23 martie 2019 - 24 martie 2019

Iar niște idei ale unora:
”întreaga lume crede într-un porc infect, care și-a bătut joc de o lume întreagă și vrea ca tu să mori, Cristina. Și el e și prost pe deasupra.”
Cine e acel porc?
”Nu avem voie să îți spunem. El nu a înțeles nimic, dar toți cred în el. ”
Eu nu cred povestea voastră cu porcul infect. Ați și repetat asta de mai multe ori. Presupun că vreți să mă faceți nebună și proastă pe mine, să mă faceți să cred că ar fi de exemplu profesorul care m-a chinuit. Jur în fața lui Dumnezeu, în fața a tot ce e bun, că nu vă cred. Nu am dovezi.

”Oamenii nu vor să te omoare din cauze politice, ei vor să scape de tine din cauze biologice, fiindcă te-au f_t toți. De aia sînt ei inumani, te hărțuiesc, fac zgomote, dau căldură în draci, mint că ești nebună, te izolează inuman de zeci de ani, vin cu miile unde locuiești tu pe stradă de zeci de ani, nu te lasă să dormi, te țin săracă și flămîndă. Nimic altceva nu îi mînă să îți facă răul decît faptul că te-au f_t. Odinioară au mințit despre tine, rînd pe rînd, din aceleași motive și au inventat că ești păcătoasă și nebună ca să justifice faptul că te-au f_t, împotriva voinței tale.” ??

”Tu credeai că dacă ești mai deșteaptă ca altele ți se cuvine totul.” ???!! O viperă infectă și idioată, eu am fost cu adevărat normală și inteligentă și pot dovedi că nu am crezut așa ceva niciodată. Și ce e aia totul? Celelalte femei au avut totul, eu nimic, dar mi-au rămas intacte și iubirea și respectul și pentru femei și pentru bărbați. E adevărul. Dar nu mă aplec în fața răutății și nedreptății.

”toți mint, numai ea a spus adevărul” Asta e adevărat, că am spus adevărul, mereu, dar poate și alții sau altele, de exemplu acest om. Deci nu chiar toți mint, nu e posibil logic să spui asta, e un paradox sau am uitat eu cum se numește această înlănțuire de idei. Aceasta e un fel de glumă seacă, fiindcă acum, de exemplu, sînt puțin nervoasă în fața acestor idei. Dar asta e. El trebuia să spună: ”toți ceilalți au mințit, nu eu acum, numai ea a spus adevărul”. Că și eu sînt om.

”tu nici acum nu ai înțeles că ei toți sînt nebuni.” Adică proști, presupun că vrea să spună. Eu îi consider nebuni pe aceia dintre proști care sînt violenți și agresivi rău și vor să omoare și să mintă fără rost. Sînt absolut convinsă că oamenii inteligenți nu pot fi răi sau nebuni, nu stau să explic. Iar tinerii, da, ei sînt mai puțin vinovați fiindcă sînt pradă influenței celor puternici și încă nu au experiență de viață și, în mod paradoxal, nu îi respectă pe bătrîni. Mereu e la fel. Se pare că eu am fost dintre puținii tineri, odinioară, care respectau opinia bătrînilor, în mod logic. Totuși tata a greșit cînd s-a opus plecării mele la Cluj, atîta tot. Eu nu aveam de ales, fusese singura mea șansă de viață și bine. Hotărîsem din 84-85, era totul clar de atunci, și nu eram f_tă, dar era clar că nu eram nebună și nu aveam altă opțiune. Pur și simplu nu am reușit acolo, asta e. De asemenea, poate că tata avea dreptate să fac facultatea de construcții, chiar dacă nu aveam deloc cap de așa ceva, fiindcă știa, cum mi-a spus, că e foarte pericol peste tot și că eu fac parte din lumea de jos și nu pot aspira să mă ridic social și că el făcuse facultatea de construcții și mai cunoștea drumul vieții acolo. Facultatea era lîngă casă, ca și liceul la care m-a obligat să dau examen. Bun, dar nu rezolva nimic bătîndu-mă mereu cu pretextul că trebuie să înțeleg să dau examen la construcții. A greșit, de fapt și el m-a obligat să plec la Cluj indirect, prin multe lucruri.

Oricum unii zic că toate nu înseamnă nimic, fiindcă au stabilit unii de cînd m-am născut să fiu ținută ca nebună, adică sclavă, zic eu, omorîtă și torturată zilnic. Eu nu prea aș fi de acord cu ei, oricîte teste ar fi făcut ei pe creierul meu nou-născut, să zicem. Oricum am fost un om perfect, pot dovedi și acum.

Citez, aproape cu exactitate:

”Tu chiar nu înțelegi?! Tu nu ai greșit absolut nimic și nu ai fost nebună niciodată. Și ei te-au torturat monstruos toată viața și te-au respins total. Tu nu poți fi acceptată în societate, datorită minciunilor despre tine și a modului în care ai fost tratată, chiar dacă tu ești un om respectabil și ai avut o viață perfectă. Ei au greșit și tu trebuie să mori pentru ei.” Aproape la fel spun ei în engleză.
”Tu nu poți fi acceptată în societate decît prin adevăr și adevărul e inacceptabil, fiindcă toți au mințit despre tine și nimeni nu vrea să își asume responsabilitatea.”

”Noi mai bine murim decît să recunoaștem adevărul despre tine” Asta au zis de multe ori.

”Fiecare om trăiește în societate pentru ceea ce cred proștii și ceilalți despre el, nu pentru ceeea ce este el cu adevărat. Despre tine toți cred că ești exact opusul sau cu totul altceva .decît ești, de aceea tu nu poți fi acceptată în societate.”

”Singurul lucru care contează este opinia proștilor despre noi. (!!!) Din cauza aceasta noi te omorîm, pentru ca proștii să nu înțeleagă adevărul despre noi (și despre tine). Nu se poate altfel, ar fi un dezastru social și economic”, (societatea și economia se bazează pe minciunile despre tine și despre noi)
”O să fie un cutremur monstruos și apoi o luăm de la capăt.”

”Toți gîndesc la fel, Cristina, toți vor să mori ca să acoperim rușinea și lucrurile să rămînă la fel, toată lumea să creadă că ai fost nebună”
”Oamenii ca tine nu au nicio importanță în societate ca intelectuali sau altceva, important e ceea ce sîntem noi și de aceea trebuie să te omorîm” ”toată lumea vrea să mori, toți cred că tu nu faci nici doi bani.”

Trebuie să o distrugem complet” Asta foarte des spun ei. ”Trebuie să o omorîm” ”Schnell” (tot timpul intră în germană cu Schnell în gîndul meu)

O altă idee fixă a lor, mereu și mereu: ”Nu se poate face nimic, totul e cum spune ea.” Niciodată ei nu îmi răspund, poate aș fi putut să îi ajut să facă ceva, nu înțeleg de ce ei cred că numai dacă nu aș fi avut dreptate sau dacă aș fi mințit ei ar fi putut face ceva. Ce? Poate că nu sînt proastă, chiar dacă am fost abuzată și respinsă, dar ei cred că sînt proastă. Poate aș fi putut să îi ajut. Au o foarte bună opinie despre ei înșiși și de fapt nici nu mă cunosc. Ei insinuează că nu e așa, pur și simplu doar ei există în grupuri și acitivități sociale și eu sînt clar condamnată la moarte din copilărie. Asta li se pare clar, dar totuși ei cred că eu sînt nebună, din cele spuse mereu de ei. De ce se simt ei impotenți sau incapabili de a face ceva din cauza mea sau legat de viața mea? Ei binevoiesc să spună doar că e foarte simplu, e din cauza faptului că eu sînt un caz monstruos de crimă și toți vor să continue tortura și nedreptatea pentru ca ei să nu se facă de rîs. Cum adică, întreb eu, s-ar face de rîs, poate că nu au înțeles că am fost un om cu caracter perfect, fără greșeală și chiar inteligentă, se poate încă dovedi, se putea și mai simplu chiar și mai evident cînd eram mai tînără. Cum adică m-ar fi acceptat numai dacă aș fi greșit ceva? Ei zic că nu interesează pe nimeni intelectul meu, fiindcă am ”creierul tocit” din cauza torturii și abuzurilor, în timp ce ei au fost lăsați să funcționeze în societate. Dar poate că eram sau sînt mai mult decît cred ei. Ei ripostează mereu că așa s-a stabilit, să fiu eu considerată nebună și să îmi distrugă creierul că ei la asta se referă, fiindcă creierul lor e mai bun, și dacă eu trăiesc, le încurc eu intelectul și puterea lor intelectuală, ca un gunoi ce sînt. De fapt ei zic că ei au creierul puternic și bun, nu ca al meu, și nu pot fi încurcați de mine, dar îi deranjează mult faptul că eu am spus numai adevărul și sînt convinși că eu trebuie să mor, pentru că e o dezonoare pentru ei a omorî un om total nevinovat, fiindcă de obicei pacienții psihiatrici sînt proști și au greșeli, nu ca mine. Ei nu pot accepta o excepție și sînt convinși că toate problemele lor vor dispărea dacă eu mor. Eu am întrebat de unde știu ei cu certitudine acest lucru. Nu au răspuns, ei rar sau deloc răspund. Cum adică nu pot ”accepta” o excepție? Ei mereu zic așa. Unii au zis că ei pur și simplu nu acceptă realitatea, așa cum un călător în deșert nu ar accepta că este nisip sub călcîi, că e vreme toridă, etc. Ei refuză realitatea care nu li se pare bună pentru ei, așa cum ai refuza că există Soare și e necesar și să plouă. Oricum eu nu aș fi acceptat să trăiesc în lume și să omor cu ură un om bun, cum fac ei. Ei zic că tocmai de aceea vor să mor, fiindcă unii proști sînt oameni buni și nu trebuie să înțeleagă ce fac sau au făcut ei rău mie. Dar de ce contează trecutul așa de mult???? Alții mai zic totuși că ăștia sînt gunoiul, nu eu. Mereu zic ”Ne-am făcut de tot căcatul” ”Ne-am făcut de rîs pentru totdeauna” și totuși mereu ”O să rîdă toată lumea de noi”, de vreo 10 ani cel puțin. Ei zic că pentru ei nu are nicio importanță viața unui om, ci doar interesul să nu se facă de rîs în fața proștilor. Cum? întreb eu, nu ar fi nimic de rîs, e un adevăr frumos despre mine, ce dacă au greșit unii? E ceva trist, dar nu urît sau ridicol, de rîs. Cum naiba de rîs?!
Cei care citesc acestea, probabil fie se prefac sau chiar cred că eu sînt nebună că scriu aceste lucruri, că ele sînt rodul fanteziei mele, sau că ăștia care spun așa sînt mai deștepți decît mine și eu nu merit drepturi în societate fiind proastă, sau că aceste lucruri m-ar deranja și deci nu sînt în stare de nimic bun în societate, sau poate unii chiar cred că ăștia au dreptate. Niciuna din asumpțiile acestea din acest paragraf, dacă ei chiar așa gîndesc, nu este adevărată.
”Proasto, toată lumea cred că tu ești porc, nu aceia care ți-au făcut rău sau te-au persecutat.” Eu nu pot crede așa ceva. Ei zic că e așa, din cauza faptului că ei mint încontinuu despre mine, chiar dinainte de 84, cînd eram copil, așa spun ei. Dar evident eu nu știam așa ceva, presupunînd că e adevărul, și nu aveam dovezi că ei sînt așa sau că ei mint, culmea, despre mine.

”toți au făcut același lucru, Cristina, toți ți-au făcut rău și au mințit că tu ești rea” Să zicem că ar fi așa, dar totuși dacă ar fi adevărul, despre mine măcar, succint, aș fi acceptată și aș avea dreptul de a munci și de a studia (sau măcar de a munci), cum am implorat justificat din 1984. Ei zic că nu, că evident am fost mereu singură și săracă mereu și eu trebuie să înțeleg că oamenii m-au sacrificat mereu, inclusiv familia mea, de dragul celor răi sau mincinoși sau chiar mai proști decît mine, de dragul rudelor lor adevărate sau a celor cu bani, fiindcă eu nu aveam condiție socială, cum zicea și tata, și ei aveau interesul să mă distrugă fiindcă eu eram mai inteligentă decît rudele lor, decît cei dragi lor sau decît cei cu bani. Niciodată, în nicio epocă istorică, oamenii nu au respectat sclavii sau servitorii sau oamenii săraci, spun și ei și eu, acest lucru e scris în toate cărțile. Și în toate cărțile, inclusiv în teoriile psihologice, e scris că oamenii urăsc victimele, că vor să le distrugă ca să ascundă rușinea lor în fața celor mai proști sau mai buni așa-zis. E și o ură de clasă, recunosc ei, bogații îi urăsc mereu pe cei săraci, tu nu aveai cum să urăști, fiindcă erai prea pură și un om prea bun și cuminte. ”Bogatul nu crede celui sărac” și toate proverbele lumii și românești spun același lucru.
Totuși eu îi contrazic, fiindcă am avut și simțul umorului și calități de a iubi și respecta oamenii, chiar de a îi face să se simtă fericiți puțin. Și calități intelectuale și virtuți reale. Totuși am dovezi că ei gîndesc ca mine (mulți) și că ei mereu respectă, în forul lor interior, exact oamenii ca mine și valorile binelui în lume și exact ideile mele. Ei zic că îi îi doare undeva de perfecțiunea mea, că ei acceptă numai oamenii pe care vor ei să îi accepte, că evident îi acceptă pe cei fără handicap social și pe deasupra mai eram și șchioapă și femeie singură. În general, spun ei, femeile singure nu sînt acceptate în lume, unde ei toți trăiesc în cupluri, și eu nici nu aveam drepturi legale de a avea copil, fiind ”declarată” nebună. Și asta au spus de multe ori. În rest, familia mea și tot ce am aflat eu, întotdeauna au privit căsătoria drept o afacere aproape strict financiară.
De multe ori mi-au spus ceva de genul: ”Ei trăiesc într-o lume de iluzii și minciună. Ei nici măcar nu pot conștientiza faptul că tu ai avut mereu dreptate.”
Alți ticăloși au inventat pretextul absurd că ei trebuie să mă omoare, fiindcă eu reprezint disidența postdecembristă, fiindcă am suferit injustiție socială întreaga viață, înclusiv pînă la 18 ani în comunism. Dar de fapt nu există acea ”disidență”, zic chiar ei, și absolut sigur nu am fost un caz politic, pot încă dovedi că era doar delirul unora. Alții au zis că oricum, fiind eu un caz social, ei voiau să mă distrugă fiindcă eram săracă și deșteaptă și săracii nu au drepturi sociale și trebuie să fie proști și toți (inclusiv cei de pe facebook) îi urăsc pe cei de stînga, adică pe cei săraci, și îi consideră ”comuniști”, și, în timp ce ei mint că se află sub povara social-democrației, în realitate toți sînt liberali sau falși anarhiști, care de 30 de ani aproape nu spun decît acest lucru, care e o minciună, fiindcă oricum numai liberalii sau cei care detestă săracii au fost încontinuu la putere acești 30 de ani. Recunosc că am fost complet apolitică, dar mă irită uneori nebunia lor de a considera obsesiv de 30 de ani pe martirii și victimele comunismului - în afară de mine - la fel cum înainte, în așa-zis comunism, timp de decenii criticau încontinuu - ăsta e adevărul - Al Doilea Război Mondial, nu capitalismul, cel puțin din ce am văzut eu ca propagandă. Recunosc că am fost complet apolitică, dar mă irită nebunia lor de a considera obsesiv de 30 de ani pe martirii și victimele comunismului - în afară de mine - la fel cum înainte, în așa-zis comunism, timp de decenii criticau încontinuu - ăsta e adevărul - Al Doilea Război Mondial, nu capitalismul, cel puțin din ce am văzut eu ca propagandă. În fine, nu contează prea mult acest lucru, oricum nu am nicio pulsiune să citesc propaganda lor și nu mă deranjează în mod real. Voi explica în rezumat, voi scrie ce e esențial, nu contează deloc faptul că nu puteam socializa fiindcă ceilalți mereu aveau brîrfe politice în programul de conversații, și nimic altceva. Eu am fost genul de intelectual abstract și teoretic și puteam fi acceptată chiar dacă niciodată nu am vorbit sau gîndit politică. Aici pe facebook, pînă și autorii de haiku la care țineam fac politică și o iau razna mereu. Evident, toată lumea știe că politica e religia oamenilor de rînd de peste un secol. Dar ei tot ziceau că eu, vezi Doamne, eram periculoasă pentru capitalismul lor, fiindcă am fost persecutată toată viața. E tot un pretext fals și e doar delirul lor. În aparență exact de aceea nu mă acceptă nimeni din tinerețe, fiindcă ei vorbesc politică și eu nu. La fel a fost și la ultima mea ocazie socială, la înmormîntarea bunicului meu în 2012. În realitate ei nu m-au acceptat în lumea cetățenilor adulți din celelalte motive.

Eu nu am avut nicio legătură cu politica și nicio implicare politică. Totuși, încă dinainte de 89, tata insinua că așa sînt oamenii ca mine distruși de politică, la fel ca în Contele de Monte Cristo, legat și de numele meu, una dintre cărțile din biblioteca lui. Așa au făcut și cu alte exemple, foarte multe, din literatură, filme sau cîntece etc. Eu nu am delirat niciodată. Acum, de exemplu, unii îmi spun în gînd că eu am fost una dintre crimele cele mai urîte ale comunismului, fiindcă pe vremea aceea eu eram tot în tabăra celor învinși, fiindcă rudele mele, care nici nu erau rudele mele de sînge, ar fi avut o obscură implicare în politica celui de-al doilea război mondial. Din întîmplare am fost martor ocular, fără intenție, la revoluția din decembrie 89. Unii spun că i-a deranjat acest lucru și de aceea am fost persectuată după 89, deși nu e logic, fiindcă acolo unde am fost eu, la fostul CC, au fost mulți alți oameni, și în interiorul și în afara clădirii. Ei zic că îi deranjase prezența mea acolo pe 22 decembrie 1989, fiindcă ei voiau să mintă despre Revoluție și eu țineam minte adevărul. Că eu eram sărăntoacă și nu aparțineam clasei sociale a celor care erau înăuntru și nu eram dintre cei, destul de mulți, care aveau voie să țină minte adevărul. Oricum era clar de atunci că eram un om normal și inteligent și că niciodată nu aș fi avut legătură cu politica și niciodată nu aș fi încercat să scriu un roman despre Revoluția aceea. Că niciodată nu aș fi povestit acele lucruri, fiindcă oricum nu aveam cui și nu eram acel gen de persoană. Cel mult nepoților, dacă i-aș fi avut, la bătrînețe. Faptul neplăcut, o întîmplare nedorită, că am fost martor ocular la Revoluție, le-a prilejuit multe deliruri și idei aberante asupra mea. Mulți au spus mereu că pe mine trebuiau să mă ”sacrifice”, pentru a putea păcăli nebunii despre politică și pentru a putea ei să guverneze țara. Prezența mea acolo a fost, spun ei, greșit interpretată, și ei au mințit poporul despre mine și atunci. Aberațiile lor cuprind idei că, spre deosebire de cei privilegiați care au fost acolo, eu eram incoruptibilă și nu le convenea faptul că eu știam cum a fost. Alții rîdeau de mine cînd am pronunțat în ultimii ani cuvîntul Revoluție, că am fost proastă că nu am înțeles că nu era Revoluție, ci lovitură de stat, de parcă asta m-ar fi interesat. De unde știau ei cum gîndeam eu? Mi se pare așa straniu să crezi despre un om că e prost, cînd nici nu vorbești cu el. Eu prefer să spun Revoluție din diverse motive, orice ar crede ei că a fost. Fiindcă eu am venit atunci în București din Ardeal cu trenul de la Timișoara și văzusem singurul apus de soare fantastic din viața mea la țară, în sat, unde cerul era o baie de sînge de jur împrejur, 360 de grade sau aproape, nici eu nu știu cum a fost posibil așa un fenomen optic, nu a fost halucinație în mod sigur. Lumea din tren vorbea despre evenimentele de la Timișoara, eu nu știam ce fusese acolo.
Oricum ideea lor era că istoricii au preferat să scrie manualele școlare în contradicție cu adevărul văzut de mine și unii aveau pretext să spună că de aia mă omoară, că ei mint despre istorie. Aiurea, pot dovedi că și asta e doar un delir al lor. Și nu avea niciun sens. E adevărat că ei spun că întreaga lume știe, nu doar țara mea, că totul a fost atunci exact cum am spus eu, cel puțin acolo în acel punct al orașului. Oricum, acest lucru nu m-a obsedat defel, dar ei zic că i-a obsedat pe alții. În realitate, ceea ce am povestit nu cred că e întrutotul sau chiar nu e deloc în contradicție reală cu ceea ce au scris ei. Oricum, aproape de Intercontinental, unde m-au chemat niște psihologi să îmi dea de milă vreo sută și ceva de lei (eu speram un pic mai mult, că nu aveam deloc ce era necesar, mă așteptam la 2 sute și ceva) acolo s-a desființat asociația victimelor din 22 decembrie 1989 și a fost înlocuită cu asociația victimelor mineriadelor, cînd am avut noroc să nu fiu pe stradă.
Cînd stăteam acolo pe stradă acum cîțiva ani și așteptam, treceau tineri în grupuri și unii intrau peste mintea mea cu ideea că acești tineri sînt ghidați greșit.
Acum iar a intrat altul peste mintea mea cu ideea că ”săracii sînt ca o lepră”.
În fine, mai e de spus ceva. Mama are niște rude bogate, care nu au avut nicio legătură cu mine și nici cu ea de fapt după ce m-am născut eu, decît foarte puțin. Normal că nu am nicio legătură cu ei, ei aveau foarte mulți bani încă dinainte de 89 și i-am văzut foarte rar. Ei au reapărut în viața mea și a mamei numai acum cîțiva ani. Familia mea spunea după Revoluție că el, vărul ei, a mințit despre implicarea lui eroică la Revoluție, pentru a obține avantaje materiale. Zilele astea au intrat peste mine cu ideea că fata lui nu are cum să înțeleagă adevărul fiindcă ea, spre deosebire de mine, a fost crescută în minciună. Poate că se refereau la minciuni politice, dar în mod cert eu nu i-am considerat pe ei oameni răi sau dușmanii mei niciodată și nu am gîndit nimic greșit legat de fata lui, despre care porcii spun că e idioată și au inventat și aberația că acel unchi mi-a făcut răul fiindcă nu suporta ca un copil sărac și ilegitim, adică eu, să fie mai inteligent ca fiica lui. Au intrat alții care spun că nimeni nu avea cum să mă accepte pe mine, fiindcă eu am fost crescută într-un mediu mizer și complet insalubru și lumea știa acest lucru.
Oricum, acest unchi avea relație cu o persoană responsabilă de gaze înainte de 89 în București, care a fost și ulterior mult timp în aceeași funcție. Asta pentru că m-au chinuit monstruos atîția ani cu căldură, inlcusiv în ultima lună. Dar eu, în mod lucid și obiectiv, neavînd dovezi, pot spune că e posibil să nu fie nicio legătură între acel om și faptul că m-au chiniuit cu caloriferele, poate era doar un aranjament, pentru ca proștii să creadă așa.
În mod real, singura legătură a familiei mele cu pollitica a fost faptul că nașul meu, om sărac de fapt din Voluntari, a fost consilier al primăriei sau nu știu ce acolo, și a reprezentat partidul Alianța Civică și Partidul Liberal nu știu care, ulterior. În seara asta iar au intrat cei cu ideea că toți aruncau mereu vina asupra mea pentru oalele sparte de ei.
Acum iar același dialog, pe care l-am auzit de zeci de ori, intrînd ei în mintea mea: ”Ai înțeles? Da. Tot? Da, tot. Trebuiau să o termine.” Foarte mulți au fost obsedați de terminarea mea - adică moarte de fapt - sau aranjarea mea - înseamnă același lucru - și m-au scuipat mereu cu ideea că ei trebuie să îmi spele creierul și să mă distrugă prin tortură, tocmai fiindcă am fost martoră la Revoluție, în mod total aberant, fiindcă eram un om inteligent și bun și perfect normal. Ei greșesc, dar se pare că dvs. toți gîndiți aberant, exact ca ei.
”tu ai fost un copil nedorit încă de cînd s-a născut, atîta tot. ” ”Deși nu e adevărat, toți idioții cred că tu ești un rahat politic și te-au lovit fără rost, fiindcă ei asta cred. ” Deci încă un pretext absurd.

”Toate rugăciunile voastre sînt în zadar, ea a scris și a spus toată viața numai adevărul, ea nu se poate schimba.” Cum adică rugăciuni? Nimeni nu m-a rugat nimic niciodată și de ce aș minți? De ce dracu își bat joc de mine și acum, după tot ce au făcut 35 de ani?
”ei sînt cele mai mari scîrbe și porci din istorie, Cristina, și toată lumea crede că ei au dreptate.” Cine?
Oricum, nu pot înțelege de ce atîta fanfaronadă, cînd adevărul că eram un om inteligent și bun era mereu evident? Există, pentru orice om rațional, un fapt recunoscut de știința istoriei, chiar și în manualele mai recente pentru tineri de liceu, poate și acum: la începutul cărții, în ce privește continuitatea poporului daco-roman în spațiul carpato-danubiano-pontic este scris că istoria recentă se scrie numaisub influența politicii și astfel e denaturată, iar la sfîrșitul manualului e scris că regimul comunist a torturat și anihilat orice rezistență, inclusiv prin abuz și închisoare psihiatrică.
”tu ai fost dată drept hrană celor proști, Cristina. Oamenii inteligenți te-au respins și te-au aruncat în cușca leilor.”

”ea nu înțelege că omul care nu a greșit nimic nu are voie să spună adevărul.” ??!!

”tu nu îi înțelegi pe ei. Tu vorbești și spui adevărul de parcă ai crede că lor le pasă de viața ta. Nimănui nu îi pasă de tine. Fiecare se gîndește numai la interesul lui personal și toți vor să mori.”?? Nu e ca și cum, ci e pur și simplu adevărul, voi explica iar de ce am spus. Nu înțeleg d ece ei sînt obsedați că nu le place adevărul și continuă să spună că trebuie să fie liniștiți că nimeni nu mă va crede și apoi iar spun că toți mă cred. Chiar așa idioți sînt? Eu am fost un om rațional și nu aveam cum să fiu obsedată să fiu credibilă, am fost un om bun și ma avut sufletul plin de lumină adevărată, nu doar bunătate cum zic ei, ci și intelect bun.

”datorită ei am înțeles absolut tot adevărul despre viață și sînt tare fericit” ?? asta spun ei de vreo cîțiva ani. Nu cred că au înțeles. Mulțiau ideea că au furat cunoașterea lumii de la mine și totuși vor să mor. Tot timpul ei spun că eu am suferit prea mult și de aia vor să mor.
ceea ce ți s-a făcut ție e cea mai monstruoasă crimă din istorie și de aceea toți vor să mori ?? Bine, dar m-au torturat tot mai oribil în ultimii ani... Da, fiindcă toți mint ca să te putem omorî. Pentru ei nu contează zestrea ta spirituală sau binele și frumosul din sufletul și din mintea ta. Să îi ia dracu atunci, e oribil cum gîndesc ăștia. În fine, să nu îi ia dracu, să se trezeascăla realitate. Ei spun că ei sînt complet treji, dar din 84, (după cum sugera o colegă de 13 -14 ani, deși nu mă credeți) interesul lor e să mă omoare. E greșit, au degenerat, au înțeles totul pe dos, sînt aproape sigură. Sînt unii care au spus că i-au păcălit pe proști că eu aș ”reprezenta” Rusia în politica lor - dar desigur cei deștepți șitu că nu e așa. Eu nici nu pot crede că proștii chiar cred asemenea aberații, cum spune ăsta.

”femeile din ziua de azi sînt idioate, ele primesc totul pe tavă și nici măcar nu cred că există nenorociri precum cele pe care tu le-ai povestit despre viața ta.”

”e adevărat că tu ai fost mereu la fel cum ești acum și ai fost un om perfect, cu multe calități, dar oamenii care vor să mori sînt creaturi jegoase, care nu au niciun pic de milă pentru martirii nevinovați, nu au niciun pic de umanitate, de respect pentru spiritul nobil și pur și disprețuiesc enorm oamenii buni, fiindcă ei cred că cei răi sînt mereu mai deștepți, atîta pot să îți spun, ei sînt niște monștri”

”Aș vrea să știu dacă ea la început, în tinerețe, plîngea mult sau puțin cînd o chinuiau și legat de închisoare și nedreptate.” ”Da, făcea perna leoarcă. A plîns enorm, mulți ani.” Da, e adevărat.
”vezi, asta numesc idioții tocire afectivă. ”
Nu vă dau totul mură în gură, dar nu e nicio tocire afectivă, e maturizare. Sufletul mi-a rămas integru și senin și curat, capabil și de bucurii mărunte și de fericire, numai binele superior. Lacrimile acelea erau fiindcă eram prea tînără și încă nu făceam față torturii monstruoase sexuale, lipsei dreptății și oricărei șanse de muncă și minciunii altora și faptului că mereu făceau pe nebunii. Unii zic că de fapt ei nu făceau pe nebunii, ci mă tratau pe mine drept nebună ca să îi păcălească pe proști. Poate, dar erau actori proști și păreau nebuni, am și dovezi scrise și pot relata clar cum vorbeau și gesticulau în realitate. Numai psihologii tineri și idioți cred în ideea de tocire afectivă, o aberație. Proștii sînt proști și deștepții deștepți. Inteligența are mari resurse sufletești în fața necazului și nu se tocește afectiv, ci devine mai controlată și mai fericită, mai umană în sens rațional.

”li s-a spus că tu ești nebună, toți cred aberația că tu ești nebună și nu se poate face nimic.”

”tu nu ÎNȚELEGI că ei toți mint, și tu TREBUIE să mori FIINDCĂ ei mint.” Mereu intră unii cu ideea asta. Ei zic că așa gîndesc toți oamenii raționali și rezonabili. Dar pe CINE mint ei? Nu vor să spună. Dar de ce cred ei că ei TREBUIE să mintă despre mine? La ce bun dacă aș înțelege că eu trebuie să mor pentru minciuna nu știu cui? Ce îi deranjează, ce vor de la mine? Adică azi, ora 4:44 acum, duminică senină și blîndă, 24 martie 2019. Intră mereu cu ideea asta. Unii zic că îi deranjează că scriu adevărul, dar adevărul e că ei vorbesc în gîndul meu la fel chiar dacă eu nu scriu și nu spun nimic. Oricum aceste idei nu m-ar fi deranjat dacă mi s-ar fi dat un loc de muncă și dreptul de a munci. Ba chiar ar fi dispărut, în afară de faptul că totul ar fi fost numai fericire și viață bună, după 35 de ani de așteptare și cereri inutile. Și sănătatea trupului s-ar fi îmbunătățit. Mie mi se pare logic că trebuie să fie adevărul despre mine, ca să nu mă omoare. Ei zic că nu e logic, fiindcă ei nu se gîndesc decît la ei înșiși, cum spuneau aseară și că interesul lor e să mă omoare, ca să justifice greșelile și minciunile lor. Dar nimeni nu m-ar fi otrăvit și nici izolat dacă aș fi avut aceste drepturi. Ei zic că nu e adevărat, că e o iluzie a mea, fiindcă corupția și crima înseamnă mai mult pentru ei decît viața unei femei inteligente și bune.
Ei sînt cei care nu au înțeles. Unii pot spune că ei zic așa ca să mă facă să scriu, eventual, aceste cuvinte ale lor, și astfel proștii să creadă că eu sînt nebună, paranoică, bună de nimic, etc. Însă eu pot încă dovedi că ei chiar m-au respins să muncesc sau să studiez, cînd oricum eram încă în stare, cu minciuni clare și dovedibil că erau minciuni. E vorba de crimă, cum zic și ei. Dar ei pretind că așa e bine, FIINDCĂ toți au mințit despre mine.Mie mi se pare foarte ciudat că ei gîndesc așa, dacă ar fi înțeles cum am fost mereu ca intelectual, cît de multă lumină și frumusețe, infinită, dar și capacitate logică și forță de muncă și de a dărui binele am avut mereu, atunci nu ar fi vrut să mă omoare, m-ar fi acceptat și respectat. Dar tot ei zic că ei sînt total idioți și întunecați și că ei nu pot înțelege așa ceva. Ei zic că aceste lucruri nu există pentru ei. Eu însă știu că putea fi adevărul despre mine clar pentru diferitele categorii sociale sau de proști, la fiecare pe limba lui, numai ce era necesar, că nu se punea problema să explice nimeni metafizica lui Hegel sau ce am înțeles eu despre lume sau despre cărți. Alții ziceau că oricum sînt foarte multe femei inteligente ca mine, deci ei nu pierd nimic, și că e logic că numai unele dintre ele sînt acceptate sau lăsate să muncească sau să ”creeze”, adică acelea care sînt acceptabile social.
Pe de altă parte, în mod sigur, ei scuipă asupra mea idei care arată clar că ei sînt așa de proști încît mă cred proastă sau nebună cu adevărat și alții chiar mi-au zis că ei nu au cum să mă judece, sau să mă prețuiască,sau să înțeleagă cum sînt ca om sau ca suflet și intelect. În plus, eu efectiv nu am avut dreptul la muncă și studii și am fost izolată în mod clar de fapt din 84.
Unii au degenerat așa de mult, încît afirmă că ei trebuie și trebuiau să îmi șteargă memoria (asta spun adesea) atît pentru a acoperi minciunile lor, cît și pentru a mă lovi în trup, a îmi ruina sănătatea fizică ștergînd memoria mea legată, într-adevăr, de lucruri bune, pentru a mă face incapabilă de muncă intelectuală (contează și memoria, nu doar logica) și a mă deprima. Sînt monstruoși. Tot ei sau alții zic că pentru ei e mai greu să șteargă memoria mea, fiindcă sînt inteligentă și absolut tot ce am scris sau spus a fost mereu adevărul. Deci ei spun că minciunile se șterg mai ușor, dar problema lor e adevărul din memoria mea.
E într-adevăr monstruos, e mai rău ca în insula doctorului Moreau. (Nu fac nicio aluzie la moroi sau la moarte.) E o aberație ce cred ei, anume că pentru ei e mai bine să îmi șteargă memoria sau să mă mutileze, sau să mă omoare, deși toți porcii par să fie convinși că trebuie să mă omoare, și e greșit.
”pe idioți i-au păcălit fie că ești proastă, fie că ești egolatră sau narcisică, fie că ești nebună etc. La fel cum odinioară mințeau că ești dezmățată și tu erai exact invers. Proștii nici măcar nu au înțeles că e vorba de o crimă reală și ei cred că sînt doar idei din mintea ta.”

Voi încerca să continuu acel rezumat început acum 2 zile.