12 septembrie 2019

”ei nu au înțeles că tot ce ai spus tu e adevărul, Cristina. Dacă ar fi înțeles, tu ai fi fost acceptată și liberă de mult.”
Azi voi face încă o divagație, deși am promis că nu voi mai face și că voi termina povestirea în câteva zile. Fiindcă aseară și noaptea trecută au intrat peste mine din nou nebunii politici, voi face din nou o divagație legat de politică, scriind din nou numai adevărul, în mare parte oricum scris deja de mine. Oricum mai important e rezumatul pe care va trebui să îl termin după aceea.

Mai întâi au intrat cei care spun de mult că ”familia Popa trebuie să recunoască tot adevărul”, Popa fiind numele de fată al mamei. Alții zic că familia Popa nu are nicio vină, că ei oricum nu aveau cum să ghicească cât de monstruoasă e mama mea, că fratele ei nu are cum să înțeleagă așa ceva etc.

”tu nu ai ghicit că puteai scrie totul în afară de adevărul despre Revoluție.”
Poate că ei se referă la faptul că am scris public pe internet cum a fost la Revoluția din 89, când am fost doar o martoră nedorită și nevinovată acolo, pe 22 decembrie 1989, la fostul CC, actuala piață a revoluției.
Ei spun că oamenii proști sunt extrem de sensibili la minciuni politice și că vor ca eu să mor, deși eu nu am avut nicio legătură cu politica. Mai înainte de 2012, după ce am început blogul despre viața mea, nu am povestit nimănui despre Revoluție și nici nu aș fi povestit nimănui deloc, fiindcă nu îmi place politica. Oricum eram izolată din 84, deci 5 ani înainte de Revoluție.

Ideea lor e că absolut toată lumea, nu doar franțuzoaica aceea despre care am povestit, știau toți cum a fost la Revoluție, și că a fost exact așa cum am spus eu, dar că manualele de istorie mint, și oricine știe aceasta, fiindcă chiar în aceleași manuale de istorie e scris că istoria recentă e mereu scrisă sub influența și presiunea politicii. E scris că istoria oficială a fost mereu tributară politicii momentului prezent și se subînțelege că așa a fost indiferent de regimul politic al oricărei epoci. Desigur se explică clar cum a fost propaganda în vremea Romei lui Augustus, dar și în vremea naziștilor, comuniștilor etc.

Dar ce să aibă oamenii cu mine? De ce să vrea oamenii să mă omoare din cauza Revoluției?
Citiți tot ce am scris eu și veți vedea că în decembrie 89 m-au trimis în satul bunicilor, unde mi s-au întâmplat trei lucruri ciudate.
1, Mi-a venit ciclul menstrual, cam la 9 luni după ce mă violaseră sexual de la distanță prima oară, în martie 89, la scurt timp după ce împlinisem 18 ani. Atunci la Colun am avut ciclul cel mai dureros din viața mea întreagă și mă durea așa rău încât mă tăvăleam pe jos, lăcrimam fără voie și transpiram mult. În primăvara lui 89 avusesem ciclul la exact 3 săptămâni vreo jumătate de an, dar apoi a revenit la normal, la exact 4 săptămâni și așa a fost ulterior toată viața. Atunci, văzându-mă cum sufăr, bunica mea mama Limpi încerca să mă mângâie, oricum algocalminul care era pe vremea aceea nu avea niciun efect.
2. A fost un apus de soare extrem de ciudat și fantastic, am privit vreun sfert de oră cerul stând în grădină. Era un fel de revoluție cerească, fiindcă cerul era complet roșu de jur împrejur, 360 de grade cum nu am văzut niciodată toată viața. Este posibil să fi mai existat cerul liber numai înspre Nord, unde o parte nu se vedea din cauza Coastei, dealul din spatele grădinii noastre.
3. Când m-am urcat în personalul care venea de la Timișoara casă mă ducă la București, pasagerii vorbeau cu voce tare despre ce s-a întâmplat la Timișoara, dar eu nu am avut cum să ghicesc despre ce vorbesc ei.

Mi-au spus că poporul, adică proștii, simte față de politică ceea ce unii numesc orgoliu național, și că ei se simt lezați de mine în acel orgoliu fiindcă am spus adevărul, sau că le-aș fi lezat interesele politice. Era evident că atunci am fost un martor fără voie, întâmplător și că am suferit foarte mult în anii dinaintea Revoluției, fără a fi niciodată nebună. Era evident că ajunsesem acolo trasă de mulțime, în urma stresului din acele zile și nopți și modului în care fusesem torturată, mai ales în 89.
Fiindcă era evident că fusesem un om inteligent, era clar deci că nu avusesem toată viața nici măcar gânduri fugare legate de politică și nici nu aveam cum să am vreodată. Darmite vorbe sau fapte. În 50 de ani de viață am gândit legat de politică, dar foarte vag și fără nicio vină, doar 2 lucruri: că România ar fi frumos să se unească cu sora ei Moldova - asta am gândit fiindcă atunci în 1990 era o poveste cu podul de flori și toți vorbeau așa la radio sau tv. Apoi, în singura perioadă din viața mea când m-am uitat la știri politice, am explicat de ce și că nu era din niciun fel de interes al meu față de știri, am gândit că ar fi fost bine să se facă pace între Palestina și Israel, fiindcă pe vremea aceea postul BBC la care mă uitam eu m-a convins că era un fel de război acolo și că palestinienii aveau dreptate și erau năpăstuiți, iar israelienii erau violenți și asasini și nu aveau dreptate. În afară de aceste idei ale mele doar tangențiale la viața politică, nu am mai gândit nimic politic toată viața.

Datorită inteligenței și tipului de intelect, dar și situației mele sociale, eu nu aveam cum să mă amestec vreodată în politică, nici măcar să vorbesc sau să scriu politică pentru proști, de pildă așa cum fac prietenii mei de pe facebook, numiți de unii care vin peste mintea mea politruci. Ei spuneau că la început unii idioți credeau că și eu sunt tot un fel de politruc, cum sunt ceilalți.
Apoi mi-au reamintit că eu sunt într-adevăr dumnezeu și că pe dumnezeu l-au omorât mereu nebunii politici, fără să realizeze niciodată adevărul. A fost întotdeauna clar că am fost mereu un om singur și foarte tăcut și că nu aveam cum să fiu un factor de instabilitate politică și în niciun caz nu aveam cum să povestesc vreodată despre ce am văzut la Revoluție, ceea ce ei spun că i-a deranjat pe unii.
Ei spun că nimeni nu citește blogul meu și toți vor să mor fără ca ei să înțeleagă adevărul, că asta le-a intrat în cap, să mă omoare fără să știe adevărul despre mine.
Unii au inventat ideea că SUA și UE și alții au interesul să mă omoare fiindcă altfel ar trebui să recunoască adevărul despre revoluția la care am fost eu și ei nu vor acel adevăr recunoscut. Ideea lor e că deși toți maturii știu adevărul, generațiile tinere nu trebuie să înțeleagă adevărul, fiindcă astfel vor avea o viață mai bună. Totuși eu nu văd defel motivul pentru care trebuie ei să mă omoare legat de politică sau de minciuni politice.
Mi-au tot repetat că eu trebuie să cer azil politic (?cui), ceea ce e o aberație ciudată, fiindcă efectiv nu am avut legătură cu politica și nu mă simt defel prejudiciată de factori sau puteri politice.
Totuși ei au spus că porcii au aruncat răul asupra mea cu pretexte politice, și că idioții cred că eu am fost o nebună extrem de proastă și idioată, fiindcă am spus adevărul despre revoluție, ceea ce ar fi adus chipurile răul asupra mea, fiindcă dacă nu aș fi spus ce a fost atunci începând cu 2012 pe blogul meu, chipurile ei nu m-ar mai fi otrăvit ÎN CONTINUARE. În realitate, chiar dacă nu aș fi fost la revoluție, nu mai spun dacă nici nu aș fi povestit, ei oricum ar fi continuat să mă masacreze în continuare, la fel cum începuseră din 1984. Desigur, și ei au recunoscut că cazul meu nu are nicio legătură cu politica.
Ei spun că nebunii au crezut că eu eram legată de politică, doar fiindcă eram chiar Dumnezeu și nu înțelegeau legătura mea cu lumea, sau că eram geniu sau femeie foarte inteligentă și ei nu puteau pricepe așa ceva. Ei nu au priceput că în realitate eu nu reprezentam nicio putere politică și că eram doar un fel de centru spiritual de organizare a materiei, de ordonare adică a vieții biologice și a subsistemelor sociale și deci implicit legată de ecologie sau geosistem cu fenomene meteo sau cutremure etc. deci la fel cum este implicit orice om inteligent. Unii zic că eu sunt singurul geniu al omenirii, ceea ce eu nu cred desigur și nici nu mă cred geniu, alții zic că eu sunt singur femeie inteligentă și alții că eu sunt singurul geniu care nu trebuia și nu trebuie să fie omorât, deși de fapt, spun eu, nimeni nu trebuie omorât.
Ei spun că la revoluție am fost filmată și dată la TV și că m-au recunoscut oameni străini despre care eu habar nu aveam că știu ceva despre mine sau că mă urmăresc. Mami Șerban, mătușa mamei, mi-a spus că m-a văzut la TV atunci și ea.
Ei spun că în acest mod, folosindu-se de mine, anumiți factori politici au mințit poporul despre ce a fost atunci sau în continuare pe scena politică, folosindu-mă ca țap ispășitor pentru diverse necazuri politice ale populației despre care eu nu știam nimic, deci aruncând vina asupra mea ca persoană, deși eram singură mereu.

Au spus că inițial au inventat că eu am făcut revoluția și idioții au crezut această aberație, inclusiv un poet pe care l-am cunoscut, Horia Gârbea. Au mai inventat că mersul meu la Revoluție era un act de frondă împotriva presiunii și oprimării din partea părinților și chiar că oamenii credeau că eu eram nebună că am fost la revoluție și că tocmai de aceea m-au închis la balamuc.
Din cauza acestor invenții ale lor și a multor altora, dar și datorită minciunilor despre mine clare și faptului că ei continuau să mă tortureze tot mai mult, inclusiv cu otravă, am fost obligată să spun și adevărul despre ce am văzut la revoluție, pentru a fi și mai clar că nu am fost nebună niciodată și că meritam dreptul la muncă măcar. Ea clar că trebuia să spun tot, pentru a avea o șansă, dar ei m-au și obligat.
Era clar că trebuia să scriu adevărul integral despre mine, era de fapt foarte frumos, eu eram un om perfect, și chiar meritam dreptul la viață. Ei spun că oamenii au considerat revoluția aceea drept involuție și că a fost ceva rău pentru ei și că toată vina a fost aruncată asupra mea, la fel cum au făcut și au mințit și legat de celelalte necazuri nepolitice din viața mea. În realitate, eu nu am avut nicio vină legat de acea revoluție și nici legat de moartea soților Ceaușescu. Atunci la revoluție a fost singura dată în viață când am manifestat curiozitate - să văd ce se întâmplă - ceea ce este considerat un defect de caracter, dar de fapt eu nu am avut acest defect cu adevărat și atunci aveam 18 ani, aproape 19, dar caracterul se definitivează după 20 de ani. Doar o dată în copilărie m-am urcat în podul bunicilor curioasă și am și scormonit în lada cu vechituri.

Nu am avut nicio problemă legată de politică și niciun fel de fantezie politică, așa cum au unii oameni mai proști. Ei au mai inventat că absolut toți oamenii care au fost atunci la revoluție au fost identificați, izolați, urmăriți și omorâți ulterior. Deși nu avea niciun rost. Alții spun că eu am fost singura victimă și martir real al revoluției.
Ei spun că aproape toți proștii și nebunii m-au lovit din motive politice, fiindcă pentru ei numai politica are sens și ei nu înțeleg nimic din ordinea cuvintelor și din cauzele reale a ceea ce se întâmplă în lume și au cu toții fantezii politice și iluzia puterii sau a controlului, când de fapt toate sunt deșertăciuni și ei, la nivelul lor de înțelegere, nu înțeleg de fapt nimic. Astăzi ei spun că atunci eu nu am înțeles nici măcar faptul că și atunci, ca și ulterior, până azi, oamenii m-au folosit pentru circul lor politic, dovadă fiind faptul că atunci m-au lăsat să intru în clădirea CC pentru a face caca și apoi iar să ies, deci ei coordonau teatrul în funcție de mine.

Ideea unora e că toată politica din lume e o minciună despre mine și că, dacă mă omoară, vor pune mâna pe putere și vor crea o politică ”a lor” și o lume mai bună, ceea ce e absurd. Despre mine putea fi adevărul necesar, care e frumos și bun, și aș fi avut libertatea și nu aș fi fost omorâtă.
Politica a fost întotdeauna a lor, fără legătură cu mine, și a fost întotdeauna o minciună, la fel cum, din punct de vedere epistemic, sunt și diversele științe ale oamenilor și ei nu rezolvă nimic și nu schimbă nimic omorându-mă.
Politica e tot o minciună despre dumnezeu, spun ei, dar este cea mai josnică, violentă, vulgară și urâtă minciună prin care nebunii lovesc asupra mea, fără motiv.
”pentru oameni lucrurile nu au sens decât în cadrul de referință politic.”
Poate, dar în cazul meu adevărul și libertatea puteau fi de mult, eu eram evident singură și torturată și chiar otrăvită, veți înțelege și mai mult când voi termina povestirea. Unii cinici ar spune că nu am dreptate, fiindcă, dacă s-ar fi putut, ar fi fost.

”Ei trebuie să te accepte pentru ceea ce ești cu adevărat, nu trebuie să te omoare cu otravă sau să te omoare prin izolare, trebuie să te accepte.”
”Numai idioții cred în politică, Cristina, ceilalți știu cu toții adevărul.”

Tu ai înțeles totul singură de acum 10 ani, dar ei nu vor înțelege niciodată. Ei și acum cred că obțin ceva bun făcându-ți ție răul, așa cum au crezut mereu.
”Otrăvirea ta i-a costat viața a milioane de oameni.” ??
”tu ai fost mereu numai binele, dar oamenii nu pot înțelege acest lucru.”

Iar au intrat porcii aceia cu ideea lor veche de peste 10 ani că ”nu o să ne mai respecte nimeni niciodată.” În felul acesta ei atrag alți proști și nebuni să îmi facă mie răul, păcălindu-i că rușinea sau lipsa de respect, iluzorii de fapt, asupra lor se datorează faptului că m-au chinuit mulți ani și de ceea ei consideră că soluția e să fiu omorâtă ca să mușamalizeze totul. Ei folosesc și alte cuvinte, dar se pare că ideea de mușamalizare e legată cu adevărat de faptul că fiind săraci, familia mea folosea permanent mușamaua la modă de zeci de ani. Se pare că eu mă aflu aici chiar lângă un depozit de mușama pe șosea. Oricum, am cumpărat o masă ieftină de bucătărie ca să scoată mama masa veche, poate interbelică, din dormitorul mamaiei mele, pe care ea o ținea la bucătărie cu mușama, plină de slin și prea înaltă. Trebuia să iau o masă cu 10 cm mai lată - eu nu știam ce mult contez asta - altfel masa e mai bună decât cea veche, dar mama nu a scos masa veche din casă de săptămâni. E pe holul interior și acum.

În realitate, dacă ar fi fost adevărul aș fi fost totuși respectată și aș fi avut realizări de creație intelectuală și nu numai și ar fi putut să se bucure sau să fie mândri de mine - eu nu am fost niciodată un prilej de rușine pentru oameni, tata a inventat asta, țin minte. Dar poate că el repeta aberațiile unor nebuni despre mine din zilele acelea.

”ți ți-au făcut prea mult rău, Cristina, pe tine nu are cum să te respecte nimeni.”
”Omul, cu cât e mai inteligent, cu atât are mai mult de suferit când e respins complet și omorât.”
”Pe tine ar fi trebuit să te accepte de la început, din 84 și totul ar fi fost bine”
”Tu ai fost într-adevăr binele, dar absolut toți și-au bătut joc de tine. De aceea ei trebuie să te omoare, fiindcă toți ți-au făcut rău” (cine să mă omoare, de ce??)
” e adevărat că intelectualii te omoară nu poporul, dar ei fac tot posibilul ca poporul să nu înțeleagă. Oamenii nu știu nici măcar că tu ești otrăvită.”
”tu mori din cauza urii celor proști.”
”tu ești cu mult deasupra proștilor care te-au lovit și de aceea ei nici nu pot înțelege faptul că tu nu te-ai simțit niciodată jignită sau umilită de prostia sau nesăbuința lor”

Asta nu are nicio importanță.
Exact aidoma, ei nu pot crede că tu, deoarece erai cu adevărat un om superior, nu aveai cum să ai idei de superioritate sau grandomanie sau vanitate, așa cum insinuează porcii.

Oamenii simpli sunt extrem de proști și ei chiar cred că tu ești nebună și proastă. Sentimentele tale au fost mereu pure și nobile și frumoase, dar ei nu pot înțelege.
”niciun om perfect nevinovat, bun și inteligent nu trebuie omorât fiindcă alții sunt proști și răi, acelor oameni proști și răi trebuie să li se spună adevărul astfel încât să înțeleagă, asta e tot ce pot să îți spun.”

Iar au intrat, a nu știu câta oară, idioții cu ideea că ”toată lumea crede altceva.” Ei au tehnica de a mă tortura mereu cu aceleași vorbe de 14 ani. Cum adică altceva? Ei spun că, deși eu am spus și scris mereu exact adevărul, oamenii cred toți numai minciuni despre mine.
Iar au intrat și ăia cu ideea că totul va fi distrus.
Tu ești nevinovăția absolută, binele absolut și o inteligență perfectă, nimic rău nu s-a întâmplat și nici nu se va întâmpla din cauza ta, dar proștii au fost mințiți invers.
Iar au intrat porcii ăia cu ideea că ”toată lumea vrea să te eutanasiem, Cristina.” Cum adică să mă eutanasieze?
”Nu se mai poate face nimic.” De fiecare dată când intră ăștia cu ideea că nu se mai poate face nimic, atunci sunt monstruos torturată. De obicei atunci ei mă otrăvesc urât, e adevărul. Adineaori a venit mama la mine și mi-a spus că vrea să îmi ia laptopul ca să nu mai scriu despre viața mea pe facebook. I-am spus că voi aduce calculatorul meu cum a zis ea că mă va ajuta, dar acum zice că nu vrea să mă mai ajute să aduc calculatorul, fiindcă scriu despre mine pe facebook.

”tu ești de mii de ori mai inteligentă decât celelalte femei și de aceea te-au respins toți.”
”nașul tău nu a putut înțelege adevărul și de aceea toți idioții cred aberații politice.”
”tu ești singurul om care nu trebuie omorât și proștii cred invers.” Nu, repet, nimeni nu trebuie omorât.
”Nu se mai poate face nimic și nu se va mai putea face niciodată. Străinii au început să înțeleagă ce se întâmplă în România.”
”Idioții cred mereu că tu ești România, ca entitate politică.”
Nu, nu sunt și nu am fost România, așa cum zic ei că cred unii nebuni.
Noapte bună, mâine, dacă mă lasă mama, voi continua și voi termina povestirea despre familia mea și apoi voi trece mai departe pentru lucruri esențiale, importante, pe care mai am să le spun, exact ceea ce am notat mai demult că voi mai scrie.
Se pare că ieri m-a otrăvit mama - posibil - și mi-a fost tare rău. Au intrat iar ei, cum făceau când mă otrăveau cu ideea că toți au dezertat, din nou. Spuneau că idioții credeau că se luptă cu mine și se simțeau rău dacă mie îmi era rău fiindcă eram otrăvită și atunci chipurile dezertau.