Sînt și acum cei care credeau că eu nu le-am dat ”viață” lor, că ei, inclusiv cei doi actori menționați sau cei subînțeleși, nu mor niciodată, ci pur și simplu se prefac că mor și că despre mine au creat toți numai minciuni, folosindu-se unii de mine și chinuindu-mă pentru interesele lor meschine, nu pentru binele oamenilor. Ei cred că datorită mie s-a trezit acest „popor de monștri”, nu a prins viață nimeni, și speră ca, după moartea mea, poporul să nu mai fie trezit niciodată de nimeni și să fie totul bine și frumos. La fel, toți zic că psihologii au creat o psihoză colectivă despre mine și că ei sînt cei mai vinovați.
Alții zic că ei nu au înțeles că eu sînt Dumnezeu sau ce sînt eu de fapt și de aceea gîndesc ca aceia de mai sus.
Un lucru e cert, deși nu credeți - eu am fost binele mereu și niciun monstru nu s-a trezit datorită produselor gîndirii mele sau sufletului meu frumos. Am fost un om normal și binele mereu, chiar dacă nu știam, să zicem, că ei nu mor. Totuși am fost binele și nu am avut nicio pretenție sau lipsă de recunoștință sau nemulțumire sau lipsă de respect față de ceea ce e bun, în cele mai mici detalii, am fost încă din tinerețe înțelepciunea și pot încă povesti și dovedi, totul a fost așa, doar că atunci m-am îndrăgostit de un seducător fără scrupule, fără să înțeleg adevărul despre el și despre ceilalți.
”Noi am crezut că oamenii vor înțelege adevărul și te vor accepta.” (nu știu cine sînt ei)
”tu ai fost un om excesiv de bun” ei greșesc, am fost doar un om inteligent și ei interpretează mereu inteligența de tip comprehensiv, adică de înțelegere, drept bunătate exagerată, vă rog să meditați asupra acestui lucru, ăsta e adevărul
”nu trebuiau să o schimbe, era idioata perfectă” . Nu am fost idioată și nimeni nu m-a schimbat sau înlocuit cu altcineva
”Pe tine nu pot să te termine” !
ei nu pot înțelege și nu vor înțelege niciodată fiindcă mintea lor e setată la altă realitate. Întreaga omenire trăiește crezînd minciuni foarte multe despre tine. Locul tău în lume este locul celui mai nenorocit om.
tu ești omul cel mai bun și luminat dintre toți și ei vor să mori
Știu, științele lor toate, inclusiv psihologie, sînt minciuni frumoase și filozofii știu ce am spus eu acum, atît din punct de vedere epistemologic, cît și al teoriei cunoașterii în general. Teoriile psihologice sînt, cele mai multe, o simplă constatare a unui plan/manifestare a realității, ușor de înțeles, dar în acțiune (practică) ei lovesc în oamenii normali și sărmani, cum am fost eu. Dar totuși doar un caz individual și obiectiv real, poate nu toți săracii inteligenți sînt loviți de ei, asta ține mai mult de politică. Unii își băteau joc de mine că nu le-a plăcut cînd au înțeles că psihologia e de fapt teologie, considerînd că eu eram un fel de Dumnezeu probabil. Am făcut un curs de teoria cunoașterii la facultatea de filozofie cu profesorul Mircea Flonta, cînd eram în anul doi de facultate, înainte să mă închidă în spitalul de psihiatrie. Nu toți oameni știu că și istoria e doar o poveste, cu toate caracteristicile poveștilor și rolul lor complex în intelectul omenesc. Sînt unii care m-au lovit cu patimile lor istorice, nu doar politice, ca proștii. Aveau unii ideea fixă și lipsită de miez clar că ”istoria se scrie cu sînge” Cărțile românești au cam dispărut din librării, sau mai ales în zona mea din oraș. Vă reamintesc că așa ceva, printre altele, a fost și înainte de revoluție, pe lîngă Circul Foamei și altele, de care voi reaminti imediat, completînd o postare anterioară. După aceea nu voi mai scrie jurnal, dar ei vor continua să sape în jurul meu cu ideile lor abjecte și mai ales vor continua cu lovituri concrete și otravă probabil, lucruri care sînt antrenate de ideile mincinoase în care ei cred și de nemulțumire fără motiv real. Iar eu nu mai pot suporta izolarea, fiind om normal, sînt deja peste 34 de ani și nu am fost niciodată nebună și știți asta, e o cruzime imensă a dvs., a tuturor, cu pretextul că trebuie să mor ca să ascundeți adevărul sau să distrugeți răul real de care eu știu, care există în memoria mea, cum am explicat într-o postare anterioară și de fapt nu aveți cum să disrugeți răul prin chinuirea și uciderea mea și nu vreau să mă sinucid și ei toți și voi asta vreți. Normal că nu aș fi fumat deloc, dar răul mai mare e de la otrava reală, nu doar de la țigări.
Au intrat iar în germana cu schlaffe, și Fertich, să mă culc, eu voi sta să completez acum postarea anterioară cu punctele doi și trei. Alții ”comuniștii sînt la fel de porci ca ceilalți.”
”Omenirea nu e încă pregătită să te accepte.” Dar cînd, peste 200 de ani? niciodată, Cristina. Normal că proștii nu - cum să fie ”pregătiți”, nu se poate, nici la propriu, nici la figurat.
”Le-a intrat în cap că vor pe oricine altcineva, dar nu pe tine”
Ei spuneau că vor să facă încă o revoluție, dar nu au cum, fiindcă creierul meu nu poate susține încă o revoluție. Alții ziceau altfel, că eu voi muri printr-o altă revoluție, ca aia dinaintea mea la ”revoluția” anterioară..Din nou veneau ăilalți care insistau că tot eu am fost, în mod evident, și ailaltă nu a murit atunci și că nu mai pot face prin creierul meu revoluție și apoi iar ăilalți care spuneau că adevărata revoluție nu s-a făcut încă și că trebuie să se facă prin moartea mea și că așa crede poporul, care e îndobitocit.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
vineri, 7 decembrie 2018
7 decembrie, seara
Din nou adevărul despre fapte concrete, nu doar despre idei și suferință sufletească.
Ați observat poate că și pe facebook, în general, am primit numai cîteva semne de lectură la postările despre adevărul din viața mea. Și numai cîteva comentarii. În general aceste semne și rare comentarii au fost numai cînd era vorba de suferință sufletească, care și ea era normală, nu exagerată și legată de realitatea oribilă, nu de fleacuri. Procedînd astfel, cititorii de pe facebook au dat impresia că ei mă consideră nebună și bolnav închipuit, ca și cum problemele mele concrete și reale, obiective, erau determinate de probleme psihice și boală psihică. Sau nu existau. Ei au negat violența, extremă uneori, din partea familiei mele asupra mea, foamea care îmbolnăvește și omoară, lipsa de haine și încălțări mai mulți ani, deși eram nevinovată și încă în stare de muncă și multe alte lucruri bune, izolarea inumană (nu doar faptul că eram tratată de ei și de toți ca idioată și copil și nebună), otrava despre care evident un om inteligent nu ar fi spus nimic dacă nu avea dovezi, comportamentul hidos al vecinilor, dșei erau cert înregistrabile tortura de zgomot continuă cu mulți decibeli, nu doar cu vorbe porcoase, nu doar bormașinile din bloc ci și tinerii de afară urlînd pur și simplu ani la rînd, fiindcă ei voiau să facă răul, nu fiindcă eu eram agitată etc., furturile clare din casa mea că nu eram nebună sau amnezică și erau clar lucrrui luate, și poze luate dovedibil etc, cozile lungi de mașini care mă vînau, cum spuneau ei, în mod bizar, chiar în zile în care nu aveau de ce să fie aglomerație, pe străzi obscure chiar, pe unde știau că mergeam eu uneori (încă dinainte de moartea tatei), mizeriile din mass-media care erau evident legate de viața mea fără ca eu să fiu paranoică, abuzurile nejustificate de nimic la locurile de muncă, nu doar conduita colegilor, ideea exprimată verbal și în acte că eu nu aveam gîndire deloc de fapt și că nu merit să muncesc între oameni, care îmi refuzau chiar și un leu pe stradă, negau intelectul meu evident bun și realist, care mereu era clar considerat numai și numai căcat în mod evident mincinos, sufletul bun la fel și MULTE, MULTE ALTELE.
Se pare că toți au vrut să creeze ideea că realitatea concretă a vieții mele îi deranja și mai mult dacă era relatată public de mine, mai mult decît sentimentele mele sau explicațiile.
Spuneau că proștii credeau că sînt păcătoasă sau spurcată fiindcă mi se întîmplă atîta rău și mulți spuneau că credeau că eu duc o cruce sau, altfel spus, că am moștenit păcatele înaintașilor mei, eu fiind nevinovată. Repet, insinuau că sînt nebună și că trăiesc în vise, insinuau că eu mint despre ce era evident abuz și ceva rău. Spuneau că oamenii au înțeles că despre mine au inventat doar minciuni, dar că poporul CREDE că trebuie să scape de mine fiindcă nu suportă să fie mințiți sau fiindcă eu aș fi unealta prin care i-au oprimat pe ei brutele la putere. Spuneau că ăia buni înnebunesc cînd văd ceva rău și adevărat. Cu astfel de idei și cu altele similare, ei eludau faptul că eram un om perfect normal, mințeau în mod criminal că realitatea nu există, aveau scuze să mă repingă, inclusiv pe internet, și dădeau apă la moară altor abuzuri concrete nu idei, fiindcă niciun om inteligent nu are probleme psihice de fapt. O idee a lor era că, dacă ei neagă realitatea clară, atunci pot să o distrugă, sau să distrugă răul din țară fiindcă era în memoria mea și credeau că dacă eu mor va fi totul bine și vor dispărea lucrurile rele pe care eu le cunoșteam. Este fals, pe minciună nu poți clădi nimic bun, ba chiar se repetă. Știu, toți cred invers. Deci sînt toți foarte mulțumiți de viața lor, fiindcă în sensul acceptării mele și adevărului cît de cît nu au mers niciodată. Niciodată nu au încercat cu binele față de mine și totuși ei cred că răul față de mine e ceva bun. Ei spun că numai cei răi pot conduce lumea și că ăia buni sînt ținuți în ignorarea și negarea răului, departe de realitate ca niște prințese în puf, care nici nu știu măcar că există noroi și că dacă văd realitatea ăia buni sînt considerați nebuni și omorîți de oameni ticăloși. Adică teroare și ticăloșie, corupție prin care numai cei răi îi domină prin așa zise secrete pe cei buni, care devin tot mai proști de la generație la generație, incapabili să vadă evidența , pierduți în ireal și respinși dacă se trezesc și văd ceva rău real în lume. Iată, mai notez acum cîteva lucruri concrete, dureroase, din nou, în cele ce urmează:
1. Nu am fost fire demonstrativă, narcisistă etc., toate rahaturile lor psihiatrice sau psihologice sînt minciună, calomnie evidentă și, repet, nu am avut nici alte defecte de caracter, personalitate sau orice altceva. Culmea e că ei m-au lovit direct, nu m-au acceptat să muncesc așa zis legal, agățîndu-se de niște hîrtii aberante,doar niște hîrtii care chipurile le oferă justificare sămă condamne în anii tineri și buni încă la izolare și foame etc., cum ma mai spus. Am fost direct respinsă și de a munci ilegal și de fapt puteau să mă accepte și legal, nu mai explic, ori de cîte ori am certu deschis și direct, inclusiv anul acesta în mai multe feluri. Mereu am avut încredere în mine și în oameni, în ceea ce e bun, nu am fost atacată de abuzurile asupra mea din trecut. Spuneam că dl Poenaru mi-a oferit una din foarte rarele șanse ale vieții și m-am bucurat, chiar dacă munca de corectură era mult sub nivelul meu intelectual, avînd în vedere detalii ale cărților sau a ceea ce era necesar, nu mai explic tot. Deși ma fost aproape complet singură toată viața și deci tremuram de bucurie cînd am putut vorbi cu dumnealui sau cu soția lui și cu ceilalți colaboratori, absolut sigur m-am comportat și am gîndit normal, ca întotdeauna, fără să fi fost ca un urs închis în bîrlog, am fost cu gîndul curat și nu mi-am făcut nicun fel de probleme fără legătură cu realitatea și, ca întotdeauna în viață, nici nu am gîndit ceva în afara situației în care eram. Am fost senină și sinceră ca întotdeauna. Dumnealui probabil nu aputut să mă angajeze fiindcă, după cum spunea indirect, eu nu corectam destul de repede și bine. Mă tem că a fost doar un pretext, fiindcă am văzut alte cărți tipărite de el care aveau multe erori, deși fuseseră corectate de alții. Iar în ce privește viteza mea de lucru, au fost niște înscenări, nu mai explic totul, și dumnealui nu a precizat ceea ce am rugat eu să precizeze, termenul adică și cîteva alte lucruri. În plus, e ciudat că acolo apăreau de căteva ori cărți ale domnului Gârbea, care și el se purtase ciudat și urît cu mine mai demult, fără motiv, nu era din cauză că mă plînsesem de bani sau de abuzuri din trecut. Tot ciudat e că, după ce nu am mai corectat cărți, dl Poenaru și soția au apărut de 2 ori exact în calea mea, exact unde locuiesc eu.
E posibil ca dl Poenaru, fără motiv, inconștient de fapt, să fi avut ceva cu mine, doar din motivul că aflase de la mine pe facebook că fusesem închisă la psihiatrie, fără nicio lgătură cu modul în care m-am comportat real față de dumnealui. Oamenii sînt bizari. Chiar dacă uneori nu am spus defel că aveam astfel de patalama, după un timp toți mă respingeau fără motiv, inclusiv siteuri de pe internet care inițial mă acceptau, ca și cum alții le spuneau ceva rău despre mine, deși asbolut cert nu greșeam nimic, și de aceea am ajuns să spun adevărul de la început. De fapt pot munci și puteam și mai mult în trecut, poate că ar fi acceptat și medicul de familie. V-am spus, psihiatra spunea aberant să mă ajute să fiu casieră la Kaufland, deci munca nu mi-era interzisă, dar aia nu puteam fizic din cauza piciorului. Nega deci total capacitatea mea intelectuală, în orice muncă. Intelectualii ar fi putut să mă accepte pentru ceea ce eram, inclusiv pentru studiu teoretic abstract, dar nu au vrut, în mod aberant.
V-am arătat de exemplu minciuna hidoasă scrisă despre mine a psihologului Călinescu din spital - evident și dovedibil totul fals, inclusiv chestiuni concrete despre mine, care nu aveau cum să fie reale. (Tot Călinescu se numea o profesoară de la ILC unde am lucrat, care m-a cam hărțuit și nu puteam scăpa de ea și m-a obligat să redactez lucrarea de diplomă a fetei ei deși nu prea puteam atunci și după aceea a murit tata, exact după ce ea vorbea despre moartea tiranului Ceaușescu) Încă și acum s epoate dovedi totul despre mine, inclusiv despre trecut și faptul că psihologii și psihiatrii mințeau fără motiv. Ei toți au fost la fel și mint și au mințit clar.
Cu același motiv absurd al hîrtiilor psihiatrice false am fost respinsă și în ce privește studiul intelectual, care nu e chipurile valid. Practic nu aș fi avut nici dreptul să dau examen la facultate, darmite să fac studii postuniversitare, și profesorii și colegii din facultate mi-au spus la fel.
Nu am fost acceptată nici într-o activitate în regim de voluntariat și atunci am găsit pe internet că un individ a fost respins să presteze muncă voluntară la BCU fiindcă nu a prezentat adeverință de la ”medicul de familie”, denumire care a apărut în sistemul medical tot legat de viața mea.
Am fost respinsă direct de multe ori, inclusiv pentru CVul meu slab chipurile, cînd nu aveam cum să am vreun început. Pe vremuri, cum scria o autoare publicată de dl Poenaru, oamenii nu aveau voie să facă o facultate dacă nu aveau nu știu ce dosar legat de politică, de originea lor socială. Acum e CVul. Am așteptat deocamdată degeaba peste 34 de ani, prin tortură și chin.
Dacă cineva m-ar fi acceptat, atunci m-ar fi acceptat și medicul de familie, dar ei neagă totul.
Oricum izolarea e inumană, și acum iar trebuie să îmi cumpăr cîțiva chiloți de la Bucur Obor.
E ca și cum ei se credeau perfecți și foarte inteligenți de a mă judeca pe mine și legiferează că eu eram și sînt proastă și nu mă pot judeca nici pe mine !! Și treceau zeci de ani.
Un om evident foarte sărac și bun și evident torturat fără vină și evidente asemănările reale cu literatura, cu Mizerabilii, cu poezia Nebuna lui Coșbuc, cu toate cărțile cu personaje pozitive etc. Cum puteau să creadă răul despre un om izolat?
2.
Ați observat poate că și pe facebook, în general, am primit numai cîteva semne de lectură la postările despre adevărul din viața mea. Și numai cîteva comentarii. În general aceste semne și rare comentarii au fost numai cînd era vorba de suferință sufletească, care și ea era normală, nu exagerată și legată de realitatea oribilă, nu de fleacuri. Procedînd astfel, cititorii de pe facebook au dat impresia că ei mă consideră nebună și bolnav închipuit, ca și cum problemele mele concrete și reale, obiective, erau determinate de probleme psihice și boală psihică. Sau nu existau. Ei au negat violența, extremă uneori, din partea familiei mele asupra mea, foamea care îmbolnăvește și omoară, lipsa de haine și încălțări mai mulți ani, deși eram nevinovată și încă în stare de muncă și multe alte lucruri bune, izolarea inumană (nu doar faptul că eram tratată de ei și de toți ca idioată și copil și nebună), otrava despre care evident un om inteligent nu ar fi spus nimic dacă nu avea dovezi, comportamentul hidos al vecinilor, dșei erau cert înregistrabile tortura de zgomot continuă cu mulți decibeli, nu doar cu vorbe porcoase, nu doar bormașinile din bloc ci și tinerii de afară urlînd pur și simplu ani la rînd, fiindcă ei voiau să facă răul, nu fiindcă eu eram agitată etc., furturile clare din casa mea că nu eram nebună sau amnezică și erau clar lucrrui luate, și poze luate dovedibil etc, cozile lungi de mașini care mă vînau, cum spuneau ei, în mod bizar, chiar în zile în care nu aveau de ce să fie aglomerație, pe străzi obscure chiar, pe unde știau că mergeam eu uneori (încă dinainte de moartea tatei), mizeriile din mass-media care erau evident legate de viața mea fără ca eu să fiu paranoică, abuzurile nejustificate de nimic la locurile de muncă, nu doar conduita colegilor, ideea exprimată verbal și în acte că eu nu aveam gîndire deloc de fapt și că nu merit să muncesc între oameni, care îmi refuzau chiar și un leu pe stradă, negau intelectul meu evident bun și realist, care mereu era clar considerat numai și numai căcat în mod evident mincinos, sufletul bun la fel și MULTE, MULTE ALTELE.
Se pare că toți au vrut să creeze ideea că realitatea concretă a vieții mele îi deranja și mai mult dacă era relatată public de mine, mai mult decît sentimentele mele sau explicațiile.
Spuneau că proștii credeau că sînt păcătoasă sau spurcată fiindcă mi se întîmplă atîta rău și mulți spuneau că credeau că eu duc o cruce sau, altfel spus, că am moștenit păcatele înaintașilor mei, eu fiind nevinovată. Repet, insinuau că sînt nebună și că trăiesc în vise, insinuau că eu mint despre ce era evident abuz și ceva rău. Spuneau că oamenii au înțeles că despre mine au inventat doar minciuni, dar că poporul CREDE că trebuie să scape de mine fiindcă nu suportă să fie mințiți sau fiindcă eu aș fi unealta prin care i-au oprimat pe ei brutele la putere. Spuneau că ăia buni înnebunesc cînd văd ceva rău și adevărat. Cu astfel de idei și cu altele similare, ei eludau faptul că eram un om perfect normal, mințeau în mod criminal că realitatea nu există, aveau scuze să mă repingă, inclusiv pe internet, și dădeau apă la moară altor abuzuri concrete nu idei, fiindcă niciun om inteligent nu are probleme psihice de fapt. O idee a lor era că, dacă ei neagă realitatea clară, atunci pot să o distrugă, sau să distrugă răul din țară fiindcă era în memoria mea și credeau că dacă eu mor va fi totul bine și vor dispărea lucrurile rele pe care eu le cunoșteam. Este fals, pe minciună nu poți clădi nimic bun, ba chiar se repetă. Știu, toți cred invers. Deci sînt toți foarte mulțumiți de viața lor, fiindcă în sensul acceptării mele și adevărului cît de cît nu au mers niciodată. Niciodată nu au încercat cu binele față de mine și totuși ei cred că răul față de mine e ceva bun. Ei spun că numai cei răi pot conduce lumea și că ăia buni sînt ținuți în ignorarea și negarea răului, departe de realitate ca niște prințese în puf, care nici nu știu măcar că există noroi și că dacă văd realitatea ăia buni sînt considerați nebuni și omorîți de oameni ticăloși. Adică teroare și ticăloșie, corupție prin care numai cei răi îi domină prin așa zise secrete pe cei buni, care devin tot mai proști de la generație la generație, incapabili să vadă evidența , pierduți în ireal și respinși dacă se trezesc și văd ceva rău real în lume. Iată, mai notez acum cîteva lucruri concrete, dureroase, din nou, în cele ce urmează:
1. Nu am fost fire demonstrativă, narcisistă etc., toate rahaturile lor psihiatrice sau psihologice sînt minciună, calomnie evidentă și, repet, nu am avut nici alte defecte de caracter, personalitate sau orice altceva. Culmea e că ei m-au lovit direct, nu m-au acceptat să muncesc așa zis legal, agățîndu-se de niște hîrtii aberante,doar niște hîrtii care chipurile le oferă justificare sămă condamne în anii tineri și buni încă la izolare și foame etc., cum ma mai spus. Am fost direct respinsă și de a munci ilegal și de fapt puteau să mă accepte și legal, nu mai explic, ori de cîte ori am certu deschis și direct, inclusiv anul acesta în mai multe feluri. Mereu am avut încredere în mine și în oameni, în ceea ce e bun, nu am fost atacată de abuzurile asupra mea din trecut. Spuneam că dl Poenaru mi-a oferit una din foarte rarele șanse ale vieții și m-am bucurat, chiar dacă munca de corectură era mult sub nivelul meu intelectual, avînd în vedere detalii ale cărților sau a ceea ce era necesar, nu mai explic tot. Deși ma fost aproape complet singură toată viața și deci tremuram de bucurie cînd am putut vorbi cu dumnealui sau cu soția lui și cu ceilalți colaboratori, absolut sigur m-am comportat și am gîndit normal, ca întotdeauna, fără să fi fost ca un urs închis în bîrlog, am fost cu gîndul curat și nu mi-am făcut nicun fel de probleme fără legătură cu realitatea și, ca întotdeauna în viață, nici nu am gîndit ceva în afara situației în care eram. Am fost senină și sinceră ca întotdeauna. Dumnealui probabil nu aputut să mă angajeze fiindcă, după cum spunea indirect, eu nu corectam destul de repede și bine. Mă tem că a fost doar un pretext, fiindcă am văzut alte cărți tipărite de el care aveau multe erori, deși fuseseră corectate de alții. Iar în ce privește viteza mea de lucru, au fost niște înscenări, nu mai explic totul, și dumnealui nu a precizat ceea ce am rugat eu să precizeze, termenul adică și cîteva alte lucruri. În plus, e ciudat că acolo apăreau de căteva ori cărți ale domnului Gârbea, care și el se purtase ciudat și urît cu mine mai demult, fără motiv, nu era din cauză că mă plînsesem de bani sau de abuzuri din trecut. Tot ciudat e că, după ce nu am mai corectat cărți, dl Poenaru și soția au apărut de 2 ori exact în calea mea, exact unde locuiesc eu.
E posibil ca dl Poenaru, fără motiv, inconștient de fapt, să fi avut ceva cu mine, doar din motivul că aflase de la mine pe facebook că fusesem închisă la psihiatrie, fără nicio lgătură cu modul în care m-am comportat real față de dumnealui. Oamenii sînt bizari. Chiar dacă uneori nu am spus defel că aveam astfel de patalama, după un timp toți mă respingeau fără motiv, inclusiv siteuri de pe internet care inițial mă acceptau, ca și cum alții le spuneau ceva rău despre mine, deși asbolut cert nu greșeam nimic, și de aceea am ajuns să spun adevărul de la început. De fapt pot munci și puteam și mai mult în trecut, poate că ar fi acceptat și medicul de familie. V-am spus, psihiatra spunea aberant să mă ajute să fiu casieră la Kaufland, deci munca nu mi-era interzisă, dar aia nu puteam fizic din cauza piciorului. Nega deci total capacitatea mea intelectuală, în orice muncă. Intelectualii ar fi putut să mă accepte pentru ceea ce eram, inclusiv pentru studiu teoretic abstract, dar nu au vrut, în mod aberant.
V-am arătat de exemplu minciuna hidoasă scrisă despre mine a psihologului Călinescu din spital - evident și dovedibil totul fals, inclusiv chestiuni concrete despre mine, care nu aveau cum să fie reale. (Tot Călinescu se numea o profesoară de la ILC unde am lucrat, care m-a cam hărțuit și nu puteam scăpa de ea și m-a obligat să redactez lucrarea de diplomă a fetei ei deși nu prea puteam atunci și după aceea a murit tata, exact după ce ea vorbea despre moartea tiranului Ceaușescu) Încă și acum s epoate dovedi totul despre mine, inclusiv despre trecut și faptul că psihologii și psihiatrii mințeau fără motiv. Ei toți au fost la fel și mint și au mințit clar.
Cu același motiv absurd al hîrtiilor psihiatrice false am fost respinsă și în ce privește studiul intelectual, care nu e chipurile valid. Practic nu aș fi avut nici dreptul să dau examen la facultate, darmite să fac studii postuniversitare, și profesorii și colegii din facultate mi-au spus la fel.
Nu am fost acceptată nici într-o activitate în regim de voluntariat și atunci am găsit pe internet că un individ a fost respins să presteze muncă voluntară la BCU fiindcă nu a prezentat adeverință de la ”medicul de familie”, denumire care a apărut în sistemul medical tot legat de viața mea.
Am fost respinsă direct de multe ori, inclusiv pentru CVul meu slab chipurile, cînd nu aveam cum să am vreun început. Pe vremuri, cum scria o autoare publicată de dl Poenaru, oamenii nu aveau voie să facă o facultate dacă nu aveau nu știu ce dosar legat de politică, de originea lor socială. Acum e CVul. Am așteptat deocamdată degeaba peste 34 de ani, prin tortură și chin.
Dacă cineva m-ar fi acceptat, atunci m-ar fi acceptat și medicul de familie, dar ei neagă totul.
Oricum izolarea e inumană, și acum iar trebuie să îmi cumpăr cîțiva chiloți de la Bucur Obor.
E ca și cum ei se credeau perfecți și foarte inteligenți de a mă judeca pe mine și legiferează că eu eram și sînt proastă și nu mă pot judeca nici pe mine !! Și treceau zeci de ani.
Un om evident foarte sărac și bun și evident torturat fără vină și evidente asemănările reale cu literatura, cu Mizerabilii, cu poezia Nebuna lui Coșbuc, cu toate cărțile cu personaje pozitive etc. Cum puteau să creadă răul despre un om izolat?
2.
7 decembrie
”Nu se poate face nimic, absolut nimic.” Ăștia sînt foarte răi, aduc tot răul asupra mea.
”Întotdeauna se putea face totul, dar ei nu au vrut”
”Tu trebuie să mori fiindcă e cea mai mare rușine prin care a trecut poporul român.”
”oamenii nu te plac, nu te vor” Nu știu dacă înțelegeți cît de absurd e ceea ce spun ăștia, eu sînt evident izolată și nu am pe nimeni în afară de mama de mulți ani. E monstruos, e crimă evident, cum am mai explicat, nu am avut niciun defect, nici psihic și nicio greșeală și ei refuză adevărul evident, eu fiind încă în stare de muncă și studiu și viață bună între oameni. Niciodată nu am fost nebună, se poate dovedi. Ei au aruncat idei din acestea monstruoase și rele, dar și evident absurde, eu fiind singură și otrăvită (se putea și asta dovedi). Fiind un om lucid și inteligent, eu niciodată nu am crezut ideile lor fără sens - de exemplu nimeni nu are cum să nu mă placă, fiindcă nimeni nu e cu mine și nimeni nu poate ști cum sînt eu sau ce pot munci, sau modul în care aș vorbi cu ei și nu au nici cea mai mică idee despre intelectul meu sau normalitatea mea. La fel și celelalte idei negative din partea lor - normal că eu nu am crezut în ele și nu am delirat niciodată deloc. Nu mă știe nimeni, nu am legătură cu invențiile celor care mi-au aruncat diverse idei aberante și denigratoare.
Adevărul a fost mereu extrem de clar. Sper că puteți vedea că mereu a fost așa și mereu am avut dreptate. Nu e vorba de nicio rușine a nimănui, eu pur și simplu nu am avut nicio șansă. Proștii care mă lovesc pe mine - inclusiv pe stradă cu aglomerație etc. - sînt evident controlați și mințiți de intelectuali nebuni, care ei m-au respins, și care vor, cu o cruzime monstruoasă, să mor.
Evident proștii nu au ce și cum să mă accepte, evident am fost otrăvită, evident izolată inuman cu forța, deși puteam comunica normal și aveam nevoie de atîția ani, evident fiind un om inteligent și bun și fără păcat, evident săracă și batjocorită, evident fără dreptul de a munci și studia în mod abuziv luate, evident fiind încă în stare de anumite lucruri bune sau utile, evident respinsă de cei ca mine, poeți sau nu.
Tu ești tot ce mai bun și ei cred că ești tot ce e mai rău.
Ei te-au izolat datorită relației lor cu sexul tău, nu fiindcă ai fi nebună, și cred că, dacă te-ar fi acceptat, s-ar fi răspîndit ciuma aceasta sexuală, adică ce îți fac ei și li se pare spurcat, între alți oameni.
Tu pentru ei nu contezi deloc în calitatea de creier sau intelect, ceea ce e de fapt mai important, tu pentru ei contezi doar ca sex și de aia vor să mori, crezînd că sexul tău e ceva rău. Ei cred că ei învie din morți datorită sexului tău și vor să te distrugă să nu mai fie religie sau învieri etc. Deci vor să mori fiindcă refuză tot ce ești ca om și nevoile tale bazale.
Creierul tău e conectat la toată viața lor intelectuală (fiind eu om normal și inteligent, spun eu), tu le-ai dat viață și tot ce e mai bun material și cultural și ei vor mereu să mori, înțelegi ce monstruos este?
Mai știi cînd spuneau că e războiul omenirii împotriva lui Dumnezeu? Ei vor să îți grăbească sfîrșitul normal de atîta timp, cu ideea că ei vor să aibă tot ce le-ai dat, dar fără tine, să fie liberi adică. Ei asta cred.
Am ieșit pe stradă și am văzut o femeie care semăna, dar puțin, cu o vecină de la 8, moartă de cancer acum cîțiva ani, nu pot spune că era ea, doar că semăna puțin. Ea a scos limba la mine, cum fac unii pe stradă, deși nu am avut niciun orgoliu sau răutate niciodată. Am fost cu adevărat chinuită monstruos, dar am rămas la fel, numai blîndețe și bine. Ei spun că vecina aceea e considerată sfîntă și eu păcătoasă sau nebună. În realitate, nu știu de ce, vecina aceea m-a batjocorit, fie ea iertată, poate din cauza altora, eu am iertat-o de mult și nu am greșit nimic.
Ei mor ca proștii, mi se spune, fiindcă se ”luptă” împotriva ta chipurile, deși tu ești tot ce e bun și apoi învie din nou fiindcă tu ești om bun și încă viu și în putere, fiind inteligentă, și cu memorie și gîndire normale. Cînd învie, ei cred și li se spun toate minciunile posibile despre tine, fiindcă sînt toți nebuni. Cînd mor păcătoșii se zice ”să-i ierte Dumnezeu” fiindcă ei lovesc în Dumnezeu prin diverse păcate ale lor și se zice ”să-i odihneacă Dumnezeu” pentru cei fără păcate mari. Bine, dar e puțin ridicol și trist, în felul acesta învie numai cei răi sau păcătoși, dacă ar fi să ne luăm după vorbele astea. Cei buni adorm și cei răi sînt iertați chipurile.
Unii zic că e invers oarecum, că ei mor dar și învie fiindcă sînt împotriva mea și că, dacă m-ar fi acceptat, ar fi îmbătrînit și murit în mod normal.
Proștii vor să te înghită, atîta tot. Tu ai fost unul dintre oamenii cei mai inteligenți și de aceea ai fost deasupra lor și ei nu te vor. Toate geniile sînt distruse exact la fel. (??? omorîte vor să spună, ce distrugere?)
E un popor de idioți Cristina, ei cred într-un idiot. Nu știu în cine, nu mi s-a spus.
Tu ai muncit din greu toată viața și i-ai dus pe toți în spinare și ei credeau că tu ești condamnată sau băgată în programul de reeducare. E-adevărat, am muncit și fizic de mică și nu am fost defel răsfățată, nici material, nici altfel.
Pe tine te-au pus la munci degradante. ?? Munca înnobilează pe om, zic eu
Sînt și acum cei care credeau că eu nu le-am dat ”viață” lor, că ei, inclusiv cei doi actori menționați sau cei subînțeleși, nu mor niciodată, ci pur și simplu se prefac că mor și că despre mine au creat toți numai minciuni, folosindu-se unii de mine și chinuindu-mă pentru interesele lor meschine, nu pentru binele oamenilor. Ei cred că datorită mie s-a trezit acest „popor de monștri”, nu a prins viață nimeni, și speră ca, după moartea mea, poporul să nu mai fie trezit niciodată de nimeni și să fie totul bine și frumos. La fel, toți zic că psihologii au creat o psihoză colectivă despre mine și că ei sînt cei mai vinovați.
”Întotdeauna se putea face totul, dar ei nu au vrut”
”Tu trebuie să mori fiindcă e cea mai mare rușine prin care a trecut poporul român.”
”oamenii nu te plac, nu te vor” Nu știu dacă înțelegeți cît de absurd e ceea ce spun ăștia, eu sînt evident izolată și nu am pe nimeni în afară de mama de mulți ani. E monstruos, e crimă evident, cum am mai explicat, nu am avut niciun defect, nici psihic și nicio greșeală și ei refuză adevărul evident, eu fiind încă în stare de muncă și studiu și viață bună între oameni. Niciodată nu am fost nebună, se poate dovedi. Ei au aruncat idei din acestea monstruoase și rele, dar și evident absurde, eu fiind singură și otrăvită (se putea și asta dovedi). Fiind un om lucid și inteligent, eu niciodată nu am crezut ideile lor fără sens - de exemplu nimeni nu are cum să nu mă placă, fiindcă nimeni nu e cu mine și nimeni nu poate ști cum sînt eu sau ce pot munci, sau modul în care aș vorbi cu ei și nu au nici cea mai mică idee despre intelectul meu sau normalitatea mea. La fel și celelalte idei negative din partea lor - normal că eu nu am crezut în ele și nu am delirat niciodată deloc. Nu mă știe nimeni, nu am legătură cu invențiile celor care mi-au aruncat diverse idei aberante și denigratoare.
Adevărul a fost mereu extrem de clar. Sper că puteți vedea că mereu a fost așa și mereu am avut dreptate. Nu e vorba de nicio rușine a nimănui, eu pur și simplu nu am avut nicio șansă. Proștii care mă lovesc pe mine - inclusiv pe stradă cu aglomerație etc. - sînt evident controlați și mințiți de intelectuali nebuni, care ei m-au respins, și care vor, cu o cruzime monstruoasă, să mor.
Evident proștii nu au ce și cum să mă accepte, evident am fost otrăvită, evident izolată inuman cu forța, deși puteam comunica normal și aveam nevoie de atîția ani, evident fiind un om inteligent și bun și fără păcat, evident săracă și batjocorită, evident fără dreptul de a munci și studia în mod abuziv luate, evident fiind încă în stare de anumite lucruri bune sau utile, evident respinsă de cei ca mine, poeți sau nu.
Tu ești tot ce mai bun și ei cred că ești tot ce e mai rău.
Ei te-au izolat datorită relației lor cu sexul tău, nu fiindcă ai fi nebună, și cred că, dacă te-ar fi acceptat, s-ar fi răspîndit ciuma aceasta sexuală, adică ce îți fac ei și li se pare spurcat, între alți oameni.
Tu pentru ei nu contezi deloc în calitatea de creier sau intelect, ceea ce e de fapt mai important, tu pentru ei contezi doar ca sex și de aia vor să mori, crezînd că sexul tău e ceva rău. Ei cred că ei învie din morți datorită sexului tău și vor să te distrugă să nu mai fie religie sau învieri etc. Deci vor să mori fiindcă refuză tot ce ești ca om și nevoile tale bazale.
Creierul tău e conectat la toată viața lor intelectuală (fiind eu om normal și inteligent, spun eu), tu le-ai dat viață și tot ce e mai bun material și cultural și ei vor mereu să mori, înțelegi ce monstruos este?
Mai știi cînd spuneau că e războiul omenirii împotriva lui Dumnezeu? Ei vor să îți grăbească sfîrșitul normal de atîta timp, cu ideea că ei vor să aibă tot ce le-ai dat, dar fără tine, să fie liberi adică. Ei asta cred.
Am ieșit pe stradă și am văzut o femeie care semăna, dar puțin, cu o vecină de la 8, moartă de cancer acum cîțiva ani, nu pot spune că era ea, doar că semăna puțin. Ea a scos limba la mine, cum fac unii pe stradă, deși nu am avut niciun orgoliu sau răutate niciodată. Am fost cu adevărat chinuită monstruos, dar am rămas la fel, numai blîndețe și bine. Ei spun că vecina aceea e considerată sfîntă și eu păcătoasă sau nebună. În realitate, nu știu de ce, vecina aceea m-a batjocorit, fie ea iertată, poate din cauza altora, eu am iertat-o de mult și nu am greșit nimic.
Ei mor ca proștii, mi se spune, fiindcă se ”luptă” împotriva ta chipurile, deși tu ești tot ce e bun și apoi învie din nou fiindcă tu ești om bun și încă viu și în putere, fiind inteligentă, și cu memorie și gîndire normale. Cînd învie, ei cred și li se spun toate minciunile posibile despre tine, fiindcă sînt toți nebuni. Cînd mor păcătoșii se zice ”să-i ierte Dumnezeu” fiindcă ei lovesc în Dumnezeu prin diverse păcate ale lor și se zice ”să-i odihneacă Dumnezeu” pentru cei fără păcate mari. Bine, dar e puțin ridicol și trist, în felul acesta învie numai cei răi sau păcătoși, dacă ar fi să ne luăm după vorbele astea. Cei buni adorm și cei răi sînt iertați chipurile.
Unii zic că e invers oarecum, că ei mor dar și învie fiindcă sînt împotriva mea și că, dacă m-ar fi acceptat, ar fi îmbătrînit și murit în mod normal.
Proștii vor să te înghită, atîta tot. Tu ai fost unul dintre oamenii cei mai inteligenți și de aceea ai fost deasupra lor și ei nu te vor. Toate geniile sînt distruse exact la fel. (??? omorîte vor să spună, ce distrugere?)
E un popor de idioți Cristina, ei cred într-un idiot. Nu știu în cine, nu mi s-a spus.
Tu ai muncit din greu toată viața și i-ai dus pe toți în spinare și ei credeau că tu ești condamnată sau băgată în programul de reeducare. E-adevărat, am muncit și fizic de mică și nu am fost defel răsfățată, nici material, nici altfel.
Pe tine te-au pus la munci degradante. ?? Munca înnobilează pe om, zic eu
Sînt și acum cei care credeau că eu nu le-am dat ”viață” lor, că ei, inclusiv cei doi actori menționați sau cei subînțeleși, nu mor niciodată, ci pur și simplu se prefac că mor și că despre mine au creat toți numai minciuni, folosindu-se unii de mine și chinuindu-mă pentru interesele lor meschine, nu pentru binele oamenilor. Ei cred că datorită mie s-a trezit acest „popor de monștri”, nu a prins viață nimeni, și speră ca, după moartea mea, poporul să nu mai fie trezit niciodată de nimeni și să fie totul bine și frumos. La fel, toți zic că psihologii au creat o psihoză colectivă despre mine și că ei sînt cei mai vinovați.
6 decembrie
am intrat iar la supermarket și unul a intrat peste mintea mea cu ideea că e ultimul Crăciun (al meu), fiindcă oamenii nu pot înțelege adevărul. Că m-au ”distrus” porcii etc.
Eu am replicat că nu am ce face, încă sînt în viață și nu am probleme psihice, dar, fiind complet izolată, sînt obligată să încerc din nou să fiu acceptată să muncesc măcar un pic, nu mai pot rezista altfel. Nu contează ideile lui sau ale altora, niciodată nu am fost doborîtă de aberații sau lucruri rele sau idei pur și simplu și nici acum. Mereu am fost un om realist și normal și nu contează ideile lui sau altor oameni ticăloși, nu mă influențează și pot munci și studia (măcar singură) fericită. Ideile lor și trecutul de suferință nu au nicio importanță cu adevărat, nu am niciun fel de conflicte psihice sau fixare de trecut și nu am avut niciodată. Sînt în stare cu adevărat de oarecare performanță și randament util de muncă și studiu și relații bune cu alții, chiar dacă ei mai latră din cînd în cînd. Voi scrie poate un text în care voi preciza toate încercările mele zadarnice, concrete, reale, de-a lungul vieții de a fi acceptată cît de puțin în societate și faptul că nu m-am descurajat, și oricum sînt obligată să încerc din nou, fiind un om normal. Nu am avut de fapt nicio ratare, poate mă vor accepta acum, deși ar trebui peste 2 luni să îmi fac pensia mică de 650 lei definitivă, dar pot renunța la ea. :(
Ei mereu zic că am fost distrusă de mult timp, probabil cu ideea ca oamenii să creadă că sînt bolnavă psihic și cu aceeași idee ei lovesc concret, fizic.
”tu ești în stare și de muncă și de studiu, dar nimeni nu vrea să îți acorde credit”. Bine, dar nimeni nu mi-a acordat niciodată, fără motiv, atîția ani.
”tu nu ai înțeles de ce nu ești acceptată în societate sau să muncești. Nu te acceptă nimeni fiindcă poporul tău crede minciuni despre tine”
”poporul tău și toate popoarele lumii cred minciuni despre tine”
”poporul tău a înțeles totul pe dos. Deși tu ești numai binele, ei te omoară.”
”poporul nu are cum să înțeleagă niciodată”
”toți au fost mințiți despre tine în cele mai mici detalii”
”ei cred că ești nebună de legat și tu ești geniu”
Mai demult mereu: ”nu se poate face nimic. E geniu”
”Proastele cred că odată cu moartea ta începe o altă eră.”
”mai ții minte pe ăia care spuneau că nu își merită soarta? Toți au fost distruși”
”tot ce a fost bun a fost interpretat drept rău”
”cei mai mari proști te omoară”
”nimeni nu te crede, Cristina, asta e tot. Tu spui numai adevărul și ei cred că nu e adevărat.” ??! Bine, dar puteam dovedi totul mereu. Ce naiba nu cred? Și ce importanță are?
Ție ți-au făcut foarte mult rău și din cauza asta au inventat că ești nebună și nu e adevărat ce spui. Totul a început cînd niște porci au vrut să se distreze chinuindu-te și apoi toți au rîs și ei de suferința ta.
În engleză de mai multe ori au zis la fel că viața mea a fost într-adevăr perfectă, dar modul în care m-au tratat oamenii mă face indezirabilă și inacceptabilă.
Totuși eu mereu am crezut în mod normal și frumos în mine și în ceilalți.
Dar chiar dacă nu m-am gîndit la trecut ei tot m-au respins. Nu eu răscolesc trecutul. Voi mă considerați trecut și vorbiți de mine ca și cum sînt moartă de mulți ani. Și dacă ați ști ce bucurie sufletească și lumină și pace este cu adevărat în sufletul meu, dacă ați ști ce înseamnă viața bună și adevărul frumos și tot ce simt, atunci precis m-ați accepta. Nu am fost niciodată copil, chiar dacă așa credeți mereu despre mine. Mă tem că pur și simplu nu puteți înțelege, credeți orbește aberații psihologice că am sindrom de stres sau tare datorate suferinței și nu mă mai vedeți deloc cum sînt, pur și simplu nu puteți presupune binele de atîta timp. Mă tem că oamenii, fiindcă am spus adevărul despre cum m-a chinuit familia și restul, au inventat cu adevărat că exagerez sau am mințit etc., cu ideea unora de a proteja ”onoarea” și viața mincinoasă a celor care au greșit. Așa voiau din 84.Ei mereu așa spun, că acestea sînt mai importante decît viața mea nevinovată. Dar eu nu am avut ce face, mă tem că nu vedeți adevărul tot. Era ceva frumos și normal, dar, ca în cărțile triste, voi spuneți mereu că lucrurile frumoase și pure nu contează în fața societății ipocrite. Au fost mii de alte motive false de a fi eu respinsă, acum iar au intrat cei care spun că ”tu AI FOST ceva foarte bun, nu ceva bun și ei toți ți-au făcut FOARTE mult rău și de aia trebuie să mori etc.” Și ăștia sînt vipere. De atîția ani numai pretexte și venin. Sau altul care spunea mai demult ”Poeziile tale sînt un căcat, nu au nicio valoare, deci de capul tău nu s-a ales nimic.” Era tot porc, fiindcă eram încă destul de inteligentă și tînără și nu are importanță că nu am avut talent poetic, am scris poezii din multe motive, forțată de împrejurări, dar nu am avut nicio șansă de a fi cu alții și de a munci de fapt - în afară de doi ani ca profesoară, dar nu mai detailez ce s-a întîmplat - e monstruos să crezi că un om întreg la minte totuși și bun trebuie respins și omorît fiindcă nu are talent poetic. Oricum, am fost și otrăvită și torturată cu adevărat
”e o crimă jegoasă”
”oamenii au înțeles totul datorită ție și se încrîncenează în minciună” Poate că da, poate că ei au percepția că eu mă încrîncenez în a spune adevărul.
Eu consider că un om serios își pune o haină sau își aprinde focul dacă e frig, și eu așa am fost mereu, nu am fost o femeie pierdută în întrebări sau dileme sau probleme psihice. Ei neagă totul.
”tulburare narcisistă de personalitate” Complet aberant și evident fals. Eu nu am fost doar eu în oglindă, așa cum m-am prezentat, am existat cu adevărat și ce am spus despre mine a fost adevărul. Mi se pare grețos acest gen de calomnie, oare puteți vedea adevărul? Un om e obiectiv bătut, chinuit și otrăvit și respins cu minciuni clare și voi inventați asemenea aberații. Pe vremuri, cînd nu erau aceste ”tulburări ” în teorie și cărți, realizați oare că tot aia era? Că oricum nu aveau dreptate, ca și acum?
Desigur că determinările mărunte, mundane, ale omului contează, oricît de frumos i-ar fi sufletul, dar oamenii creează numai aberații. De exemplu: ”Ea nu știa nimic, nu trebuiau să o distrugă” Nu comentez mult, deci ei cred că omul care știe ceva - un lucru pe care ei au voie să îl știe, dar omul respectiv nu, deci omul respectiv ORICUM nu e acceptat a priori - trebuie distrus. !! Sau ”Nu trebuia distrusă, oricum nu ar fi spus nimănui” Mare e grădina iadului lor. Eu nu am fost Mendeleev sau Faraday sau Victor Hugo, dar e ca și cum unul dintre ei sau cel mai onorat de voi și util sau altul ar fi lovit monstruos și otrăvit cu ideea că nu trebuia otrăvit, fiindcă oricum nu ar fi spus altcuiva ceva, nu știu ce rahat. Oare înțelegeți ce spun? E același lucru din punct de veder logic, al adevărului sau moral, chiar dacă nu am fost geniu. Hodoronc tronc.
”poporul tău a înțeles totul pe dos. Deși tu ești numai binele, ei te omoară.”
”poporul nu are cum să înțeleagă niciodată”
”toți au fost mințiți despre tine în cele mai mici detalii”
”ei cred că ești nebună de legat și tu ești geniu”
Mai demult mereu: ”nu se poate face nimic. E geniu”
”Proastele cred că odată cu moartea ta începe o altă eră.”
”mai ții minte pe ăia care spuneau că nu își merită soarta? Toți au fost distruși”
”tot ce a fost bun a fost interpretat drept rău”
”cei mai mari proști te omoară”
”nimeni nu te crede, Cristina, asta e tot. Tu spui numai adevărul și ei cred că nu e adevărat.” ??! Bine, dar puteam dovedi totul mereu. Ce naiba nu cred? Și ce importanță are?
Ție ți-au făcut foarte mult rău și din cauza asta au inventat că ești nebună și nu e adevărat ce spui. Totul a început cînd niște porci au vrut să se distreze chinuindu-te și apoi toți au rîs și ei de suferința ta.
În engleză de mai multe ori au zis la fel că viața mea a fost într-adevăr perfectă, dar modul în care m-au tratat oamenii mă face indezirabilă și inacceptabilă.
Totuși eu mereu am crezut în mod normal și frumos în mine și în ceilalți.
Dar chiar dacă nu m-am gîndit la trecut ei tot m-au respins. Nu eu răscolesc trecutul. Voi mă considerați trecut și vorbiți de mine ca și cum sînt moartă de mulți ani. Și dacă ați ști ce bucurie sufletească și lumină și pace este cu adevărat în sufletul meu, dacă ați ști ce înseamnă viața bună și adevărul frumos și tot ce simt, atunci precis m-ați accepta. Nu am fost niciodată copil, chiar dacă așa credeți mereu despre mine. Mă tem că pur și simplu nu puteți înțelege, credeți orbește aberații psihologice că am sindrom de stres sau tare datorate suferinței și nu mă mai vedeți deloc cum sînt, pur și simplu nu puteți presupune binele de atîta timp. Mă tem că oamenii, fiindcă am spus adevărul despre cum m-a chinuit familia și restul, au inventat cu adevărat că exagerez sau am mințit etc., cu ideea unora de a proteja ”onoarea” și viața mincinoasă a celor care au greșit. Așa voiau din 84.Ei mereu așa spun, că acestea sînt mai importante decît viața mea nevinovată. Dar eu nu am avut ce face, mă tem că nu vedeți adevărul tot. Era ceva frumos și normal, dar, ca în cărțile triste, voi spuneți mereu că lucrurile frumoase și pure nu contează în fața societății ipocrite. Au fost mii de alte motive false de a fi eu respinsă, acum iar au intrat cei care spun că ”tu AI FOST ceva foarte bun, nu ceva bun și ei toți ți-au făcut FOARTE mult rău și de aia trebuie să mori etc.” Și ăștia sînt vipere. De atîția ani numai pretexte și venin. Sau altul care spunea mai demult ”Poeziile tale sînt un căcat, nu au nicio valoare, deci de capul tău nu s-a ales nimic.” Era tot porc, fiindcă eram încă destul de inteligentă și tînără și nu are importanță că nu am avut talent poetic, am scris poezii din multe motive, forțată de împrejurări, dar nu am avut nicio șansă de a fi cu alții și de a munci de fapt - în afară de doi ani ca profesoară, dar nu mai detailez ce s-a întîmplat - e monstruos să crezi că un om întreg la minte totuși și bun trebuie respins și omorît fiindcă nu are talent poetic. Oricum, am fost și otrăvită și torturată cu adevărat
”e o crimă jegoasă”
”oamenii au înțeles totul datorită ție și se încrîncenează în minciună” Poate că da, poate că ei au percepția că eu mă încrîncenez în a spune adevărul.
Eu consider că un om serios își pune o haină sau își aprinde focul dacă e frig, și eu așa am fost mereu, nu am fost o femeie pierdută în întrebări sau dileme sau probleme psihice. Ei neagă totul.
”tulburare narcisistă de personalitate” Complet aberant și evident fals. Eu nu am fost doar eu în oglindă, așa cum m-am prezentat, am existat cu adevărat și ce am spus despre mine a fost adevărul. Mi se pare grețos acest gen de calomnie, oare puteți vedea adevărul? Un om e obiectiv bătut, chinuit și otrăvit și respins cu minciuni clare și voi inventați asemenea aberații. Pe vremuri, cînd nu erau aceste ”tulburări ” în teorie și cărți, realizați oare că tot aia era? Că oricum nu aveau dreptate, ca și acum?
Desigur că determinările mărunte, mundane, ale omului contează, oricît de frumos i-ar fi sufletul, dar oamenii creează numai aberații. De exemplu: ”Ea nu știa nimic, nu trebuiau să o distrugă” Nu comentez mult, deci ei cred că omul care știe ceva - un lucru pe care ei au voie să îl știe, dar omul respectiv nu, deci omul respectiv ORICUM nu e acceptat a priori - trebuie distrus. !! Sau ”Nu trebuia distrusă, oricum nu ar fi spus nimănui” Mare e grădina iadului lor. Eu nu am fost Mendeleev sau Faraday sau Victor Hugo, dar e ca și cum unul dintre ei sau cel mai onorat de voi și util sau altul ar fi lovit monstruos și otrăvit cu ideea că nu trebuia otrăvit, fiindcă oricum nu ar fi spus altcuiva ceva, nu știu ce rahat. Oare înțelegeți ce spun? E același lucru din punct de veder logic, al adevărului sau moral, chiar dacă nu am fost geniu. Hodoronc tronc.
joi, 6 decembrie 2018
Frustrări intelectuale
Din nou lucruri mai triste, în timp ce domnița iernatică din sufletul meu mai dănțuiește diafan undeva pe gheața unui iezer, în timp ce luna valsează printre ramuri de răchită și salcie și soarele răsare vișiniu și vecinii de sus mă urmăresc și noaptea cu zgomote, conectați la metabolizarea cafeinei sau unor otrăvuri în organismul meu, conducînd spre frivole și citadine nostalgii.
de fapt, unu e un număr periculos. Mă întrebam deunăzi ce alte limbi, ca și engleza, sînt defective de gen masculin sau feminin. M-am uitat în wikipedia, inclusiv la ce limbi au trei genuri, ca româna. Interesant mi se pare cum gramatica apropie între ele limbi din familii lingvistice diferite. Și mi-ar fi plăcut să văd și clasificarea, diferențele și apropierea limbilor în funcție de structuri sintactice și variațiile sau parametrii lor. :( Să înțeleg ce rol are genul ablativ în latină și să percep nuanțele fine legate de unicitatea supinului în românește (?) și să mă joc puțin citind studii estetice și eseuri filozofice despre orice, cum făceau doamnele nobile, curtezanele privilegiate de odinioară. Ceea ce nu ați înțeles e că, deși am fost un om luminos și pur, am fost înzestrată cu capacitatea de a înțelege că sînt respinsă din cauza mediului de jos căruia i-am fost sortită, dar nu mă așteptam la o crimă așa oribilă fără nicio șansă. Aș fi vrut să înțeleg mai bine ce au scris alții despre substantivare și verbalizare în filozofia limbajului sau alte categorii ale domeniului pe care eu nici măcar nu le pot ghici. Mi-a fost așa frumos dor de oameni și viață și de studiu teroretic de atîția ani, mai ales fiindcă efectiv încă puteam, în timp ce idioții mă scuipă mereu cu percepția lor că eu sînt idioată, dar nimeni nu vorbește cu mine. Chiar acum îmi ard buzele rău, probabil mai ales după otrava de acum 2 și 3 zile și mă dor stomacul și aria hepatică. Pe mine m-au aruncat probabil la nivelul idioților care nici măcar nu cred despre otrăvuri sau cred că omul își merită soarta și nimeni nu trebuie să facă o faptă bună etc. Aș fi vrut să trăiesc și eu puțin, măcar un an, am așteptat din 84, în chinuri groaznice obiective, fiind un om desăvîrșit.
Spuneam că unu e un număr periculos, gîndindu-mă la turnul Babel și mitul tăierii vărfului unificator al civilizației, mitul răspîndirii semințiilor prin acte de cultură și limbă. Sau, mai general, la ciclul cultural al unei civilizații, la nașterea și declinul ei. Mă gîndeam la ideile demonetizate, de fanfară, de unitate în diversitate sau invers, la povestea despre Big Bang și Big Ben-ul din Londra, la ideea multiplicării sau abundenței aparente culturale în epoca globalizării pacifice a lumii, cînd omul izolat ca mine are doar impresia unui alt fel de Babel, fiindcă fiind izolată și chiniuită și săracă am fost obligată să am contact doar cu lista de fanfare militare ale culturii, în timp ce, în mod dureros, eram încă tînără și încă capabilă să trăiesc bucurii estetice, și finețe a discriminărilor, și să studiez și să citesc mult, și să memorez, în timp ce eram otrăvită fizic, nu psihic, și creierul meu slăbea din această cauză și toți mințeau că problemele mele nu sînt reale. Am trăit e drept frustrări intelectuale mari, am plîns în pernă ofilirea unei flori viguroase numai prin cătușele lor, în timp ce ei susțineau doar minciuni despre mine sau mă tratau mereu, și pe internet, ca idioată chiar din punct de vedere al capacității de sinteză și judecată teoretică, abstractă, fără a mai aminti că susțineau că și inteligența mea de relaționare cu problemele concrete e deficitară sau chiar dezechilibrată. Se putea dovedi că ei mint din toate punctele de vedere, dar nimeni nu a vrut, deși eram încă tînără și pe alte femei din generația mea le-au lăsat să își dea măsura valorii lor la maturitate. Ele, ce e drept, m-au respins. Fără niciun motiv. Într-adevăr se poartă ca stăpînii de sclavi cu mine, numai că în antichitate, chipurile, sclavii educați erau oarecum respectați și lăsați să educe oamenii. La fel și fetele sărace, ca guvernante necăsătorite în povești. Mai țineți minte scrisorile lui Seneca către Lucilius, pe care eu le-am descoperit anul trecut ca fragment pe internet? Eu aș fi putut ușor recupera și studia o facultate în program acelerat acum 12-13 ani și apoi aș fi putut face multe alte lucruri, dar s-a dovedit că nu puteam avea adeverință de la medicul de familie pentru dreptul la studii superioare sau pentru muncă măcar, orice muncă, pe care de fapt o meritam, din 2007. Unul zicea că el atunci s-ar fi sinucis, în locul meu. Da, erau deja 23 de ani de închisoare și tortură pînă atunci, dar trupul mi-era tînăr și nu știam nici că mă ”condamnaseră” la otrăvire. Totuși acum aș fi fost poate acceptată pentru diverse munci, nu era prea tîrziu pentru orice nici anul ăsta, dar ei au mințit mereu despre normalitatea mea psihică, așa cum au vrut părinții mei, deși și acum se poate dovedi că am fost mereu normală, nu doar acum, și meritam fericirea, am fost chiar un om perfect și capabil de studii și după terminarea facultății. Frustrarea intelectuală a fost mare și m-a măcinat pe dinăuntru groaznic, deși eram și coate goale și f_tă și singură complet, respinsă fără motiv. Efectiv frustrarea intelectuală mi-a luat cel mai puternic sprijin al sănătății fizice, în afară de dietă și mișcare și ele de asemenea frustrate prin sărăcie în mod real, deși ei mint, Bucurii intelectuale care erau și sursa celor mai mari bucurii ale mele, în afara peisajelor din natură, care de asemenea îmi erau interzise, prin lipsa banilor și rejecția din partea familie. A fost monstruos și nu meritam, eram un om foarte bun și fără vanitate. Putea fi și încă poate fi dovedit că eram un om destul de bun ca intelect și perfect în rest și aș fi meritat să fiu acceptată ca intelectual într-un serviciu cît de umil, să pot avea doar strictul necesar de haine și hrană și facilități, pe care eu nu l-am avut de fapt. Am reușit să rezist totuși ca om normal mereu și tot nu m-au acceptat, cu ideea vădită să îmi dea moartea și prin izolare și prin tortură și prin sărăcie lucie. Atunci ei, timp de ani de zile, în mod ipocrit, m-au tratat pe de o parte drept proastă așa cum zic ei că sînt tratați săracii, care de fapt nu se pot bucura nici de bibliotecile cu plată. Sau, pe de altă parte, drept proastă așa cum zic ei că sînt tratați nebunii, deși e evident și acum că mereu se putea dovedi că am fost un om perfect normal și era necesar chiar, pentru a evita o crimă sordidă. Frustrarea intelectuală a unui om cu suflet extrem de frumos evident, fără niciun defect, un om îmbolnăvit cu forța de ciroză, zic unii, și de alte boli, zic alții, prin otravă directă, nu doar țigările mele și indirect prin lipsa banilor pentru dietă echilibrată și mișcare în parc măcar, dacă nu în vreo stațiune turistică. Închisă în București mulți ani, torturată de defilări de pietoni și mașini mulți ani, nicio greșeală toată viața. Și nici anul acesta nu ar fi fost prea tîrziu, am oferit toată înțelegerea și iertarea oamenilor, și meritam viața, adică un loc oarecare de muncă cît de umil, sau o activitate oarecare, chiar fără cîștig financiar, și o micuță oportunitate de studiu și lectură, fără de care mă prăbușesc, sau măcar munca să fi fost, cu cîteva relații cu alții și studiul ar fi venit de la sine, individual, acasă, meritam de fapt chiar un curs/studiu micuț în lume, cu alții, niciodată nu am deranjat pe alții cu gîndirea mea și am fost un om extrem de politicos și bun și civilizat evident luminoasă și blîndă și tăcută, nu văd de ce m-au respins și mereu și ei m-au distrus cu brute monstruoase, e crudul adevăr. Unii chiar zic că cei răi m-au ascuns pentru ca lumea să poată să creadă răul despre mine. Deci intenția lor e clar de a mă sinucide, cu trupul otrăvit rău. Mi se pare ciudat și monstruos și tratamentul pe care l-au aplicat asupra mea din punct de vedere intelectual, cînd se purteau dovedi bunătatea și capacitatea mea reale, la mare distanță față de idioțenia și minciuna crasă a psihologului Călinescu în act despre mine și a altor psihologi și psihiatri la fel, în mod real. Între timp am fost scuipată de oameni foarte ticăloși, dar asta nu ar fi existat poate și nu ar fi contat oricum, dacă nu ar fi fost minciunile oribile despre mine și dacă aș fi avut o ocupație. Privind obiectiv din afara acestui urît teatru de crimă, acum cînd mi-e sete încontinuu, dar apa nu mă mai ajută, ci îmi usucă buzele tot mai rău, acum cînd îmi amintesc întreaga frumusețe de suflet și binele imens față de oameni, și toate virtuțile mele reale în fața minciunii lor evidente și lipsei reale de șanse, viața mea calmă și pacifică în fața violenței lor continue etc., obiectiv mi se pare ORIPILANT modul în care m-au tratat și mă tratează, și faptul că vor să mor, deși nu am greșit nimic și faptul că nici acum nu vreți adevărul să trăiesc și eu puțin, am așteptat peste 34 de ani, am făcut tot posibilul și bucuriile mari sufletești și intelectuale (fie sintetice, de înțelegere, fie cioturi de idei, ca să folosesc un termen din wikipedia) mi-au suținut, pe cît posibil, organismul. Nu mai pot. Nu aveți decît să mă închideți la psihiatrie, dar acum satisfacerea numai temporară a nevoii bazale de afiliere nu mă va mai ajuta. Nu mă mai pot bucura de a vedea sau auzi, doar temporar, cei cîțiva pacienți, mai răi de fapt cei mai mulți decît mine, ca și în trecut. Nu trebuia să mă ”condamnați” la moarte, credeți-mă, am fost binele curat, absolut.
Și la urma urmei, cum am zis eu de atîtea ori, la dracu cu frustrările intelectuale, am fost femeie și am suferit în mod real mult mai mult din cauza lipsei abuzive a dreptului de a avea copil și încă și acum aș fi fost fericită cu o activitate muierească de tricotat ( nu știu decît cel mai simplu model) sau cusut cît mă ajută ochii, sau curățat în casă și gătit cît mă mai țin picioarele, sau pictat acuarele, dar oricum nu am bani și prieteni că fiu artistă - dar sînt prea singură, de prea mult timp... și ei chiar m-au otrăvit real sau am cancer și diabet grav acum, sau simptome netratate de mulți ani în mod clar.
Aseară din nou au insinuat că oamenii ced că eu mă frec sau frecam sexual. E fals, nu mai explic în detaliu, nu am greșit nimic și, fiindcă ei nu mai vin sexual asupra mea decît rar și nu așa de chinuitor, lucrul acela aparent nu se mai petrece defel, deși nu s-a petrecut ani mulți și ei tot au lovit mereu în trecut.
de fapt, unu e un număr periculos. Mă întrebam deunăzi ce alte limbi, ca și engleza, sînt defective de gen masculin sau feminin. M-am uitat în wikipedia, inclusiv la ce limbi au trei genuri, ca româna. Interesant mi se pare cum gramatica apropie între ele limbi din familii lingvistice diferite. Și mi-ar fi plăcut să văd și clasificarea, diferențele și apropierea limbilor în funcție de structuri sintactice și variațiile sau parametrii lor. :( Să înțeleg ce rol are genul ablativ în latină și să percep nuanțele fine legate de unicitatea supinului în românește (?) și să mă joc puțin citind studii estetice și eseuri filozofice despre orice, cum făceau doamnele nobile, curtezanele privilegiate de odinioară. Ceea ce nu ați înțeles e că, deși am fost un om luminos și pur, am fost înzestrată cu capacitatea de a înțelege că sînt respinsă din cauza mediului de jos căruia i-am fost sortită, dar nu mă așteptam la o crimă așa oribilă fără nicio șansă. Aș fi vrut să înțeleg mai bine ce au scris alții despre substantivare și verbalizare în filozofia limbajului sau alte categorii ale domeniului pe care eu nici măcar nu le pot ghici. Mi-a fost așa frumos dor de oameni și viață și de studiu teroretic de atîția ani, mai ales fiindcă efectiv încă puteam, în timp ce idioții mă scuipă mereu cu percepția lor că eu sînt idioată, dar nimeni nu vorbește cu mine. Chiar acum îmi ard buzele rău, probabil mai ales după otrava de acum 2 și 3 zile și mă dor stomacul și aria hepatică. Pe mine m-au aruncat probabil la nivelul idioților care nici măcar nu cred despre otrăvuri sau cred că omul își merită soarta și nimeni nu trebuie să facă o faptă bună etc. Aș fi vrut să trăiesc și eu puțin, măcar un an, am așteptat din 84, în chinuri groaznice obiective, fiind un om desăvîrșit.
Spuneam că unu e un număr periculos, gîndindu-mă la turnul Babel și mitul tăierii vărfului unificator al civilizației, mitul răspîndirii semințiilor prin acte de cultură și limbă. Sau, mai general, la ciclul cultural al unei civilizații, la nașterea și declinul ei. Mă gîndeam la ideile demonetizate, de fanfară, de unitate în diversitate sau invers, la povestea despre Big Bang și Big Ben-ul din Londra, la ideea multiplicării sau abundenței aparente culturale în epoca globalizării pacifice a lumii, cînd omul izolat ca mine are doar impresia unui alt fel de Babel, fiindcă fiind izolată și chiniuită și săracă am fost obligată să am contact doar cu lista de fanfare militare ale culturii, în timp ce, în mod dureros, eram încă tînără și încă capabilă să trăiesc bucurii estetice, și finețe a discriminărilor, și să studiez și să citesc mult, și să memorez, în timp ce eram otrăvită fizic, nu psihic, și creierul meu slăbea din această cauză și toți mințeau că problemele mele nu sînt reale. Am trăit e drept frustrări intelectuale mari, am plîns în pernă ofilirea unei flori viguroase numai prin cătușele lor, în timp ce ei susțineau doar minciuni despre mine sau mă tratau mereu, și pe internet, ca idioată chiar din punct de vedere al capacității de sinteză și judecată teoretică, abstractă, fără a mai aminti că susțineau că și inteligența mea de relaționare cu problemele concrete e deficitară sau chiar dezechilibrată. Se putea dovedi că ei mint din toate punctele de vedere, dar nimeni nu a vrut, deși eram încă tînără și pe alte femei din generația mea le-au lăsat să își dea măsura valorii lor la maturitate. Ele, ce e drept, m-au respins. Fără niciun motiv. Într-adevăr se poartă ca stăpînii de sclavi cu mine, numai că în antichitate, chipurile, sclavii educați erau oarecum respectați și lăsați să educe oamenii. La fel și fetele sărace, ca guvernante necăsătorite în povești. Mai țineți minte scrisorile lui Seneca către Lucilius, pe care eu le-am descoperit anul trecut ca fragment pe internet? Eu aș fi putut ușor recupera și studia o facultate în program acelerat acum 12-13 ani și apoi aș fi putut face multe alte lucruri, dar s-a dovedit că nu puteam avea adeverință de la medicul de familie pentru dreptul la studii superioare sau pentru muncă măcar, orice muncă, pe care de fapt o meritam, din 2007. Unul zicea că el atunci s-ar fi sinucis, în locul meu. Da, erau deja 23 de ani de închisoare și tortură pînă atunci, dar trupul mi-era tînăr și nu știam nici că mă ”condamnaseră” la otrăvire. Totuși acum aș fi fost poate acceptată pentru diverse munci, nu era prea tîrziu pentru orice nici anul ăsta, dar ei au mințit mereu despre normalitatea mea psihică, așa cum au vrut părinții mei, deși și acum se poate dovedi că am fost mereu normală, nu doar acum, și meritam fericirea, am fost chiar un om perfect și capabil de studii și după terminarea facultății. Frustrarea intelectuală a fost mare și m-a măcinat pe dinăuntru groaznic, deși eram și coate goale și f_tă și singură complet, respinsă fără motiv. Efectiv frustrarea intelectuală mi-a luat cel mai puternic sprijin al sănătății fizice, în afară de dietă și mișcare și ele de asemenea frustrate prin sărăcie în mod real, deși ei mint, Bucurii intelectuale care erau și sursa celor mai mari bucurii ale mele, în afara peisajelor din natură, care de asemenea îmi erau interzise, prin lipsa banilor și rejecția din partea familie. A fost monstruos și nu meritam, eram un om foarte bun și fără vanitate. Putea fi și încă poate fi dovedit că eram un om destul de bun ca intelect și perfect în rest și aș fi meritat să fiu acceptată ca intelectual într-un serviciu cît de umil, să pot avea doar strictul necesar de haine și hrană și facilități, pe care eu nu l-am avut de fapt. Am reușit să rezist totuși ca om normal mereu și tot nu m-au acceptat, cu ideea vădită să îmi dea moartea și prin izolare și prin tortură și prin sărăcie lucie. Atunci ei, timp de ani de zile, în mod ipocrit, m-au tratat pe de o parte drept proastă așa cum zic ei că sînt tratați săracii, care de fapt nu se pot bucura nici de bibliotecile cu plată. Sau, pe de altă parte, drept proastă așa cum zic ei că sînt tratați nebunii, deși e evident și acum că mereu se putea dovedi că am fost un om perfect normal și era necesar chiar, pentru a evita o crimă sordidă. Frustrarea intelectuală a unui om cu suflet extrem de frumos evident, fără niciun defect, un om îmbolnăvit cu forța de ciroză, zic unii, și de alte boli, zic alții, prin otravă directă, nu doar țigările mele și indirect prin lipsa banilor pentru dietă echilibrată și mișcare în parc măcar, dacă nu în vreo stațiune turistică. Închisă în București mulți ani, torturată de defilări de pietoni și mașini mulți ani, nicio greșeală toată viața. Și nici anul acesta nu ar fi fost prea tîrziu, am oferit toată înțelegerea și iertarea oamenilor, și meritam viața, adică un loc oarecare de muncă cît de umil, sau o activitate oarecare, chiar fără cîștig financiar, și o micuță oportunitate de studiu și lectură, fără de care mă prăbușesc, sau măcar munca să fi fost, cu cîteva relații cu alții și studiul ar fi venit de la sine, individual, acasă, meritam de fapt chiar un curs/studiu micuț în lume, cu alții, niciodată nu am deranjat pe alții cu gîndirea mea și am fost un om extrem de politicos și bun și civilizat evident luminoasă și blîndă și tăcută, nu văd de ce m-au respins și mereu și ei m-au distrus cu brute monstruoase, e crudul adevăr. Unii chiar zic că cei răi m-au ascuns pentru ca lumea să poată să creadă răul despre mine. Deci intenția lor e clar de a mă sinucide, cu trupul otrăvit rău. Mi se pare ciudat și monstruos și tratamentul pe care l-au aplicat asupra mea din punct de vedere intelectual, cînd se purteau dovedi bunătatea și capacitatea mea reale, la mare distanță față de idioțenia și minciuna crasă a psihologului Călinescu în act despre mine și a altor psihologi și psihiatri la fel, în mod real. Între timp am fost scuipată de oameni foarte ticăloși, dar asta nu ar fi existat poate și nu ar fi contat oricum, dacă nu ar fi fost minciunile oribile despre mine și dacă aș fi avut o ocupație. Privind obiectiv din afara acestui urît teatru de crimă, acum cînd mi-e sete încontinuu, dar apa nu mă mai ajută, ci îmi usucă buzele tot mai rău, acum cînd îmi amintesc întreaga frumusețe de suflet și binele imens față de oameni, și toate virtuțile mele reale în fața minciunii lor evidente și lipsei reale de șanse, viața mea calmă și pacifică în fața violenței lor continue etc., obiectiv mi se pare ORIPILANT modul în care m-au tratat și mă tratează, și faptul că vor să mor, deși nu am greșit nimic și faptul că nici acum nu vreți adevărul să trăiesc și eu puțin, am așteptat peste 34 de ani, am făcut tot posibilul și bucuriile mari sufletești și intelectuale (fie sintetice, de înțelegere, fie cioturi de idei, ca să folosesc un termen din wikipedia) mi-au suținut, pe cît posibil, organismul. Nu mai pot. Nu aveți decît să mă închideți la psihiatrie, dar acum satisfacerea numai temporară a nevoii bazale de afiliere nu mă va mai ajuta. Nu mă mai pot bucura de a vedea sau auzi, doar temporar, cei cîțiva pacienți, mai răi de fapt cei mai mulți decît mine, ca și în trecut. Nu trebuia să mă ”condamnați” la moarte, credeți-mă, am fost binele curat, absolut.
Și la urma urmei, cum am zis eu de atîtea ori, la dracu cu frustrările intelectuale, am fost femeie și am suferit în mod real mult mai mult din cauza lipsei abuzive a dreptului de a avea copil și încă și acum aș fi fost fericită cu o activitate muierească de tricotat ( nu știu decît cel mai simplu model) sau cusut cît mă ajută ochii, sau curățat în casă și gătit cît mă mai țin picioarele, sau pictat acuarele, dar oricum nu am bani și prieteni că fiu artistă - dar sînt prea singură, de prea mult timp... și ei chiar m-au otrăvit real sau am cancer și diabet grav acum, sau simptome netratate de mulți ani în mod clar.
Aseară din nou au insinuat că oamenii ced că eu mă frec sau frecam sexual. E fals, nu mai explic în detaliu, nu am greșit nimic și, fiindcă ei nu mai vin sexual asupra mea decît rar și nu așa de chinuitor, lucrul acela aparent nu se mai petrece defel, deși nu s-a petrecut ani mulți și ei tot au lovit mereu în trecut.
5 decembrie, seara
”ei CRED că, deși ești nebună, totuși ești la putere și astfel tot răul din viața lor e din cauza ta și de aia vor să mori.”
Nu am mai întîlnit asemenea idioțenie, nici în cărți. Așa a fost din 84 de fapt și chiar și în anii cei mai buni ai vîrstei mijlocii și mature, în ultimii 13 ani, deci cînd aveam și înțelesul și fericirea și frumosul și binele laolaltă - oamenii au fost tot foarte răi.
”nu pot înțelege CUM au făcut așa ceva.” Așa ceva ce? Cum naiba vrei să omori un om, numai fiindcă nu poți înțelege ceva? Cine te crezi, orice fel de putere ai avea? Cu cine crezi că te bați? Ei spun că ”zeii” de la suprafață chipurile sînt idioți și mă lovesc fiindcă se luptă sau cred că se luptă cu alții care sînt în ”arca”/corabia mea. Dacă așa e, sînt nebuni.
”Cei buni nu pot să te ajute, ei nu mai există”
”cei buni au înțeles doar că ești omorîtă, dar nu și restul adevărului”
Poate știți proverbul cu ”musca pe căciulă”. Anul ăsta am avut și eu o muscă-două ca prietene. Ele stăteau pe umărul meu drept sau pe mîna mea dreaptă sau stîngă, am uitat acum. Poate astfel preoții proști și alte categorii similare de oameni or fi crezut că sînt în legătură cu Necuratul sau blestemată, spurcată, vizitată de spirite fără să știe ce sînt acele spirite etc.
1. nu puteți înțelege așa ceva, fiindcă nu înțelegeți nevoia de a dărui și primi iubire a omului singur de mult timp, totodată un om normal. Am fost izolată mulți ani, dar nu am înnebunit. Pe facebook a fost prezentat un filmuleț despre o femeie care s-a împrietenit cu o albină fără aripi și a ajutat-o să supraviețuiască și a hrănit-o și a fost prietenă cu albina, care se plimba pe fruntea și nasul ei pînă cînd a murit. Altă poveste era despre fluturii Monarch, printre prietenii mei de pe facebook din alte țări. Fluturi din aceia am avut anul ăsta din nou toamna în grădina mamei și se așezau pe piciorul meu drept, dar oamenii or fi crezut și atunci ceva rău, în cazul în care atașau lucruri negative de personalitatea mea, în cazul în care mă vedeau rea sau proastă etc., cînd în realitate eu am fost ceva delicat, dar și frumos cu adevărat, bun și curat, iertare că spun adevărul. Printre brazdele de cer senin, printre tăpșanele cu toporași și brîndușe din viața mea erau doar lumini curate și miracole de iubire, de înțelepciune reală. Niciodată chinul prin care am trecut, nepăsarea și minciuna și izolarea din partea altora nu mi-a distrus lumina și bucuria de a izvorî curată.
Este adevărat că muștele sînt în general asociate cu idei negative, în timp ce alte gîze mai puțin. O doamnă de la Iași, fotograf și autoare de haiku mi-a spus odată că și muștele sînt frumoase, amintindu-mi cum le salvam dacă intrau la mine în casă și cum le ghidam spre fereastră prinzîndu-le în perdea.
Apoi unii s-au distrat în aparență cu mine, atunci cînd muștele ieșeau afară cînd le rugam în gînd să iasă. Oricum nu am înnebunit și vă explic de ce. Știam că s-a scris Împăratul muștelor și îmi aminteam povestea enorm de multor muște de la țară din Ardeal și multor păianjeni din curtea de lîngă București cînd eram mică, numai atunci. Înțelsesem oarecum, singură, anumite principii ale biologiei, puțin. Știam că muștele sînt totodată cusute pe iile românești.
2. A intrat unul odată care spunea că eu sînt f_tă de unul care controlează muștele. Vă dați seama ce pot crede idioții despre controlul ”lor” asupra ființelor vii. Atunci eu vă explic încă un lucru evident și anume că oamenii superficiali atașează sensul de normalitate comportamentului și domesticirii anumalelor de companie mai mari, cîini, hamsteri, sau peruși dresați sau chiar dresurii de lei la circ (săracii), dar nu și muștelor din casă, pe care le asociază cu ideea de blestemăție, numai fiindcă ele nu au creier precum perușii. Am avut și eu unii care se lăsau repede domesticiți, îmi stăteau în cap sau pe umăr cînd mergeam dintr-o cameră în alta, zburau pofticioși în farfuria mea cu salată, îmi veneau pe degetul arătător etc. La un moment dat eu am intrat chipurile în dizgrație, după cum spun ei, și astfel perușii nu s-au mai lăsat îmblînziți. Oamenii pot crede că există spionaj cu ajutorul unor microscopice aparate atașate insectelor, la fel cum cred în microcipuri ca fiind normale sau credeau odinioară că Securitatea urmărea pe toți cu microfoane. Totuși ei nu înțeleg că Spiritul logic e logic să fie legat și de ființe vii și de lucruri moarte, cum ar fi mici dispozitive electronice care sînt programate să fie comandate aparent de voința omului și ei cred așa mult aceasta, încît nu mai văd pădurea din cauza copacilor, amintind de dilema Omul sau natura a lui ... o carte din biblioteca tatei. Cei care cred că controlează tehnologia sînt oameni simpli care apasă pe butoane sau taste sau ecrane, așa cum alții se uită la televizor, cînd în realitate ei sau ele nici nu pot înțelege invențiile respective și au un fel de iluzie de control, dar sînt legați prin cultură și limbă de cei care le-au creat, într-un fel de ruptură față de natură și sălbăticie sau față de barbarie (de fapt sînt barbari, cum spunea cineva în gîndul meu), un fel de altă rupere a rețelei neuronale, după prima, legată de om și unealta simplă și apoi cea legată de om în raport cu uitlajul ”revoluției” industriale și roboți etc. În sfîrșit, cum pot ei crede că eu am fost spurcată de muște?? Nu am explicat tot, vă las pe dvs. să completați golurile. Eu consider, în sistemul meu simplu de gîndire, că Spiritul sau Logosul în particular este evident legat de ființele vii, nu doar de speciile ”modificate genetic”, așa cum s-a făcut mereu agricultura, dar unii se sperie acum, dar și de lucrurile moarte, nu doar de tehnologia programată, ci și de minerale și metale a căror structură analizată și memorată de oameni e un program înghețat în timp.
Mă leg din nou de ceea ce am povestit anterior, nu doar azi - și anume detaliile aparent parapsihologice din viața mea. Unii spun că oamenii nu le înțeleg și mă lovesc pe mine fiindcă nu înțeleg așa ceva. Deci vînătoare de vrăjitoare, într-un început de mileniu cam întunecat, cel puțin asupra mea. Acum mă arde gîtul uscat și mă ard buzele foarte uscate și cojite și orice strop de apă nu îmi folosește, dar încerc să scriu ceva adevărat, chiar dacă știu că orice intelectual de valoare știe acestea, lucruri care sînt floare la ureche pentru un om logic, dar alții le consideră nebunie și nici eu nu pretind să îi fac pe proști inteligenți sau pe cei care nu percep frumusețea lumii să îi fac s-o vadă cu sufletul. Ideea e că o viață întreagă le-am spus ce e bun și adevărat și ei astfel se ridicau în aparență asupra mea și clar nu mă voiau și mă loveau mereu, oricît de frumos era ce spuneam eu. Mai ales frumos, dar toți știm că pînă și frumusețea unor combinații de idei despre lume e totuși ceva subiectiv și nu poate fi transmisă altora. Unii iar au zis că ei sînt sau se cred copiii mei, dar nu mă vor. Degeaba am avut și simțul pragmatic și realist al omului de rînd, că ei tot cred că eu sînt nebună, deși am fost un om cuminte și fără vanitatea proștilor.
”în cursul vieții tale, datorită ție, s-a petrecut un lucru groaznic pe care tu nu îl știi sau nu îl înțelegi și toți vor să mori fiindcă...” fiindcă ce? zic eu. Oare ei cred că acel lucru nu se va mai întîmpla dacă mă omoară? Nu, zice unul, nu asta e cauza ideii lor de a te omorî” ?? Nu s-a petrecut nimic rău, cred eu, datorită mie, iar ei m-au chinuit încontinuu.
”Tu ai fost cel mai mare geniu al omenirii de la Aristotel încoace” ??
”datorită ție au înviat cei care erau mai proști ca tine (?) și ei vor să te omoare, nu vor să te salveze, ei cred că astfel vor fi ei pentru totdeauna etc. (?)
Eu nu știu ce cred alții despre mine, știu că au nu una, ci milioane de idei rele, cu care m-au hăituit.
Există subînțeleasă ideea că lor nu li se întîmplă astfel de lucruri ”parapsihologice” și atunci ei cred că eu aș fi blestemată sau că creierul meu e anormal și de aceea se întîmplă astfel de lucruri numai mie sau în special mie și vezi Doamne, ăsta e un motiv ca ei să vrea eutanasierea mea sau moartea mea sau izolarea inumană a mea. De aceea chipurile ei cred că eu sînt nebună și ceva rău și au ajuns să creadă că trebuie să mă omoare că așa e util pentru ei și bine, naiba știe de unde au scos ei concluzia asta. Ei nici măcar realitatea ”virtuală” a internetului n-o pot explica. Și nici eu, decît puțin.
În același timp, deși gîndirea mea a fost mereu bună și afectivitatea normală și frumoasă, ei cred că eu am tulburări psihice, cînd e EVIDENT de mult timp cine sînt nebunii de care eu nu mă puteam apăra și pe care nu eu i-am provocat și pe care necazurile mele concrete nu îi umanizează - anume cei care mă agresează de ani de zile, și cei care mă otrăvesc chiar - ei au și afectivitatea degenerată și gîndirea și conduita față de mine, în timp ce eu nu am greșit nimic și nu puteam face nimic. Oare puteți înțelege, oare vă puteți trezi un pic să înțelegeți că ăsta e adevărul? E adevărat tot răul pe care l-am pătimit în apartamentul meu de bloc, rău evident concret ce îl puteam dovedi ușor și la fel de adevărate sînt izolarea și otrava. Adevărată a fost și holograma și spotul de lumină proiectat pe blocul din față de ei, evident cu intenții rele sau ciudate, nu mai explic. Adevărat că au intrat în apartamentul meu și că numai o dată am văzut acea vizitatoare în somn, de care povesteam în ultimele zile, eventual pentru ca proștii să creadă că am vedenii, sau că trăiesc în vise, cum ziceau unii, ceea ce evident nu putea fi adevărat. Evident cine e nebun.
Ca un alt pretext fals de a mă lovi, printre multe altele, ei cred că eu aș fi în legătură întunecată cu lumea spiritelor pe care chipurile eu le agit. (!) Ei de aceea vor să mor, deși de fapt orice intelectual de valoare știe și înțelege aceste lucruri care devin superstiție și Necurățenie și ”moșmoange” în lumea celor fără cultură sau înțelegere, oricare om deștept știe că fără Spirit și astfel de lucruri simple nu există nici ordinea Logosului lor, oricît de complicată ar fi ea.
Ei spun că celelalte femei, și colegele mele inclusiv, au fost aceptate fiindcă erau mai proaste decît mine. (??)
”Ei n-o să înțeleagă niciodată, ei sînt nebuni”. Unii da, cum am explicat mai sus.
Eu sînt în relație cu universul/lumea ca orice om normal, prin percepții normale și prin intelectul propriu în general. Ei neagă asta, deși adevărul e evident și ei mistifică viața mea prin otravă și lipsa drepturilor. Și izolare, ca să aibă paravan pentru nebunia lor reală. În general ei spun că eu am fost distrusă de nebuni politici, care nu văd nimic altceva în afara ideilor lor despre politică. Nu știu, cred că nu e așa.
”toți au fost minți-ți Cristina, li s-a spus chiar că textele tale sînt ilogice și goale de conținut, cînd de fapt sînt normale și pline de semnificație” iar ”poeziile tale au fost răstălmăcite” și ei cred că tu erai unealta diavolului, cînd tu nici nu ai scris nimic tainic sau secret, în afară de o singură poezie (? care, nu știu, poate e tot minciună, poate e adevărat, din cauza ”stresului” și torturii și otrăvii) E adevărat că odată au spus că unii credeau că eram marea curvă din religie sau un fel de țiitoare, apoi spuneau că au înțeles că nu eram, dar inventau alte minciuni. Erau și unii care spuneau că proștii cred că lumea e ”condusă” prin sex. Erau mulți obsedați de conducerea lumii, cum am mai povestit. Vă mai amintiți poate și cîntecul despre Charlie Chaplin - hai, bătrîne vino de sub orizont... redeschide ”teatrul” ce ni l-au închis sau ”viața noastră unde ești, viața noastră ce-ați făcut cu ea”, după cum preabine ați înțeles sensurile epocii trecute și a cîntecelor și a ideilor și a imnului național vechi cu versul ”se înalță ca un astru/gloriosul meu popor”, în raport cu ”deșteaptă-te române din somnul cel de moarte..” acum cînd ei dorm în raport cu adevărul dar cred că sînt treji exact cînd lovesc fără rațiune și înainte cînd era important cum spuneau ei să cresc eu din scînteie și ei să aprindă flacăra și poate dvs. știți care va fi și următorul imn în mod simbolic, dacă va fi, eu nu îl pot prevedea. Toată lumea a înțeles, datorită mie sau altora, sensul numelui ziarelor odinioară, care nu are de fapt legătură cu doctrina politică decît în linii mari, la fel cum se leagă și de viața mea - Scînteia, Flacăra, în raport cu Adevărul, Realitatea tv și toate celelalte legate de viața mea în mod logic, la fel ca statuile de la Universitate și istoria unor biserici sau alte istorii etc. Totuși m-ați respins mereu, în ciuda adevărului evident că nu eram nebună și a iubirii mele sincere, cu ideea aberantă că erați marionete și că voiați să scăpați, mai bine zis să scăpătați din jocul cuvintelor, ceea ce e imposibil. Evident eram un om normal, adică, așa cum scriu unii psihologi umaniști care au dreptate, o persoană care poate iubi frumos pe ceilalți, o persoană care încă poate munci, un om bun și fericit sufletește, care obiectiv nu avea cum să obțină măcar drepturi minimale.
ei zic că mama a fost tot un om bun, ca și mine și că ea a fost geniu înfrînt, ca și mine (?) Pe mine nu m-au înfrînt, m-au abuzat direct, nu prin idei și nu a fost nicio luptă niciodată. Consider că nu am fost geniu, nu știu dacă a fost vreo femeie vreodată, chiar dacă există Venus - ca Luceafăr - printre planete. Nu contează ideile mărunte legate de viața mea și efectiv am fost doar un om, dar să gîndiți exact invers, că vreți să mor concret, plus tot jegul de idei subiacente și nedreptate concretă evidentă este chiar exagerat. Oricum, cum e scris și în Biblie, e evident că sînt legate de Cuvîntul lui Dumnezeu. Biblia e o poveste frumoasă, ca orice poveste, dacă știi sau vrei să o înțelegi puțin cu gîndul curat și bun. E adevărat că Biblia creștină se termină cu Apocalipsa, dar mai trist e că uneori oamenii uită să spere ce sau să creadă ce e bun, eu așa cred. Unii chiar au inventat că eu eram Speranța din cutia Pandorei, încă de cînd eram copil, și au susținut că a avea speranță e ceva rău, cum spune și Eminescu. Totuși eu consider că e omenește frumos să ai speranțe, ca om rațional.
Deci, în altă ordine de idei, re-capitulăm: mărul din grădina bunicii, fie-i rădăcinile iertate, și plăcintele ardelenești pe vatră iertate, mărul Evei, mărul Discordiei, și alma mater (alma e măr în diverse limbi și suflet în altele) și mărul lui Magritte și ... :) Măriile și Mărioarele
”nu pot înțelege CUM au făcut așa ceva.” Așa ceva ce? Cum naiba vrei să omori un om, numai fiindcă nu poți înțelege ceva? Cine te crezi, orice fel de putere ai avea? Cu cine crezi că te bați? Ei spun că ”zeii” de la suprafață chipurile sînt idioți și mă lovesc fiindcă se luptă sau cred că se luptă cu alții care sînt în ”arca”/corabia mea. Dacă așa e, sînt nebuni.
”Cei buni nu pot să te ajute, ei nu mai există”
”cei buni au înțeles doar că ești omorîtă, dar nu și restul adevărului”
Poate știți proverbul cu ”musca pe căciulă”. Anul ăsta am avut și eu o muscă-două ca prietene. Ele stăteau pe umărul meu drept sau pe mîna mea dreaptă sau stîngă, am uitat acum. Poate astfel preoții proști și alte categorii similare de oameni or fi crezut că sînt în legătură cu Necuratul sau blestemată, spurcată, vizitată de spirite fără să știe ce sînt acele spirite etc.
1. nu puteți înțelege așa ceva, fiindcă nu înțelegeți nevoia de a dărui și primi iubire a omului singur de mult timp, totodată un om normal. Am fost izolată mulți ani, dar nu am înnebunit. Pe facebook a fost prezentat un filmuleț despre o femeie care s-a împrietenit cu o albină fără aripi și a ajutat-o să supraviețuiască și a hrănit-o și a fost prietenă cu albina, care se plimba pe fruntea și nasul ei pînă cînd a murit. Altă poveste era despre fluturii Monarch, printre prietenii mei de pe facebook din alte țări. Fluturi din aceia am avut anul ăsta din nou toamna în grădina mamei și se așezau pe piciorul meu drept, dar oamenii or fi crezut și atunci ceva rău, în cazul în care atașau lucruri negative de personalitatea mea, în cazul în care mă vedeau rea sau proastă etc., cînd în realitate eu am fost ceva delicat, dar și frumos cu adevărat, bun și curat, iertare că spun adevărul. Printre brazdele de cer senin, printre tăpșanele cu toporași și brîndușe din viața mea erau doar lumini curate și miracole de iubire, de înțelepciune reală. Niciodată chinul prin care am trecut, nepăsarea și minciuna și izolarea din partea altora nu mi-a distrus lumina și bucuria de a izvorî curată.
Este adevărat că muștele sînt în general asociate cu idei negative, în timp ce alte gîze mai puțin. O doamnă de la Iași, fotograf și autoare de haiku mi-a spus odată că și muștele sînt frumoase, amintindu-mi cum le salvam dacă intrau la mine în casă și cum le ghidam spre fereastră prinzîndu-le în perdea.
Apoi unii s-au distrat în aparență cu mine, atunci cînd muștele ieșeau afară cînd le rugam în gînd să iasă. Oricum nu am înnebunit și vă explic de ce. Știam că s-a scris Împăratul muștelor și îmi aminteam povestea enorm de multor muște de la țară din Ardeal și multor păianjeni din curtea de lîngă București cînd eram mică, numai atunci. Înțelsesem oarecum, singură, anumite principii ale biologiei, puțin. Știam că muștele sînt totodată cusute pe iile românești.
2. A intrat unul odată care spunea că eu sînt f_tă de unul care controlează muștele. Vă dați seama ce pot crede idioții despre controlul ”lor” asupra ființelor vii. Atunci eu vă explic încă un lucru evident și anume că oamenii superficiali atașează sensul de normalitate comportamentului și domesticirii anumalelor de companie mai mari, cîini, hamsteri, sau peruși dresați sau chiar dresurii de lei la circ (săracii), dar nu și muștelor din casă, pe care le asociază cu ideea de blestemăție, numai fiindcă ele nu au creier precum perușii. Am avut și eu unii care se lăsau repede domesticiți, îmi stăteau în cap sau pe umăr cînd mergeam dintr-o cameră în alta, zburau pofticioși în farfuria mea cu salată, îmi veneau pe degetul arătător etc. La un moment dat eu am intrat chipurile în dizgrație, după cum spun ei, și astfel perușii nu s-au mai lăsat îmblînziți. Oamenii pot crede că există spionaj cu ajutorul unor microscopice aparate atașate insectelor, la fel cum cred în microcipuri ca fiind normale sau credeau odinioară că Securitatea urmărea pe toți cu microfoane. Totuși ei nu înțeleg că Spiritul logic e logic să fie legat și de ființe vii și de lucruri moarte, cum ar fi mici dispozitive electronice care sînt programate să fie comandate aparent de voința omului și ei cred așa mult aceasta, încît nu mai văd pădurea din cauza copacilor, amintind de dilema Omul sau natura a lui ... o carte din biblioteca tatei. Cei care cred că controlează tehnologia sînt oameni simpli care apasă pe butoane sau taste sau ecrane, așa cum alții se uită la televizor, cînd în realitate ei sau ele nici nu pot înțelege invențiile respective și au un fel de iluzie de control, dar sînt legați prin cultură și limbă de cei care le-au creat, într-un fel de ruptură față de natură și sălbăticie sau față de barbarie (de fapt sînt barbari, cum spunea cineva în gîndul meu), un fel de altă rupere a rețelei neuronale, după prima, legată de om și unealta simplă și apoi cea legată de om în raport cu uitlajul ”revoluției” industriale și roboți etc. În sfîrșit, cum pot ei crede că eu am fost spurcată de muște?? Nu am explicat tot, vă las pe dvs. să completați golurile. Eu consider, în sistemul meu simplu de gîndire, că Spiritul sau Logosul în particular este evident legat de ființele vii, nu doar de speciile ”modificate genetic”, așa cum s-a făcut mereu agricultura, dar unii se sperie acum, dar și de lucrurile moarte, nu doar de tehnologia programată, ci și de minerale și metale a căror structură analizată și memorată de oameni e un program înghețat în timp.
Mă leg din nou de ceea ce am povestit anterior, nu doar azi - și anume detaliile aparent parapsihologice din viața mea. Unii spun că oamenii nu le înțeleg și mă lovesc pe mine fiindcă nu înțeleg așa ceva. Deci vînătoare de vrăjitoare, într-un început de mileniu cam întunecat, cel puțin asupra mea. Acum mă arde gîtul uscat și mă ard buzele foarte uscate și cojite și orice strop de apă nu îmi folosește, dar încerc să scriu ceva adevărat, chiar dacă știu că orice intelectual de valoare știe acestea, lucruri care sînt floare la ureche pentru un om logic, dar alții le consideră nebunie și nici eu nu pretind să îi fac pe proști inteligenți sau pe cei care nu percep frumusețea lumii să îi fac s-o vadă cu sufletul. Ideea e că o viață întreagă le-am spus ce e bun și adevărat și ei astfel se ridicau în aparență asupra mea și clar nu mă voiau și mă loveau mereu, oricît de frumos era ce spuneam eu. Mai ales frumos, dar toți știm că pînă și frumusețea unor combinații de idei despre lume e totuși ceva subiectiv și nu poate fi transmisă altora. Unii iar au zis că ei sînt sau se cred copiii mei, dar nu mă vor. Degeaba am avut și simțul pragmatic și realist al omului de rînd, că ei tot cred că eu sînt nebună, deși am fost un om cuminte și fără vanitatea proștilor.
”în cursul vieții tale, datorită ție, s-a petrecut un lucru groaznic pe care tu nu îl știi sau nu îl înțelegi și toți vor să mori fiindcă...” fiindcă ce? zic eu. Oare ei cred că acel lucru nu se va mai întîmpla dacă mă omoară? Nu, zice unul, nu asta e cauza ideii lor de a te omorî” ?? Nu s-a petrecut nimic rău, cred eu, datorită mie, iar ei m-au chinuit încontinuu.
”Tu ai fost cel mai mare geniu al omenirii de la Aristotel încoace” ??
”datorită ție au înviat cei care erau mai proști ca tine (?) și ei vor să te omoare, nu vor să te salveze, ei cred că astfel vor fi ei pentru totdeauna etc. (?)
Eu nu știu ce cred alții despre mine, știu că au nu una, ci milioane de idei rele, cu care m-au hăituit.
Există subînțeleasă ideea că lor nu li se întîmplă astfel de lucruri ”parapsihologice” și atunci ei cred că eu aș fi blestemată sau că creierul meu e anormal și de aceea se întîmplă astfel de lucruri numai mie sau în special mie și vezi Doamne, ăsta e un motiv ca ei să vrea eutanasierea mea sau moartea mea sau izolarea inumană a mea. De aceea chipurile ei cred că eu sînt nebună și ceva rău și au ajuns să creadă că trebuie să mă omoare că așa e util pentru ei și bine, naiba știe de unde au scos ei concluzia asta. Ei nici măcar realitatea ”virtuală” a internetului n-o pot explica. Și nici eu, decît puțin.
În același timp, deși gîndirea mea a fost mereu bună și afectivitatea normală și frumoasă, ei cred că eu am tulburări psihice, cînd e EVIDENT de mult timp cine sînt nebunii de care eu nu mă puteam apăra și pe care nu eu i-am provocat și pe care necazurile mele concrete nu îi umanizează - anume cei care mă agresează de ani de zile, și cei care mă otrăvesc chiar - ei au și afectivitatea degenerată și gîndirea și conduita față de mine, în timp ce eu nu am greșit nimic și nu puteam face nimic. Oare puteți înțelege, oare vă puteți trezi un pic să înțelegeți că ăsta e adevărul? E adevărat tot răul pe care l-am pătimit în apartamentul meu de bloc, rău evident concret ce îl puteam dovedi ușor și la fel de adevărate sînt izolarea și otrava. Adevărată a fost și holograma și spotul de lumină proiectat pe blocul din față de ei, evident cu intenții rele sau ciudate, nu mai explic. Adevărat că au intrat în apartamentul meu și că numai o dată am văzut acea vizitatoare în somn, de care povesteam în ultimele zile, eventual pentru ca proștii să creadă că am vedenii, sau că trăiesc în vise, cum ziceau unii, ceea ce evident nu putea fi adevărat. Evident cine e nebun.
Ca un alt pretext fals de a mă lovi, printre multe altele, ei cred că eu aș fi în legătură întunecată cu lumea spiritelor pe care chipurile eu le agit. (!) Ei de aceea vor să mor, deși de fapt orice intelectual de valoare știe și înțelege aceste lucruri care devin superstiție și Necurățenie și ”moșmoange” în lumea celor fără cultură sau înțelegere, oricare om deștept știe că fără Spirit și astfel de lucruri simple nu există nici ordinea Logosului lor, oricît de complicată ar fi ea.
Ei spun că celelalte femei, și colegele mele inclusiv, au fost aceptate fiindcă erau mai proaste decît mine. (??)
”Ei n-o să înțeleagă niciodată, ei sînt nebuni”. Unii da, cum am explicat mai sus.
Eu sînt în relație cu universul/lumea ca orice om normal, prin percepții normale și prin intelectul propriu în general. Ei neagă asta, deși adevărul e evident și ei mistifică viața mea prin otravă și lipsa drepturilor. Și izolare, ca să aibă paravan pentru nebunia lor reală. În general ei spun că eu am fost distrusă de nebuni politici, care nu văd nimic altceva în afara ideilor lor despre politică. Nu știu, cred că nu e așa.
”toți au fost minți-ți Cristina, li s-a spus chiar că textele tale sînt ilogice și goale de conținut, cînd de fapt sînt normale și pline de semnificație” iar ”poeziile tale au fost răstălmăcite” și ei cred că tu erai unealta diavolului, cînd tu nici nu ai scris nimic tainic sau secret, în afară de o singură poezie (? care, nu știu, poate e tot minciună, poate e adevărat, din cauza ”stresului” și torturii și otrăvii) E adevărat că odată au spus că unii credeau că eram marea curvă din religie sau un fel de țiitoare, apoi spuneau că au înțeles că nu eram, dar inventau alte minciuni. Erau și unii care spuneau că proștii cred că lumea e ”condusă” prin sex. Erau mulți obsedați de conducerea lumii, cum am mai povestit. Vă mai amintiți poate și cîntecul despre Charlie Chaplin - hai, bătrîne vino de sub orizont... redeschide ”teatrul” ce ni l-au închis sau ”viața noastră unde ești, viața noastră ce-ați făcut cu ea”, după cum preabine ați înțeles sensurile epocii trecute și a cîntecelor și a ideilor și a imnului național vechi cu versul ”se înalță ca un astru/gloriosul meu popor”, în raport cu ”deșteaptă-te române din somnul cel de moarte..” acum cînd ei dorm în raport cu adevărul dar cred că sînt treji exact cînd lovesc fără rațiune și înainte cînd era important cum spuneau ei să cresc eu din scînteie și ei să aprindă flacăra și poate dvs. știți care va fi și următorul imn în mod simbolic, dacă va fi, eu nu îl pot prevedea. Toată lumea a înțeles, datorită mie sau altora, sensul numelui ziarelor odinioară, care nu are de fapt legătură cu doctrina politică decît în linii mari, la fel cum se leagă și de viața mea - Scînteia, Flacăra, în raport cu Adevărul, Realitatea tv și toate celelalte legate de viața mea în mod logic, la fel ca statuile de la Universitate și istoria unor biserici sau alte istorii etc. Totuși m-ați respins mereu, în ciuda adevărului evident că nu eram nebună și a iubirii mele sincere, cu ideea aberantă că erați marionete și că voiați să scăpați, mai bine zis să scăpătați din jocul cuvintelor, ceea ce e imposibil. Evident eram un om normal, adică, așa cum scriu unii psihologi umaniști care au dreptate, o persoană care poate iubi frumos pe ceilalți, o persoană care încă poate munci, un om bun și fericit sufletește, care obiectiv nu avea cum să obțină măcar drepturi minimale.
ei zic că mama a fost tot un om bun, ca și mine și că ea a fost geniu înfrînt, ca și mine (?) Pe mine nu m-au înfrînt, m-au abuzat direct, nu prin idei și nu a fost nicio luptă niciodată. Consider că nu am fost geniu, nu știu dacă a fost vreo femeie vreodată, chiar dacă există Venus - ca Luceafăr - printre planete. Nu contează ideile mărunte legate de viața mea și efectiv am fost doar un om, dar să gîndiți exact invers, că vreți să mor concret, plus tot jegul de idei subiacente și nedreptate concretă evidentă este chiar exagerat. Oricum, cum e scris și în Biblie, e evident că sînt legate de Cuvîntul lui Dumnezeu. Biblia e o poveste frumoasă, ca orice poveste, dacă știi sau vrei să o înțelegi puțin cu gîndul curat și bun. E adevărat că Biblia creștină se termină cu Apocalipsa, dar mai trist e că uneori oamenii uită să spere ce sau să creadă ce e bun, eu așa cred. Unii chiar au inventat că eu eram Speranța din cutia Pandorei, încă de cînd eram copil, și au susținut că a avea speranță e ceva rău, cum spune și Eminescu. Totuși eu consider că e omenește frumos să ai speranțe, ca om rațional.
Deci, în altă ordine de idei, re-capitulăm: mărul din grădina bunicii, fie-i rădăcinile iertate, și plăcintele ardelenești pe vatră iertate, mărul Evei, mărul Discordiei, și alma mater (alma e măr în diverse limbi și suflet în altele) și mărul lui Magritte și ... :) Măriile și Mărioarele
miercuri, 5 decembrie 2018
5 decembrie
Azi mi-a spus mama că avocatul ei își bagă mașina la noi în garaj. (!!) Nici nu mi s-a cerut acordul, ca întotdeauna, probabil ca să îi păcălească pe proști legat de viața mea. Deci el are cel puțin 2 mașini și nu știu de ce dracu vrea s-o țină în garajul meu. Poate vor să creadă idioții că eu am avut mașină, cînd eu nu am avut nicun drept sau bani toată viața. După ce vecinul de lîngă mama a făcut ce-a făcut cu găinile și rațele lui la mine acasă și tot el își băgase cărțile vechi în casa mea, în hol. Eu nici nu meritam așa ceva, fiind un om normal și lucid legat de moștenire, dar niciodată avară, niicodată rea și vicleană sau proastă etc. Nu mai explic totul.
Acest avocat m-a tratat urît în trecut, (ei zic că așa sînt tratați nebunii și săracii)
În 2016, cu puțin înainte să mă închidă la psihiatrie, el m-a dus în Pipera, singură, în timp ce mama a fost acolo tot singură (!), să semnez la notar niște hîrtii aberante sau inutile, a fost un circ și un teatru grețos mulți ani, cum a fost mereu legat de moștenirea după tata, care de fapt a fost o moștenire clară și normală, fără litigii. Numai eu și mama eram moștenitoare, dar a intrat mult timp o altă rudă, adică fratele soției fratelui tatei, fiindcă, ziceau ei, tata nu făcuse actele la notar și cadastrul cît timp era încă în viață și îl moștenise pe fratele lui.
Au creat impresia grețoasă că eu sînt lacomă sau nebună și că mă cert cu mama mea, au făcut scandaluri grețoase între mine și mama (mama era cea care lovea, deși eu nu spuneam nimic și nu greșisem nimic) ,sau scandaluri între mama și ruda aceea prin alianță, care s-au soldat la un moment dat cu bătăi și chemarea Poliției. O dată rudele acelea prin alianță m-au dus și la judecătorie la Buftea ca să semnez niște acte, fiindcă ziceau că acolo e mai ieftin, amintindu-mi că în copilărie mama nu m-a lăsat să merg cu copiii din școala mea la Buftea, pentru a juca pe scenă piesa te teatru pentru copii Procesul apei. V-am explicat că toate cele din viața mea sînt din copilărie pe ”scenă”, și că voi toți nu vreți să faceți un pas mai departe din 84, deși era posibil acest lucru dacă aș fi fost acceptată, măcar să muncesc puțin. Inclusiv otrava este pusă în scenă din 84-85, prin ideile mamei mele de exemplu și ura ciudată a părinților mei față de mine.
Avocatul se purta lejer și dădea mîna, acolo în Pipera, unde avusesem și locurile de veci și unde stă ruda bogată a mamei, dădea mîna cu bodyguarzi de acolo. Nici acum, după 13 ani și jumătate actele legate de moștenire nu sînt gata, ca să aibă motiv să mă hărțuiască mereu, fără niciun motiv real de fapt.
Acest avocat mi-a șterpelit ilegal locurile mele de veci din Pipera. De asemenea tot el mi-a mîncat banii din pădurea de la Buzău moștenită legal de fapt, pe care nu o puteam refuza, în timp ce nu am avut ani de zile nici bani de hrană, încălțăminte, haine. El e un individ cu buze groase, probabil fiindcă e vorba de moștenirea de la Buzău după nașa, care, în timp ce trăia, a spus că vrea să aducă pădurea ei la București ca să mă poată ajuta să am casa mea. În fine, nu contează asta, a fost încă un lucru urît, dar contează faptul că el m-a îndatorat cu vreo 5000 de euro printr-un act absurd pe care a trebuit să îl semnez (nu aveam cum să mă împotrivesc și lui și mamei, care insista să semnez la un notar cu chinezi din Voluntari.) Apoi mama a zis că de fapt actul e rău și a creat impresia că nu știe de ce a semnat. În prezent îmi spune că avocatul a promis de vreun an că va anula actul, dar încă nu m-au chemat să semnez pentru anulare. În schimb își bagă mașina la mine în mod ciudat și mama spune că în schimbul acestui serviciu el va repara poarta mare de la intrare, care oricum nu îmi trebuia decît dacă aveam bani să am mașină și șofer ocazional, cum avea bani de așa ceva o vecină medic. Dar, dacă aș fi avut bani de mașină, aș fi reparat eu poarta.
Și mama fost dusă cu mașina poliției la Tîrgu Jiu acum cîțiva ani, într-un proces absolut aberant, legat de un caz de crimă cu care ea nu avea nicio legătură, nici nu fusese martoră absolut sigur și la un moment dat i s-a tăiat pensia în mod absolut clar abuziv (ea a crezut ceea ce i s-a spus, și anume că poate alege între pensia de urmaș și cea personală și ea o alesese pe cea de urmaș, fără să știe de o lege absurdă statuează că dacă omul muncește nu poate avea pensia de urmaș, dar pe cealaltă o poate păstra) și ea spune că avocatul acesta a ajutat-o contra cost să recapete pensia.
E un caz individual de crimă și abuz pe care ei l-au interpretat drept rușine națională”
Am impresia că iar m-au otrăvit rău fiindcă fiecare strop de apă mă ustură pe gît și simt astringență și mucoasele și buzele sînt tare uscate, oricît beau. Ei zic că toate cazurile de ciroză sînt cazuri de otrăvire.
Zilele trecute ei IAR au zis că era curara, poate fiindcă simțeam ca în trecut un gen aparte de amorțeli în menbre. Apoi au zis că e stricnină cu altele laolaltă.
Ei zic că nu se poate nimic pentru mine, fiindcă DE DATA ASTA au greșit toți. Că în țara asta oamenii buni sînt considerați căcat etc. Că toți vor să mor etc.
Unul în engleză zice că sînt proastă și că ei toți mă lovesc fiindcă eu spun adevărul și ei mint etc. Chiar dacă tac și nu mă plîng, ei tot nu mă lasă în pace, de atîția ani.
”au otrăvit totul și poporul nu are cum să creadă în ea”
”toți sînt marionetele unui porc care te urăște” Nu, nu cred asta, nu e ilogic totuși, adevărul e ce am spus eu. Ei sînt obsedați de ideea ”cine controlează totul” etc. Eu am fost un om normal și inteligent, dar ei neagă realitatea, care e legată firesc de creierul meu. Nu am și nu am avut tulburări psihice și nu există motive să mă omoare, nimeni.
toți au depus mărturie falsă” ??
Tu chiar nu înțelegi? Porcii la putere au făcut propagandă mincinoasă despre tine și de aia...
Noi nu putem să recunoaștem adevărul despre tine, fiindcă tu ai fost un om extrem de bun și nu ai greșit nimic și oamenii au fost mințiți mult timp despre tine și ție ți-au făcut extrem de mult rău etc. Ca să te accepte cineva ar fi trebuit să fie adevărul și ei nu vor să recunoască și nu se poate fiindcă ai suferit prea mult și ai avut mereu dreptate
Acești oameni scîrboși consideră deci că ar fi rău ca eu să mai trăiesc, findcă e mai important ca oamenii să creadă că ei nu greșesc, de parcă nu ar fi oameni și ei, sau că e mai important ca oamenii să creadă răul despre mine, de parcă asta ar fi util cu adevărat
vor să spună că mă otrăvesc și vor să mor și prin izolare forțată findcă cei răi au mințit despre mine.
Îți dai seama ce ar însemna ca ei să înțeleagă că Dumnezeu e handicapat? !!!??
Te-au pus într-o cușcă, te-au ținut izolată și fără bani, te-au torturat și au mințit oamenii despre ce gîndești tu (!) sau despre ce faci și despre obiectele din cușca ta și despre ce ți-au făcut ceilalți.
Sub masca punerii tale la încercare, tu ai fost izolată și schingiuită toată viața și sub aceeași mască ei vor să fii otrăvită și să mori. Cam așa spuneau și unii în engleză.
Mai demult spuneau că am fost un om așa de bun, încît chiar și mama mea a crezut că eram rea și ipocrită. Spuneau asta mai demult probabil casă justifice comportamentul violent și ura mamei mele față de mine.
Am scris mai înainte despre necazuri pe care mi le-au făcut avocatul acela, unele rude și vecinii mamei. Toate acelea au fost adevărate și au fost și mai multe. Ei spun că oamenii au fost mințiți că tot ce fac porcii rău asupra mea ar fi fost ”încercări” ale bunătății și normalității mele. Ei spun că deși eu am fost meeu calmul, și binele absolut, ei au mistificat și au mințit complet despre mine. Ei zic că oamenii au devenit buni și că sînt la fel cu mine (?) dar ei cred că eu am fost rea și nebună fiindcă au fost mințiți, pentru a justifica necazurile reale din viața mea. E adevărat, m-au hărțuit și chinuit încontinuu, poate nu puteți vedea că am fost mereu un om echilibrat și bun, poate considerați că acele lucruri anormale, care au fost și mai multe de fapt, erau doar scene pe care le jucau ei ca să mă ”încerce”. Poate v-au mințit zeci de ani că eu nu am făcut față cu bine așa zis încercărilor din partea celorlalți. Nu mai puteți vedea adevărul și realitatea defel. Ei zic că cei răi au pus gheara pe tot. Încă se poate dovedi că am fost toată viața binele absolut și generozitatea perfectă, nu am avut probleme psihice și nici gînduri rele legat de comportamentul vecinilor sau de ce îmi distrugeau. Pe deasupra am fost și ceva foarte frumos, chiar sublim.Nici acum nu vedeți că e anormal și ceva RĂU, imoral, ca unii să depoziteze lucruri în casa și în curtea ta sau să îți distrugă florile și iarba din grădină etc. Plus o mulțime de lucruri absurde, reale și RELE din partea celor bogați și a celor răi asupra mea. Se întîmplau mereu, simultan, zi de zi. Nici acum nu ați înțeles că am oferit numai binele toată viața și chiar am făcut fapte bune și pur și simplu am fost fără pată și chiar perfecțiunea în bine. Ei spun că am fost un om calm, blînd și foarte bun, dar că proștii cred altceva. Ei au recunoscut că am fost mereu foarte generoasă, dar unii proști credeau că eu eram pusă la încercare prin abuzuri reale - poate de aia nu m-au lăsat nici să termin blogul meu. E un fel de psihoză a unora dintre ei. Mulți spuneau că am fost excesiv de bună, că eram mereu cea mai bună și de aceea nu mă voia nimeni. Ei nu au înțeles că acele lucruri reale erau abuzuri, că erau foarte multe deodată mulți ani, în timp ce tot restul vieții mele era la fel de bun și eram totodată un om treaz și normal. Mai demult mi-au spus că i-au păcălit pe idioți că eram în purgatoriu sau infern sau la închisoare, cînd de fapt nu doar că nu greșisem nimic, ci eram și binele și normalitatea desăvîrșită. Așa au trecut peste 34 de ani. Nici în cele mai mici detalii de gîndire sau sentiment nu a existat ceva rău în viața mea.
”îți amintești cum te-au torturat părinții zi de zi pînă cînd te-au făcut temporar să îi urăști? Oamenilor li s-a spus că doar ura ta a fost adevărată, că restul nu erau lucruri reale. Iar tu nu aveau ce să faci. Așa au făcut cu tot restul lucrurilor.” Da, e posibil am exemple că a fost așa, de fpat eu am fost doar iubirea,iar cînd la numai 17 ani am trecut și peste ura aceea infantilă în fața acelor nebuni oribili care erau părinții mei, atunci m-au trimis la meditații la acel profesor infam.
constatarea lor e că asta vor oamenii, răul și minciuna, și că ei (cine?) au înțeles totul datorită mie, dar vor totuși să mor.
Acest avocat m-a tratat urît în trecut, (ei zic că așa sînt tratați nebunii și săracii)
În 2016, cu puțin înainte să mă închidă la psihiatrie, el m-a dus în Pipera, singură, în timp ce mama a fost acolo tot singură (!), să semnez la notar niște hîrtii aberante sau inutile, a fost un circ și un teatru grețos mulți ani, cum a fost mereu legat de moștenirea după tata, care de fapt a fost o moștenire clară și normală, fără litigii. Numai eu și mama eram moștenitoare, dar a intrat mult timp o altă rudă, adică fratele soției fratelui tatei, fiindcă, ziceau ei, tata nu făcuse actele la notar și cadastrul cît timp era încă în viață și îl moștenise pe fratele lui.
Au creat impresia grețoasă că eu sînt lacomă sau nebună și că mă cert cu mama mea, au făcut scandaluri grețoase între mine și mama (mama era cea care lovea, deși eu nu spuneam nimic și nu greșisem nimic) ,sau scandaluri între mama și ruda aceea prin alianță, care s-au soldat la un moment dat cu bătăi și chemarea Poliției. O dată rudele acelea prin alianță m-au dus și la judecătorie la Buftea ca să semnez niște acte, fiindcă ziceau că acolo e mai ieftin, amintindu-mi că în copilărie mama nu m-a lăsat să merg cu copiii din școala mea la Buftea, pentru a juca pe scenă piesa te teatru pentru copii Procesul apei. V-am explicat că toate cele din viața mea sînt din copilărie pe ”scenă”, și că voi toți nu vreți să faceți un pas mai departe din 84, deși era posibil acest lucru dacă aș fi fost acceptată, măcar să muncesc puțin. Inclusiv otrava este pusă în scenă din 84-85, prin ideile mamei mele de exemplu și ura ciudată a părinților mei față de mine.
Avocatul se purta lejer și dădea mîna, acolo în Pipera, unde avusesem și locurile de veci și unde stă ruda bogată a mamei, dădea mîna cu bodyguarzi de acolo. Nici acum, după 13 ani și jumătate actele legate de moștenire nu sînt gata, ca să aibă motiv să mă hărțuiască mereu, fără niciun motiv real de fapt.
Acest avocat mi-a șterpelit ilegal locurile mele de veci din Pipera. De asemenea tot el mi-a mîncat banii din pădurea de la Buzău moștenită legal de fapt, pe care nu o puteam refuza, în timp ce nu am avut ani de zile nici bani de hrană, încălțăminte, haine. El e un individ cu buze groase, probabil fiindcă e vorba de moștenirea de la Buzău după nașa, care, în timp ce trăia, a spus că vrea să aducă pădurea ei la București ca să mă poată ajuta să am casa mea. În fine, nu contează asta, a fost încă un lucru urît, dar contează faptul că el m-a îndatorat cu vreo 5000 de euro printr-un act absurd pe care a trebuit să îl semnez (nu aveam cum să mă împotrivesc și lui și mamei, care insista să semnez la un notar cu chinezi din Voluntari.) Apoi mama a zis că de fapt actul e rău și a creat impresia că nu știe de ce a semnat. În prezent îmi spune că avocatul a promis de vreun an că va anula actul, dar încă nu m-au chemat să semnez pentru anulare. În schimb își bagă mașina la mine în mod ciudat și mama spune că în schimbul acestui serviciu el va repara poarta mare de la intrare, care oricum nu îmi trebuia decît dacă aveam bani să am mașină și șofer ocazional, cum avea bani de așa ceva o vecină medic. Dar, dacă aș fi avut bani de mașină, aș fi reparat eu poarta.
Și mama fost dusă cu mașina poliției la Tîrgu Jiu acum cîțiva ani, într-un proces absolut aberant, legat de un caz de crimă cu care ea nu avea nicio legătură, nici nu fusese martoră absolut sigur și la un moment dat i s-a tăiat pensia în mod absolut clar abuziv (ea a crezut ceea ce i s-a spus, și anume că poate alege între pensia de urmaș și cea personală și ea o alesese pe cea de urmaș, fără să știe de o lege absurdă statuează că dacă omul muncește nu poate avea pensia de urmaș, dar pe cealaltă o poate păstra) și ea spune că avocatul acesta a ajutat-o contra cost să recapete pensia.
E un caz individual de crimă și abuz pe care ei l-au interpretat drept rușine națională”
Am impresia că iar m-au otrăvit rău fiindcă fiecare strop de apă mă ustură pe gît și simt astringență și mucoasele și buzele sînt tare uscate, oricît beau. Ei zic că toate cazurile de ciroză sînt cazuri de otrăvire.
Zilele trecute ei IAR au zis că era curara, poate fiindcă simțeam ca în trecut un gen aparte de amorțeli în menbre. Apoi au zis că e stricnină cu altele laolaltă.
Ei zic că nu se poate nimic pentru mine, fiindcă DE DATA ASTA au greșit toți. Că în țara asta oamenii buni sînt considerați căcat etc. Că toți vor să mor etc.
Unul în engleză zice că sînt proastă și că ei toți mă lovesc fiindcă eu spun adevărul și ei mint etc. Chiar dacă tac și nu mă plîng, ei tot nu mă lasă în pace, de atîția ani.
”au otrăvit totul și poporul nu are cum să creadă în ea”
”toți sînt marionetele unui porc care te urăște” Nu, nu cred asta, nu e ilogic totuși, adevărul e ce am spus eu. Ei sînt obsedați de ideea ”cine controlează totul” etc. Eu am fost un om normal și inteligent, dar ei neagă realitatea, care e legată firesc de creierul meu. Nu am și nu am avut tulburări psihice și nu există motive să mă omoare, nimeni.
toți au depus mărturie falsă” ??
Tu chiar nu înțelegi? Porcii la putere au făcut propagandă mincinoasă despre tine și de aia...
Noi nu putem să recunoaștem adevărul despre tine, fiindcă tu ai fost un om extrem de bun și nu ai greșit nimic și oamenii au fost mințiți mult timp despre tine și ție ți-au făcut extrem de mult rău etc. Ca să te accepte cineva ar fi trebuit să fie adevărul și ei nu vor să recunoască și nu se poate fiindcă ai suferit prea mult și ai avut mereu dreptate
Acești oameni scîrboși consideră deci că ar fi rău ca eu să mai trăiesc, findcă e mai important ca oamenii să creadă că ei nu greșesc, de parcă nu ar fi oameni și ei, sau că e mai important ca oamenii să creadă răul despre mine, de parcă asta ar fi util cu adevărat
vor să spună că mă otrăvesc și vor să mor și prin izolare forțată findcă cei răi au mințit despre mine.
Îți dai seama ce ar însemna ca ei să înțeleagă că Dumnezeu e handicapat? !!!??
Te-au pus într-o cușcă, te-au ținut izolată și fără bani, te-au torturat și au mințit oamenii despre ce gîndești tu (!) sau despre ce faci și despre obiectele din cușca ta și despre ce ți-au făcut ceilalți.
Sub masca punerii tale la încercare, tu ai fost izolată și schingiuită toată viața și sub aceeași mască ei vor să fii otrăvită și să mori. Cam așa spuneau și unii în engleză.
Mai demult spuneau că am fost un om așa de bun, încît chiar și mama mea a crezut că eram rea și ipocrită. Spuneau asta mai demult probabil casă justifice comportamentul violent și ura mamei mele față de mine.
Am scris mai înainte despre necazuri pe care mi le-au făcut avocatul acela, unele rude și vecinii mamei. Toate acelea au fost adevărate și au fost și mai multe. Ei spun că oamenii au fost mințiți că tot ce fac porcii rău asupra mea ar fi fost ”încercări” ale bunătății și normalității mele. Ei spun că deși eu am fost meeu calmul, și binele absolut, ei au mistificat și au mințit complet despre mine. Ei zic că oamenii au devenit buni și că sînt la fel cu mine (?) dar ei cred că eu am fost rea și nebună fiindcă au fost mințiți, pentru a justifica necazurile reale din viața mea. E adevărat, m-au hărțuit și chinuit încontinuu, poate nu puteți vedea că am fost mereu un om echilibrat și bun, poate considerați că acele lucruri anormale, care au fost și mai multe de fapt, erau doar scene pe care le jucau ei ca să mă ”încerce”. Poate v-au mințit zeci de ani că eu nu am făcut față cu bine așa zis încercărilor din partea celorlalți. Nu mai puteți vedea adevărul și realitatea defel. Ei zic că cei răi au pus gheara pe tot. Încă se poate dovedi că am fost toată viața binele absolut și generozitatea perfectă, nu am avut probleme psihice și nici gînduri rele legat de comportamentul vecinilor sau de ce îmi distrugeau. Pe deasupra am fost și ceva foarte frumos, chiar sublim.Nici acum nu vedeți că e anormal și ceva RĂU, imoral, ca unii să depoziteze lucruri în casa și în curtea ta sau să îți distrugă florile și iarba din grădină etc. Plus o mulțime de lucruri absurde, reale și RELE din partea celor bogați și a celor răi asupra mea. Se întîmplau mereu, simultan, zi de zi. Nici acum nu ați înțeles că am oferit numai binele toată viața și chiar am făcut fapte bune și pur și simplu am fost fără pată și chiar perfecțiunea în bine. Ei spun că am fost un om calm, blînd și foarte bun, dar că proștii cred altceva. Ei au recunoscut că am fost mereu foarte generoasă, dar unii proști credeau că eu eram pusă la încercare prin abuzuri reale - poate de aia nu m-au lăsat nici să termin blogul meu. E un fel de psihoză a unora dintre ei. Mulți spuneau că am fost excesiv de bună, că eram mereu cea mai bună și de aceea nu mă voia nimeni. Ei nu au înțeles că acele lucruri reale erau abuzuri, că erau foarte multe deodată mulți ani, în timp ce tot restul vieții mele era la fel de bun și eram totodată un om treaz și normal. Mai demult mi-au spus că i-au păcălit pe idioți că eram în purgatoriu sau infern sau la închisoare, cînd de fapt nu doar că nu greșisem nimic, ci eram și binele și normalitatea desăvîrșită. Așa au trecut peste 34 de ani. Nici în cele mai mici detalii de gîndire sau sentiment nu a existat ceva rău în viața mea.
”îți amintești cum te-au torturat părinții zi de zi pînă cînd te-au făcut temporar să îi urăști? Oamenilor li s-a spus că doar ura ta a fost adevărată, că restul nu erau lucruri reale. Iar tu nu aveau ce să faci. Așa au făcut cu tot restul lucrurilor.” Da, e posibil am exemple că a fost așa, de fpat eu am fost doar iubirea,iar cînd la numai 17 ani am trecut și peste ura aceea infantilă în fața acelor nebuni oribili care erau părinții mei, atunci m-au trimis la meditații la acel profesor infam.
constatarea lor e că asta vor oamenii, răul și minciuna, și că ei (cine?) au înțeles totul datorită mie, dar vor totuși să mor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)