5 decembrie, seara

”ei CRED că, deși ești nebună, totuși ești la putere și astfel tot răul din viața lor e din cauza ta și de aia vor să mori.” Nu am mai întîlnit asemenea idioțenie, nici în cărți. Așa a fost din 84 de fapt și chiar și în anii cei mai buni ai vîrstei mijlocii și mature, în ultimii 13 ani, deci cînd aveam și înțelesul și fericirea și frumosul și binele laolaltă - oamenii au fost tot foarte răi.

”nu pot înțelege CUM au făcut așa ceva.” Așa ceva ce? Cum naiba vrei să omori un om, numai fiindcă nu poți înțelege ceva? Cine te crezi, orice fel de putere ai avea? Cu cine crezi că te bați? Ei spun că ”zeii” de la suprafață chipurile sînt idioți și mă lovesc fiindcă se luptă sau cred că se luptă cu alții care sînt în ”arca”/corabia mea. Dacă așa e, sînt nebuni.
”Cei buni nu pot să te ajute, ei nu mai există”
”cei buni au înțeles doar că ești omorîtă, dar nu și restul adevărului”

Poate știți proverbul cu ”musca pe căciulă”. Anul ăsta am avut și eu o muscă-două ca prietene. Ele stăteau pe umărul meu drept sau pe mîna mea dreaptă sau stîngă, am uitat acum. Poate astfel preoții proști și alte categorii similare de oameni or fi crezut că sînt în legătură cu Necuratul sau blestemată, spurcată, vizitată de spirite fără să știe ce sînt acele spirite etc.
1. nu puteți înțelege așa ceva, fiindcă nu înțelegeți nevoia de a dărui și primi iubire a omului singur de mult timp, totodată un om normal. Am fost izolată mulți ani, dar nu am înnebunit. Pe facebook a fost prezentat un filmuleț despre o femeie care s-a împrietenit cu o albină fără aripi și a ajutat-o să supraviețuiască și a hrănit-o și a fost prietenă cu albina, care se plimba pe fruntea și nasul ei pînă cînd a murit. Altă poveste era despre fluturii Monarch, printre prietenii mei de pe facebook din alte țări. Fluturi din aceia am avut anul ăsta din nou toamna în grădina mamei și se așezau pe piciorul meu drept, dar oamenii or fi crezut și atunci ceva rău, în cazul în care atașau lucruri negative de personalitatea mea, în cazul în care mă vedeau rea sau proastă etc., cînd în realitate eu am fost ceva delicat, dar și frumos cu adevărat, bun și curat, iertare că spun adevărul. Printre brazdele de cer senin, printre tăpșanele cu toporași și brîndușe din viața mea erau doar lumini curate și miracole de iubire, de înțelepciune reală. Niciodată chinul prin care am trecut, nepăsarea și minciuna și izolarea din partea altora nu mi-a distrus lumina și bucuria de a izvorî curată.
Este adevărat că muștele sînt în general asociate cu idei negative, în timp ce alte gîze mai puțin. O doamnă de la Iași, fotograf și autoare de haiku mi-a spus odată că și muștele sînt frumoase, amintindu-mi cum le salvam dacă intrau la mine în casă și cum le ghidam spre fereastră prinzîndu-le în perdea.
Apoi unii s-au distrat în aparență cu mine, atunci cînd muștele ieșeau afară cînd le rugam în gînd să iasă. Oricum nu am înnebunit și vă explic de ce. Știam că s-a scris Împăratul muștelor și îmi aminteam povestea enorm de multor muște de la țară din Ardeal și multor păianjeni din curtea de lîngă București cînd eram mică, numai atunci. Înțelsesem oarecum, singură, anumite principii ale biologiei, puțin. Știam că muștele sînt totodată cusute pe iile românești.
2. A intrat unul odată care spunea că eu sînt f_tă de unul care controlează muștele. Vă dați seama ce pot crede idioții despre controlul ”lor” asupra ființelor vii. Atunci eu vă explic încă un lucru evident și anume că oamenii superficiali atașează sensul de normalitate comportamentului și domesticirii anumalelor de companie mai mari, cîini, hamsteri, sau peruși dresați sau chiar dresurii de lei la circ (săracii), dar nu și muștelor din casă, pe care le asociază cu ideea de blestemăție, numai fiindcă ele nu au creier precum perușii. Am avut și eu unii care se lăsau repede domesticiți, îmi stăteau în cap sau pe umăr cînd mergeam dintr-o cameră în alta, zburau pofticioși în farfuria mea cu salată, îmi veneau pe degetul arătător etc. La un moment dat eu am intrat chipurile în dizgrație, după cum spun ei, și astfel perușii nu s-au mai lăsat îmblînziți. Oamenii pot crede că există spionaj cu ajutorul unor microscopice aparate atașate insectelor, la fel cum cred în microcipuri ca fiind normale sau credeau odinioară că Securitatea urmărea pe toți cu microfoane. Totuși ei nu înțeleg că Spiritul logic e logic să fie legat și de ființe vii și de lucruri moarte, cum ar fi mici dispozitive electronice care sînt programate să fie comandate aparent de voința omului și ei cred așa mult aceasta, încît nu mai văd pădurea din cauza copacilor, amintind de dilema Omul sau natura a lui ... o carte din biblioteca tatei. Cei care cred că controlează tehnologia sînt oameni simpli care apasă pe butoane sau taste sau ecrane, așa cum alții se uită la televizor, cînd în realitate ei sau ele nici nu pot înțelege invențiile respective și au un fel de iluzie de control, dar sînt legați prin cultură și limbă de cei care le-au creat, într-un fel de ruptură față de natură și sălbăticie sau față de barbarie (de fapt sînt barbari, cum spunea cineva în gîndul meu), un fel de altă rupere a rețelei neuronale, după prima, legată de om și unealta simplă și apoi cea legată de om în raport cu uitlajul ”revoluției” industriale și roboți etc. În sfîrșit, cum pot ei crede că eu am fost spurcată de muște?? Nu am explicat tot, vă las pe dvs. să completați golurile. Eu consider, în sistemul meu simplu de gîndire, că Spiritul sau Logosul în particular este evident legat de ființele vii, nu doar de speciile ”modificate genetic”, așa cum s-a făcut mereu agricultura, dar unii se sperie acum, dar și de lucrurile moarte, nu doar de tehnologia programată, ci și de minerale și metale a căror structură analizată și memorată de oameni e un program înghețat în timp.

Mă leg din nou de ceea ce am povestit anterior, nu doar azi - și anume detaliile aparent parapsihologice din viața mea. Unii spun că oamenii nu le înțeleg și mă lovesc pe mine fiindcă nu înțeleg așa ceva. Deci vînătoare de vrăjitoare, într-un început de mileniu cam întunecat, cel puțin asupra mea. Acum mă arde gîtul uscat și mă ard buzele foarte uscate și cojite și orice strop de apă nu îmi folosește, dar încerc să scriu ceva adevărat, chiar dacă știu că orice intelectual de valoare știe acestea, lucruri care sînt floare la ureche pentru un om logic, dar alții le consideră nebunie și nici eu nu pretind să îi fac pe proști inteligenți sau pe cei care nu percep frumusețea lumii să îi fac s-o vadă cu sufletul. Ideea e că o viață întreagă le-am spus ce e bun și adevărat și ei astfel se ridicau în aparență asupra mea și clar nu mă voiau și mă loveau mereu, oricît de frumos era ce spuneam eu. Mai ales frumos, dar toți știm că pînă și frumusețea unor combinații de idei despre lume e totuși ceva subiectiv și nu poate fi transmisă altora. Unii iar au zis că ei sînt sau se cred copiii mei, dar nu mă vor. Degeaba am avut și simțul pragmatic și realist al omului de rînd, că ei tot cred că eu sînt nebună, deși am fost un om cuminte și fără vanitatea proștilor.

”în cursul vieții tale, datorită ție, s-a petrecut un lucru groaznic pe care tu nu îl știi sau nu îl înțelegi și toți vor să mori fiindcă...” fiindcă ce? zic eu. Oare ei cred că acel lucru nu se va mai întîmpla dacă mă omoară? Nu, zice unul, nu asta e cauza ideii lor de a te omorî” ?? Nu s-a petrecut nimic rău, cred eu, datorită mie, iar ei m-au chinuit încontinuu.
”Tu ai fost cel mai mare geniu al omenirii de la Aristotel încoace” ??
”datorită ție au înviat cei care erau mai proști ca tine (?) și ei vor să te omoare, nu vor să te salveze, ei cred că astfel vor fi ei pentru totdeauna etc. (?)
Eu nu știu ce cred alții despre mine, știu că au nu una, ci milioane de idei rele, cu care m-au hăituit.

Există subînțeleasă ideea că lor nu li se întîmplă astfel de lucruri ”parapsihologice” și atunci ei cred că eu aș fi blestemată sau că creierul meu e anormal și de aceea se întîmplă astfel de lucruri numai mie sau în special mie și vezi Doamne, ăsta e un motiv ca ei să vrea eutanasierea mea sau moartea mea sau izolarea inumană a mea. De aceea chipurile ei cred că eu sînt nebună și ceva rău și au ajuns să creadă că trebuie să mă omoare că așa e util pentru ei și bine, naiba știe de unde au scos ei concluzia asta. Ei nici măcar realitatea ”virtuală” a internetului n-o pot explica. Și nici eu, decît puțin.

În același timp, deși gîndirea mea a fost mereu bună și afectivitatea normală și frumoasă, ei cred că eu am tulburări psihice, cînd e EVIDENT de mult timp cine sînt nebunii de care eu nu mă puteam apăra și pe care nu eu i-am provocat și pe care necazurile mele concrete nu îi umanizează - anume cei care mă agresează de ani de zile, și cei care mă otrăvesc chiar - ei au și afectivitatea degenerată și gîndirea și conduita față de mine, în timp ce eu nu am greșit nimic și nu puteam face nimic. Oare puteți înțelege, oare vă puteți trezi un pic să înțelegeți că ăsta e adevărul? E adevărat tot răul pe care l-am pătimit în apartamentul meu de bloc, rău evident concret ce îl puteam dovedi ușor și la fel de adevărate sînt izolarea și otrava. Adevărată a fost și holograma și spotul de lumină proiectat pe blocul din față de ei, evident cu intenții rele sau ciudate, nu mai explic. Adevărat că au intrat în apartamentul meu și că numai o dată am văzut acea vizitatoare în somn, de care povesteam în ultimele zile, eventual pentru ca proștii să creadă că am vedenii, sau că trăiesc în vise, cum ziceau unii, ceea ce evident nu putea fi adevărat. Evident cine e nebun.

Ca un alt pretext fals de a mă lovi, printre multe altele, ei cred că eu aș fi în legătură întunecată cu lumea spiritelor pe care chipurile eu le agit. (!) Ei de aceea vor să mor, deși de fapt orice intelectual de valoare știe și înțelege aceste lucruri care devin superstiție și Necurățenie și ”moșmoange” în lumea celor fără cultură sau înțelegere, oricare om deștept știe că fără Spirit și astfel de lucruri simple nu există nici ordinea Logosului lor, oricît de complicată ar fi ea.
Ei spun că celelalte femei, și colegele mele inclusiv, au fost aceptate fiindcă erau mai proaste decît mine. (??)
”Ei n-o să înțeleagă niciodată, ei sînt nebuni”. Unii da, cum am explicat mai sus.
Eu sînt în relație cu universul/lumea ca orice om normal, prin percepții normale și prin intelectul propriu în general. Ei neagă asta, deși adevărul e evident și ei mistifică viața mea prin otravă și lipsa drepturilor. Și izolare, ca să aibă paravan pentru nebunia lor reală. În general ei spun că eu am fost distrusă de nebuni politici, care nu văd nimic altceva în afara ideilor lor despre politică. Nu știu, cred că nu e așa.

”toți au fost minți-ți Cristina, li s-a spus chiar că textele tale sînt ilogice și goale de conținut, cînd de fapt sînt normale și pline de semnificație” iar ”poeziile tale au fost răstălmăcite” și ei cred că tu erai unealta diavolului, cînd tu nici nu ai scris nimic tainic sau secret, în afară de o singură poezie (? care, nu știu, poate e tot minciună, poate e adevărat, din cauza ”stresului” și torturii și otrăvii) E adevărat că odată au spus că unii credeau că eram marea curvă din religie sau un fel de țiitoare, apoi spuneau că au înțeles că nu eram, dar inventau alte minciuni. Erau și unii care spuneau că proștii cred că lumea e ”condusă” prin sex. Erau mulți obsedați de conducerea lumii, cum am mai povestit. Vă mai amintiți poate și cîntecul despre Charlie Chaplin - hai, bătrîne vino de sub orizont... redeschide ”teatrul” ce ni l-au închis sau ”viața noastră unde ești, viața noastră ce-ați făcut cu ea”, după cum preabine ați înțeles sensurile epocii trecute și a cîntecelor și a ideilor și a imnului național vechi cu versul ”se înalță ca un astru/gloriosul meu popor”, în raport cu ”deșteaptă-te române din somnul cel de moarte..” acum cînd ei dorm în raport cu adevărul dar cred că sînt treji exact cînd lovesc fără rațiune și înainte cînd era important cum spuneau ei să cresc eu din scînteie și ei să aprindă flacăra și poate dvs. știți care va fi și următorul imn în mod simbolic, dacă va fi, eu nu îl pot prevedea. Toată lumea a înțeles, datorită mie sau altora, sensul numelui ziarelor odinioară, care nu are de fapt legătură cu doctrina politică decît în linii mari, la fel cum se leagă și de viața mea - Scînteia, Flacăra, în raport cu Adevărul, Realitatea tv și toate celelalte legate de viața mea în mod logic, la fel ca statuile de la Universitate și istoria unor biserici sau alte istorii etc. Totuși m-ați respins mereu, în ciuda adevărului evident că nu eram nebună și a iubirii mele sincere, cu ideea aberantă că erați marionete și că voiați să scăpați, mai bine zis să scăpătați din jocul cuvintelor, ceea ce e imposibil. Evident eram un om normal, adică, așa cum scriu unii psihologi umaniști care au dreptate, o persoană care poate iubi frumos pe ceilalți, o persoană care încă poate munci, un om bun și fericit sufletește, care obiectiv nu avea cum să obțină măcar drepturi minimale.

ei zic că mama a fost tot un om bun, ca și mine și că ea a fost geniu înfrînt, ca și mine (?) Pe mine nu m-au înfrînt, m-au abuzat direct, nu prin idei și nu a fost nicio luptă niciodată. Consider că nu am fost geniu, nu știu dacă a fost vreo femeie vreodată, chiar dacă există Venus - ca Luceafăr - printre planete. Nu contează ideile mărunte legate de viața mea și efectiv am fost doar un om, dar să gîndiți exact invers, că vreți să mor concret, plus tot jegul de idei subiacente și nedreptate concretă evidentă este chiar exagerat. Oricum, cum e scris și în Biblie, e evident că sînt legate de Cuvîntul lui Dumnezeu. Biblia e o poveste frumoasă, ca orice poveste, dacă știi sau vrei să o înțelegi puțin cu gîndul curat și bun. E adevărat că Biblia creștină se termină cu Apocalipsa, dar mai trist e că uneori oamenii uită să spere ce sau să creadă ce e bun, eu așa cred. Unii chiar au inventat că eu eram Speranța din cutia Pandorei, încă de cînd eram copil, și au susținut că a avea speranță e ceva rău, cum spune și Eminescu. Totuși eu consider că e omenește frumos să ai speranțe, ca om rațional.

Deci, în altă ordine de idei, re-capitulăm: mărul din grădina bunicii, fie-i rădăcinile iertate, și plăcintele ardelenești pe vatră iertate, mărul Evei, mărul Discordiei, și alma mater (alma e măr în diverse limbi și suflet în altele) și mărul lui Magritte și ... :) Măriile și Mărioarele