Totul despre viaţa mea sexuală partea I

Sunt conştientă că acest subiect poate să işte controverse sau discuţii felurite. Dar oricum nu am cititori mulţi pe acest blog şi oricum am ales ca blogul meu să fie printre cele la care există un avertisment, fiindcă poate conţine informaţii care deranjează opiniile sau pudoarea unora. Deci dacă vor citesc, dacă nu vor este alegerea lor.

Eu scriu aceste rânduri aproape cu lacrimi în ochi şi v-aş ruga să fiţi îngăduitori cu mine fiindcă efectiv nu am greşit nimic întreaga viaţă şi poate aveţi un strop de milă (creştinească sau nu) faţă de un om nenorocit. Din nefericire sunt perfect conştientă că tot răul mi se trage de la excesele sexuale ale unor oameni răi asupra mea şi din cauza aceasta voi muri, complet nevinovată, după ce am implorat dreptate şi viaţă începând cu 1984. Din păcate povestea vieţii mele este asemenea cu a altor femei violate şi omorâte sadic de agresorii lor. Nu este altceva. Şi ştiu că mulţi au citit astfel de poveşti, dar în viaţa reală se prefac că nu există, aşa cum unii nu cred în existenţa extratereştilor. În viaţa de zi cu zi oamenii, după cum spun şi studiile psihologice, preferă să dea vina pe victima violului, ca şi cum ea ar fi vinovată şi o căuta cu lumânarea, deşi aproape mereu nu e aşa. Oamenii mint pentru a apăra interesele comunităţii şi femeile, de obicei decente şi inocente, sunt aruncate într-o groapă cu gunoaie. Niciuna nu îşi merită soarta şi unele, precum am fost eu, sunt persoane foarte bune şi inteligente.

Mai înainte de a povesti din nou totul, vreau să enumăr câteva fapte adevărate despre viaţa şi concepţiile mele.

Am fost crescută de bunica, mama tatei şi unchii mei până la 13 ani şi jumătate. Educaţia mea a fost austeră şi puritană, cu orientare spre frumuseţile naturii, spre Dumnezeu, generozitate şi vorbe bune faţă de alţi oameni. În mediul în care trăiam nu se foloseau cuvinte vulgare (nici nu le ştiam înţelesul) şi nu exista violenţă verbală sau fizică deloc. Încă de atunci mi s-a imprimat în suflet şi conştiinţă aspiraţia de a avea un copil, şi fiindcă unchii mei, care mi-erau şi naşi nu aveau copii şi se purtau ca nişte adevăraţi părinţi cu mine. Acest ideal, împreună cu dragostea mea faţă de copii m-a urmărit întreaga viaţă, a fost singura mea raţiune de a încerca să supravieţuiesc prin torturi şi suferinţe.

Dar, în fragedă copilărie, fiind un copil foarte blând şi cuminte, nu am putut să mă opun poruncilor unor rude care mă certau şi mă forţau să mă îngraş. Organismul meu s-a luptat cu untura de peşte care se dădea atunci copiilor şi cu abuzurile alimentare. Mă îngrăşam şi apoi slăbeam din nou şi mi se cerea iarăşi să mănânc mult. În final am devenit un copil gras, timid şi tăcut. Eram un adevărat şoarece de bibliotecă, citind carte după carte încă din copilărie, iar în adolescenţă am continuat să citesc şi mai mult. Fiind foarte calmă şi liniştită şi mai ales un om serios, fără nazuri sau fantezii copilăreşti ca alţi copii, mi s-a spus încă de atunci că nu mă vor place băieţii, că eventual voi rămâne fată bătrână şi fără copii. Că nu ştiu să plac altora, etc. Îmi dădeau ca exemplu (indirect) pe o mătuşă prin alianţă care nici nu se căsătorise şi nici nu avea copii, despre care toţi ceilalţi spuneau că nu e normală.

Nu aveam defel curiozitate legat de viaţa sexuală şi evitam orice prilej de a afla ceva despre acest lucru. Când am crescut, între 13 şi 17 ani, îmi doream enorm să nu aflu nimic despre viaţa sexuală, visam să fiu fecioară neprihănită nu doar fizic, ci şi moral la nunta mea, evitam orice carte cu infornaţii despre sex, nu am privit niciodată filme porno (părinţii aveau câteva în casă) şi nu am avut niciun prieten ca alte fete. Nici măcar nu ştiam că există homosexuali şi când am aflat nu mi-a venit să cred.

Concepţiile mele erau rigide fiindcă nu aveam niciun fel de vis sau fantezie erotică (în afară de câteva în perioada pubertăţii doar). Pentru mine ar fi fost imposibil să am o relaţie sexuală înainte de căsătorie, un lucru pe care îl consideram anormal oarecum, deşi este un lucru acceptat de toată lumea. Cu alte cuvinte, deşi fată săracă şi fără zestre, îmi aşteptam prinţul ca o prinţesă.

Oricine ştie că viaţa nu este ca în visele romantice sau frumoase. Cu inima grea de suferinţă voi scrie cum m-au omorât practic alţii datorită poftelor lor sexuale fără nicio legătură cu comportamentul sau gândurile mele. Poate că unele lucruri pe care le voi povesti par urâte sau murdare, ca un fel de puroi suprainfectat. Dar adevărul este că eu am rămas întreaga viaţă neprihănită, cu gândul curat. Nu am avut nicio relaţie sexuală, nicio plăcere de aceste gen (nici nu îmi pot imagina cum este) şi doar acum la 42 de ani regret puţin acest lucru, profeţie din copilărie care s-a împlinit. Dar niciodată nu m-a atras plăcerea fizică (nici cea alimentară), regret din tot sufletul că nu am copii, lucru din care mi se va trage moartea, alături de alte fapte.

Sunt conştientă de faptul că puroiul şi dejecţiile nu plac nimănui, chiar dacă sufletul şi mintea persoanei nevinovate sunt flori curate şi frumoase. Dar v-aş ruga să dovediţi puţină raţiune, cel puţin precum medicii legişti la autopsia unui cadavru împuţit. Să consideraţi printre altele că aceste fapte legate de sexualitate sunt omeneşti şi fac obiectul cercetării psihologice sau medicale, fără influenţa emoţiilor sau prejudecăţilor diverse.

Din nefericire sunt conştientă de impactul ideilor legate de sex asupra oamenilor, chiar dacă nu înţeleg perfect de ce se întâmplă aşa. Poate şi din cauza faptului că eu nu am avut viaţă sexuală şi am privit totul mai mult teoretic. Cei care cunosc pe viu aceste lucruri sunt poate mai sensibili, poate fiindcă sexul este important şi are un efect puternic asupra lor. Deşi eu am suferit enorm fără nicio vină, sunt conştientă şi de faptul că experienţele sexuale pot fi plăcute, cimentează o relaţie de cuplu, oameni căsătoriţi sau nu. Pentru mine a fost infernul, pentru alţii paradisul şi sper că dacă veţi citi cele ce urmează nu veţi suferi...repet, mulţi au citit romane poliţiste sau cărţi ştiinţifice despre aşa ceva. Date fiind spuse acestea, voi purcede să povestesc oroarea şi calvarul sexual al unei femei pure, cu suflet senin, într-o lume fără Dumnezeu, fără conştiinţă, timp de zeci de ani...