11 septembrie 2019

Rămăsesem ieri la afirmația că nu îmi place de Alexandru Acs, chiriașul meu, fiindcă....
fiindcă e cam nesimțit, i-am spus că e bine să mă sune el înainte de a îmi da chiria la termen, fiind termenul de 5 ale lunii. Dar el nu sună, i se pare de la sine înțeles că nu trebuie să sune și eu nu pot colecta chiria decât dacă îl sun eu și îi cer, el nu sună chiar dacă trec zile peste termen.

Lunea asta mi-a adus chiria în Voluntari, ceea ce e un lucru bun. Mi-a dat-o într-un plic lung, eu nu am numărat banii pe loc la poartă și nici acum nu sunt numărați, dar mai mult ca sigur mi-a dat corect. Mama a mărit chiria lui anul acesta, voi explica pe scurt în ultima parte a povestirii. Acum sunt 1500 lei. M-am uitat la plic numai în casă și am observat un lucru ciudat - pe plic era scris de mână ”Cu drag!” Dacă aș fi observat această scriere când eram cu el la poartă, în mod sigur aș fi întrebat de ce a scris așa, fiindcă nu suntem de sărbători, fiindcă nu suport chestiunile ambigue, datorită întâmplărilor neplăcute din viața mea în care apăreau idei paranoice ale altora sau multe înscenări în viața mea. De fapt, eu aproape mereu când am putut, dacă oamenii spuneau ceva bizar sau chiar foarte ciudat legat de mine sau de orice în prezența mea, eu ripostam și clarificam totul repede, pentru a nu lăsa prilej de nebunie sau fantasme ale altora ulterior. Lucrul acesta a fost bun, dar oamenii m-au izolat total cu forța, astfel încât degeaba am fost eu așa, dintr-o bucată și sinceră.

”voi debloca totul.”
”Nimic nu e blocat, dar ei au impresia că totul e blocat din cauza ta.”
”deși era evident de mult că tu erai o femeie foarte singură și săracă, oamenii te-au urmărit zeci de ani ca să te batjocorească și să te lovească, inclusiv tinerii din Voluntari în ultimele luni.”

”tu ești la cel mai înalt nivel de cunoaștere și oamenii te consideră o fufă.”
Cum adică? de ce să mă considere fufă, din moment ce era evident că am fost aproape complet singură toată viața și deci nu am avut nicio șansă?
”tu ești cel mai nenorocit om de pe fața pământului și, în loc de milă, toți râd de tine.”
Este drept, eu imediat aș fi simțit compasiune și respect, față de un astfel de om, adevărul era evident.
”oamenii ca tine sunt foarte drepți și de aceea sunt respinși de cei proști și răi.”
”închipuie-ți ce cred cei care te cunosc și știu cum ești tu în realitate”
”ei te-au izolat complet de 14 ani ca să își poată continua opera lor de distrugere asupra ta.”

Am povestit deja că am adoptat o pisică neagră, tânără, mai mică de un an, azi iarnă în ianuarie, dar am fost din păcate cu ea în oraș de 2 sau trei ori până când am venit definitiv în Voluntari în primăvară, Acolo era otravă. Pisica mea era foarte vioaie și activă la început, apoi a început să se întindă foarte mult acolo în București cu toate lăbuțele și să devină astenică, are contracții când doarme, și-a pierdut agilitatea. Ce e mai rău e că biata Cloe, pisicuța mea, face pipi tare puțin și greu și dureros și nu se mai poate face nimic. Ei spun că și eu fac pipi puțin de anul trecut din cauza otrăvurilor și că ghemotocul meu viu este o creatură mică de câteva kilograme și nu avea cum să reziste mai mult.

Iarăși, cum ziceau de multe ori în trecut: ”ei credeau că tu ȘTII anumite lucruri pe care ei le știau, dar nu nu știai nimic. De aceea ei te-au considerat nebună.”
E total ilogic, tot timpul spuneți acest lucru. Nu e adevărat. Ei PUR ȘI SIMPLU, fără motiv, m-au tratat drept proastă și nebună. ORICE ar fi fost acele lucruri, chiar dacă altceva decât cred ei sau știu ei, acele lucruri să zicem știute sau aflate de mine nu aveau cum să îmi modifice frumusețea sufletească, caracterul bun sau modul de a reacționa și a mă purta cu alții. Sau intelectul. Nu aveam cum să înnebunesc. Eram, și se putea dovedi, un om bun și inteligent deci nu aveam cum să fiu nebună sau ipocrită sau altfel decât eu însămi etc. Și oricum nimeni nu mi-a spus și nu -a întrebat nimic. Oamenii inteligenți nu pot fi modificați ca personalitate - să zicem după 20-25 de ani, dar de fapt și mai devreme ca bază, de aflarea unor anumite lucruri.

”tu ai fost prezentată (?) lumii la început drept un copil foarte bun și cuminte, adică exact ceea ce erai, apoi niște porci au început să mintă despre tine încontinuu.”
”Deci ea nu știa de ce o respinge lumea?” ”Avea numai 13 ani, cum voiai tu ca ea să ghicească așa ceva?”
?!! Nu știu la ce se referă ăștia, dar știu sigur că nu era NICIUN MOTIV real să mi se facă răul. ”idioții cred că în spitalul de psihiatrie oameni uită totul, când de fapt ei nu uită nimic.” ”Nebunii (ei prin nebuni înțeleg oamenii închiși de obicei cu forța la psihiatrie) au toate bolile somatice cu putință, dar nimănui nu îi pasă de ei fiindcă sunt considerați nebuni. Speranța lor de viață e mai mică statistic decât a celorlalți. Familiile, numite și aparținători, nu aparținuți, pentru a accentua ideea de sclavie și lipsă de responsabilitate și drepturi ale nebunilor dar și a celorlalți bolnavi) și ceilalți - colegi sau vecini etc. - sunt în general vinovați sau mint - și vor să scape de ei definitiv pentru că e o rușine și ei au greșit de fapt.”
De data asta nu sunt de acord, mulți gândesc așa despre nebuni, s-a scris asta de mult, și poate de multe ori e așa, dar eu vorbeam de cazul meu individual, nu am militat pentru dezrobirea tuturor nebunilor, ceea ce poate nu se poate. Unii nebuni sunt foarte răi, adică la fel cu ceilalți oameni liberi care m-au lovit. Nu sistemul psihiatric e răul - deși poate că italienii au avut dreptate cu legea lor emisă mai demult legat de psihologie și psihiatrie - răul sunt tarele vechi ale omenirii - ura, crimele, intrigile, minciuna, sărăcia, otrava etc. - fiindcă nu medicamentele psihiatrice omoară, ci otrava dată de vecini și de alții, vă spun sigur. Mai e vorba și de prejudecățile oamenilor legate de psihiatrie și de reguli și legi crude.

În plus sărăcia se asociază tuturor bolilor, și mai ales bolilor psihice și oamenii drepți știu că sărăcia duce la boală, nu invers, cum spun și proverbele. Ei spuneau că oamenii cred că numai nebunii sunt așa săraci ca mine (sau țiganii săraci) și că mi s-a dat o pensie ”de moarte” etc.
Iarăși: ”nenorocirea e că oamenii cred că tu ești exact opusul a ceea ce ești”.

În continuare voi continua cu povestirea de acolo unde rămăsesem.
Unii spun că în ultimele decenii oamenii au devenit mai monstruoși decât erau mai înainte, fiindcă pentru ei nu contează decât banii și nimic altceva aproape, în mod accentuat, mai rău ca în alte vremuri. Eu nu știu sigur dacă ei au dreptate, dar știu că ar trebui să conteze și alte lucruri, măcar un pic. Nu am prins alte vremuri, decât puțin din epoca socialismului (că nu era comunism, cum se zice acum), dar eram foarte tânără, și eram oricum și atunci foarte săracă față de restul lumii, chiar și față de colegii din Voluntari, care pe atunci erau aproape toți copii de oameni săraci. Și pe atunci banii contau mult pentru oameni, dar poate ceva mai puțin ca azi. M-au așezat în bancă cu Monica Pelin, care era aparent cea mai bogată fetiță din clasă, fiindcă părinții ei lucrau în China și eu eram aproape sau chiar cea mai săracă.