolut și o inteligență perfectă, nimic rău nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla din cauza ta, dar proștii au fost mințiți invers.
Iar au intrat porcii ăia cu ideea că ”toată lumea vrea să te eutanasiem, Cristina.” Cum adică să mă eutanasieze?
”Nu se mai poate face nimic.” De fiecare dată când intră ăștia cu ideea că nu se mai poate face nimic, atunci sunt monstruos torturată. De obicei atunci ei mă otrăvesc urât, e adevărul. Adineaori a venit mama la mine și mi-a spus că vrea să îmi ia laptopul ca să nu mai scriu despre viața mea pe facebook. I-am spus că voi aduce calculatorul meu cum a zis ea că mă va ajuta, dar acum zice că nu vrea să mă mai ajute să aduc calculatorul, fiindcă scriu despre mine pe facebook.
”tu ești de mii de ori mai inteligentă decât celelalte femei și de aceea te-au respins toți.”
”nașul tău nu a putut înțelege adevărul și de aceea toți idioții cred aberații politice.”
”tu ești singurul om care nu trebuie omorât și proștii cred invers.” Nu, repet, nimeni nu trebuie omorât.
”Nu se mai poate face nimic și nu se va mai putea face niciodată. Străinii au început să înțeleagă ce se întâmplă în România.”
”Idioții cred mereu că tu ești România, ca entitate politică.”
Nu, nu sunt și nu am fost România, așa cum zic ei că cred unii nebuni.
Noapte bună, mâine, dacă mă lasă mama, voi continua și voi termina povestirea despre familia mea și apoi voi trece mai departe pentru lucruri esențiale, importante, pe care mai am să le spun, exact ceea ce am notat mai demult că voi mai scrie.
Se pare că ieri m-a otrăvit mama - posibil - și mi-a fost tare rău. Au intrat iar ei, cum făceau când mă otrăveau cu ideea că toți au dezertat, din nou. Spuneau că idioții credeau că se luptă cu mine și se simțeau rău dacă mie îmi era rău fiindcă eram otrăvită și atunci chipurile dezertau.
Azi voi face încă o divagație, deși am promis că nu voi mai face și că voi termina povestirea în câteva zile. Fiindcă aseară și noaptea trecută au intrat peste mine din nou nebunii politici, voi face din nou o divagație legat de politică, scriind din nou numai adevărul, în mare parte oricum scris deja de mine. Oricum mai important e rezumatul pe care va trebui să îl termin după aceea.
Mai întâi au intrat cei care spun de mult că ”familia Popa trebuie să recunoască tot adevărul”, Popa fiind numele de fată al mamei. Alții zic că familia Popa nu are nicio vină, că ei oricum nu aveau cum să ghicească cât de monstruoasă e mama mea, că fratele ei nu are cum să înțeleagă așa ceva etc.
”tu nu ai ghicit că puteai scrie totul în afară de adevărul despre Revoluție.”
Poate că ei se referă la faptul că am scris public pe internet cum a fost la Revoluția din 89, când am fost doar o martoră nedorită și nevinovată acolo, pe 22 decembrie 1989, la fostul CC, actuala piață a revoluției.
Ei spun că oamenii proști sunt extrem de sensibili la minciuni politice și că vor ca eu să mor, deși eu nu am avut nicio legătură cu politica. Mai înainte de 2012, după ce am început blogul despre viața mea, nu am povestit nimănui despre Revoluție și nici nu aș fi povestit nimănui deloc, fiindcă nu îmi place politica. Oricum eram izolată din 84, deci 5 ani înainte de Revoluție.
Ideea lor e că absolut toată lumea, nu doar franțuzoaica aceea despre care am povestit, știau toți cum a fost la Revoluție, și că a fost exact așa cum am spus eu, dar că manualele de istorie mint, și oricine știe aceasta, fiindcă chiar în aceleași manuale de istorie e scris că istoria recentă e mereu scrisă sub influența și presiunea politicii. E scris că istoria oficială a fost mereu tributară politicii momentului prezent și se subînțelege că așa a fost indiferent de regimul politic al oricărei epoci. Desigur se explică clar cum a fost propaganda în vremea Romei lui Augustus, dar și în vremea naziștilor, comuniștilor etc.
Dar ce să aibă oamenii cu mine? De ce să vrea oamenii să mă omoare din cauza Revoluției?
Citiți tot ce am scris eu și veți vedea că în decembrie 89 m-au trimis în satul bunicilor, unde mi s-au întâmplat trei lucruri ciudate.
1, Mi-a venit ciclul menstrual, cam la 9 luni după ce mă violaseră sexual de la distanță prima oară, în martie 89, la scurt timp după ce împlinisem 18 ani. Atunci la Colun am avut ciclul cel mai dureros din viața mea întreagă și mă durea așa rău încât mă tăvăleam pe jos, lăcrimam fără voie și transpiram mult. În primăvara lui 89 avusesem ciclul la exact 3 săptămâni vreo jumătate de an, dar apoi a revenit la normal, la exact 4 săptămâni și așa a fost ulterior toată viața. Atunci, văzându-mă cum sufăr, bunica mea mama Limpi încerca să mă mângâie, oricum algocalminul care era pe vremea aceea nu avea niciun efect.
2. A fost un apus de soare extrem de ciudat și fantastic, am privit vreun sfert de oră cerul stând în grădină. Era un fel de revoluție cerească, fiindcă cerul era complet roșu de jur împrejur, 360 de grade cum nu am văzut niciodată toată viața. Este posibil să fi mai existat cerul liber numai înspre Nord, unde o parte nu se vedea din cauza Coastei, dealul din spatele grădinii noastre.
3. Când m-am urcat în personalul care venea de la Timișoara casă mă ducă la București, pasagerii vorbeau cu voce tare despre ce s-a întâmplat la Timișoara, dar eu nu am avut cum să ghicesc despre ce vorbesc ei.
Mi-au spus că poporul, adică proștii, simte față de politică ceea ce unii numesc orgoliu național, și că ei se simt lezați de mine în acel orgoliu fiindcă am spus adevărul, sau că le-aș fi lezat interesele politice. Era evident că atunci am fost un martor fără voie, întâmplător și că am suferit foarte mult în anii dinaintea Revoluției, fără a fi niciodată nebună. Era evident că ajunsesem acolo trasă de mulțime, în urma stresului din acele zile și nopți și modului în care fusesem torturată, mai ales în 89.
Fiindcă era evident că fusesem un om inteligent, era clar deci că nu avusesem toată viața nici măcar gânduri fugare legate de politică și nici nu aveam cum să am vreodată. Darmite vorbe sau fapte. În 50 de ani de viață am gândit legat de politică, dar foarte vag și fără nicio vină, doar 2 lucruri: că România ar fi frumos să se unească cu sora ei Moldova - asta am gândit fiindcă atunci în 1990 era o poveste cu podul de flori și toți vorbeau așa la radio sau tv. Apoi, în singura perioadă din viața mea când m-am uitat la știri politice, am explicat de ce și că nu era din niciun fel de interes al meu față de știri, am gândit că ar fi fost bine să se facă pace între Palestina și Israel, fiindcă pe vremea aceea postul BBC la care mă uitam eu m-a convins că era un fel de război acolo și că palestinienii aveau dreptate și erau năpăstuiți, iar israelienii erau violenți și asasini și nu aveau dreptate. În afară de aceste idei ale mele doar tangențiale la viața politică, nu am mai gândit nimic politic toată viața.
Datorită inteligenței și tipului de intelect, dar și situației mele sociale, eu nu aveam cum să mă amestec vreodată în politică, nici măcar să vorbesc sau să scriu politică pentru proști, de pildă așa cum fac prietenii mei de pe facebook, numiți de unii care vin peste mintea mea politruci. Ei spuneau că la început unii idioți credeau că și eu sunt tot un fel de politruc, cum sunt ceilalți.
Apoi mi-au reamintit că eu sunt într-adevăr dumnezeu și că pe dumnezeu l-au omorât mereu nebunii politici, fără să realizeze niciodată adevărul. A fost întotdeauna clar că am fost mereu un om singur și foarte tăcut și că nu aveam cum să fiu un factor de instabilitate politică și în niciun caz nu aveam cum să povestesc vreodată despre ce am văzut la Revoluție, ceea ce ei spun că i-a deranjat pe unii.
Ei spun că nimeni nu citește blogul meu și toți vor să mor fără ca ei să înțeleagă adevărul, că asta le-a intrat în cap, să mă omoare fără să știe adevărul despre mine.
Unii au inventat ideea că SUA și UE și alții au interesul să mă omoare fiindcă altfel ar trebui să recunoască adevărul despre revoluția la care am fost eu și ei nu vor acel adevăr recunoscut. Ideea lor e că deși toți maturii știu adevărul, generațiile tinere nu trebuie să înțeleagă adevărul, fiindcă astfel vor avea o viață mai bună. Totuși eu nu văd defel motivul pentru care trebuie ei să mă omoare legat de politică sau de minciuni politice.
Mi-au tot repetat că eu trebuie să cer azil politic (?cui), ceea ce e o aberație ciudată, fiindcă efectiv nu am avut legătură cu politica și nu mă simt defel prejudiciată de factori sau puteri politice.
Totuși ei au spus că porcii au aruncat răul asupra mea cu pretexte politice, și că idioții cred că eu am fost o nebună extrem de proastă și idioată, fiindcă am spus adevărul despre revoluție, ceea ce ar fi adus chipurile răul asupra mea, fiindcă dacă nu aș fi spus ce a fost atunci începând cu 2012 pe blogul meu, chipurile ei nu m-ar mai fi otrăvit ÎN CONTINUARE. În realitate, chiar dacă nu aș fi fost la revoluție, nu mai spun dacă nici nu aș fi povestit, ei oricum ar fi continuat să mă masacreze în continuare, la fel cum începuseră din 1984. Desigur, și ei au recunoscut că cazul meu nu are nicio legătură cu politica.
Ei spun că nebunii au crezut că eu eram legată de politică, doar fiindcă eram chiar Dumnezeu și nu înțelegeau legătura mea cu lumea, sau că eram geniu sau femeie foarte inteligentă și ei nu puteau pricepe așa ceva. Ei nu au priceput că în realitate eu nu reprezentam nicio putere politică și că eram doar un fel de centru spiritual de organizare a materiei, de ordonare adică a vieții biologice și a subsistemelor sociale și deci implicit legată de ecologie sau geosistem cu fenomene meteo sau cutremure etc. deci la fel cum este implicit orice om inteligent. Unii zic că eu sunt singurul geniu al omenirii, ceea ce eu nu cred desigur și nici nu mă cred geniu, alții zic că eu sunt singur femeie inteligentă și alții că eu sunt singurul geniu care nu trebuia și nu trebuie să fie omorât, deși de fapt, spun eu, nimeni nu trebuie omorât.
Ei spun că la revoluție am fost filmată și dată la TV și că m-au recunoscut oameni străini despre care eu habar nu aveam că știu ceva despre mine sau că mă urmăresc. Mami Șerban, mătușa mamei, mi-a spus că m-a văzut la TV atunci și ea.
Ei spun că în acest mod, folosindu-se de mine, anumiți factori politici au mințit poporul despre ce a fost atunci sau în continuare pe scena politică, folosindu-mă ca țap ispășitor pentru diverse necazuri politice ale populației despre care eu nu știam nimic, deci aruncând vina asupra mea ca persoană, deși eram singură mereu.
Au spus că inițial au inventat că eu am făcut revoluția și idioții au crezut această aberație, inclusiv un poet pe care l-am cunoscut, Horia Gârbea. Au mai inventat că mersul meu la Revoluție era un act de frondă împotriva presiunii și oprimării din partea părinților și chiar că oamenii credeau că eu eram nebună că am fost la revoluție și că tocmai de aceea m-au închis la balamuc.
Din cauza acestor invenții ale lor și a multor altora, dar și datorită minciunilor despre mine clare și faptului că ei continuau să mă tortureze tot mai mult, inclusiv cu otravă, am fost obligată să spun și adevărul despre ce am văzut la revoluție, pentru a fi și mai clar că nu am fost nebună niciodată și că meritam dreptul la muncă măcar. Ea clar că trebuia să spun tot, pentru a avea o șansă, dar ei m-au și obligat.
Era clar că trebuia să scriu adevărul integral despre mine, era de fapt foarte frumos, eu eram un om perfect, și chiar meritam dreptul la viață. Ei spun că oamenii au considerat revoluția aceea drept involuție și că a fost ceva rău pentru ei și că toată vina a fost aruncată asupra mea, la fel cum au făcut și au mințit și legat de celelalte necazuri nepolitice din viața mea. În realitate, eu nu am avut nicio vină legat de acea revoluție și nici legat de moartea soților Ceaușescu. Atunci la revoluție a fost singura dată în viață când am manifestat curiozitate - să văd ce se întâmplă - ceea ce este considerat un defect de caracter, dar de fapt eu nu am avut acest defect cu adevărat și atunci aveam 18 ani, aproape 19, dar caracterul se definitivează după 20 de ani. Doar o dată în copilărie m-am urcat în podul bunicilor curioasă și am și scormonit în lada cu vechituri.
Nu am avut nicio problemă legată de politică și niciun fel de fantezie politică, așa cum au unii oameni mai proști. Ei au mai inventat că absolut toți oamenii care au fost atunci la revoluție au fost identificați, izolați, urmăriți și omorâți ulterior. Deși nu avea niciun rost. Alții spun că eu am fost singura victimă și martir real al revoluției.
Ei spun că aproape toți proștii și nebunii m-au lovit din motive politice, fiindcă pentru ei numai politica are sens și ei nu înțeleg nimic din ordinea cuvintelor și din cauzele reale a ceea ce se întâmplă în lume și au cu toții fantezii politice și iluzia puterii sau a controlului, când de fapt toate sunt deșertăciuni și ei, la nivelul lor de înțelegere, nu înțeleg de fapt nimic. Astăzi ei spun că atunci eu nu am înțeles nici măcar faptul că și atunci, ca și ulterior, până azi, oamenii m-au folosit pentru circul lor politic, dovadă fiind faptul că atunci m-au lăsat să intru în clădirea CC pentru a face caca și apoi iar să ies, deci ei coordonau teatrul în funcție de mine.
Ideea unora e că toată politica din lume e o minciună despre mine și că, dacă mă omoară, vor pune mâna pe putere și vor crea o politică ”a lor” și o lume mai bună, ceea ce e absurd. Despre mine putea fi adevărul necesar, care e frumos și bun, și aș fi avut libertatea și nu aș fi fost omorâtă.
Politica a fost întotdeauna a lor, fără legătură cu mine, și a fost întotdeauna o minciună, la fel cum, din punct de vedere epistemic, sunt și diversele științe ale oamenilor și ei nu rezolvă nimic și nu schimbă nimic omorându-mă.
Politica e tot o minciună despre dumnezeu, spun ei, dar este cea mai josnică, violentă, vulgară și urâtă minciună prin care nebunii lovesc asupra mea, fără motiv.
”pentru oameni lucrurile nu au sens decât în cadrul de referință politic.”
Poate, dar în cazul meu adevărul și libertatea puteau fi de mult, eu eram evident singură și torturată și chiar otrăvită, veți înțelege și mai mult când voi termina povestirea. Unii cinici ar spune că nu am dreptate, fiindcă, dacă s-ar fi putut, ar fi fost.
”Ei trebuie să te accepte pentru ceea ce ești cu adevărat, nu trebuie să te omoare cu otravă sau să te omoare prin izolare, trebuie să te accepte.”
”Numai idioții cred în politică, Cristina, ceilalți știu cu toții adevărul.”
Tu ai înțeles totul singură de acum 10 ani, dar ei nu vor înțelege niciodată. Ei și acum cred că obțin ceva bun făcându-ți ție răul, așa cum au crezut mereu.
”Otrăvirea ta i-a costat viața a milioane de oameni.” ??
”tu ai fost mereu numai binele, dar oamenii nu pot înțelege acest lucru.”
Iar au intrat porcii aceia cu ideea lor veche de peste 10 ani că ”nu o să ne mai respecte nimeni niciodată.” În felul acesta ei atrag alți proști și nebuni să îmi facă mie răul, păcălindu-i că rușinea sau lipsa de respect, iluzorii de fapt, asupra lor se datorează faptului că m-au chinuit mulți ani și de ceea ei consideră că soluția e să fiu omorâtă ca să mușamalizeze totul. Ei folosesc și alte cuvinte, dar se pare că ideea de mușamalizare e legată cu adevărat de faptul că fiind săraci, familia mea folosea permanent mușamaua la modă de zeci de ani. Se pare că eu mă aflu aici chiar lângă un depozit de mușama pe șosea. Oricum, am cumpărat o masă ieftină de bucătărie ca să scoată mama masa veche, poate interbelică, din dormitorul mamaiei mele, pe care ea o ținea la bucătărie cu mușama, plină de slin și prea înaltă. Trebuia să iau o masă cu 10 cm mai lată - eu nu știam ce mult contez asta - altfel masa e mai bună decât cea veche, dar mama nu a scos masa veche din casă de săptămâni. E pe holul interior și acum.
În realitate, dacă ar fi fost adevărul aș fi fost totuși respectată și aș fi avut realizări de creație intelectuală și nu numai și ar fi putut să se bucure sau să fie mândri de mine - eu nu am fost niciodată un prilej de rușine pentru oameni, tata a inventat asta, țin minte. Dar poate că el repeta aberațiile unor nebuni despre mine din zilele acelea.
”ți ți-au făcut prea mult rău, Cristina, pe tine nu are cum să te respecte nimeni.”
”Omul, cu cât e mai inteligent, cu atât are mai mult de suferit când e respins complet și omorât.”
”Pe tine ar fi trebuit să te accepte de la început, din 84 și totul ar fi fost bine”
”Tu ai fost într-adevăr binele, dar absolut toți și-au bătut joc de tine. De aceea ei trebuie să te omoare, fiindcă toți ți-au făcut rău” (cine să mă omoare, de ce??)
” e adevărat că intelectualii te omoară nu poporul, dar ei fac tot posibilul ca poporul să nu înțeleagă. Oamenii nu știu nici măcar că tu ești otrăvită.”
”tu mori din cauza urii celor proști.”
”tu ești cu mult deasupra proștilor care te-au lovit și de aceea ei nici nu pot înțelege faptul că tu nu te-ai simțit niciodată jignită sau umilită de prostia sau nesăbuința lor”
Asta nu are nicio importanță.
Exact aidoma, ei nu pot crede că tu, deoarece erai cu adevărat un om superior, nu aveai cum să ai idei de superioritate sau grandomanie sau vanitate, așa cum insinuează porcii.
Oamenii simpli sunt extrem de proști și ei chiar cred că tu ești nebună și proastă. Sentimentele tale au fost mereu pure și nobile și frumoase, dar ei nu pot înțelege.
”niciun om perfect nevinovat, bun și inteligent nu trebuie omorât fiindcă alții sunt proști și răi, acelor oameni proști și răi trebuie să li se spună adevărul astfel încât să înțeleagă, asta e tot ce pot să îți spun.”
Iar au intrat, a nu știu câta oară, idioții cu ideea că ”toată lumea crede altceva.” Ei au tehnica de a mă tortura mereu cu aceleași vorbe de 14 ani. Cum adică altceva? Ei spun că, deși eu am spus și scris mereu exact adevărul, oamenii cred toți numai minciuni despre mine.
Iar au intrat și ăia cu ideea că totul va fi distrus.
Tu ești nevinovăția absolută, binele absolut și o inteligență perfectă, nimic rău nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla din cauza ta, dar proștii au fost mințiți invers.
Iar au intrat porcii ăia cu ideea că ”toată lumea vrea să te eutanasiem, Cristina.” Cum adică să mă eutanasieze?
”Nu se mai poate face nimic.” De fiecare dată când intră ăștia cu ideea că nu se mai poate face nimic, atunci sunt monstruos torturată. De obicei atunci ei mă otrăvesc urât, e adevărul. Adineaori a venit mama la mine și mi-a spus că vrea să îmi ia laptopul ca să nu mai scriu despre viața mea pe facebook. I-am spus că voi aduce calculatorul meu cum a zis ea că mă va ajuta, dar acum zice că nu vrea să mă mai ajute să aduc calculatorul, fiindcă scriu despre mine pe facebook.
”tu ești de mii de ori mai inteligentă decât celelalte femei și de aceea te-au respins toți.”
”nașul tău nu a putut înțelege adevărul și de aceea toți idioții cred aberații politice.”
”tu ești singurul om care nu trebuie omorât și proștii cred invers.” Nu, repet, nimeni nu trebuie omorât.
”Nu se mai poate face nimic și nu se va mai putea face niciodată. Străinii au început să înțeleagă ce se întâmplă în România.”
”Idioții cred mereu că tu ești România, ca entitate politică.”
Nu, nu sunt și nu am fost România, așa cum zic ei că cred unii nebuni.
Noapte bună, mâine, dacă mă lasă mama, voi continua și voi termina povestirea despre familia mea și apoi voi trece mai departe pentru lucruri esențiale, importante, pe care mai am să le spun, exact ceea ce am notat mai demult că voi mai scrie.
Se pare că ieri m-a otrăvit mama - posibil - și mi-a fost tare rău. Au intrat iar ei, cum făceau când mă otrăveau cu ideea că toți au dezertat, din nou. Spuneau că idioții credeau că se luptă cu mine și se simțeau rău dacă mie îmi era rău fiindcă eram otrăvită și atunci chipurile dezertau.
miercuri, 11 septembrie 2019
11 septembrie 2019
Rămăsesem ieri la afirmația că nu îmi place de Alexandru Acs, chiriașul meu, fiindcă....
fiindcă e cam nesimțit, i-am spus că e bine să mă sune el înainte de a îmi da chiria la termen, fiind termenul de 5 ale lunii. Dar el nu sună, i se pare de la sine înțeles că nu trebuie să sune și eu nu pot colecta chiria decât dacă îl sun eu și îi cer, el nu sună chiar dacă trec zile peste termen.
Lunea asta mi-a adus chiria în Voluntari, ceea ce e un lucru bun. Mi-a dat-o într-un plic lung, eu nu am numărat banii pe loc la poartă și nici acum nu sunt numărați, dar mai mult ca sigur mi-a dat corect. Mama a mărit chiria lui anul acesta, voi explica pe scurt în ultima parte a povestirii. Acum sunt 1500 lei. M-am uitat la plic numai în casă și am observat un lucru ciudat - pe plic era scris de mână ”Cu drag!” Dacă aș fi observat această scriere când eram cu el la poartă, în mod sigur aș fi întrebat de ce a scris așa, fiindcă nu suntem de sărbători, fiindcă nu suport chestiunile ambigue, datorită întâmplărilor neplăcute din viața mea în care apăreau idei paranoice ale altora sau multe înscenări în viața mea. De fapt, eu aproape mereu când am putut, dacă oamenii spuneau ceva bizar sau chiar foarte ciudat legat de mine sau de orice în prezența mea, eu ripostam și clarificam totul repede, pentru a nu lăsa prilej de nebunie sau fantasme ale altora ulterior. Lucrul acesta a fost bun, dar oamenii m-au izolat total cu forța, astfel încât degeaba am fost eu așa, dintr-o bucată și sinceră.
”voi debloca totul.”
”Nimic nu e blocat, dar ei au impresia că totul e blocat din cauza ta.”
”deși era evident de mult că tu erai o femeie foarte singură și săracă, oamenii te-au urmărit zeci de ani ca să te batjocorească și să te lovească, inclusiv tinerii din Voluntari în ultimele luni.”
”tu ești la cel mai înalt nivel de cunoaștere și oamenii te consideră o fufă.”
Cum adică? de ce să mă considere fufă, din moment ce era evident că am fost aproape complet singură toată viața și deci nu am avut nicio șansă?
”tu ești cel mai nenorocit om de pe fața pământului și, în loc de milă, toți râd de tine.”
Este drept, eu imediat aș fi simțit compasiune și respect, față de un astfel de om, adevărul era evident.
”oamenii ca tine sunt foarte drepți și de aceea sunt respinși de cei proști și răi.”
”închipuie-ți ce cred cei care te cunosc și știu cum ești tu în realitate”
”ei te-au izolat complet de 14 ani ca să își poată continua opera lor de distrugere asupra ta.”
Am povestit deja că am adoptat o pisică neagră, tânără, mai mică de un an, azi iarnă în ianuarie, dar am fost din păcate cu ea în oraș de 2 sau trei ori până când am venit definitiv în Voluntari în primăvară, Acolo era otravă. Pisica mea era foarte vioaie și activă la început, apoi a început să se întindă foarte mult acolo în București cu toate lăbuțele și să devină astenică, are contracții când doarme, și-a pierdut agilitatea. Ce e mai rău e că biata Cloe, pisicuța mea, face pipi tare puțin și greu și dureros și nu se mai poate face nimic. Ei spun că și eu fac pipi puțin de anul trecut din cauza otrăvurilor și că ghemotocul meu viu este o creatură mică de câteva kilograme și nu avea cum să reziste mai mult.
Iarăși, cum ziceau de multe ori în trecut: ”ei credeau că tu ȘTII anumite lucruri pe care ei le știau, dar nu nu știai nimic. De aceea ei te-au considerat nebună.”
E total ilogic, tot timpul spuneți acest lucru. Nu e adevărat. Ei PUR ȘI SIMPLU, fără motiv, m-au tratat drept proastă și nebună. ORICE ar fi fost acele lucruri, chiar dacă altceva decât cred ei sau știu ei, acele lucruri să zicem știute sau aflate de mine nu aveau cum să îmi modifice frumusețea sufletească, caracterul bun sau modul de a reacționa și a mă purta cu alții. Sau intelectul. Nu aveam cum să înnebunesc. Eram, și se putea dovedi, un om bun și inteligent deci nu aveam cum să fiu nebună sau ipocrită sau altfel decât eu însămi etc. Și oricum nimeni nu mi-a spus și nu -a întrebat nimic. Oamenii inteligenți nu pot fi modificați ca personalitate - să zicem după 20-25 de ani, dar de fapt și mai devreme ca bază, de aflarea unor anumite lucruri.
”tu ai fost prezentată (?) lumii la început drept un copil foarte bun și cuminte, adică exact ceea ce erai, apoi niște porci au început să mintă despre tine încontinuu.”
”Deci ea nu știa de ce o respinge lumea?” ”Avea numai 13 ani, cum voiai tu ca ea să ghicească așa ceva?”
?!! Nu știu la ce se referă ăștia, dar știu sigur că nu era NICIUN MOTIV real să mi se facă răul. ”idioții cred că în spitalul de psihiatrie oameni uită totul, când de fapt ei nu uită nimic.” ”Nebunii (ei prin nebuni înțeleg oamenii închiși de obicei cu forța la psihiatrie) au toate bolile somatice cu putință, dar nimănui nu îi pasă de ei fiindcă sunt considerați nebuni. Speranța lor de viață e mai mică statistic decât a celorlalți. Familiile, numite și aparținători, nu aparținuți, pentru a accentua ideea de sclavie și lipsă de responsabilitate și drepturi ale nebunilor dar și a celorlalți bolnavi) și ceilalți - colegi sau vecini etc. - sunt în general vinovați sau mint - și vor să scape de ei definitiv pentru că e o rușine și ei au greșit de fapt.”
De data asta nu sunt de acord, mulți gândesc așa despre nebuni, s-a scris asta de mult, și poate de multe ori e așa, dar eu vorbeam de cazul meu individual, nu am militat pentru dezrobirea tuturor nebunilor, ceea ce poate nu se poate. Unii nebuni sunt foarte răi, adică la fel cu ceilalți oameni liberi care m-au lovit. Nu sistemul psihiatric e răul - deși poate că italienii au avut dreptate cu legea lor emisă mai demult legat de psihologie și psihiatrie - răul sunt tarele vechi ale omenirii - ura, crimele, intrigile, minciuna, sărăcia, otrava etc. - fiindcă nu medicamentele psihiatrice omoară, ci otrava dată de vecini și de alții, vă spun sigur. Mai e vorba și de prejudecățile oamenilor legate de psihiatrie și de reguli și legi crude.
În plus sărăcia se asociază tuturor bolilor, și mai ales bolilor psihice și oamenii drepți știu că sărăcia duce la boală, nu invers, cum spun și proverbele. Ei spuneau că oamenii cred că numai nebunii sunt așa săraci ca mine (sau țiganii săraci) și că mi s-a dat o pensie ”de moarte” etc.
Iarăși: ”nenorocirea e că oamenii cred că tu ești exact opusul a ceea ce ești”.
În continuare voi continua cu povestirea de acolo unde rămăsesem.
Unii spun că în ultimele decenii oamenii au devenit mai monstruoși decât erau mai înainte, fiindcă pentru ei nu contează decât banii și nimic altceva aproape, în mod accentuat, mai rău ca în alte vremuri. Eu nu știu sigur dacă ei au dreptate, dar știu că ar trebui să conteze și alte lucruri, măcar un pic. Nu am prins alte vremuri, decât puțin din epoca socialismului (că nu era comunism, cum se zice acum), dar eram foarte tânără, și eram oricum și atunci foarte săracă față de restul lumii, chiar și față de colegii din Voluntari, care pe atunci erau aproape toți copii de oameni săraci. Și pe atunci banii contau mult pentru oameni, dar poate ceva mai puțin ca azi. M-au așezat în bancă cu Monica Pelin, care era aparent cea mai bogată fetiță din clasă, fiindcă părinții ei lucrau în China și eu eram aproape sau chiar cea mai săracă.
fiindcă e cam nesimțit, i-am spus că e bine să mă sune el înainte de a îmi da chiria la termen, fiind termenul de 5 ale lunii. Dar el nu sună, i se pare de la sine înțeles că nu trebuie să sune și eu nu pot colecta chiria decât dacă îl sun eu și îi cer, el nu sună chiar dacă trec zile peste termen.
Lunea asta mi-a adus chiria în Voluntari, ceea ce e un lucru bun. Mi-a dat-o într-un plic lung, eu nu am numărat banii pe loc la poartă și nici acum nu sunt numărați, dar mai mult ca sigur mi-a dat corect. Mama a mărit chiria lui anul acesta, voi explica pe scurt în ultima parte a povestirii. Acum sunt 1500 lei. M-am uitat la plic numai în casă și am observat un lucru ciudat - pe plic era scris de mână ”Cu drag!” Dacă aș fi observat această scriere când eram cu el la poartă, în mod sigur aș fi întrebat de ce a scris așa, fiindcă nu suntem de sărbători, fiindcă nu suport chestiunile ambigue, datorită întâmplărilor neplăcute din viața mea în care apăreau idei paranoice ale altora sau multe înscenări în viața mea. De fapt, eu aproape mereu când am putut, dacă oamenii spuneau ceva bizar sau chiar foarte ciudat legat de mine sau de orice în prezența mea, eu ripostam și clarificam totul repede, pentru a nu lăsa prilej de nebunie sau fantasme ale altora ulterior. Lucrul acesta a fost bun, dar oamenii m-au izolat total cu forța, astfel încât degeaba am fost eu așa, dintr-o bucată și sinceră.
”voi debloca totul.”
”Nimic nu e blocat, dar ei au impresia că totul e blocat din cauza ta.”
”deși era evident de mult că tu erai o femeie foarte singură și săracă, oamenii te-au urmărit zeci de ani ca să te batjocorească și să te lovească, inclusiv tinerii din Voluntari în ultimele luni.”
”tu ești la cel mai înalt nivel de cunoaștere și oamenii te consideră o fufă.”
Cum adică? de ce să mă considere fufă, din moment ce era evident că am fost aproape complet singură toată viața și deci nu am avut nicio șansă?
”tu ești cel mai nenorocit om de pe fața pământului și, în loc de milă, toți râd de tine.”
Este drept, eu imediat aș fi simțit compasiune și respect, față de un astfel de om, adevărul era evident.
”oamenii ca tine sunt foarte drepți și de aceea sunt respinși de cei proști și răi.”
”închipuie-ți ce cred cei care te cunosc și știu cum ești tu în realitate”
”ei te-au izolat complet de 14 ani ca să își poată continua opera lor de distrugere asupra ta.”
Am povestit deja că am adoptat o pisică neagră, tânără, mai mică de un an, azi iarnă în ianuarie, dar am fost din păcate cu ea în oraș de 2 sau trei ori până când am venit definitiv în Voluntari în primăvară, Acolo era otravă. Pisica mea era foarte vioaie și activă la început, apoi a început să se întindă foarte mult acolo în București cu toate lăbuțele și să devină astenică, are contracții când doarme, și-a pierdut agilitatea. Ce e mai rău e că biata Cloe, pisicuța mea, face pipi tare puțin și greu și dureros și nu se mai poate face nimic. Ei spun că și eu fac pipi puțin de anul trecut din cauza otrăvurilor și că ghemotocul meu viu este o creatură mică de câteva kilograme și nu avea cum să reziste mai mult.
Iarăși, cum ziceau de multe ori în trecut: ”ei credeau că tu ȘTII anumite lucruri pe care ei le știau, dar nu nu știai nimic. De aceea ei te-au considerat nebună.”
E total ilogic, tot timpul spuneți acest lucru. Nu e adevărat. Ei PUR ȘI SIMPLU, fără motiv, m-au tratat drept proastă și nebună. ORICE ar fi fost acele lucruri, chiar dacă altceva decât cred ei sau știu ei, acele lucruri să zicem știute sau aflate de mine nu aveau cum să îmi modifice frumusețea sufletească, caracterul bun sau modul de a reacționa și a mă purta cu alții. Sau intelectul. Nu aveam cum să înnebunesc. Eram, și se putea dovedi, un om bun și inteligent deci nu aveam cum să fiu nebună sau ipocrită sau altfel decât eu însămi etc. Și oricum nimeni nu mi-a spus și nu -a întrebat nimic. Oamenii inteligenți nu pot fi modificați ca personalitate - să zicem după 20-25 de ani, dar de fapt și mai devreme ca bază, de aflarea unor anumite lucruri.
”tu ai fost prezentată (?) lumii la început drept un copil foarte bun și cuminte, adică exact ceea ce erai, apoi niște porci au început să mintă despre tine încontinuu.”
”Deci ea nu știa de ce o respinge lumea?” ”Avea numai 13 ani, cum voiai tu ca ea să ghicească așa ceva?”
?!! Nu știu la ce se referă ăștia, dar știu sigur că nu era NICIUN MOTIV real să mi se facă răul. ”idioții cred că în spitalul de psihiatrie oameni uită totul, când de fapt ei nu uită nimic.” ”Nebunii (ei prin nebuni înțeleg oamenii închiși de obicei cu forța la psihiatrie) au toate bolile somatice cu putință, dar nimănui nu îi pasă de ei fiindcă sunt considerați nebuni. Speranța lor de viață e mai mică statistic decât a celorlalți. Familiile, numite și aparținători, nu aparținuți, pentru a accentua ideea de sclavie și lipsă de responsabilitate și drepturi ale nebunilor dar și a celorlalți bolnavi) și ceilalți - colegi sau vecini etc. - sunt în general vinovați sau mint - și vor să scape de ei definitiv pentru că e o rușine și ei au greșit de fapt.”
De data asta nu sunt de acord, mulți gândesc așa despre nebuni, s-a scris asta de mult, și poate de multe ori e așa, dar eu vorbeam de cazul meu individual, nu am militat pentru dezrobirea tuturor nebunilor, ceea ce poate nu se poate. Unii nebuni sunt foarte răi, adică la fel cu ceilalți oameni liberi care m-au lovit. Nu sistemul psihiatric e răul - deși poate că italienii au avut dreptate cu legea lor emisă mai demult legat de psihologie și psihiatrie - răul sunt tarele vechi ale omenirii - ura, crimele, intrigile, minciuna, sărăcia, otrava etc. - fiindcă nu medicamentele psihiatrice omoară, ci otrava dată de vecini și de alții, vă spun sigur. Mai e vorba și de prejudecățile oamenilor legate de psihiatrie și de reguli și legi crude.
În plus sărăcia se asociază tuturor bolilor, și mai ales bolilor psihice și oamenii drepți știu că sărăcia duce la boală, nu invers, cum spun și proverbele. Ei spuneau că oamenii cred că numai nebunii sunt așa săraci ca mine (sau țiganii săraci) și că mi s-a dat o pensie ”de moarte” etc.
Iarăși: ”nenorocirea e că oamenii cred că tu ești exact opusul a ceea ce ești”.
În continuare voi continua cu povestirea de acolo unde rămăsesem.
Unii spun că în ultimele decenii oamenii au devenit mai monstruoși decât erau mai înainte, fiindcă pentru ei nu contează decât banii și nimic altceva aproape, în mod accentuat, mai rău ca în alte vremuri. Eu nu știu sigur dacă ei au dreptate, dar știu că ar trebui să conteze și alte lucruri, măcar un pic. Nu am prins alte vremuri, decât puțin din epoca socialismului (că nu era comunism, cum se zice acum), dar eram foarte tânără, și eram oricum și atunci foarte săracă față de restul lumii, chiar și față de colegii din Voluntari, care pe atunci erau aproape toți copii de oameni săraci. Și pe atunci banii contau mult pentru oameni, dar poate ceva mai puțin ca azi. M-au așezat în bancă cu Monica Pelin, care era aparent cea mai bogată fetiță din clasă, fiindcă părinții ei lucrau în China și eu eram aproape sau chiar cea mai săracă.
marți, 10 septembrie 2019
10 septembrie 2019
Bună seara. Am promis că voi termina povestirea, rămăsesem tot la subcapitolul familie, dar nu am avut cum. Practic mi-ar lua doar câteva zile și e absolut necesar să termin povestirea, dar nu am avut cum. Azi și în noaptea asta voi face din nou o divagație despre psihiatrie și alte lucruri esențiale din acești ani și din zilele astea. Promit că nu voi mai face ulterior nicio divagație și voi termina povestirea, cum am intenționat de mult. Totul e să nu fiu otrăvită în aer și apă măcar.
Adesea ei spun că e vorba de cea mai monstruoasă crimă din istorie. Că eu sunt de departe cel mai bun și inteligent om din istorie, dar asta nu pot crede. Însă e adevărat că am fost unul dintre cei mai buni și un om inteligent de asemenea. Ei spun că toți dumnezeii dinaintea mea au fost monstruos masacrați, la fel, și că proștii cred mereu că așa trebuie procedat. Deci nu e așa. Da, pot spune și eu că nu e necesar să fiu omorâtă, nici monstruos, nici altfel. Oricum, cea ce scriu eu e un lucru bun și necesar și destul de important.
Mi-au spus din nou că au inventat ideea absurdă că eu aș avea personalitate multiplă, ceea ce evident nu era adevărat. Nu are nicio importanță dacă au inventat așa ceva.
Am povestit zilele trecute despre cum am fost probabil otrăvită și în ultimul timp. Ei spun că i-au păcălit pe unii proști că eu aș fi nebună, bolnavă psihic și de aceea trebuie să mă otrăvească ei nu medicii psihiatri, că chipurile ei nu îmi dau medicamente bune și că nu ”au ce să îmi facă” și ei trebuie prin urmare să mă otrăvească pentru a scăpa ei de pacoste.
Ei spun că unii au fost păcăliți așa să fiu otrăvită în oraș și că la fel m-au otrăvit și aici inventând că eu eram nebună când am urlat și plâns legat de puiul de pisică pe care ei l-au omorât nu de mult, în august, după ce mi-au tocat creierul că vor omorî pisicuța, care era minunată, singură după ce mama ei murise, în cotlonul unde o lăsase mama pisică. Auzisem urlete de pisică cu câteva zile în urmă noaptea și apoi, după o zi, ieșise puiuțul la lumină, singur și flămând. Vecinul adunase o grămadă imensă de pietre lângă poarta lui, unde fătase probabil pisica mamă, la adăpost. Știind poate cum se va derula crima și chinuirea mea, el așezase și un scaun de grădină în apropiere în mod bizar, pe care apoi după o noapte îl mișcase nu știu cine să stea în picioare. (era înclinat) Nu voi povesti toată nenorocirea, era la un moment dat să salvez puiuțul, dar nu am reușit, fiind singură. Mama mi-a țipat că ea nu vrea pui în casă, deși eu știam și intenționam altfel, nu să o duc în casă. Oricum, acest puiuț dulce a fost una dintre puținele vietăți din viața mea și însemna mult pentru mine, ar fi trebuit să îl salvez. Unul dintre extrem de puținele lucruri bune și frumoase din viața mea. Una dintre cele mai mari dureri din viața mea, și am dreptate. Ei spun că după ce am plâns și evident m-am ”liniștit” cum spun idioții, ei totuși m-au otrăvit, fiindcă cineva foarte rău i-a îndobitocit pe toți. Au spus că intelectualii nu m-au salvat, fiindcă ei sunt extrem de idioți și nu pot înțelege lucruri banale, cum a fost viața, mea, și pur și simplu ei cred că tot ce zboară se mănâncă și nu cred că există răul pe lume deloc, deși citesc despre asta, și ei duc o viață de plăceri și lucruri așa zis normale, în timp ce cei ca mine sunt masacrați. Sau pur și simplu ei cred că eu am fost sacrificată. Bietul suflețel, și chiar băuse puțin lapte, apoi a murit de sete și foame, singur sub pietre...plângând câteva zile. Iată mai jos poze cu creatura micuță.
Spuneam zilele trecute despre otravă. Ulterior m-a durut și ficatul și mama spunea că o doare pe ea, ea așa face când mi-e mie rău, e posibil să fi pus și ea otravă în mâncare, să nu excludeți această posibilitate.
Ulterior am avut câteva zile gust amar pe limbă mai ales dimineața, dar și în restul zilei, și acest simptom de gust amar a apărut numai de vreo 2 ani, deși sunt otrăvită de mult.
Ei spun că nu numai familia mea a mințit despre mine pentru a îmi face rău, ci și lumea întreagă, și consideră că trebuie să îmi dea otravă. 1. că eram nebună, adică altfel decât ceilalți oameni și deci otrava îmi făcea bine, după cum credeau proștii
2. obsesia lor aberantă de a îmi șterge memoria prin otravă, deși se putea oricând dovedi că mereu am fost la fel și eram mereu un om de valoare care merita dreptul la muncă și la studii chiar, puteam fi utilă și iubită și respectată și memoria mea era necesară și bună
3. faptul că citeam constant și eram mai inteligentă decât cei din jurul meu și ei mereu considerau că trebuie să mă lovească cu otravă ca să mă doboare și să mă f_tă mai ușor.
4. ca să mă omoare pentru bani.
Între timp cei mințeau mereu și treceau zeci de ani în care ei mă otrăveau ca să distrugă munca mea de o viață și deci și orice bucurie și rost posibil pe lume, dorind să mă forțeze și prin otravă la sinucidere. Într-adevăr toate bucuriile vieții mele au fost de natură intelectuală, nu am avut alte plăceri sau lumină și ei otrăveau urât. În afară de ceea ce am povestit zilele trecute, ei mi-au aruncat vorbe grele de moarte și m-au otrăvit în mod sigur și anul trecut și anul acesta, cum ați văzut. Astfel distrugeau toată bucuria vieții și planurile de viitor, când, dacă ar fi fost adevărul, cum e normal, m-ar fi acceptat și chiar și dreptul la studii poate, nu doar la muncă.
Ei spun că și idioții își dau seama că nu e așa, că ăia din oraș și alții sunt furioși că am dat la iveală ce fac ei în blocuri și că toată lumea înțelege că otrăvirea e un lucru grav și odată ce am povestit și asta nimeni nu ar fi mai vrut să fie adevărul. Că e inacceptabil ca ei să recunoască adevărul, mai ales fiindcă eu nu am avut nici cea mai mică greșeală. Că niciodată nimeni nu recunoaște astfel de lucruri așa monstruoase, că mi-am tăiat orice șanse din moment ce am spus despre otravă și că de aceea nimeni nu vorbește cu mine și mă evită și nimeni nu are voie să mă contacteze, că e un lucru rușinos. Deși era evident că eu nu aș fi vorbit despre otravă fără rost și că eram un om normal. Că ei neagă toată realitatea. Absolut totul. Dar au fost lucruri și mai grave, destul de multe.
Ei spuneau că i-au păcălit pe idioți că mi-au dat otravă ca să îmi inhibe vorbirea și poate din același motiv ei joacă teatru de a se purta cu mine ca și cum nu aș fi om sau nu aș avea gândire deloc. După ce voi termina povestirea peste câteva zile, veți vedea că singurul meu simptom - adică vorbirea cu voce tare singură - nu era boală psihică, voi explica. Dacă aș fi fost acceptată, oricât de puțin, nu aș fi mai rostit nicio vorbă singură, în mod sigur.
Dvs. și ei m-ați ținut în izolare, închisoare, tortură și otravă aproape 50 de ani, ca să întăriți ideea că eu eram nebună și trebuia să fiu otrăvită, și omorâtă la adăpostul ideii că eram nebună.
Fiind complet izolată de 35 de ani - practic aproape complet de 14 ani - dar și un om foarte inteligent, eram în stare, mai ales până anul trecut, să realizez și studii și creații intelectuale, nu era o iluzie, se mai poate dovedi. Nu eram prea bătrână pentru anumite lucruri, și eram un om de încredere în mod evident, care nu ar fi făcut nicio greșeală. Ei au spus că i-au păcălit pe oameni că gândirea mea e un căcat, cum spunea tata, și trebuie să mă otrăvească ca să mă aducă la un nivel mai jos al gândirii și intelectului în general, ca să mă poată lovi și să fie ei deasupra mea. Toți spun că i-au păcălit absolut pe toți. A intrat peste mintea mea unul care spunea în engleză că ei nu mă vor mai otrăvi dacă eu voi tăcea, dacă nu voi mai vorbi sau scrie adevărul deci au fost din nou mințiți, fiindcă ei mă otrăveau indiferent de orice, oricât tăceam, și eu fusesem evident din copilărie un om tăcut de felul său. Într-adevăr vorbeam puțin și vorbitul nu e absolut necesar, sunt alte lucruri mai importante.
Este adevărat că am vorbit singură în încăpere în ultimii ani, dar numai fiindcă am fost izolată complet. De fiecare dată când am fost într-un grup oarecare, cât de cât, chiar cu pacienți psihiatrici, bineînțeles că nu am vorbit singură. Am fost o femeie foarte serioasă și matură, nu am fost niciodată infantilă sau proastă și poate că oamenii au fost păcăliți că eu trebuie să fiu otrăvită pentru binele lor, fiindcă îi deranja vorbirea mea. Oare chiar nu vedeți nici acum adevărul?! Și când stăteam în blocul trei au aplicat aceeași schemă - mă otrăveau monstruos și eu mă plângeam, inclusiv în scris după mai mult timp pe internet - și intrau o serie de idioți peste mintea mea, care poate nici nu credeau credeau că otrava e reală, și mă scuipau în gând cu ideea că nu voi mai fi otrăvită ca și cum linișteau un copil prost care plânge și apoi, după ce vedeau că otrava e reală în continuare, își cereau scuze și iertare în gândul meu (la ce le folosea?), cu ideea că ei au fost păcăliți și nu au crezut adevărul la început, că nu puteau crede că un om așa bun și inteligent era omorât așa monstruos. Apoi porcii iar spuneau că ei nu au vrut ca eu să mor de-adevăratelea și că mă otrăveau ca să justifice că mă tratau ca pe o nebună, că adică ei trebuiau să mă otrăvească fiindcă eram foarte inteligentă și trebuiau să îmi diminueze forța gândirii ca să fie ei în societate deasupra mea și astfel destul de puternici pentru a îi guverna sau controla pe alții, că trebuiau să mă acopere, fiindcă eu îi deranjam în munca lor sau așa ceva.
Ei considerau că eu eram nebună în urma tratamentelor psihiatrice puternice asupra mea și trebuiau să mă omoare, fiindcă eu nu eram în stare să am putere eficientă în societatea asupra altor oameni și ei chiar credeau că ei erau mai capabili decât mine și erau îndreptățiți să mă omoare, ca pe un virus nedorit sau om de căcat, sau gunoi cum spuneau ei, deși nu aveau dreptate.
În realitate, dacă ar fi fost adevărul, ar fi înțeles că eram normalitatea absolută și numai binele și m-ar fi acceptat sigur în muncă și aș fi avut precis libertatea, adică drepturile, demult. Era vorba de foarte mult bine și frumusețe imensă, dublate cu adevărat de intelect bun și stabil, aș fi putut cu adevărat, crea ceva bun și aș fi putut fi un om între oameni în sens bun cu adevărat, fiindcă aveam și firea și caracterul foarte bune. Bineînțeles că meritam acest lucru, având o viață fără pată și fără nicio anormalitate. Unii au zis că nu le-a venit să creadă că eu nu am lovit absolut deloc pe niciun om toată viața fiindcă au citit memoria mea și că astfel de oameni sunt rari.
Deci acești porci spuneau mereu că trebuie să mă otrăvească ca să mă mențină amețită și chinuită ca să aibă ei putere mai multă în societate și să distrugă tot ceea ce clădeam eu ca fericire și bază pentru munca și studiile mele în viitor prin lectură și memorie a lucrurilor bune. Cu alt cuvinte ei făceau așa cum credeau ei că e mai bine, așa cum mă torturau părinții din 84, cu ideea că eu nu am voie să gândesc, să am voință sau personalitate - ei chiar spuneau aceste lucruri cu alte cuvinte - la fel cum tata spunea că gândirea mea e căcat, că eu sunt căcat, dar un căcat al unui geniu - nu știu dacă el sau mama, dar el nu era tatăl meu. Tata mai spunea că eu nu voi reuși niciodată să dovedesc inteligența și capacitatea mea de creație și tot binele și că voi fi călcată în picioare toată viața - ceea ce așa a fost, fiindcă toți și inclusiv dvs. considerați că tata avea dreptate și că eu trebuia să fiu torturată cerebral prin otravă, fiindcă sunt gunoi și nu merit să am bani din muncă și viitoare pensie normală. Dacă ar fi fost adevărul absolut sigur ar fi fost și dreptatea și aș fi avut chiar și dreptul la studii și aș fi dovedit foarte repede și ușor tot binele și tot ce eram. Ar fi fost extrem de simplu.
Deci vorbitul cu voce tare în casă pare a fi singurul meu simptom psihiatric, dar vă asigur că nu am această tendință. după cum am dovedit de fapt în trecut, de fiecare dată când aveam vreo relație oricât de amărâtă cu alții. Bunicul meu, dzeu să îl ierte, a fost lăsat singur și foarte sărac mulți ani la bătrânețe și începuse să vorbească singur. Și el. Aproape toți oamenii normali care sunt singuri mult timp vorbesc singuri în casă, nu pe stradă desigur. Izolarea e ceva inuman. Chiar și mama vorbește singură, deși ea e relativ singură, dar nu complet, și numai de 2 ani.
Ideea multora era că sunt considerată nebună și otrăvită din motive igienice, ca un câine turbat sau bolnav. De fapt e vorba de crimă și bineînțeles am avut mereu dreptate. Au lovit mereu puternic cu otravă toată bucuria adunată de mine din cărți în memorie sau emoțiile frumoase legate de natură și oameni. Ei spun din nou că i-au păcălit pe toți și că la început ei nici nu au crezut că oamenii sunt așa proști încât să lovească tot ce e bun. Au spus că eu nu m-am trezit la realitate și că nu înțeleg că oamenii chiar cred că eu sunt gunoi și trebuie să fiu distrusă și omorâtă, că altfel nu loveau așa tot timpul. Eu nu cred și nu am dovezi și nu pot bănui cine putea să îi păcălească pe toți. Vă pot spune cert că ei ar continua să mă otrăvească chiar dacă eu nu aș mai scrie niciun cuvințel despre realitate.
”Tu nici acum nu ai înțeles că oamenii băgați la balamuc sunt considerați morți pentru restul lumii. Oamenii nu te-au otrăvit cu ură și nici ca să mori, ci fiindcă erai inteligentă și te ”ridicai” (?) deasupra lor și oamenii băgați la balamuc sunt fie căcat fie considerați irevocabil căcat și de aceea sunt tratați foarte brutal, ca să li se taie energia, conținutul și forța intelectuală. Nimic altceva.”
”Ei te otrăveau fiindcă nu te acceptau pentru niciun fel de muncă sau activitate. Îi deranja și faptul că citeai mult.”
Poate, dar eu nu citeam cu voce tare în gând, în mod sigur, de ce îi deranja?
În plus, intelectualii consideră că creierul nebunilor, ca sclavi, (cum am spus și eu) este folosit pentru puterea creierului altora, inclusiv prin folosirea părții sexuale a creierului, așa cum sclavii erau folosiți pentru trupul și mușchii lor. Tu ai fost copil fără părinți și nu ai fost acceptată de oameni, deci te-au folosit ca obiect în acest sens.
”Toate mamele de nebuni sunt ”considerate” mame-martir, dar mama ta nu a fost așa ceva, ci o bestie. Tu ai fost cel mai mare martir al umanității.”
”nebunii sunt considerați oameni neserioși fiindcă ceilalți intelectuali au drept de viață și de moarte asupra lor. De aceea tu nu ai fost tratată medical în mod normal nici de celelalte specialități medicale, fiindcă nebunii sunt considerați gunoaie sau oameni aruncați la gunoi. De aceea conștient sau inconștient, ceilalți, inclusiv pe internet, nu comunică deloc cu tine, inclusiv familia ta, sau îți trimit doar mesaje de batjocură sau cu diverse insulte (eu pot arăta exemple de exemplu din mesageria facebook, deși eu vorbeam și scriam mereu normal) pe care nu tu le provocai. Pentru mulți cuvântul ”nebun” nu înseamnă decât om complet respins. De aceea și verii tăi te-au respins complet. Oamenii te-au lăsat în plata Domnului, oricât de foame sau sete îți era sau orice nevoi sau dureri aveai. Rebut, cum spunea tatăl tău sau colegii tăi de liceu - asta cred oamenii despre tine. Tu ai fost un om foarte bun și milos și ai făcut mereu binele, dar oamenii cumsecade nici măcar nu cred că tu ai fost ținută în asemenea torturi și foame și chinuri fizice și nu doar otravă, fiindcă oamenii cumsecade au fost păcăliți de porci. Cei care erau și buni și inteligenți au fost distruși sau omorâți. ”
”băgarea omului la balamuc echivalează cu condamnarea omului la o moarte lentă și dureroasă, prin orice fel de abuzuri, sărăcie și tortură și chiar otravă, mai mult decât celelalte specialități medicale. Dacă spui despre un om că e nebun, adică băgat la balamuc, restul oamenilor imediat așa consideră acel om și îl lovesc. (dar eu niciodată nu am crezut și dacă mi s-ar fi spus, nici moartă nu aș fi lovit acel om, nu aș fi închis ușa acelui om și nu l-aș fi privi altfel, pentru numele lui dzeu, cum să fi crezut că un om e nebun fără să vorbesc sau să muncesc împreună cu el?) Datorită sistemului de medicină de familie nimeni, oricât de talentat, bun sau inteligent, nu mai scapă și nu mai are nicio șansă. Pentru a justifica faptul că te-au băgat la balamuc, de fapt cu otravă aproape de fiecare dată, și pentru a justifica toate torturile inumane și otrava asupra ta, eu au mințit încontinuu și au inventat că tu ai greșit ceva deși tu nu ai greșit nimic toată viața și au inventat că ești un om monstruos sau hidos, deși aproape nimeni nu a vorbit cu tine.”
Din cauza tuturor acestor cauze și premize, ei îți aruncau cu ură și ciudă vorbele - cum, așa ceva pentru o nebună?! Ca și cum necazurile lor erau din cauza unui rahat, adică a ta.
”Ceilalți nebuni erau cu adevărat nebuni (?) spre deosebire de tine și, pentru ca ei să se ridice (?) asupra ta, te-au torturat și au aruncat răul și minciuna asupra ta.”
Bine, să zicem, dar iată o contradicție: nebunii, adică sclavii ceilalți din spital, erau răi și la fiecare internare mă tratau urât și se coalizau împotriva mea, la fel ca cei din afara spitalului.
”ăia din spital erau coada ta”
Cum adică coada mea? Din moment ce spuneți că eu eram închisă acolo pentru ca ei să mă tortureze prin f_tut cu ajutorul injecțiilor care mă chinuiau, cu scopul ca ei să se ”elibereze” de mine?
”există două categorii de nebuni: nebuni f_ți și nebuni care îi f_t pe ceilalți, tu ai fost mereu din prima categorie” Bine, dar ce înseamnă f_tutul cuiva și cum se face? Habar nu am și absolut sigur nu am f_t pe nimeni nici inconștient și nici nu aș fi făcut așa ceva dacă aș fi știut cum. De ce să fac răul? Eu am sărit atunci pe geam exact din acest motiv. Probabil că ceilalți nebuni, cum erau și cei plasați în drumul meu atunci când am mers în 98 la Govora, care inventau și vorbeau tot felul de aberații, probabil că ei nici nu știau că fusesem mereu un om perfect, că nu ar fi lovit așa urât. Atâția ani. Eu am sărit atunci pe geam crezând că ei erau nebuni și, din cauza migrenei pe care o aveam, mi-era teamă că voi deveni și eu marionetă ca ei și voi lovi și chinui monstruos o altă femeie complet nevinovată și bună cum am fost și eu și eram sigură că mai există și altele. Moartea mi se părea preferabilă.
Cu alte cuvinte voi spuneți că eu sunt singurul om normal fiindcă nici nu am f_t pe nimeni și nici nu știu cum se face sau ce este acest lucru. Că eu nu pot fi singurul om nebun masacrat de o grămadă de oameni normali care inventează și aberații multe și mă țin izolată cu forța. Voi ziceți că e invers, că ei sunt nebuni, dar eu nu cred că această denumire contează despre ei. Poate că sunt doar oameni răi și proști.
”nebunii ceilalți, ca să aibă simpatia lumii, deși ei erau vinovați, au inventat aberații despre tine și proștii i-au crezut.”
????
”toți vor s-o omorâm și să mușamalizăm totul în cele mai mici detalii” Da, așa au zis mereu de 14 ani, după moartea tatei.
Acum din nou.
”oamenii ți-au făcut enorm de mult rău aproape 50 de ani și tu nu ai greșit absolut nimic. Ei pur și simplu nu vor să se căiască deloc, și nici să recunoască ceva.”
Luni, 9 septembrie 2019, a venit chiriașul meu Alexandru Acs să îmi aducă chiria, cu oarecare întârziere. Totuși plătește chiria, dar nu îmi place că
Adesea ei spun că e vorba de cea mai monstruoasă crimă din istorie. Că eu sunt de departe cel mai bun și inteligent om din istorie, dar asta nu pot crede. Însă e adevărat că am fost unul dintre cei mai buni și un om inteligent de asemenea. Ei spun că toți dumnezeii dinaintea mea au fost monstruos masacrați, la fel, și că proștii cred mereu că așa trebuie procedat. Deci nu e așa. Da, pot spune și eu că nu e necesar să fiu omorâtă, nici monstruos, nici altfel. Oricum, cea ce scriu eu e un lucru bun și necesar și destul de important.
Mi-au spus din nou că au inventat ideea absurdă că eu aș avea personalitate multiplă, ceea ce evident nu era adevărat. Nu are nicio importanță dacă au inventat așa ceva.
Am povestit zilele trecute despre cum am fost probabil otrăvită și în ultimul timp. Ei spun că i-au păcălit pe unii proști că eu aș fi nebună, bolnavă psihic și de aceea trebuie să mă otrăvească ei nu medicii psihiatri, că chipurile ei nu îmi dau medicamente bune și că nu ”au ce să îmi facă” și ei trebuie prin urmare să mă otrăvească pentru a scăpa ei de pacoste.
Ei spun că unii au fost păcăliți așa să fiu otrăvită în oraș și că la fel m-au otrăvit și aici inventând că eu eram nebună când am urlat și plâns legat de puiul de pisică pe care ei l-au omorât nu de mult, în august, după ce mi-au tocat creierul că vor omorî pisicuța, care era minunată, singură după ce mama ei murise, în cotlonul unde o lăsase mama pisică. Auzisem urlete de pisică cu câteva zile în urmă noaptea și apoi, după o zi, ieșise puiuțul la lumină, singur și flămând. Vecinul adunase o grămadă imensă de pietre lângă poarta lui, unde fătase probabil pisica mamă, la adăpost. Știind poate cum se va derula crima și chinuirea mea, el așezase și un scaun de grădină în apropiere în mod bizar, pe care apoi după o noapte îl mișcase nu știu cine să stea în picioare. (era înclinat) Nu voi povesti toată nenorocirea, era la un moment dat să salvez puiuțul, dar nu am reușit, fiind singură. Mama mi-a țipat că ea nu vrea pui în casă, deși eu știam și intenționam altfel, nu să o duc în casă. Oricum, acest puiuț dulce a fost una dintre puținele vietăți din viața mea și însemna mult pentru mine, ar fi trebuit să îl salvez. Unul dintre extrem de puținele lucruri bune și frumoase din viața mea. Una dintre cele mai mari dureri din viața mea, și am dreptate. Ei spun că după ce am plâns și evident m-am ”liniștit” cum spun idioții, ei totuși m-au otrăvit, fiindcă cineva foarte rău i-a îndobitocit pe toți. Au spus că intelectualii nu m-au salvat, fiindcă ei sunt extrem de idioți și nu pot înțelege lucruri banale, cum a fost viața, mea, și pur și simplu ei cred că tot ce zboară se mănâncă și nu cred că există răul pe lume deloc, deși citesc despre asta, și ei duc o viață de plăceri și lucruri așa zis normale, în timp ce cei ca mine sunt masacrați. Sau pur și simplu ei cred că eu am fost sacrificată. Bietul suflețel, și chiar băuse puțin lapte, apoi a murit de sete și foame, singur sub pietre...plângând câteva zile. Iată mai jos poze cu creatura micuță.
Spuneam zilele trecute despre otravă. Ulterior m-a durut și ficatul și mama spunea că o doare pe ea, ea așa face când mi-e mie rău, e posibil să fi pus și ea otravă în mâncare, să nu excludeți această posibilitate.
Ulterior am avut câteva zile gust amar pe limbă mai ales dimineața, dar și în restul zilei, și acest simptom de gust amar a apărut numai de vreo 2 ani, deși sunt otrăvită de mult.
Ei spun că nu numai familia mea a mințit despre mine pentru a îmi face rău, ci și lumea întreagă, și consideră că trebuie să îmi dea otravă. 1. că eram nebună, adică altfel decât ceilalți oameni și deci otrava îmi făcea bine, după cum credeau proștii
2. obsesia lor aberantă de a îmi șterge memoria prin otravă, deși se putea oricând dovedi că mereu am fost la fel și eram mereu un om de valoare care merita dreptul la muncă și la studii chiar, puteam fi utilă și iubită și respectată și memoria mea era necesară și bună
3. faptul că citeam constant și eram mai inteligentă decât cei din jurul meu și ei mereu considerau că trebuie să mă lovească cu otravă ca să mă doboare și să mă f_tă mai ușor.
4. ca să mă omoare pentru bani.
Între timp cei mințeau mereu și treceau zeci de ani în care ei mă otrăveau ca să distrugă munca mea de o viață și deci și orice bucurie și rost posibil pe lume, dorind să mă forțeze și prin otravă la sinucidere. Într-adevăr toate bucuriile vieții mele au fost de natură intelectuală, nu am avut alte plăceri sau lumină și ei otrăveau urât. În afară de ceea ce am povestit zilele trecute, ei mi-au aruncat vorbe grele de moarte și m-au otrăvit în mod sigur și anul trecut și anul acesta, cum ați văzut. Astfel distrugeau toată bucuria vieții și planurile de viitor, când, dacă ar fi fost adevărul, cum e normal, m-ar fi acceptat și chiar și dreptul la studii poate, nu doar la muncă.
Ei spun că și idioții își dau seama că nu e așa, că ăia din oraș și alții sunt furioși că am dat la iveală ce fac ei în blocuri și că toată lumea înțelege că otrăvirea e un lucru grav și odată ce am povestit și asta nimeni nu ar fi mai vrut să fie adevărul. Că e inacceptabil ca ei să recunoască adevărul, mai ales fiindcă eu nu am avut nici cea mai mică greșeală. Că niciodată nimeni nu recunoaște astfel de lucruri așa monstruoase, că mi-am tăiat orice șanse din moment ce am spus despre otravă și că de aceea nimeni nu vorbește cu mine și mă evită și nimeni nu are voie să mă contacteze, că e un lucru rușinos. Deși era evident că eu nu aș fi vorbit despre otravă fără rost și că eram un om normal. Că ei neagă toată realitatea. Absolut totul. Dar au fost lucruri și mai grave, destul de multe.
Ei spuneau că i-au păcălit pe idioți că mi-au dat otravă ca să îmi inhibe vorbirea și poate din același motiv ei joacă teatru de a se purta cu mine ca și cum nu aș fi om sau nu aș avea gândire deloc. După ce voi termina povestirea peste câteva zile, veți vedea că singurul meu simptom - adică vorbirea cu voce tare singură - nu era boală psihică, voi explica. Dacă aș fi fost acceptată, oricât de puțin, nu aș fi mai rostit nicio vorbă singură, în mod sigur.
Dvs. și ei m-ați ținut în izolare, închisoare, tortură și otravă aproape 50 de ani, ca să întăriți ideea că eu eram nebună și trebuia să fiu otrăvită, și omorâtă la adăpostul ideii că eram nebună.
Fiind complet izolată de 35 de ani - practic aproape complet de 14 ani - dar și un om foarte inteligent, eram în stare, mai ales până anul trecut, să realizez și studii și creații intelectuale, nu era o iluzie, se mai poate dovedi. Nu eram prea bătrână pentru anumite lucruri, și eram un om de încredere în mod evident, care nu ar fi făcut nicio greșeală. Ei au spus că i-au păcălit pe oameni că gândirea mea e un căcat, cum spunea tata, și trebuie să mă otrăvească ca să mă aducă la un nivel mai jos al gândirii și intelectului în general, ca să mă poată lovi și să fie ei deasupra mea. Toți spun că i-au păcălit absolut pe toți. A intrat peste mintea mea unul care spunea în engleză că ei nu mă vor mai otrăvi dacă eu voi tăcea, dacă nu voi mai vorbi sau scrie adevărul deci au fost din nou mințiți, fiindcă ei mă otrăveau indiferent de orice, oricât tăceam, și eu fusesem evident din copilărie un om tăcut de felul său. Într-adevăr vorbeam puțin și vorbitul nu e absolut necesar, sunt alte lucruri mai importante.
Este adevărat că am vorbit singură în încăpere în ultimii ani, dar numai fiindcă am fost izolată complet. De fiecare dată când am fost într-un grup oarecare, cât de cât, chiar cu pacienți psihiatrici, bineînțeles că nu am vorbit singură. Am fost o femeie foarte serioasă și matură, nu am fost niciodată infantilă sau proastă și poate că oamenii au fost păcăliți că eu trebuie să fiu otrăvită pentru binele lor, fiindcă îi deranja vorbirea mea. Oare chiar nu vedeți nici acum adevărul?! Și când stăteam în blocul trei au aplicat aceeași schemă - mă otrăveau monstruos și eu mă plângeam, inclusiv în scris după mai mult timp pe internet - și intrau o serie de idioți peste mintea mea, care poate nici nu credeau credeau că otrava e reală, și mă scuipau în gând cu ideea că nu voi mai fi otrăvită ca și cum linișteau un copil prost care plânge și apoi, după ce vedeau că otrava e reală în continuare, își cereau scuze și iertare în gândul meu (la ce le folosea?), cu ideea că ei au fost păcăliți și nu au crezut adevărul la început, că nu puteau crede că un om așa bun și inteligent era omorât așa monstruos. Apoi porcii iar spuneau că ei nu au vrut ca eu să mor de-adevăratelea și că mă otrăveau ca să justifice că mă tratau ca pe o nebună, că adică ei trebuiau să mă otrăvească fiindcă eram foarte inteligentă și trebuiau să îmi diminueze forța gândirii ca să fie ei în societate deasupra mea și astfel destul de puternici pentru a îi guverna sau controla pe alții, că trebuiau să mă acopere, fiindcă eu îi deranjam în munca lor sau așa ceva.
Ei considerau că eu eram nebună în urma tratamentelor psihiatrice puternice asupra mea și trebuiau să mă omoare, fiindcă eu nu eram în stare să am putere eficientă în societatea asupra altor oameni și ei chiar credeau că ei erau mai capabili decât mine și erau îndreptățiți să mă omoare, ca pe un virus nedorit sau om de căcat, sau gunoi cum spuneau ei, deși nu aveau dreptate.
În realitate, dacă ar fi fost adevărul, ar fi înțeles că eram normalitatea absolută și numai binele și m-ar fi acceptat sigur în muncă și aș fi avut precis libertatea, adică drepturile, demult. Era vorba de foarte mult bine și frumusețe imensă, dublate cu adevărat de intelect bun și stabil, aș fi putut cu adevărat, crea ceva bun și aș fi putut fi un om între oameni în sens bun cu adevărat, fiindcă aveam și firea și caracterul foarte bune. Bineînțeles că meritam acest lucru, având o viață fără pată și fără nicio anormalitate. Unii au zis că nu le-a venit să creadă că eu nu am lovit absolut deloc pe niciun om toată viața fiindcă au citit memoria mea și că astfel de oameni sunt rari.
Deci acești porci spuneau mereu că trebuie să mă otrăvească ca să mă mențină amețită și chinuită ca să aibă ei putere mai multă în societate și să distrugă tot ceea ce clădeam eu ca fericire și bază pentru munca și studiile mele în viitor prin lectură și memorie a lucrurilor bune. Cu alt cuvinte ei făceau așa cum credeau ei că e mai bine, așa cum mă torturau părinții din 84, cu ideea că eu nu am voie să gândesc, să am voință sau personalitate - ei chiar spuneau aceste lucruri cu alte cuvinte - la fel cum tata spunea că gândirea mea e căcat, că eu sunt căcat, dar un căcat al unui geniu - nu știu dacă el sau mama, dar el nu era tatăl meu. Tata mai spunea că eu nu voi reuși niciodată să dovedesc inteligența și capacitatea mea de creație și tot binele și că voi fi călcată în picioare toată viața - ceea ce așa a fost, fiindcă toți și inclusiv dvs. considerați că tata avea dreptate și că eu trebuia să fiu torturată cerebral prin otravă, fiindcă sunt gunoi și nu merit să am bani din muncă și viitoare pensie normală. Dacă ar fi fost adevărul absolut sigur ar fi fost și dreptatea și aș fi avut chiar și dreptul la studii și aș fi dovedit foarte repede și ușor tot binele și tot ce eram. Ar fi fost extrem de simplu.
Deci vorbitul cu voce tare în casă pare a fi singurul meu simptom psihiatric, dar vă asigur că nu am această tendință. după cum am dovedit de fapt în trecut, de fiecare dată când aveam vreo relație oricât de amărâtă cu alții. Bunicul meu, dzeu să îl ierte, a fost lăsat singur și foarte sărac mulți ani la bătrânețe și începuse să vorbească singur. Și el. Aproape toți oamenii normali care sunt singuri mult timp vorbesc singuri în casă, nu pe stradă desigur. Izolarea e ceva inuman. Chiar și mama vorbește singură, deși ea e relativ singură, dar nu complet, și numai de 2 ani.
Ideea multora era că sunt considerată nebună și otrăvită din motive igienice, ca un câine turbat sau bolnav. De fapt e vorba de crimă și bineînțeles am avut mereu dreptate. Au lovit mereu puternic cu otravă toată bucuria adunată de mine din cărți în memorie sau emoțiile frumoase legate de natură și oameni. Ei spun din nou că i-au păcălit pe toți și că la început ei nici nu au crezut că oamenii sunt așa proști încât să lovească tot ce e bun. Au spus că eu nu m-am trezit la realitate și că nu înțeleg că oamenii chiar cred că eu sunt gunoi și trebuie să fiu distrusă și omorâtă, că altfel nu loveau așa tot timpul. Eu nu cred și nu am dovezi și nu pot bănui cine putea să îi păcălească pe toți. Vă pot spune cert că ei ar continua să mă otrăvească chiar dacă eu nu aș mai scrie niciun cuvințel despre realitate.
”Tu nici acum nu ai înțeles că oamenii băgați la balamuc sunt considerați morți pentru restul lumii. Oamenii nu te-au otrăvit cu ură și nici ca să mori, ci fiindcă erai inteligentă și te ”ridicai” (?) deasupra lor și oamenii băgați la balamuc sunt fie căcat fie considerați irevocabil căcat și de aceea sunt tratați foarte brutal, ca să li se taie energia, conținutul și forța intelectuală. Nimic altceva.”
”Ei te otrăveau fiindcă nu te acceptau pentru niciun fel de muncă sau activitate. Îi deranja și faptul că citeai mult.”
Poate, dar eu nu citeam cu voce tare în gând, în mod sigur, de ce îi deranja?
În plus, intelectualii consideră că creierul nebunilor, ca sclavi, (cum am spus și eu) este folosit pentru puterea creierului altora, inclusiv prin folosirea părții sexuale a creierului, așa cum sclavii erau folosiți pentru trupul și mușchii lor. Tu ai fost copil fără părinți și nu ai fost acceptată de oameni, deci te-au folosit ca obiect în acest sens.
”Toate mamele de nebuni sunt ”considerate” mame-martir, dar mama ta nu a fost așa ceva, ci o bestie. Tu ai fost cel mai mare martir al umanității.”
”nebunii sunt considerați oameni neserioși fiindcă ceilalți intelectuali au drept de viață și de moarte asupra lor. De aceea tu nu ai fost tratată medical în mod normal nici de celelalte specialități medicale, fiindcă nebunii sunt considerați gunoaie sau oameni aruncați la gunoi. De aceea conștient sau inconștient, ceilalți, inclusiv pe internet, nu comunică deloc cu tine, inclusiv familia ta, sau îți trimit doar mesaje de batjocură sau cu diverse insulte (eu pot arăta exemple de exemplu din mesageria facebook, deși eu vorbeam și scriam mereu normal) pe care nu tu le provocai. Pentru mulți cuvântul ”nebun” nu înseamnă decât om complet respins. De aceea și verii tăi te-au respins complet. Oamenii te-au lăsat în plata Domnului, oricât de foame sau sete îți era sau orice nevoi sau dureri aveai. Rebut, cum spunea tatăl tău sau colegii tăi de liceu - asta cred oamenii despre tine. Tu ai fost un om foarte bun și milos și ai făcut mereu binele, dar oamenii cumsecade nici măcar nu cred că tu ai fost ținută în asemenea torturi și foame și chinuri fizice și nu doar otravă, fiindcă oamenii cumsecade au fost păcăliți de porci. Cei care erau și buni și inteligenți au fost distruși sau omorâți. ”
”băgarea omului la balamuc echivalează cu condamnarea omului la o moarte lentă și dureroasă, prin orice fel de abuzuri, sărăcie și tortură și chiar otravă, mai mult decât celelalte specialități medicale. Dacă spui despre un om că e nebun, adică băgat la balamuc, restul oamenilor imediat așa consideră acel om și îl lovesc. (dar eu niciodată nu am crezut și dacă mi s-ar fi spus, nici moartă nu aș fi lovit acel om, nu aș fi închis ușa acelui om și nu l-aș fi privi altfel, pentru numele lui dzeu, cum să fi crezut că un om e nebun fără să vorbesc sau să muncesc împreună cu el?) Datorită sistemului de medicină de familie nimeni, oricât de talentat, bun sau inteligent, nu mai scapă și nu mai are nicio șansă. Pentru a justifica faptul că te-au băgat la balamuc, de fapt cu otravă aproape de fiecare dată, și pentru a justifica toate torturile inumane și otrava asupra ta, eu au mințit încontinuu și au inventat că tu ai greșit ceva deși tu nu ai greșit nimic toată viața și au inventat că ești un om monstruos sau hidos, deși aproape nimeni nu a vorbit cu tine.”
Din cauza tuturor acestor cauze și premize, ei îți aruncau cu ură și ciudă vorbele - cum, așa ceva pentru o nebună?! Ca și cum necazurile lor erau din cauza unui rahat, adică a ta.
”Ceilalți nebuni erau cu adevărat nebuni (?) spre deosebire de tine și, pentru ca ei să se ridice (?) asupra ta, te-au torturat și au aruncat răul și minciuna asupra ta.”
Bine, să zicem, dar iată o contradicție: nebunii, adică sclavii ceilalți din spital, erau răi și la fiecare internare mă tratau urât și se coalizau împotriva mea, la fel ca cei din afara spitalului.
”ăia din spital erau coada ta”
Cum adică coada mea? Din moment ce spuneți că eu eram închisă acolo pentru ca ei să mă tortureze prin f_tut cu ajutorul injecțiilor care mă chinuiau, cu scopul ca ei să se ”elibereze” de mine?
”există două categorii de nebuni: nebuni f_ți și nebuni care îi f_t pe ceilalți, tu ai fost mereu din prima categorie” Bine, dar ce înseamnă f_tutul cuiva și cum se face? Habar nu am și absolut sigur nu am f_t pe nimeni nici inconștient și nici nu aș fi făcut așa ceva dacă aș fi știut cum. De ce să fac răul? Eu am sărit atunci pe geam exact din acest motiv. Probabil că ceilalți nebuni, cum erau și cei plasați în drumul meu atunci când am mers în 98 la Govora, care inventau și vorbeau tot felul de aberații, probabil că ei nici nu știau că fusesem mereu un om perfect, că nu ar fi lovit așa urât. Atâția ani. Eu am sărit atunci pe geam crezând că ei erau nebuni și, din cauza migrenei pe care o aveam, mi-era teamă că voi deveni și eu marionetă ca ei și voi lovi și chinui monstruos o altă femeie complet nevinovată și bună cum am fost și eu și eram sigură că mai există și altele. Moartea mi se părea preferabilă.
Cu alte cuvinte voi spuneți că eu sunt singurul om normal fiindcă nici nu am f_t pe nimeni și nici nu știu cum se face sau ce este acest lucru. Că eu nu pot fi singurul om nebun masacrat de o grămadă de oameni normali care inventează și aberații multe și mă țin izolată cu forța. Voi ziceți că e invers, că ei sunt nebuni, dar eu nu cred că această denumire contează despre ei. Poate că sunt doar oameni răi și proști.
”nebunii ceilalți, ca să aibă simpatia lumii, deși ei erau vinovați, au inventat aberații despre tine și proștii i-au crezut.”
????
”toți vor s-o omorâm și să mușamalizăm totul în cele mai mici detalii” Da, așa au zis mereu de 14 ani, după moartea tatei.
Acum din nou.
”oamenii ți-au făcut enorm de mult rău aproape 50 de ani și tu nu ai greșit absolut nimic. Ei pur și simplu nu vor să se căiască deloc, și nici să recunoască ceva.”
Luni, 9 septembrie 2019, a venit chiriașul meu Alexandru Acs să îmi aducă chiria, cu oarecare întârziere. Totuși plătește chiria, dar nu îmi place că
duminică, 8 septembrie 2019
8 septembrie 2019
Urmarea povestirii, azi 8 septembrie 2019
Poate ați remarcat că în ultimii ani am notat din când în când despre modul în care eram otrăvită și am explicat ce simptome aveam când mi-era foarte rău și am postat fotografii ale picioarelor umflate și trombotice sau ale burții imense după ce beam 10-12 litri de apă, în urma unor accese de sete înfiorătoare. Uneori am atașat fișe de analize medicale și voi explica exact și de ce am făcut aceste lucruri mai încolo. Oricum, viața e un dar extrem de frumos pentru orice om și eu mereu am gândit că fiece zi e o sărbătoare și o nouă șansă și o nouă bucurie. Și fiece om pe care îl întâlnim sau cu care vorbim e un mare miracol al lui dumnezeu, e o vietate frumoasă, minunată și complexă. Un nesfârșit izvor de lumină și fericire, asta sunt oamenii ceilalți și viața în general. Absolut mereu am gândit și am simțit așa, chiar dacă am fost mereu lovită și consider că oricum filozofia fericirii este cea corectă și trebuie să prețuim fiecare moment la adevărata lui valoare, când alți oameni vor și trebuie să se străduiască să trăiască frumos și fericiți, la fel trebuie să fim și noi înșine.
Nu am notat mereu când am avut semne de otrăvire sau dovezi clare legate de hrană sau apă sau aerul toxic. În ultimele săptămâni am avut 2 momente aproape clare de otravă, urmate de ideea celor care sunt peste mintea mea că ”o vor curăța din nou” (de otravă).
Acum câteva săptămâni am avut constipații recurente, cu scaune la 4-5 zile și scaun segmentat. La un moment dat mi-am dat seama că trebuie să folosesc supozitor, dar nu aveam în casă, mă chinuisem toată ziua și mai și luasem laxative și în seara precedentă și acea zi. (veți vedea de ce scriu și aceste lucruri scârboase). Fiindu-mi aproape imposibil să merg să cumpăr de undeva și fiindu-mi tare rău am rugat-o pe mama să meargă ea, explicându-i că mi-e tare rău și că farmacia închide nu peste mult timp. Ea mereu se preface că nu mă crede, așa a făcut toată viața, cum fac și ceilalți oameni față de mine de fapt. Eu mereu am fost un om serios și i-am spus sau cerut ceva numai când eram efectiv nevoie. Eu mereu am ajutat-o pe ea, chiar dacă mi-era greu, ea mereu a refuzat să mă ajute. Am avut mare noroc că era o vecină cunoscută pe stradă, singura familie pe care o cunosc aici în afară de vecinii apropiați curții, și acea persoană era asistentă medicală sau așa ceva și mi-a dar 2 bucăți. Dar, după ce mi-am pus supozitorul, abia atunci, au început colicile, foarte puternice, din cauza laxativelor și eu trebuia să stau cu acel obiect în fund cel puțin 20 de minute, ceea ce i-am spus mamei. Extenuată de suferința de întreaga zi nu am mai putut face față colicilor extrem de dureroase și am început să țip de durere și mama a început să mă certe și să îmi arunce cuvinte urâte încontinuu și, deși am rugat-o să mă lase în pace, nu a vrut și m-a pisat încontinuu, cum a făcut ea de obicei, aproape mereu, atunci când îmi era rău. M-a certat că țip, fiindcă EA știe cum sunt aceste dureri și EA nu țipă etc. Unii ziceau în gândul meu că mama nu a cunoscut dureri de colon așa mari niciodată și habar nu are. Eu niciodată nu am torturat-o și cu atât mai mult când îi era rău. Deși era noapte și i-am spus să mai aștepte 10 minute pentru supozitor, ea m-a părăsit singură în casă, exact când mi-era mai greu, cea ce eu nu aș fi făcut nimănui. După 10 minute am reușit să ies la toaletă, dar mama a venit după vreo oră. Ideea ei a fost mereu, când eram otrăvită, că îi păcălește pe proști că sunt agitată și nebună.
Ei spun că eu eram femeie tânără de 35 de ani când m-am mutat în blocul 3 în 2006 și ei au introdus doze enorme de otravă ca să îmi distrugă organismul.
Iar a intrat idiotul cu ideea ”nu pot să o iert”, cum făceau din 2007 parcă, deși nu greșisem nimic și nici nu scrisesem încă adevărul pe blog, scris începând cu 2012.
Erau și unii care psihologizau atunci, scuipându-mă cu aberația ”și încă nu a somatizat??”, ca și cum ei credeau că eram nebună și trebuia să am simptome fizice din cauza bolii psihice, când de fapt eram clar otrăvită.
Azi au intrat din nou cei obsedați de cum să mă omoare cu ideea că ”un accident cerebral vascular e (încă)imposibil.” De multe ori mi-au spus că ei vor ca eu să mor cu accident vascular cerebral. Apoi ei spun că ”cea mai bună soluție e sanatoriul, acolo o pot omorî cel mai ușor.” !!
Eu am avut adesea colici în primii ani după ce m-am mutat în blocul 3, fiind otrăvită, dar medicul nu mi-a recomandat nimic. Ulterior mi-au dat otrăvuri care nu mai produceau colici, ci alte simptome, inclusiv digestive.
Unii au intrat azi peste mine cu ideea că ”îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă proștii ar înțelege că oamenii sunt otrăviți?” Nu s-ar întâmpla nimic, și acesta nu era un motiv, așa cum zic ei, să mă omoare pe mine, și era vorba de mine, de cazul meu individual.
De aceea m-am mirat în duminica Floriilor în acest an, când am fost iar otrăvită ca demult, cu arsuri gastrice și apoi colici imense, infinit de dureroase, zvârcolindu-mă și urlând toată noaptea spre luni, singură în apartament. Am luat câteva No-spa degeaba. Abia dimineața am ieșit la WC.
Acum câteva zile se pare că am fost otrăvită din nou fiindcă în mod brusc am avut agravare a neuropatiei periferice și trei sau patru nopți la rând m-am trezit cu amorțeli oribile în ambele mâini și contractură dureroasă, inclusiv piciorul drept era amorțit. Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva cam de un an, s-a întâmplat brusc și e posibil să fi fost și otravă din nou, fiindcă am avut și sete oribilă și m-am umflat cu mai mulți litri de apă, mai ales o singură zi din cele trei. De asemenea dureri de cap, amețeală, presiune.
Revenind la povestea despre familia mea.
Revenind la povestea despre familia mea.
Încă vreo câteva idei de-ale lor.
”Cei care au suferit așa mult, ca tine, nu pot fi niciodată acceptați în societate.” ”ei trăiesc o viață de plăceri, tu ai trăit numai suferință.”
Așa au spus și cu 10 ani în urmă: ”ei consideră că tu nu poți crea nimic bun sau frumos în societate, din moment ce ai suferit așa de mult.” Deci unul dintre numeroasele lor pretexte lor de a mă otrăvi și omorî.
E un caz foarte simplu: familia te-a respins fiindcă erai mult mai inteligentă decât ei.
Mama ta și-a bazat dominația (?) pe încrederea pe care i-au acordat-o mai multe femei proaste. (Alții spuneau că mama s-a străduit să își creeze o reputație bună pentru a mă putea proteja pe mine de ura proștilor și nebunilor.)
Acele femei proaste nu puteau bănui ce se ascunde în spatele aparentei atitudini a mamei tale de protecție și bunăvoință și dispreț milos față de tine. Ea a avut multe femei credincioase ei, tu nu ai avut pe nimeni. Cei care cunoșteau adevărata ei față de cruzime față de tine erau scoși din sistem. Tu ești cel mai nenorocit geniu din lume etc.
Este adevărat că mama a avut multă priză la public, fiindcă se purta frumos în aparență cu oamenii cumsecade, și era exact așa cum eram eu în lume, doar că eu nu am avut ocazii sociale. Cu ceilalți în afară de mine ea vorbea normal. Nu știu de ce semăn așa de mult în felul meu de a fi față de alții cu ea, atunci când ea se poartă bine, dar nu am imitat-o și probabil nici ea pe mine. Este posibil ca unii foarte proști să fi crezut că eu o imit pe ea. Mereu am observat că oamenii simpli o priveau respectuos, de parcă o știau de secole, când a avut ea timp într-o viață să se impună și cum? De exemplu Geta de la poștă unde primeam bani se purta lingușitor chiar cu mama și respectuos și pe mine m-a tratat fără respect și chiar urât o dată, deși eu aveam sentimente bune și față de ea. Și la oficiul acela poștal mi-au făcut o înscenare clasică, că adică nu stau la coadă, fiindcă era un afiș la ghișeu că persoanele cu handicap - și al meu era fizic - pot trece peste rând. Și mi-era greu să stau în picioare și ei au făcut gură și Geta s-a luat de mine. Așa am pățit mereu, mama era genul care trecea peste rând de pe vremea lui Ceaușescu și eu stăteam și atunci la cozi și tot eu încasam insulte și mama nu.
Unii zic că mama e parțial o copie a mea în relațiile cu alți, partea bună în aparență cel puțin a ei. De-a lungul vieții mele au fost multe astfel de Gete. Mie mi-a fost milă de Geta fiindcă la un moment dat nu mai avea păr aproape deloc, și apoi chiar m-am mirat și bucurat că i-a crescut din nou.
Femeile sunt acceptate și respectate în societate doar pentru rolul lor de mame și soții, tu nu puteai fi așa ceva și nimeni nu dă doi bani pe intelectul feminin, oricât de bun, mai ales dacă femeia e săracă lipită pământului cum ai fost tu.
În postarea următoare continuu despre familia mea.
Poate ați remarcat că în ultimii ani am notat din când în când despre modul în care eram otrăvită și am explicat ce simptome aveam când mi-era foarte rău și am postat fotografii ale picioarelor umflate și trombotice sau ale burții imense după ce beam 10-12 litri de apă, în urma unor accese de sete înfiorătoare. Uneori am atașat fișe de analize medicale și voi explica exact și de ce am făcut aceste lucruri mai încolo. Oricum, viața e un dar extrem de frumos pentru orice om și eu mereu am gândit că fiece zi e o sărbătoare și o nouă șansă și o nouă bucurie. Și fiece om pe care îl întâlnim sau cu care vorbim e un mare miracol al lui dumnezeu, e o vietate frumoasă, minunată și complexă. Un nesfârșit izvor de lumină și fericire, asta sunt oamenii ceilalți și viața în general. Absolut mereu am gândit și am simțit așa, chiar dacă am fost mereu lovită și consider că oricum filozofia fericirii este cea corectă și trebuie să prețuim fiecare moment la adevărata lui valoare, când alți oameni vor și trebuie să se străduiască să trăiască frumos și fericiți, la fel trebuie să fim și noi înșine.
Nu am notat mereu când am avut semne de otrăvire sau dovezi clare legate de hrană sau apă sau aerul toxic. În ultimele săptămâni am avut 2 momente aproape clare de otravă, urmate de ideea celor care sunt peste mintea mea că ”o vor curăța din nou” (de otravă).
Acum câteva săptămâni am avut constipații recurente, cu scaune la 4-5 zile și scaun segmentat. La un moment dat mi-am dat seama că trebuie să folosesc supozitor, dar nu aveam în casă, mă chinuisem toată ziua și mai și luasem laxative și în seara precedentă și acea zi. (veți vedea de ce scriu și aceste lucruri scârboase). Fiindu-mi aproape imposibil să merg să cumpăr de undeva și fiindu-mi tare rău am rugat-o pe mama să meargă ea, explicându-i că mi-e tare rău și că farmacia închide nu peste mult timp. Ea mereu se preface că nu mă crede, așa a făcut toată viața, cum fac și ceilalți oameni față de mine de fapt. Eu mereu am fost un om serios și i-am spus sau cerut ceva numai când eram efectiv nevoie. Eu mereu am ajutat-o pe ea, chiar dacă mi-era greu, ea mereu a refuzat să mă ajute. Am avut mare noroc că era o vecină cunoscută pe stradă, singura familie pe care o cunosc aici în afară de vecinii apropiați curții, și acea persoană era asistentă medicală sau așa ceva și mi-a dar 2 bucăți. Dar, după ce mi-am pus supozitorul, abia atunci, au început colicile, foarte puternice, din cauza laxativelor și eu trebuia să stau cu acel obiect în fund cel puțin 20 de minute, ceea ce i-am spus mamei. Extenuată de suferința de întreaga zi nu am mai putut face față colicilor extrem de dureroase și am început să țip de durere și mama a început să mă certe și să îmi arunce cuvinte urâte încontinuu și, deși am rugat-o să mă lase în pace, nu a vrut și m-a pisat încontinuu, cum a făcut ea de obicei, aproape mereu, atunci când îmi era rău. M-a certat că țip, fiindcă EA știe cum sunt aceste dureri și EA nu țipă etc. Unii ziceau în gândul meu că mama nu a cunoscut dureri de colon așa mari niciodată și habar nu are. Eu niciodată nu am torturat-o și cu atât mai mult când îi era rău. Deși era noapte și i-am spus să mai aștepte 10 minute pentru supozitor, ea m-a părăsit singură în casă, exact când mi-era mai greu, cea ce eu nu aș fi făcut nimănui. După 10 minute am reușit să ies la toaletă, dar mama a venit după vreo oră. Ideea ei a fost mereu, când eram otrăvită, că îi păcălește pe proști că sunt agitată și nebună.
Ei spun că eu eram femeie tânără de 35 de ani când m-am mutat în blocul 3 în 2006 și ei au introdus doze enorme de otravă ca să îmi distrugă organismul.
Iar a intrat idiotul cu ideea ”nu pot să o iert”, cum făceau din 2007 parcă, deși nu greșisem nimic și nici nu scrisesem încă adevărul pe blog, scris începând cu 2012.
Erau și unii care psihologizau atunci, scuipându-mă cu aberația ”și încă nu a somatizat??”, ca și cum ei credeau că eram nebună și trebuia să am simptome fizice din cauza bolii psihice, când de fapt eram clar otrăvită.
Azi au intrat din nou cei obsedați de cum să mă omoare cu ideea că ”un accident cerebral vascular e (încă)imposibil.” De multe ori mi-au spus că ei vor ca eu să mor cu accident vascular cerebral. Apoi ei spun că ”cea mai bună soluție e sanatoriul, acolo o pot omorî cel mai ușor.” !!
Eu am avut adesea colici în primii ani după ce m-am mutat în blocul 3, fiind otrăvită, dar medicul nu mi-a recomandat nimic. Ulterior mi-au dat otrăvuri care nu mai produceau colici, ci alte simptome, inclusiv digestive.
Unii au intrat azi peste mine cu ideea că ”îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă proștii ar înțelege că oamenii sunt otrăviți?” Nu s-ar întâmpla nimic, și acesta nu era un motiv, așa cum zic ei, să mă omoare pe mine, și era vorba de mine, de cazul meu individual.
De aceea m-am mirat în duminica Floriilor în acest an, când am fost iar otrăvită ca demult, cu arsuri gastrice și apoi colici imense, infinit de dureroase, zvârcolindu-mă și urlând toată noaptea spre luni, singură în apartament. Am luat câteva No-spa degeaba. Abia dimineața am ieșit la WC.
Acum câteva zile se pare că am fost otrăvită din nou fiindcă în mod brusc am avut agravare a neuropatiei periferice și trei sau patru nopți la rând m-am trezit cu amorțeli oribile în ambele mâini și contractură dureroasă, inclusiv piciorul drept era amorțit. Nu mi s-a mai întâmplat așa ceva cam de un an, s-a întâmplat brusc și e posibil să fi fost și otravă din nou, fiindcă am avut și sete oribilă și m-am umflat cu mai mulți litri de apă, mai ales o singură zi din cele trei. De asemenea dureri de cap, amețeală, presiune.
Revenind la povestea despre familia mea.
Revenind la povestea despre familia mea.
Încă vreo câteva idei de-ale lor.
”Cei care au suferit așa mult, ca tine, nu pot fi niciodată acceptați în societate.” ”ei trăiesc o viață de plăceri, tu ai trăit numai suferință.”
Așa au spus și cu 10 ani în urmă: ”ei consideră că tu nu poți crea nimic bun sau frumos în societate, din moment ce ai suferit așa de mult.” Deci unul dintre numeroasele lor pretexte lor de a mă otrăvi și omorî.
E un caz foarte simplu: familia te-a respins fiindcă erai mult mai inteligentă decât ei.
Mama ta și-a bazat dominația (?) pe încrederea pe care i-au acordat-o mai multe femei proaste. (Alții spuneau că mama s-a străduit să își creeze o reputație bună pentru a mă putea proteja pe mine de ura proștilor și nebunilor.)
Acele femei proaste nu puteau bănui ce se ascunde în spatele aparentei atitudini a mamei tale de protecție și bunăvoință și dispreț milos față de tine. Ea a avut multe femei credincioase ei, tu nu ai avut pe nimeni. Cei care cunoșteau adevărata ei față de cruzime față de tine erau scoși din sistem. Tu ești cel mai nenorocit geniu din lume etc.
Este adevărat că mama a avut multă priză la public, fiindcă se purta frumos în aparență cu oamenii cumsecade, și era exact așa cum eram eu în lume, doar că eu nu am avut ocazii sociale. Cu ceilalți în afară de mine ea vorbea normal. Nu știu de ce semăn așa de mult în felul meu de a fi față de alții cu ea, atunci când ea se poartă bine, dar nu am imitat-o și probabil nici ea pe mine. Este posibil ca unii foarte proști să fi crezut că eu o imit pe ea. Mereu am observat că oamenii simpli o priveau respectuos, de parcă o știau de secole, când a avut ea timp într-o viață să se impună și cum? De exemplu Geta de la poștă unde primeam bani se purta lingușitor chiar cu mama și respectuos și pe mine m-a tratat fără respect și chiar urât o dată, deși eu aveam sentimente bune și față de ea. Și la oficiul acela poștal mi-au făcut o înscenare clasică, că adică nu stau la coadă, fiindcă era un afiș la ghișeu că persoanele cu handicap - și al meu era fizic - pot trece peste rând. Și mi-era greu să stau în picioare și ei au făcut gură și Geta s-a luat de mine. Așa am pățit mereu, mama era genul care trecea peste rând de pe vremea lui Ceaușescu și eu stăteam și atunci la cozi și tot eu încasam insulte și mama nu.
Unii zic că mama e parțial o copie a mea în relațiile cu alți, partea bună în aparență cel puțin a ei. De-a lungul vieții mele au fost multe astfel de Gete. Mie mi-a fost milă de Geta fiindcă la un moment dat nu mai avea păr aproape deloc, și apoi chiar m-am mirat și bucurat că i-a crescut din nou.
Femeile sunt acceptate și respectate în societate doar pentru rolul lor de mame și soții, tu nu puteai fi așa ceva și nimeni nu dă doi bani pe intelectul feminin, oricât de bun, mai ales dacă femeia e săracă lipită pământului cum ai fost tu.
În postarea următoare continuu despre familia mea.
sâmbătă, 7 septembrie 2019
7 septembrie 2019
Așadar, voi continua povestirea și azi voi scrie mai mult.
Ei spun din nou că lumea nu vrea să mor, dar mă consideră nebună. Ei spun că mie mi-au făcut lucruri extrem de monstruoase mulți ani la rând și oamenii cumsecade nu pot crede că e adevărat ceea ce am scris eu despre viața mea. Că ei au interpretat totul drept nebunia mea, deși era mereu adevărul curat. Ei spun că toți oamenii au fost păcăliți ca la carte. De către cine, am întrebat eu. De puținii oameni care au avut legătură cu tine - familia, vecinii, colegii și profesorii tăi. Ei spun că medicii au înnebunit complet și mă lovesc de moarte crezând că fac o faptă bună, deoarece își imaginează că eu sunt nebună și răul e din cauza mea asupra sănătății oamenilor. Ei spun că eu sunt de fapt singurul om normal și lumea crede exact invers. În plus, oamenii care înțeleg cum am fost eu mereu au tendința să creadă diverse aberații fiindcă oamenii de valoare, cum am fost și eu, nu sunt în general tratați așa monstruos și omorâți așa monstruos, ci sunt respectați și acceptați.
Voi continua cu ceea ce începusem ieri.
Spuneam că nevasta cârciumarului m-a pârât mamei că nu i-am răspuns la salut. Ei zic că eu sunt o femeie aproape bătrână pe care o femeie fără educație superioară o pârăște mamei că ar fi greșit ceva. Am spus că mereu a fost așa și toți au spus, inclusiv în engleză, că în viața mea ceilalți au creat mereu înscenări.
Am intrat în ziua aceea în cârciumă cu gândul bun, fiindcă cei de acolo au fost singura mea bucurie și ocazie socială în ultimele luni. Mereu am fost sinceră și deschisă sufletește, cum bine știți și mereu cu gândul bun. Acolo vin diverși consumatori de alcool și cafea și țigări să își piardă timpul și banii și sănătatea, probabil din cauza necazurilor și singurătății, ca întotdeauna. Mai demult, cu mai multe săptămâni în urmă, unul dintre ei m-a salutat și mi-a vorbit frumos și i-a spus că are cu un an mai mult decât mine și că își amintește de mine când eram mică și mergeam la școală în Voluntari cu bunica mea. A spus că îl cheamă Didi când l-am întrebat.
La fel cum am pățit întreaga viață din 84, absolut sigur mereu fără motiv, acel Didi nu m-a mai salutat deloc în dățile următoare, deși eu nu am gândit sau făcut nimic rău. Ba chiar se uita oarecum urât la mine. Și a fost trist din nou pentru mine, fiindcă oricum nu am vrut să mor și mereu am sperat.
În ziua aceea despre care spuneam am intrat iar la ei în cârciumă și cârciumarul, care la început vorbea relativ frumos cu mine și relativ respectuos, ba chiar fusese la mine în curte să îmi aducă un câine, cum am povestit (nu am reușit să îmblânzesc cățeaua, era extrem de fricoasă, eu nu am mai întâlnit așa un câine și mama a dat-o de vreo 3 ori afară din curte, când speram că poate se va obișnui în 1-2 săptămâni), deci cârciumarul în ziua aceea privea cam chiorâș și nu m-a salutat și nici nu m-a întrebat ce doresc să cumpăr. Soția lui a ieșit de undeva, nu știu de unde, și m-a salutat foarte încet, abia se auzea, dar în momentul în care m-a salutat era ascunsă după paravanul creat de tejghea și de sticlele așezate la rând acolo. În momentul acela, alți oameni din încăpere nu puteau bănui poate că eu nu o vedeam pe ea din acel unghi. Am bănuit că era ea, dar nu eram sigură și nu am răspuns, cum era logic.
Ei au spus din nou în engleză că toți au făcut la fel întreaga mea viață și că toți vor să mor din cauza minciunilor despre mine, nimic altceva. Ei spun că ciuma s-a întins în întreaga lume, adică minciunile despre mine și că cei din jurul meu încă nu au înțeles totul, și că mă vor omorî atunci când vor înțelege că eu sunt femeia pe care toată lumea o urăște.
”și în plus, după tot ce ți-a făcut întreaga viață, mama ta te tratează drept nebună, și astfel idioții au crezut că tu ești nebună de adevăratelea și tu de fapt nu ai jignit-o și nu ai chinuit-o niciodată pe mama ta. Ai încercat în zadar, timp de 40 de ani, nu 35, să o îmbunezi și să o faci să vorbească normal. Ai încercat aceasta cu duhul blândeții, dar tu nu ai cum să controlezi gândirea și vorbirea sau comportamentul mamei tale. ”(am spus că poate ea joacă teatru că sunt nebună sau rea pentru a mă apăra de restul lumii).
Holdevici Irina, despre care am mai povestit, spunea că eu am probleme psihice personale și de acea nu pot să avea pretenția de a îi ajuta pe alții. În realitate, această doamnă greșea, era rău să spună așa ceva și era o minciună, absolut sigur nu am avut nicio problemă psihică.
Holdevici Irina, despre care am mai povestit, spunea că eu am probleme psihice personale și de acea nu pot să avea pretenția de a îi ajuta pe alții. În realitate, această doamnă greșea, era rău să spună așa ceva și era o minciună, absolut sigur nu am avut nicio problemă psihică.
Acea nefastă psihiatru Vișoiu, despre care am scris, spunea că eu nu aveam dreptul să fiu profesor de liceu din cauza diagnosticului psihiatric al meu din 92, și că directorul liceului unde predasem - ca suplinitoare în cursul facultății de psihologie în anul 5, cum povestisem pe blogul meu - ar fi putut face închisoare numai fiindcă m-a încadrat pe mine în muncă. Adăugați acest detaliu la povestirea vieții mele în sens cronologic, deci înainte să fiu profesor titular la colegiul ILC, și atunci veți vedea și mai clar de ce s-a întâmplat acea poveste cu radio Europa fără vină din partea mea și de ce am continuat și după 2003 când am intrat în învățământ, să cer libertatea, adică dreptul legal la muncă și la studii. ȘI, repet, eram aptă de multe, inclusiv de muncă în învățământ și nu fusesem niciodată nebună, cum zic proștii. Deci trebuia să fie adevărul și astfel nimic rău nu s-ar fi întâmplat și nici nu m-ar fi otrăvit nimeni.
3 septembrie 2019
Iar au intrat unii, ca în urmă cu mai mulți ani, cu ideea că ei trebuie neapărat să mă omoare, fiindcă a recunoaște adevărul despre mine ar însemna să recunoască că întreg poporul e nebun și vinovat. Nu e așa, spun eu. Dar ei zic că ”noi nu putem face o întreagă țară de râs fiindcă tu ai dreptate absolută. Absolut toți au mințit despre tine ca să îți facă rău și tu nici nu ai bănuit, dar ei au continuat să mintă și să te lovească.” Ei nici măcar nu au înțeles că tu ești dumnezeu adevărat și că altcineva e o escroacă mincinoasă.” (?? nu cred asta, ce escroacă?) ”mama ta e cea mai monstruoasă creatură care a existat vreodată pe pământ. Cei care înțeleg ce e mama ta te urăsc și pe tine, deși tu nu ai avut nici cea mia mică șansă sau greșeală toată viața”
”mama ta a mințit foarte mult și nu mai poate da înapoi, la fel ca și ceilalți.”
”maică-ta e un monstru infect și oamenii nu pot înțelege nici măcar acest lucru.
”mama ta le poruncește oamenilor să te lovească, să te otrăvească, să mintă despre tine și deci să te omoare.”
”proștii i-au păcălit pe toți cei inteligenți despre tine”
”tu ai fost un om excepțional de bun, inteligent și normal și absolut toți cred invers.”
”tu nu poți face nimic și nu ai fost niciodată acceptată, fiindcă mama ta te urăște de când erai copil, asta e tot.”
”toți oamenii despre care ceilalți oameni au o imagine exact opusă față de ceea ce sunt ei în realitate s-au sinucis. Și tu la fel, te vei omorî. Cei care știu adevărul despre tine vor să mori.”
”maică-ta e complet nebună și toți ceilalți îți fac rău indirect, prin intermediul ei.”
”idioții credeau că tu te războiești sau te lupți cu mama ta sau că ești nebună să crezi că te bați cu ea sau că ea e dușmanul tău.”
”tu ai fost numai gingășie, bunătate, blândețe și candoare, cum voiai tu ca ei să înțeleagă asta, din moment ce mama ta era așa o bestie? Ea i-a păcălit pe toți așa cum ți-a promis de la început, din 84.”
”mama ta e o brută josnică, cei care au asemenea mame nu au cum să reușească niciodată.”
Tu ai fost într-adevăr perfecțiunea și oamenii trebuie neapărat să te accepte. Proștii cred că tu nu ai fost perfectă și că ideea ta că ai fost perfectă e o consecință a faptului că ai fost izolată cu forța, torturată și nedreptățită, inclusiv otrăvită de vecini și de alții, sau consecința faptului că toți au mințit în mod evident despre tine întreaga ta viață. De fapt nu e o reacție la stres și frustrare, tu ai fost perfectă cu adevărat dar cei care ți-au făcut rău nu pot înțelege asta. Sau fiindcă te-au tratat toată viața drept nebună, proastă și rea, deci ei nu pot vedea adevărul.
Toți au înțeles întotdeauna tot ceea ce ai scris tu exact invers.
Toți ți-au făcut răul și nimeni nu mai poate vedea adevărul. Ei nici măcar nu au înțeles că trebuie să te accepte și nu să te omoare. Ei nu cred că tu ai delir de grandoare, dar cred că tu spui că ai fost perfecțiunea din cauză că ai fost persecutată.
Fiindcă toți au mințit mereu și și-au bătut joc de tine și ți-au jucat încontinuu diverse renghiuri, proștii cred că ei doar te amenință mereu cu moartea, și de fapt ei te omoară cu adevărat” (am mai explicat asta și voi explica și în ce urmează.)
fiind spuse aceste lucruri banale și logice și lipsite de importanță, voi continua în cele ce urmează povestirea la subcapitolul familie.
După cum poate vă amintiți din ceea ce am povestit, și voi relua, mie nu mi s-a dat încă nici măcar dreptul la asistență medicală, deși era absolut necesar și eram un om perfect. Există încă dovezi clare în acest sens, lucruri care arată clar abuzul medicilor asupra mea, nu doar al psihiatrilor. Și nu trebuiau să mă omoare.
Acum din nou despre familie, ce mai era esențial.
Desigur, este evident că am ținut mult la familie și că am fost conștientă de mică și cu atât mai mult după 84, de importanța și binefacerile familiei în viața unui individ. I-am iubit și respectat pe toți, chiar dacă părinții m-au renegat fără nicio greșeală de la 13 ani.
Ei spun că era clar că părinții mă renegaseră de când m-am născut. Mi-au spus mereu în ultimii ani că familia mea e o familie de porci și asasini etc. și că membrii familiei mele sunt sperjuri, fiindcă toți au depus mărturie falsă despre mine. Ei spun că eu nu aveam cum să bănuiesc, dar oamenii m-au judecat în absența mea, fără să mă întrebe nimic, legat de crime cu care nu aveam nicio legătură, sau legat pur și simplu de comportamentul și normalitatea mea și că familia mea a mințit în totalitate și complet despre mine, pentru ca eu să fiu condamnată la moarte. Nu știu, nu pot crede așa ceva.
Încă o dată, instituția familiei este un lucru foarte important și bun și sacru chiar și tot ce am gândit eu despre rudele mele a și fost binele și a fost curat și drept. Cu respect și iubire adevărate mereu, fără nicio greșeală.
Deci, pe scurt, eu am fost un copil ilegitim și nedorit, dar la început și în tinerețe nu aveam cum să bănuiesc aceasta și nu puteam bănui nici cât de important era faptul că familia mea și eu eram ”sărăntoci”, chiar pauperi după cum spuneau unii. Am povestit cum statutul meu real a dus la diverse rele și cum ei mințeau că ai mei aveau bani și că eu eram moștenitoare bogată.
Am avut o familie mică, care m-a înconjurat cu iubire în cele mai mici detalii în copilărie, cu excepția mamei, care era poate singura mea rudă de sânge reală, dar eu nu aveam cum să bănuiesc.
Am povestit aproape totul pe blog, acum reiau doar câteva lucruri și relatez doar câteva pe care nu le scrisesem.
Ideea multora e că e cea mai hidoasă crimă din istorie și că doar mama, fiind singura relație reală a mea, e singura care are interesul să mă omoare, pentru a moșteni banii mei din bunuri imobile. Voi explica mai încolo ce făcut și a zis mama despre acestea.
În povestirea mea cronologică ”infernul sunt ceilalți” (ISC) de pe blogul meu, rămăsesem cumva cam în anul 2002-2003. Puteam foarte bine să fi spus ”paradisul sunt ceilalți”, fără să repet vorbele lui Sartre, fiindcă tot ce e bun sau rău nu putem deloc să aveam prin noi înșine, ci numai prin relațiile sociale pe care le avem, lucru pe care eu îl înțelesesem foarte bine din copilărie.
Atunci am suferit mult din cauza morții nașei mele și neputinței mele de a o ajuta și apoi am înțeles că nașul meu avea ficatul grav bolnav - pe vremea aceea nu știam nimic despre otrăviri - și i-am atras atenția într-o zi când nașa încă trăia și eu eram încă studentă la medicină. Am fost cu nașul meu la medicul Zaharia, un binecunoscut medic la Colentina și nașul meu era trist și moale ca un copil, eu niciodată nu l-am văzut așa. Eu îl știam pe Zaharia - numit Lulu de nașul meu, care spunea că îl cunoscuse demult - îl știam pe medicul Zaharia Corneliu fiindcă nașul meu mă dusese la el după tentativa mea de sinucidere, la începutul lui 1999. Atunci nașul meu lăcrima din nou, suferind din cauza faptului că eu îmi pierdusem piciorul. Atunci la Colentina a fost rândul meu să sufăr pentru el, mai ales fiindcă observasem mai demult și nu ascultase de mine deloc. Mama mea a vorbit cu alt medic și acela i-a spus că l-ar fi putut salva pe nașul meu în urmă cu nu știu câți ani, dar atunci era prea târziu. Atunci când am fost cu el la Zaharia, nașul meu părea să fie trist că se va despărți de viață și de noi, ceilalți și mi-era tare greu și milă. Zaharia m-a luat la rost că nu am grijă de bietul băiat, nașul meu. Eu nu avusesem nicio vină. Eu abia atunci am înțeles că el urma în curând să moară și că avea cancer în ultimele faze.
După tentativa mea de sinucidere de la sfârșitul lui 98, nașu m-a dus la Colentina la Zaharia, la ortopedie, unde am fost așezată pe un pat cu multe denivelări și care durea și mai tare la coloană și am cerut degeaba alt pat. Nu voiau să aerisească camera și am cerut degeaba puțin aer. Probabil știți cum sunt torturați pacienții psihiatrici încontinuu. Am cerut politicos și frumos analgezice de mai multe ori, fiindcă durerea era imensă, dar nu au vrut să îmi dea deloc, știu că toți mint, dar exact așa a fost, probabil fiindcă voiau să îi facă pe oameni să creadă că sunt nebună. Fiindcă urlam de durere, fiindcă mă durea tot corpul - oasele, cum sărisem pe fereastră - mai ales sternul și coastele, iar piciorul amputat durea puțin de tot. Mai înainte fusesem la Urgență Floreasca unde fusesem amputată și îmi dădeau pastile pentru durere și patul era excepțional și bun și rabatabil și asistentele se purtau frumos. Aici la Colentina eram singură sau tata și mama mă chinuiau și mințeau ca de obicei. Au adus o fetiță cu tată țigan și mamă albă în salon cu mine și apoi au scos-o, fiindcă eu urlam de durere aproape încontinuu. Zaharia mi-a spus că îmi va amputa bontul din nou pentru corecție, fiindcă amputarea nu a fost efectuată corect la Urgență, dar apoi a renunțat la acea intenție. Din motive obscure mi-au făcut multe radiografii la aparate vechi și dubioase, deși fusesem mult radiografiată la Urgență nu de mult. Apoi m-au dus la psihiatrie și acolo iar mi-au făcut radiografii, a treia serie în timp scurt. După ce am avut în sfârșit proteză, după încă vreo doi ani am fost din nou la Zaharia, fiindcă colindasem la mulți medici și niciunul nu m-a putut ajuta legat de rănile și sîngerarea bontului recurentă, care adesea ducea la umflarea piciorului și mai ales la infecții grave cu febră de 41-42 de grade, chiar dacă nu credeți e adevărul, așa a fost. Toate alifiile cicatrizante diferite prescrise de mulți medici erau ineficiente, mereu făceam răni, și nu se vindecau decât foarte greu și trebuia să stau în pat sau să umblu cu răni și, după ce mă vindecam, piciorul nu mai încăpea în proteză și era tare greu. Zaharia în final s-a retras în altă încăpere, unde eu nu îl vedeam, de unde a apărut cu o rețetă magistrală, scrisă de mâna lui, unde punea balsam de Peru și încă vreo 2 ingrediente rare, rețetă care s-a putut prepara integral numai la farmacia pe care poate o știți, de pe Calea Victoriei. Ulterior, unii porci care au intrat peste mintea mea l-au acuzat pe Zaharia, singurul medic care m-a scos din necaz, că a greșit, fiindcă a prescris ingrediente cancerigene sau așa ceva, când de fapt altfel eu nu mai mă puteam deplasa deloc. Am și acum copia rețetei și o voi plasa pe blogul meu și aici să vedeți.
Apoi, cum ați văzut, eu eram la Colentina cu nașul meu bolnav de cancer hepatic, un naș obosit și foarte trist și moale. Apoi nașul meu s-a prăpădit și el în 29 august 2004, după ce în 4 martie 2004 a fost din nou un cutremur de pământ chiar de ziua lui de naștere, dar colegii mei de la liceu au negat fenomenul. Mai demult nașul meu îmi spunea că eu nu pot bănui prin ce a trecut el, că eu de pildă nu am avut cutremur de ziua mea, cum a avut el. Sau cum trecea pe sub un balcon și un ghiveci cu pământ de flori a trecut razant în cădere pe lângă el etc. Din cauza suferințelor nașului meu, care avea și talente la desen și muzică, unii au crezut că eu aș fi geniu martirizat care a moștenit nu știu ce cruce grea de la nașul său.
Voi continua povestirea mâine, astă seară mi-a venit gust înfiorător de la stomac, este precis cancer sau otravă grea de tot, chiar așa gust nu am mai avut niciodată. Am explicat problemele legate de stomac de mult, dar medicii au refuzat să mă ajute și nu era prea târziu și trebuiau doar să mă ajute și nu trebuiau să mă otrăvească în continuare, cum am explicat, dar ei au continuat și otrăvirea, chiar și anul acesta în mod sigur. Se știe că după mulți ani, ulcerul se transformă în cancer, eventual. Eu am fost otrăvită de mult timp și m-am plâns de simptome ulceroase, nu doar gastrită, de foarte mult timp medicului de familie, și mi-a dat cu chiu cu vai Emanera 40 mg zilnic, dimineața, dar prea târziu și apoi nu mi-a dat nicio investigație de făcut, și nu a mai prescris altceva, deși uneori durerea și usturimea erau mari. Am mai avut gust monstruos în gură dar numai de vreo doi ani, deci nu era prea târziu să mă salveze poate, dar nu au vrut, și gustul chiar așa monstruos ca în seara asta niciodată nu am avut. Pe nimeni nu interesează, fiindcă nu am pe nimeni și fiindcă toți spun că eu am fost condamnată la moarte sau că trebuie să mă omoare ca să fie mai bine pentru ei. Bineînțeles e exclus să îi spun mamei mele orice, ea nu suportă nimic să îi spun, încă de când eram copil, ea nu suportă nimic, nici ceva bun,dacă e adevărat, și respinge complet orice plângere normală a mea, deși ea mi se plânge mereu.
În seara asta, deoarece eu am reușit să adun energie ca să scriu povestirea în continuare, ea m-a întrerupt de vreo 5 ori, mustrându-mă urât că eu nu scriu lucruri inteligente pe facebook și că e ceva extrem de urât că eu scriu lucruri urâte și intime despre ea, deși eu am dreptate că trebuia să scriu totul, și că trebuie să termin și povestirea și despre familie în curând și mai ales despre abuzurile criminale ale medicilor care ar fi putut fi evitate dacă adevărul despre mine ar fi fost spus și atunci în mod sigur m-ar fi acceptat să muncesc și să studiez și să creez intelectual și aș fi fost un om liber și nu m-ar fi otrăvit în mod sigur și oamenii m-ar fi respectat și nu m-ar fi omorât în mod sigur și aș fi avut familia mea în mod sigur sau măcar dreptul legal de a mă mărita și de a avea copil adoptat măcar.
Ei spun că medicii nu au nicio vină, fiindcă ei sunt doar niște roboți lipsiți de judecată și atâta tot.
Ei spun din nou că lumea nu vrea să mor, dar mă consideră nebună. Ei spun că mie mi-au făcut lucruri extrem de monstruoase mulți ani la rând și oamenii cumsecade nu pot crede că e adevărat ceea ce am scris eu despre viața mea. Că ei au interpretat totul drept nebunia mea, deși era mereu adevărul curat. Ei spun că toți oamenii au fost păcăliți ca la carte. De către cine, am întrebat eu. De puținii oameni care au avut legătură cu tine - familia, vecinii, colegii și profesorii tăi. Ei spun că medicii au înnebunit complet și mă lovesc de moarte crezând că fac o faptă bună, deoarece își imaginează că eu sunt nebună și răul e din cauza mea asupra sănătății oamenilor. Ei spun că eu sunt de fapt singurul om normal și lumea crede exact invers. În plus, oamenii care înțeleg cum am fost eu mereu au tendința să creadă diverse aberații fiindcă oamenii de valoare, cum am fost și eu, nu sunt în general tratați așa monstruos și omorâți așa monstruos, ci sunt respectați și acceptați.
Voi continua cu ceea ce începusem ieri.
Spuneam că nevasta cârciumarului m-a pârât mamei că nu i-am răspuns la salut. Ei zic că eu sunt o femeie aproape bătrână pe care o femeie fără educație superioară o pârăște mamei că ar fi greșit ceva. Am spus că mereu a fost așa și toți au spus, inclusiv în engleză, că în viața mea ceilalți au creat mereu înscenări.
Am intrat în ziua aceea în cârciumă cu gândul bun, fiindcă cei de acolo au fost singura mea bucurie și ocazie socială în ultimele luni. Mereu am fost sinceră și deschisă sufletește, cum bine știți și mereu cu gândul bun. Acolo vin diverși consumatori de alcool și cafea și țigări să își piardă timpul și banii și sănătatea, probabil din cauza necazurilor și singurătății, ca întotdeauna. Mai demult, cu mai multe săptămâni în urmă, unul dintre ei m-a salutat și mi-a vorbit frumos și i-a spus că are cu un an mai mult decât mine și că își amintește de mine când eram mică și mergeam la școală în Voluntari cu bunica mea. A spus că îl cheamă Didi când l-am întrebat.
La fel cum am pățit întreaga viață din 84, absolut sigur mereu fără motiv, acel Didi nu m-a mai salutat deloc în dățile următoare, deși eu nu am gândit sau făcut nimic rău. Ba chiar se uita oarecum urât la mine. Și a fost trist din nou pentru mine, fiindcă oricum nu am vrut să mor și mereu am sperat.
În ziua aceea despre care spuneam am intrat iar la ei în cârciumă și cârciumarul, care la început vorbea relativ frumos cu mine și relativ respectuos, ba chiar fusese la mine în curte să îmi aducă un câine, cum am povestit (nu am reușit să îmblânzesc cățeaua, era extrem de fricoasă, eu nu am mai întâlnit așa un câine și mama a dat-o de vreo 3 ori afară din curte, când speram că poate se va obișnui în 1-2 săptămâni), deci cârciumarul în ziua aceea privea cam chiorâș și nu m-a salutat și nici nu m-a întrebat ce doresc să cumpăr. Soția lui a ieșit de undeva, nu știu de unde, și m-a salutat foarte încet, abia se auzea, dar în momentul în care m-a salutat era ascunsă după paravanul creat de tejghea și de sticlele așezate la rând acolo. În momentul acela, alți oameni din încăpere nu puteau bănui poate că eu nu o vedeam pe ea din acel unghi. Am bănuit că era ea, dar nu eram sigură și nu am răspuns, cum era logic.
Ei au spus din nou în engleză că toți au făcut la fel întreaga mea viață și că toți vor să mor din cauza minciunilor despre mine, nimic altceva. Ei spun că ciuma s-a întins în întreaga lume, adică minciunile despre mine și că cei din jurul meu încă nu au înțeles totul, și că mă vor omorî atunci când vor înțelege că eu sunt femeia pe care toată lumea o urăște.
”și în plus, după tot ce ți-a făcut întreaga viață, mama ta te tratează drept nebună, și astfel idioții au crezut că tu ești nebună de adevăratelea și tu de fapt nu ai jignit-o și nu ai chinuit-o niciodată pe mama ta. Ai încercat în zadar, timp de 40 de ani, nu 35, să o îmbunezi și să o faci să vorbească normal. Ai încercat aceasta cu duhul blândeții, dar tu nu ai cum să controlezi gândirea și vorbirea sau comportamentul mamei tale. ”(am spus că poate ea joacă teatru că sunt nebună sau rea pentru a mă apăra de restul lumii).
Holdevici Irina, despre care am mai povestit, spunea că eu am probleme psihice personale și de acea nu pot să avea pretenția de a îi ajuta pe alții. În realitate, această doamnă greșea, era rău să spună așa ceva și era o minciună, absolut sigur nu am avut nicio problemă psihică.
Holdevici Irina, despre care am mai povestit, spunea că eu am probleme psihice personale și de acea nu pot să avea pretenția de a îi ajuta pe alții. În realitate, această doamnă greșea, era rău să spună așa ceva și era o minciună, absolut sigur nu am avut nicio problemă psihică.
Acea nefastă psihiatru Vișoiu, despre care am scris, spunea că eu nu aveam dreptul să fiu profesor de liceu din cauza diagnosticului psihiatric al meu din 92, și că directorul liceului unde predasem - ca suplinitoare în cursul facultății de psihologie în anul 5, cum povestisem pe blogul meu - ar fi putut face închisoare numai fiindcă m-a încadrat pe mine în muncă. Adăugați acest detaliu la povestirea vieții mele în sens cronologic, deci înainte să fiu profesor titular la colegiul ILC, și atunci veți vedea și mai clar de ce s-a întâmplat acea poveste cu radio Europa fără vină din partea mea și de ce am continuat și după 2003 când am intrat în învățământ, să cer libertatea, adică dreptul legal la muncă și la studii. ȘI, repet, eram aptă de multe, inclusiv de muncă în învățământ și nu fusesem niciodată nebună, cum zic proștii. Deci trebuia să fie adevărul și astfel nimic rău nu s-ar fi întâmplat și nici nu m-ar fi otrăvit nimeni.
3 septembrie 2019
Iar au intrat unii, ca în urmă cu mai mulți ani, cu ideea că ei trebuie neapărat să mă omoare, fiindcă a recunoaște adevărul despre mine ar însemna să recunoască că întreg poporul e nebun și vinovat. Nu e așa, spun eu. Dar ei zic că ”noi nu putem face o întreagă țară de râs fiindcă tu ai dreptate absolută. Absolut toți au mințit despre tine ca să îți facă rău și tu nici nu ai bănuit, dar ei au continuat să mintă și să te lovească.” Ei nici măcar nu au înțeles că tu ești dumnezeu adevărat și că altcineva e o escroacă mincinoasă.” (?? nu cred asta, ce escroacă?) ”mama ta e cea mai monstruoasă creatură care a existat vreodată pe pământ. Cei care înțeleg ce e mama ta te urăsc și pe tine, deși tu nu ai avut nici cea mia mică șansă sau greșeală toată viața”
”mama ta a mințit foarte mult și nu mai poate da înapoi, la fel ca și ceilalți.”
”maică-ta e un monstru infect și oamenii nu pot înțelege nici măcar acest lucru.
”mama ta le poruncește oamenilor să te lovească, să te otrăvească, să mintă despre tine și deci să te omoare.”
”proștii i-au păcălit pe toți cei inteligenți despre tine”
”tu ai fost un om excepțional de bun, inteligent și normal și absolut toți cred invers.”
”tu nu poți face nimic și nu ai fost niciodată acceptată, fiindcă mama ta te urăște de când erai copil, asta e tot.”
”toți oamenii despre care ceilalți oameni au o imagine exact opusă față de ceea ce sunt ei în realitate s-au sinucis. Și tu la fel, te vei omorî. Cei care știu adevărul despre tine vor să mori.”
”maică-ta e complet nebună și toți ceilalți îți fac rău indirect, prin intermediul ei.”
”idioții credeau că tu te războiești sau te lupți cu mama ta sau că ești nebună să crezi că te bați cu ea sau că ea e dușmanul tău.”
”tu ai fost numai gingășie, bunătate, blândețe și candoare, cum voiai tu ca ei să înțeleagă asta, din moment ce mama ta era așa o bestie? Ea i-a păcălit pe toți așa cum ți-a promis de la început, din 84.”
”mama ta e o brută josnică, cei care au asemenea mame nu au cum să reușească niciodată.”
Tu ai fost într-adevăr perfecțiunea și oamenii trebuie neapărat să te accepte. Proștii cred că tu nu ai fost perfectă și că ideea ta că ai fost perfectă e o consecință a faptului că ai fost izolată cu forța, torturată și nedreptățită, inclusiv otrăvită de vecini și de alții, sau consecința faptului că toți au mințit în mod evident despre tine întreaga ta viață. De fapt nu e o reacție la stres și frustrare, tu ai fost perfectă cu adevărat dar cei care ți-au făcut rău nu pot înțelege asta. Sau fiindcă te-au tratat toată viața drept nebună, proastă și rea, deci ei nu pot vedea adevărul.
Toți au înțeles întotdeauna tot ceea ce ai scris tu exact invers.
Toți ți-au făcut răul și nimeni nu mai poate vedea adevărul. Ei nici măcar nu au înțeles că trebuie să te accepte și nu să te omoare. Ei nu cred că tu ai delir de grandoare, dar cred că tu spui că ai fost perfecțiunea din cauză că ai fost persecutată.
Fiindcă toți au mințit mereu și și-au bătut joc de tine și ți-au jucat încontinuu diverse renghiuri, proștii cred că ei doar te amenință mereu cu moartea, și de fapt ei te omoară cu adevărat” (am mai explicat asta și voi explica și în ce urmează.)
fiind spuse aceste lucruri banale și logice și lipsite de importanță, voi continua în cele ce urmează povestirea la subcapitolul familie.
După cum poate vă amintiți din ceea ce am povestit, și voi relua, mie nu mi s-a dat încă nici măcar dreptul la asistență medicală, deși era absolut necesar și eram un om perfect. Există încă dovezi clare în acest sens, lucruri care arată clar abuzul medicilor asupra mea, nu doar al psihiatrilor. Și nu trebuiau să mă omoare.
Acum din nou despre familie, ce mai era esențial.
Desigur, este evident că am ținut mult la familie și că am fost conștientă de mică și cu atât mai mult după 84, de importanța și binefacerile familiei în viața unui individ. I-am iubit și respectat pe toți, chiar dacă părinții m-au renegat fără nicio greșeală de la 13 ani.
Ei spun că era clar că părinții mă renegaseră de când m-am născut. Mi-au spus mereu în ultimii ani că familia mea e o familie de porci și asasini etc. și că membrii familiei mele sunt sperjuri, fiindcă toți au depus mărturie falsă despre mine. Ei spun că eu nu aveam cum să bănuiesc, dar oamenii m-au judecat în absența mea, fără să mă întrebe nimic, legat de crime cu care nu aveam nicio legătură, sau legat pur și simplu de comportamentul și normalitatea mea și că familia mea a mințit în totalitate și complet despre mine, pentru ca eu să fiu condamnată la moarte. Nu știu, nu pot crede așa ceva.
Încă o dată, instituția familiei este un lucru foarte important și bun și sacru chiar și tot ce am gândit eu despre rudele mele a și fost binele și a fost curat și drept. Cu respect și iubire adevărate mereu, fără nicio greșeală.
Deci, pe scurt, eu am fost un copil ilegitim și nedorit, dar la început și în tinerețe nu aveam cum să bănuiesc aceasta și nu puteam bănui nici cât de important era faptul că familia mea și eu eram ”sărăntoci”, chiar pauperi după cum spuneau unii. Am povestit cum statutul meu real a dus la diverse rele și cum ei mințeau că ai mei aveau bani și că eu eram moștenitoare bogată.
Am avut o familie mică, care m-a înconjurat cu iubire în cele mai mici detalii în copilărie, cu excepția mamei, care era poate singura mea rudă de sânge reală, dar eu nu aveam cum să bănuiesc.
Am povestit aproape totul pe blog, acum reiau doar câteva lucruri și relatez doar câteva pe care nu le scrisesem.
Ideea multora e că e cea mai hidoasă crimă din istorie și că doar mama, fiind singura relație reală a mea, e singura care are interesul să mă omoare, pentru a moșteni banii mei din bunuri imobile. Voi explica mai încolo ce făcut și a zis mama despre acestea.
În povestirea mea cronologică ”infernul sunt ceilalți” (ISC) de pe blogul meu, rămăsesem cumva cam în anul 2002-2003. Puteam foarte bine să fi spus ”paradisul sunt ceilalți”, fără să repet vorbele lui Sartre, fiindcă tot ce e bun sau rău nu putem deloc să aveam prin noi înșine, ci numai prin relațiile sociale pe care le avem, lucru pe care eu îl înțelesesem foarte bine din copilărie.
Atunci am suferit mult din cauza morții nașei mele și neputinței mele de a o ajuta și apoi am înțeles că nașul meu avea ficatul grav bolnav - pe vremea aceea nu știam nimic despre otrăviri - și i-am atras atenția într-o zi când nașa încă trăia și eu eram încă studentă la medicină. Am fost cu nașul meu la medicul Zaharia, un binecunoscut medic la Colentina și nașul meu era trist și moale ca un copil, eu niciodată nu l-am văzut așa. Eu îl știam pe Zaharia - numit Lulu de nașul meu, care spunea că îl cunoscuse demult - îl știam pe medicul Zaharia Corneliu fiindcă nașul meu mă dusese la el după tentativa mea de sinucidere, la începutul lui 1999. Atunci nașul meu lăcrima din nou, suferind din cauza faptului că eu îmi pierdusem piciorul. Atunci la Colentina a fost rândul meu să sufăr pentru el, mai ales fiindcă observasem mai demult și nu ascultase de mine deloc. Mama mea a vorbit cu alt medic și acela i-a spus că l-ar fi putut salva pe nașul meu în urmă cu nu știu câți ani, dar atunci era prea târziu. Atunci când am fost cu el la Zaharia, nașul meu părea să fie trist că se va despărți de viață și de noi, ceilalți și mi-era tare greu și milă. Zaharia m-a luat la rost că nu am grijă de bietul băiat, nașul meu. Eu nu avusesem nicio vină. Eu abia atunci am înțeles că el urma în curând să moară și că avea cancer în ultimele faze.
După tentativa mea de sinucidere de la sfârșitul lui 98, nașu m-a dus la Colentina la Zaharia, la ortopedie, unde am fost așezată pe un pat cu multe denivelări și care durea și mai tare la coloană și am cerut degeaba alt pat. Nu voiau să aerisească camera și am cerut degeaba puțin aer. Probabil știți cum sunt torturați pacienții psihiatrici încontinuu. Am cerut politicos și frumos analgezice de mai multe ori, fiindcă durerea era imensă, dar nu au vrut să îmi dea deloc, știu că toți mint, dar exact așa a fost, probabil fiindcă voiau să îi facă pe oameni să creadă că sunt nebună. Fiindcă urlam de durere, fiindcă mă durea tot corpul - oasele, cum sărisem pe fereastră - mai ales sternul și coastele, iar piciorul amputat durea puțin de tot. Mai înainte fusesem la Urgență Floreasca unde fusesem amputată și îmi dădeau pastile pentru durere și patul era excepțional și bun și rabatabil și asistentele se purtau frumos. Aici la Colentina eram singură sau tata și mama mă chinuiau și mințeau ca de obicei. Au adus o fetiță cu tată țigan și mamă albă în salon cu mine și apoi au scos-o, fiindcă eu urlam de durere aproape încontinuu. Zaharia mi-a spus că îmi va amputa bontul din nou pentru corecție, fiindcă amputarea nu a fost efectuată corect la Urgență, dar apoi a renunțat la acea intenție. Din motive obscure mi-au făcut multe radiografii la aparate vechi și dubioase, deși fusesem mult radiografiată la Urgență nu de mult. Apoi m-au dus la psihiatrie și acolo iar mi-au făcut radiografii, a treia serie în timp scurt. După ce am avut în sfârșit proteză, după încă vreo doi ani am fost din nou la Zaharia, fiindcă colindasem la mulți medici și niciunul nu m-a putut ajuta legat de rănile și sîngerarea bontului recurentă, care adesea ducea la umflarea piciorului și mai ales la infecții grave cu febră de 41-42 de grade, chiar dacă nu credeți e adevărul, așa a fost. Toate alifiile cicatrizante diferite prescrise de mulți medici erau ineficiente, mereu făceam răni, și nu se vindecau decât foarte greu și trebuia să stau în pat sau să umblu cu răni și, după ce mă vindecam, piciorul nu mai încăpea în proteză și era tare greu. Zaharia în final s-a retras în altă încăpere, unde eu nu îl vedeam, de unde a apărut cu o rețetă magistrală, scrisă de mâna lui, unde punea balsam de Peru și încă vreo 2 ingrediente rare, rețetă care s-a putut prepara integral numai la farmacia pe care poate o știți, de pe Calea Victoriei. Ulterior, unii porci care au intrat peste mintea mea l-au acuzat pe Zaharia, singurul medic care m-a scos din necaz, că a greșit, fiindcă a prescris ingrediente cancerigene sau așa ceva, când de fapt altfel eu nu mai mă puteam deplasa deloc. Am și acum copia rețetei și o voi plasa pe blogul meu și aici să vedeți.
Apoi, cum ați văzut, eu eram la Colentina cu nașul meu bolnav de cancer hepatic, un naș obosit și foarte trist și moale. Apoi nașul meu s-a prăpădit și el în 29 august 2004, după ce în 4 martie 2004 a fost din nou un cutremur de pământ chiar de ziua lui de naștere, dar colegii mei de la liceu au negat fenomenul. Mai demult nașul meu îmi spunea că eu nu pot bănui prin ce a trecut el, că eu de pildă nu am avut cutremur de ziua mea, cum a avut el. Sau cum trecea pe sub un balcon și un ghiveci cu pământ de flori a trecut razant în cădere pe lângă el etc. Din cauza suferințelor nașului meu, care avea și talente la desen și muzică, unii au crezut că eu aș fi geniu martirizat care a moștenit nu știu ce cruce grea de la nașul său.
Voi continua povestirea mâine, astă seară mi-a venit gust înfiorător de la stomac, este precis cancer sau otravă grea de tot, chiar așa gust nu am mai avut niciodată. Am explicat problemele legate de stomac de mult, dar medicii au refuzat să mă ajute și nu era prea târziu și trebuiau doar să mă ajute și nu trebuiau să mă otrăvească în continuare, cum am explicat, dar ei au continuat și otrăvirea, chiar și anul acesta în mod sigur. Se știe că după mulți ani, ulcerul se transformă în cancer, eventual. Eu am fost otrăvită de mult timp și m-am plâns de simptome ulceroase, nu doar gastrită, de foarte mult timp medicului de familie, și mi-a dat cu chiu cu vai Emanera 40 mg zilnic, dimineața, dar prea târziu și apoi nu mi-a dat nicio investigație de făcut, și nu a mai prescris altceva, deși uneori durerea și usturimea erau mari. Am mai avut gust monstruos în gură dar numai de vreo doi ani, deci nu era prea târziu să mă salveze poate, dar nu au vrut, și gustul chiar așa monstruos ca în seara asta niciodată nu am avut. Pe nimeni nu interesează, fiindcă nu am pe nimeni și fiindcă toți spun că eu am fost condamnată la moarte sau că trebuie să mă omoare ca să fie mai bine pentru ei. Bineînțeles e exclus să îi spun mamei mele orice, ea nu suportă nimic să îi spun, încă de când eram copil, ea nu suportă nimic, nici ceva bun,dacă e adevărat, și respinge complet orice plângere normală a mea, deși ea mi se plânge mereu.
În seara asta, deoarece eu am reușit să adun energie ca să scriu povestirea în continuare, ea m-a întrerupt de vreo 5 ori, mustrându-mă urât că eu nu scriu lucruri inteligente pe facebook și că e ceva extrem de urât că eu scriu lucruri urâte și intime despre ea, deși eu am dreptate că trebuia să scriu totul, și că trebuie să termin și povestirea și despre familie în curând și mai ales despre abuzurile criminale ale medicilor care ar fi putut fi evitate dacă adevărul despre mine ar fi fost spus și atunci în mod sigur m-ar fi acceptat să muncesc și să studiez și să creez intelectual și aș fi fost un om liber și nu m-ar fi otrăvit în mod sigur și oamenii m-ar fi respectat și nu m-ar fi omorât în mod sigur și aș fi avut familia mea în mod sigur sau măcar dreptul legal de a mă mărita și de a avea copil adoptat măcar.
Ei spun că medicii nu au nicio vină, fiindcă ei sunt doar niște roboți lipsiți de judecată și atâta tot.
vineri, 6 septembrie 2019
2-6 septembrie 2019
Voi continua povestirea de unde rămăsesem. Ei spun din nou că toți neagă complet adevărul. Că proștii nici măcar faptul că eram otrăvită nu îl credeau. Că, fiind ei îndoctrinați zeci de ani cu minciuni, ei nu puteau crede nici măcar asta și aveau un șoc imens când înțelegeau că absolut tot ce am spus e adevărul, că înnebuneau etc. ceea ce nu știu dacă e adevărat. Ideea lor e că e inadmisibil ca un om ca mine - perfect bun și inteligent - să fie omorât așa monstruos și că ei cred o fantezie evident ruptă complet de realitate, pe care nu o puteau dovedi și anume că ceea ce am povestit eu era un vis urât, deci eram nebună și proastă și că toți intelectualii consideră că eu trebuie să fiu omorâtă în scopul de a nega de ochii lumii otrava sau alte lucruri grave, evident reale, nu ficționale. Ei spun că toți oamenii nedoriți sunt otrăviți și trebuie să accepte aceasta în tăcere, chiar dacă nu au greșit nimic. Că toți consideră normal să fiu omorâtă ca să ascundă rușinea că eram otrăvită și tot restul. Și înainte de a fi eu otrăvită ei gândeau la fel, pentru celelalte abuzuri asupra mea și exact din acest motiv - fiind clar că și acum ei gândesc la fel - exact din cauza asta au început să mă otrăvească la un moment dat. Că, repet, e de la sine înțeles că omul persecutat și lovit grav toată viața trebuie omorât pentru a ascunde necazul lui și vina gravă a celorlalți. Voi continua totuși de scris adevărul și poate la sfârșit veți înțelege mai bine totul.
Ei spun că România a devenit mafie de asasini corupți și nebuni și că totul a plecat de la nedreptățile imense comise asupra mea și de la minciunile despre mine. Bine, am întrebat eu, dar ce credeau ei - că eu așteptam să fie unii considerați vinovați deoarece eu scriam adevărul despre viața mea? Mi s-a răspuns că unii chiar așa credeau și că credeau că îmi fac în ciudă, fără să realizeze că eram un om matur și inteligent și perfect normal. Ei spun că proștii credeau niște aberații complet insignifiante și fără legătură cu realitatea, fără să realizeze gravitatea crimei asupra mea. Dar că cei care înțelegeau adevărul voiau doar să mor. Ei spun că, deși eu nu acuzam pe nimeni și nu așteptam să recunoască cineva ceva, totuși eu nu puteam fi acceptată în societate și deci să nu fiu omorâtă decât dacă cei vinovați sau o parte dintre ei ar fi recunoscut adevărul. Și mai spun că eu aș fi reușit într-adevăr să mă afirm drept ceea ce eram mereu și aș fi reușit să realizez ceva prin muncă sau creație intelectuală și chiar numai ceea ce aș fi reușit ar fi fost destul ca să dovedească tot adevărul bun despre mine și tocmai de aceea ei mi-au luat drepturile și m-au izolat cu forța și m-au otrăvit când eu eram în plenitudinea forței mele intelectuale.
Azi și zilele trecute au intrat din nou peste mine cei cu idei despre mama, care spun așa: ”mama ta nu are nicio vină”, probabil sugerând că eu o acuz indirect pe mama, eu o persoană perfect bună și inteligentă - probabil că ei mă consideră paranoică, numai fiindcă am scris adevărul și cred că eu am intelectul redus, la fel ca aceia care cred că ei scriu adevărul cu speranța ca aceia răi să recunoască adevărul. Ei spun că aceia nu au recunoscut niciodată adevărul de-a lungul întregii istorii. Alții spun că eu am fost un geniu bun și cuminte, dar mama mea nu poate înțelege asta. Și alții, la polul opus, spun că mama mea e cea mai infectă și rea mamă din istorie și că nu merită numele de mamă. Ei spun mereu că mama, care într-adevăr mă lovea de moarte și îmi promitea tot răul din 84, și-a atins toate scopurile și că toată lumea o crede pe ea, așa cum spunea ea că o să fie, distrugându-mă pe mine. Că și în prezent ea mă otrăvește și face tot răul cu putință asupra mea, dar idioții care intră aproape de mediul meu de viață sau peste mintea mea, vin toți cu idei preconcepute și vor să mă lovească și să îmi facă răul, fără să vadă ce face mama mea asupra mea zi de zi. Ei spun mereu că oamenii sunt așa proști încât și acum cred că eu eram răul și mama mea binele, sau chiar cred că mama e dumnezeu. Alții, în sfârșit, spun că mama e doar complet nebună și nu poate gândi deloc și tot răul asupra mea din 84 ea l-a făcut fiindcă așa i-au poruncit stăpânii ei și ea a fost obligată să mă bată, să urle, să mintă etc. chiar și în anul curent, fiindcă alții, nu ea, voiau să arunce tot răul asupra mea. Mulți spun că mama mea e un monstru și că oamenii îmi fac răul fiindcă ea îi obligă aceasta, dar de fapt nu au dreptate, citiți tot ce am scris până acum.
Din nou au venit cei care cred că eu trebuie să fiu omorâtă fiindcă am fost martirizată 35 de ani și eu nu aș fi putut să muncesc sau să studiez cu rezultate bune din această cauză și de aceea trebuie să mor. Aceștia erau de acum 10-13 ani, și nu aveau deloc dreptate nici atunci, și chiar nici acum.
În ultimele 3 nopți mi-au amorțit foarte rău mâinile și foarte dureros, și acum nu mai pot scrie, ei spun că iar m-au otrăvit, fiindcă răul acesta a început brusc, după ce vreun an nu am mai amorțit și acum nu știu sigur dacă voi mai putea scrie restul, acum în acest moment nu mai pot. Sete înfiorătoare începută ieri dimineața brusc, după ce vreun an am băut apă în mod normal, acum iar litri pe zi, ei spun că din cauza otrăvii.
Azi 6 septembrie 2019, continuu povestirea
6 septembrie 2019
trebuie să continuu povestirea și să termin partea despre familia mea și celelalte.
În seara aceasta și noapte voi scrie mai întâi flecuștețe lipsite de importanță, adică diversele idei pe care oricine le poate bănui cu care mă atacă acești îngeri triști și oameni răi care mă atacă în gândul meu cu gândurile lor. După ce termin cu aceste idei total lipsite de importanță sau efect nociv voi trece la scrierea faptelor mai importante. E posibil ca aceste persoane care scornesc aceste idei să vrea să creeze impresia că eu aș fi paranoică și proastă deci, sau să fie chiar persoane care cred cu adevărat aceste idei, dar eu vă rog pe dvs. să judecați normal și drept spusele lor. Sunt totuși obligată acum să notez și aceste idei din nou, deși mai important e să termin de scris faptele, adică ce va urma.
Pe 29 august, imediat ce m-am trezit, m-au luat în primire cu o idee aberantă și ilogică ”nu sunt ceilalți legați de tine, ci tu ești legată de ei”, ceea ce e ilogic. - se legau de ceea ce scrisesem pe 28 august.
Era vorba de cei care spuneau că datorită intelectului meu bun, eu aveam o poziție centrală în sistemul logic al lumii, prin conexiune cu restul lumii și chiar că sunt un centru fără de care sistemul nu poate funcționa. Erau unii care spuneau că eu sunt dumnezeu, singurul centru de acest tip - ceea ce eu nu am gândit niciodată, dar știu că nu trebuiau să mă omoare și că orice om inteligent centrează restul universului și așa e logic și normal mereu, chiar dacă unii oameni nu sunt conștienți de această funcționare a psihicului lor în calitate de nucleu și centru legat de toate celelalte lucruri. Acest gen de legătură menține forțele constituționale ale lumii.
1 septembrie 2019
Azi mama, bineînțeles, mi-a spus că soția proprietarului barului sau cârciumii din apropiere i-a spus despre mine, adică m-a pârât, că m-a salutat și eu nu i-am răspuns. Mă așteptam și la asta, dar am fost tristă, am pățit mereu la fel, o viață întreagă. Eu am intrat în bar, acolo unde am mers să iau de obicei țigări la bucată și
(continuu mâine, mâine cu orice preț voi scrie mult dacă mă lasă mâinile - articulații și nervi - și în 3-4 zile termin partea a II-a a povestirii la care am tot stat)
Ei spun că România a devenit mafie de asasini corupți și nebuni și că totul a plecat de la nedreptățile imense comise asupra mea și de la minciunile despre mine. Bine, am întrebat eu, dar ce credeau ei - că eu așteptam să fie unii considerați vinovați deoarece eu scriam adevărul despre viața mea? Mi s-a răspuns că unii chiar așa credeau și că credeau că îmi fac în ciudă, fără să realizeze că eram un om matur și inteligent și perfect normal. Ei spun că proștii credeau niște aberații complet insignifiante și fără legătură cu realitatea, fără să realizeze gravitatea crimei asupra mea. Dar că cei care înțelegeau adevărul voiau doar să mor. Ei spun că, deși eu nu acuzam pe nimeni și nu așteptam să recunoască cineva ceva, totuși eu nu puteam fi acceptată în societate și deci să nu fiu omorâtă decât dacă cei vinovați sau o parte dintre ei ar fi recunoscut adevărul. Și mai spun că eu aș fi reușit într-adevăr să mă afirm drept ceea ce eram mereu și aș fi reușit să realizez ceva prin muncă sau creație intelectuală și chiar numai ceea ce aș fi reușit ar fi fost destul ca să dovedească tot adevărul bun despre mine și tocmai de aceea ei mi-au luat drepturile și m-au izolat cu forța și m-au otrăvit când eu eram în plenitudinea forței mele intelectuale.
Azi și zilele trecute au intrat din nou peste mine cei cu idei despre mama, care spun așa: ”mama ta nu are nicio vină”, probabil sugerând că eu o acuz indirect pe mama, eu o persoană perfect bună și inteligentă - probabil că ei mă consideră paranoică, numai fiindcă am scris adevărul și cred că eu am intelectul redus, la fel ca aceia care cred că ei scriu adevărul cu speranța ca aceia răi să recunoască adevărul. Ei spun că aceia nu au recunoscut niciodată adevărul de-a lungul întregii istorii. Alții spun că eu am fost un geniu bun și cuminte, dar mama mea nu poate înțelege asta. Și alții, la polul opus, spun că mama mea e cea mai infectă și rea mamă din istorie și că nu merită numele de mamă. Ei spun mereu că mama, care într-adevăr mă lovea de moarte și îmi promitea tot răul din 84, și-a atins toate scopurile și că toată lumea o crede pe ea, așa cum spunea ea că o să fie, distrugându-mă pe mine. Că și în prezent ea mă otrăvește și face tot răul cu putință asupra mea, dar idioții care intră aproape de mediul meu de viață sau peste mintea mea, vin toți cu idei preconcepute și vor să mă lovească și să îmi facă răul, fără să vadă ce face mama mea asupra mea zi de zi. Ei spun mereu că oamenii sunt așa proști încât și acum cred că eu eram răul și mama mea binele, sau chiar cred că mama e dumnezeu. Alții, în sfârșit, spun că mama e doar complet nebună și nu poate gândi deloc și tot răul asupra mea din 84 ea l-a făcut fiindcă așa i-au poruncit stăpânii ei și ea a fost obligată să mă bată, să urle, să mintă etc. chiar și în anul curent, fiindcă alții, nu ea, voiau să arunce tot răul asupra mea. Mulți spun că mama mea e un monstru și că oamenii îmi fac răul fiindcă ea îi obligă aceasta, dar de fapt nu au dreptate, citiți tot ce am scris până acum.
Din nou au venit cei care cred că eu trebuie să fiu omorâtă fiindcă am fost martirizată 35 de ani și eu nu aș fi putut să muncesc sau să studiez cu rezultate bune din această cauză și de aceea trebuie să mor. Aceștia erau de acum 10-13 ani, și nu aveau deloc dreptate nici atunci, și chiar nici acum.
În ultimele 3 nopți mi-au amorțit foarte rău mâinile și foarte dureros, și acum nu mai pot scrie, ei spun că iar m-au otrăvit, fiindcă răul acesta a început brusc, după ce vreun an nu am mai amorțit și acum nu știu sigur dacă voi mai putea scrie restul, acum în acest moment nu mai pot. Sete înfiorătoare începută ieri dimineața brusc, după ce vreun an am băut apă în mod normal, acum iar litri pe zi, ei spun că din cauza otrăvii.
Azi 6 septembrie 2019, continuu povestirea
6 septembrie 2019
trebuie să continuu povestirea și să termin partea despre familia mea și celelalte.
În seara aceasta și noapte voi scrie mai întâi flecuștețe lipsite de importanță, adică diversele idei pe care oricine le poate bănui cu care mă atacă acești îngeri triști și oameni răi care mă atacă în gândul meu cu gândurile lor. După ce termin cu aceste idei total lipsite de importanță sau efect nociv voi trece la scrierea faptelor mai importante. E posibil ca aceste persoane care scornesc aceste idei să vrea să creeze impresia că eu aș fi paranoică și proastă deci, sau să fie chiar persoane care cred cu adevărat aceste idei, dar eu vă rog pe dvs. să judecați normal și drept spusele lor. Sunt totuși obligată acum să notez și aceste idei din nou, deși mai important e să termin de scris faptele, adică ce va urma.
Pe 29 august, imediat ce m-am trezit, m-au luat în primire cu o idee aberantă și ilogică ”nu sunt ceilalți legați de tine, ci tu ești legată de ei”, ceea ce e ilogic. - se legau de ceea ce scrisesem pe 28 august.
Era vorba de cei care spuneau că datorită intelectului meu bun, eu aveam o poziție centrală în sistemul logic al lumii, prin conexiune cu restul lumii și chiar că sunt un centru fără de care sistemul nu poate funcționa. Erau unii care spuneau că eu sunt dumnezeu, singurul centru de acest tip - ceea ce eu nu am gândit niciodată, dar știu că nu trebuiau să mă omoare și că orice om inteligent centrează restul universului și așa e logic și normal mereu, chiar dacă unii oameni nu sunt conștienți de această funcționare a psihicului lor în calitate de nucleu și centru legat de toate celelalte lucruri. Acest gen de legătură menține forțele constituționale ale lumii.
1 septembrie 2019
Azi mama, bineînțeles, mi-a spus că soția proprietarului barului sau cârciumii din apropiere i-a spus despre mine, adică m-a pârât, că m-a salutat și eu nu i-am răspuns. Mă așteptam și la asta, dar am fost tristă, am pățit mereu la fel, o viață întreagă. Eu am intrat în bar, acolo unde am mers să iau de obicei țigări la bucată și
(continuu mâine, mâine cu orice preț voi scrie mult dacă mă lasă mâinile - articulații și nervi - și în 3-4 zile termin partea a II-a a povestirii la care am tot stat)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)