Din nou: toată lumea a înțeles că ești absolut nevinovată și că nu ești nebună, dar totuși toți vor să mori și asistă la moartea ta ca la un spectacol, nu le pasă. De ce? Fiindcă efectiv i-au îndobitocit că e mai bine să te omoare și acum toți cred aberația asta. Îți mai aduci aminte ce bine te simțeai cînd te-ai întors pe 22 februarie de la Voluntari? Da. Și nu prea fumai, te-ai fi lăsat complet și începuseși să slăbești și să te simți bine în tot corpul. Da. Și citeai frumos zi de zi. Da.
Între timp ei ți-au chinuit creierul cu căldură infectă la calorifere și te-au și otrăvit. Și acum. Vezi? Îți amorțesc degetele și abia scrii la tastatură. Da. Ai amorțit vreodată la Voluntari în aproape 3 luni? Nu. Nu te-au lăsat să mai faci nimic. Da. Acum iar te-au otrăvit puternic. Tu chiar nu vezi? E evident că ești omorîtă și nimeni nu vorbește cu tine, nici pe facebook sau pe internet, nici la telefon, nici în persoană, decît mama ta. De fapt din 84 foarte puțini oameni au vorbit cu tine. Nici nu ți-au scris sau telefonat decît cîțiva toată viața. Da. Deci ești inuman izolată - clar torturată și chiar și otrava putea fi dovedită. Da. Deci toți te omoară, fără vină și fără rost. ????
Ei iar, cum au zis mereu: ”decizia ca ea să fie omorîtă e irevocabilă.”
Vezi, ei nu te văd drept om, ci drept vită de omorît, ei nici măcar nu te-au judecat vreodată, sau întrebat ceva. Absolut toți cei buni au fost reduși la tăcere.
aceleași idei:
”oamenii nu iubesc și nu respectă decît minciuna și tu ai fost mereu adevărul”
”e exact invers, și tocmai de aceea vor să mori. Tu ai fost mereu ceva excepțional de bun și ei au mințit mereu și vor să mori ca să nu apară ei vinovați în ochii lumii.”
”Tu ai fost condamnată la moarte fiincă ai îndrăznit să spui adevărul. ” Nu am îndrăznit nimic, faptul că am spus adevărul a fost un lucru normal și firesc, lucru la care toți se așteptau de fapt, după cum s-a văzut, dar nu am avut de ales. De fapt adevărul e binele, consider eu, dar ei mă lovesc cu ideea inversă - că eu nu am înțeles că ei toți au mințit și e un lucru grav, pentru care eu trebuie să mor, fiindcă nu am greșit nimic. Ei zic că tot de aceea au inventat că sînt nebună, ca să își justifice greșelile față de mine. De cîteva ori au zis că ”îmi pare rău de ea, dar, dat fiind faptul că nu a greșit nimic, trebuie să o omorîm” Mă îndoiesc că îi pare rău cuiva de mine.
Ei mai gîndesc în felul următor: ”Tu ești singurul om nedreptățit și chinuit o viață întreagă, deci nu e nimic rău, fiindcă în rest totul e bine și ceilalți nu suferă.”
”tu nu înțelegi că nu ai greșit nimic și de aceea toată lumea vrea să mori?!” ??
Nu e logic. E absolut imposibil ca toată lumea să vrea să moară un om, femeie sau bărbat, fiindcă ea/el nu a greșit nimic. De fapt nimeni nu poate să vrea asta.
”tu nu puteai fi acceptată în societate fiindcă erai mai inteligentă decît colegii și profesorii tăi.” Lor li se pare logic și asta, mie nu.
”Noi facem tot posibilul să te acoperim, fiindcă nu vrem să iasă adevărul la lumină.” ??? Și din ăștia au mai fost.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...