Totul despre viaţa mea sexuală, partea a II-a

Am avut o adolescenţă de om singur şi bibliofil. Citeam mult, câte o carte pe zi, şi din biblioteca cuprinzătoare a tatei, dar mai ales din biblioteci publice, unde accesul era liber. Urmăream autori cunoscuţi şi citeam mai multe cărţi din ceea ce au scris, sau chiar opera completă în cazul lui Marin Preda.

Nu aveam practic o relaţie oarecare decât cu colega mea de bancă, Luiza şi nu aveam cu cine vorbi la telefon. Viaţa mea sexuală era practic redusă la zero, cum este aproape firesc până la 20 de ani.

În familie nu se foloseau cuvinte vulgare deloc. De aceea eram destul de afectată când, îmbrăcată în pantaloni, vreun om porcos de pe stradă îmi spunea " ce pizdă are asta". Sau altul, când mâncam o îngheţată spunea "altceva nu ştii să lingi?". Pe moment m-am gândit că poate e vorba de ceva vulgar, dar nu am ghicit ce. Eram foarte amărâtă şi când mă atingeau pe fund  diverşi perverşi în mijloacele de transport în comun.

Nu visam absolut deloc să mă îndrăgostesc, visam să pot scăpa de părinţi intrând la facultate în 1989 în alt oraş, unde să stau la cămin. Voi mai povesti cred eu în altă zi despre comportamentul extrem de brutal şi josnic al părinţilor între anii 84-88, dar şi după aceea, în timp ce eu fusesem un copil cuminte şi respectuos.

După o luptă de peste un an cu părinţii şi întreaga familie, m-au obligat să dau examen la medicină şi să merg la meditaţii la fizică, chimie şi bilogie. La biologie mi s-a recomandat un asistent de la facultatea de medicină, catedra de fiziologie, pe nume Leon Zăgrean, cu avertismentul că lumea crede că e nebun, că se îmbracă aiurea, etc. Mie nu mi-era frică şi am acceptat, de altfel nu prea aveam de ales. A urmat o poveste lungă şi cutremurător de tristă pe care poate o voi povesti în detaliu, atât cât ţin minte, altă dată. Oricum vă spun cu deplină obiectivitate că eu nu am avut absolut nicio vină în acea poveste şi nici măcar gânduri păcătoase. Acum, după mulţi ani, m-am maturizat şi cred că el era dator, dacă ar fi avut onoare, să mă ia de nevastă, ca în poveştile medievale, ori cel puţin să îmi dăruiască un copil. Dar nu a fost aşa. 

Aveam doar 17 ani când l-am întâlnit în octombrie şi el avea 36, căsătorit cu doi copii mici. După numeorase avansuri sexuale şi hărţuire sexuală din partea lui am încercat să scap de acele meditaţii, dar nici el, nici mama mea nu au fost de partea mea să îmi susţină hotărârea din iarnă. Îmi făcea tot felul de promisiuni, părea un om bun şi cinstit (eram prea tânără să îi văd adevăratul chip), numai că era sclavul aparent al alcoolului. A fost primul şi singurul bărbat din viaţa mea care mi-a dat anumite senzaţii sexuale în prezenţa lui sau la atingerile îndrăzneţe pe care şi le-a permis. Prin multe insistenţe m-a făcut să cred că el e un om mai special cu puteri paranormale, astfel încât poate să mă atingă de la distanţă. De asemenea m-a făcut să cred că el absolut sigur e securist sau are prieteni securişti şi posedă microfoane minuscule prin care ascultă de vorbesc alţi oameni în casele lor. La un moment dat chiar repeta la fiecare şedinţă de meditaţii ce vorbeam eu sau părinţii mei acasă.

Zăgrean era totuşi un om vulgar sau cel puţin prea glumeţ, dar eu l-am idealizat, pentru mine devenise bun şi frumos. Astfel încât după câteva luni dificile din cauza lui, cu numeroase migrene şi primele dificultăţi din viaţă la învăţat, m-am îndrăgostit de el în iarnă. Apoi am încercat să rezist, mă opuneam ideii unei relaţii cu el şi îi spuneam acest lucru. Cred că vă daţi seama ce oripilant era pentru mine să am o relaţie cu un bărbat căsătorit. Totuşi migrenele au continuat, tot mai puternice, încât am fost obligată, pentru a îmi menţine echilibrul, să ascult muzică şi să fac gimnastică, pentru a îmi descărca organismul de energii negative. Apoi pe 25 martie 1989, de Bună Vestire, a început ceea ce voi numiţi schizofrenia mea, respectiv am început să am senzaţii sexuale când mă aşezam în pat şi abia mult mai târziu pe scaun.

Cred că vă puteţi imagina că credeam că este el, oricum nu alt bărbat şi a trebuit să îi sacrific toate planurile mele de viitor, cel puţin pentru un an. Niciodată nu mi-am dorit acele senzaţii sexuale, nu eram nebună şi avem interesele mele de viitor. Eram tăcută şi liniştită când se întâmplau fiindcă credeam într-o relaţie normală în viitor cu Zăgrean. Nu aveam nici cui să mă confesez, credeam cu tot sufletul că el e un om bun şi că vom fi împreună, în ciuda împotrivirii mele iniţiale de 6 luni. Credeam că îl iubesc pentru tot ce era. În primul an aceste senzaţii sexuale au fost blânde şi decente, nu erau când aveam ciclu şi el  nici nu atingea nimic altceva în afara organului meu sexual, nici măcar sânii. Dacă aş fi spus părinţilor m-ar fi închis la nebuni şi nu doream aceasta, fiind total nevinovată. După ani maică-mea rădea de mine urât "te regulează Zegreanu de la distanţă, eşti nebună" sau cam aşa ceva. Îi vorbeam singură în camera mea când nu mă auzea nimeni fiindcă el îmi repeta la meditaţii că mă poate asculta. Îi vorbeam un fel de proză poetică sau poezii, fiindcă eu în liceu scrisesem mai multe poezii, caiet pe care ulterior l-am ars. Apoi, după ce nu am intrat la facultate şi a început vara, am înţeles că el nu mă vrea, muream de dor şi suferinţă dar am avut tăria să nu îi mai vorbesc. Gândeam că dacă ar vrea m-ar putea căuta şi m-ar găsi la fel de îndrăgostită şi fidelă lui pe vecie. Dar au început alte probleme: tata vorbea din ce în ce mai vulgar şi mă bătea violent destul de des, eu nu găseam de lucru şi apoi vecinii de deasupra au început să facă gălăgie zi şi noapte, să mă urmărească dintr-o cameră în alta. L-am mai căutat pe Zăgrean la facultate...în zadar, de aceea, din cauza necazurilor tot mai multe pe care nu le înţelegeam, am început să îi vorbesc din nou. În toamna lui 1989, mergând la ţară, poate cu câteva zile înainte de revoluţia din decembrie 1989 când am fost sigur acolo, mi-a venit ciclul menstrual şi am avut dureri atât de cumplite încât credeam că mor, mă târam pe jos pe parchet transpirând de durere, timp îndelungat. Tot într-una din zilele acelea am descoperit ceva interesant. După cum bine vă daţi seama eu nici nu mă masturbam, nici nu mă frecam sexual, suportând cu stoicism şi în general în tăcere deplină torturile sexuale zilnice asupra mea. Eram cuminte şi blândă, un om foarte serios, cu interese încă de lectură avidă. Repet, eu nu omit absolut nimic în povestirile mele. Într-o zi am avut mâncărimi genitale atât de puternice încât a trebuit să mă scarpin sub chilot şi fiindcă mă mânca foarte tare am descoperit că există vagin la fete-fecioare ca mine, că nu este cum înţelesesem eu vag din cărţi, un fel de himen care acoperă orificiul, care poate fi depăşit doar la primul act sexual prin sângerare. Ulterior am găsit şi în cărţi de anatomie că un procent mare de femei are acest tip de himen care nu este o anomalie, dar nu opune rezistenţă la penetrare. După câteva luni de pauză în 1989, la începutul lui 1990 au început din nou senzaţiile sexuale asupra mea.

Anul 1990 a fost crunt, mai rău decât tot ce vă puteţi imagina. Acele senzaţii sexuale au devenit cutremurător de puternice şi pline de perversiuni. Cum spuneam eu odată "în toate găurile", expresie tristă pe care am auzit-o repetată de o viitoare colegă de serviciu, pe nume Ana Maria, care era gravidă şi extrem de vulgară şi avea exact numele viitoarei soţii a lui Zăgrean. Oricum avea statut social superior la A.S.E. şi câştiga mai mai mulţi bani ca mine probabil. Atunci în 1990 eram tot mai nenorocită, imploram în zadar, căutam în zadar o portiţă de ieşire, aveam numai 19 ani!! Erau dureri sexuale foarte mari şi trebuia să mă prefac că îmi place ca să fiu lăsată în pace. Nu mai ştiam ce să fac şi atunci am dezvoltat ceea ce psihologii numesc mecanisme de apărare. Adică mă prefăceam mereu, căutam cuvinte să calmez fiara care mă viola astfel, etc. Încă credeam că este doar el, dar mi-a trecut prin minte că poate erau şi alţi bărbaţi, cu toate că nu cunoşteam pe nimeni altcineva. Ulterior Zăgrean mi-a spus că poate aşa era. Mi-a mai recomandat să fac dragoste cu un bărbat...când am spus că nu am de unde găsi, mi-a răspuns că sunt destui bărbaţi dornici de sex pe stradă...nu îmi venea să cred că omul iubit fără păcat se poartă acum aşa cu mine. Torturile sexuale erau abominabile, noapte de noapte şi ziua. Cutremurătoare ore de sex anal combinat cu dureri de penetraţie, plus senzaţii oribile sexuale în gât şi multe altele, foarte puternice şi murdare. Nu înţelegeam de ce, fiindcă nu greşisem nimic. Nici nu pot fi povestite, că v-aţi îngrozi.

Azi, 1.11.21 - adaug - am notat în această postare că Z era dator să mă ia de nevastă sau să îmi dăruiască un copil - ar fi fost rău, fiindcă el era un om rău, dar am notat așa plecând de la scrieri despre onoare în vremea feudală, de fapt e vorba de legenda adaptată a Cidului Campeador, la ideile despre fiicele lui, cum poate am mai spus, și soția lui era Ximena, deci pronunțat Himena, ceea ce se leagă de ideile legate de himenul fecioarelor. Este o postare din 2013 și recunosc, cum am mai spus adesea, că până în 2016, când m-au închis la spital din această cauză chiar, eu am avut un mare vis și idee greșită - singura de fapt, adică de a avea copil, fiindcă nu înțelesesem totul încă. A fost sigurul meu vis absurd, singura idee de acest gen și probabil că aș fi fost în stare să mor pentru a avea copil, nu mai explic totul acum. Greșeam ca idee.