26 martie 2019

iar au început ”porcii”: ”Un om extrem, extrem de bun. Îți dai seama ce nenorocire ar fi să iasă adevărul la lumină?”

Alții spuneau că au făcut tot posibilul să mă transforme prin tortură în ceva rău și nu au reușit. Vă dați seama ce idioți sînt? Acum iar au intrat, și zilele trecute, și anii trecuți că ”binele rămîne mereu bine, indiferent de orice, toate eforturile noastre au fost în zadar.” Ăștia sînt din categoria celor care au delirul că eu eram un experiment psihologic, în particular cei care mi-au spus adesea că am fost torturată cu scopul ca ei să dovedească că, prin necazuri și tortură, omul bun devine rău. Ăștia au fost încă din 2007. Deși nu credeți poate, au fost și idioți din ăștia, care au păcălit poate cîțiva proști cu ideea asta. ”nu se poate face nimic, ea întotdeauna gîndește la fel.” Etc. ”binele nu poate fi preschimbat în rău” Normal că nu. Și absolut întotdeauna oamenii inteligenți sînt buni și eu am fost dintre ei. Tîmpiții insinuează că de data asta eu am fost mai deșteaptă decît cei răi care m-au persecutat, dar nu e mereu așa. Ba da.

Alții din nou, ”oamenii cred că vorbele tale nu îți aparțin, că tu nu ești tu însăți.” Asta e culmea. E ca și cum ai crede că marțianul de pe Lună poftește să mănînce carne de aricioaică.” Nu e o idee concretă, e o aberație abstractă, invizibilă, fără nici cea mai mică dovadă, cum să crezi așa ceva despre un om ? Nimeni nu a vorbit cu mine, foarte puțini mă cunosc.

”ei cred cu totul și cu totul altceva despre realitate”
Asta e culmea. Vor să spună deci că, dacă oamenii ar fi înțeles mai bine realitatea, m-ar fi lăsat în pace și m-ar fi acceptat ca om. Nu e corect, nu acesta e adevărul. Există lucruri clare peste care nu se calcă, orice ai crede despre lume sau despre viață în general. Nici nu e nevoie să fii inteligent ca să respecți binele și să nu omori sau să nu faci alt rău.

Iar, ceea ce repetă ei aproape zilnic, de mai mulți ani: ”nu putem face nimic. Totul e cum spune ea în cele mai mici detalii.” ”Nu o să ne mai respecte nimeni niciodată.”
Mulțumesc lui Dumnezeu, acum e mai frig afară, am putut aerisi mai bine, dar ei continuă să dea cădură zi și noapte.

”Tu încă nu ai înțeles totul. Tu ai fost condamnată la moarte fiindcă ți s-au adus acuzații nefondate, false, minciuni. Ca și cum ai fi greșit ceva.” ??
Adică vor să spună că de fapt m-au condamnat la moarte pentru o vină.
”La un moment dat ai fost condamnată la moarte pentru vina altora. Între timp a ieșit adevărul la lumină și totuși toți vor să mori.” ”E ceva foarte hidos. Tot răul și nedreptatea au fost și sînt asupra ta și totuși ei vor și să mori, pentru vina lor asupra ta, deși ești încă vie, nu pentru vina lor asupra altora.”
”Ei cred că dacă tu mori lumea va uita răul pe care ei l-au făcut”

”pe nimeni nu interesează adevărata ta gîndire ( adică nu gîndurile lor rele peste mintea mea), pe nimeni nu interesează valoarea ta intelectuală sau sentimentele tale bune față de toți și față de fiecare, despre care ai vrut să mai scrii. Nici valoarea ta ca om sau caracter. Ei pur și simplu vor să mori ca să ascundă adevărul că te-au torturat inuman. ”???
Dar dacă au greșit? Dacă a fost doar o eroare de judecată, atunci de ce trebuie să mă omoare? Poate că nu au intenționat clar să mă omoare, poate că pur și simplu au greșit. Unii spuneau ”Dar tu de ce nu ai spus?” Mă acuzau că nu m-am plîns sau că nu am spus adevărul, inclusiv o profesoară din facultate, cînd de fapt eu am spus adevărul așa cum era normal (atunci nu era internet), așa cum s-a putut, încă din 84, și mi-am cerut dreptul la muncă și la studii mereu, fiind evident că eram în stare să fac ceva, cît de cît, și să dăruiesc fericire și bunătate, inclusiv eu să fiu fericită. Am fost mereu un om rațional și lucid. Nu avea niciun rost să mă omoare.

”Mai ții minte ce spunea taică-tu.” Da.” ”ea săraca, ia tot răul asupra ei.” Știu, nu e nevoie să repetați, e vorba de teoria țapului ispășitor, care e o parte și din teoriile lor religioase, soteriologice sau de alt fel. E și în psihologie. Știu, unii credeau că eu sînt țap ispășitor, chiar au spus asta, și am fost, parțial, și așa ceva.

”Tu ai avut toate calitățile, în afară de faptul că ai fost prea inteligentă.” ???
Trebuie totuși să scriu rezumatul acela, dar azi trebuie să profit de răcoare pentru a citi puțin.

Încearcă să înțelegi. Ei te-au condamnat la moarte de fapt din 84, cum spui tu. ”Ce vină puteau ei să găsească unui copil de 13 ani, ca să îl condamne la moarte?” Nimic.
Încă de atunci tu ai fost considerată a fi altceva și altcineva decît erai. Toată viața ta ei au aruncat răul și vina asupra ta, prin substituire de persoană. ?? Bine, dar era evident că nu aveam cum să fiu ce eram, fiindcă eram izolată cu forța și clar îmi refuzau dreptul la muncă și la studii, deci ce eram cu adevărat nu putea fi față de nimeni. Eram doar un om în lanțuri, ceea ce nu contează, dar mai rău e că ei torturau mereu prin forță brută sau otravă, în niciun caz prin spirit sau intelect.

Între timp, în 35 de ani, au inventat mereu minciuni, încît lumea toată crede că ești altcineva și altfel decît ești. Bine, deci trebuie să fie adevărul și dreptatea, și aș fi avut dreptul să muncesc și să studiez, cum am spus clar din 84. De ce trebuie ei să mintă? Veți vedea că e adevărat că, în plus, ei și mințeau, deși eram încă tînără. Dacă unii credeau că eu eram altcineva, atunci de ce trebuiau să mintă?
”Tu nu înțelegi că nimeni nu te vrea și nu te-a vrut niciodată?”
Tot ei se contrazic, fiindcă ei spun că toți credeau mereu că eram altceva.

”mai ții minte poezia Nebuna a lui Coșbuc?” Da.
”Dreptul la viață intelectuală îl au numai domnii din case sau palate, în niciun caz săracii din blocuri, ca tine”
În fine, nu au dreptate.
”Noi abia acum am înțeles că eram cu toții otrăviți, la început am crezut toate prostiile despre tine”

"Tu ai făcut un salt prea mare de la coada vacii la metafilozofie, noțiuni și teorii abstracte.”
Nu au dreptate, eu nu am făcut niciun salt, așa eram de la început și era evident încă din 84 că eu aveam înclinații spre filozofie și teorii ale limbajului, semiotică, gramatici comparate etc. Așa eram, nu am făcut niciun salt. Probabil ei se referă la zestrea mea genetică, și eu nici măcar nu știu cine a fost tatăl meu biologic, dar asta nu contează.
Sînt unii care sugerează că proștii credeau că, datorită înscenării din Nordul țării în viața mea, chipurile eu eram motivată de dorința de a avea plăceri sexuale, așa cum sînt numai proștii, din cîte spun tot ei. Eu nu am fost niciodată. Sau fiindcă am fost abuzată/molestată sexual de acel profesor sau de preotul acela etc. Bine, dar e total greșit. Niciun om inteligent nu se schimbă ca valoare intelectuală dacă unii mint despre el. Pînă și proștii puteau vedea că zi de zi citeam, destul de mult, și că eram atrasă numai de plăceri intelectuale, era extrem de simplu de dovedit. Așa a fost din 84 tot timpul. Era evident cum eram. Și în copilărie, înainte de 84. Nicio femeie de tip intelectual nu e atrasă sau motivată de plăceri sexuale, niciodată. Cu atît mai mult dacă e inteligentă, ceea ce se putea dovedi ușor despre mine, e absolut evident că am fost mereu așa. Nici nu aveam cum să bănuiesc că unii cred ceva rău despre mine sau minciuni. Normal e să crezi ceea ce e bun, normal e să pleci de la prezumția de nevinovăție și normalitate, dar poate totuși ei au dreptate că unii au fost mințiți despre mine. Mi s-a spus și am dovezi - ceea ce poate pare pedanterie din partea mea sau exces de obiectivitate sau poate că îmi bat joc de voi cum zicea unul, fiindcă voi credeați că eu știu ceva ce nu știam și nu aveam cum să bănuiesc - pot afirma cu certitudine doar că unii au fost mințiți că eu eram nebună, altceva nu știu nimic. Ei spun că eu am fost prea sceptică, cînd în realitate am fost doar un om rațional, pur.
Nu am făcut niciun salt și apoi e evident că trăiam într-o epocă a tehnicii de calcul, a informaticii și geniile momentului asta au fost. Nu am verificat dacă era vreo femeie printre ei, dar probabil că nu, ca întotdeauna. Eu am fost doar o femeie inteligentă, și consider că creierul femeii e astfel construit, încît pentru ele, ca și pentru mine, vocația este sinteza și înțelegerea lumii, adică mai degrabă aptitudinea de a filozofa, de a fi înțelepte, dar nu neapărat de a fi filozofi de renume. Eu nu țin minte să fi creat vreo femeie o teorie filozofică importantă sau un sistem de gîndire fecund. Dar femeile pot înțelege și conecta înțelesurile lumii cu luciditate. Desigur, alte femei au fost lăsate și în acest domeniu, au scris eseuri, au creat teorii sau studii în cadrul istoriei artelor, religiei sau civilizației.