10 mai 2019

Azi a plouat mult, dar au fost două averse principale la mine. Ca întotdeauna a trecut un cortegiu lung de mașini cu claxoanele lor interminable la intersecția mea.
”Și nu pot s-o facă să tacă?” ????
”Deci e imposibil? Da, absolut imposibil, ea are dreptate 100%.”
”Am muncit degeaba o viață întreagă.”
”Toată munca mea de-o viață a fost degeaba.”??
”ei asta fac mereu: îl bleastămă pe Dumnezeu.” Mai demult spuneau că ei au comis un sacrilegiu în cazul meu.
”Mu_e!”
” Tu ai fost un om de o puritate absolută, dar proștilor li s-a spus că tu ești un fel de vedetă porno.”
”lumea consideră că povestea ta e incredibilă”
”Tu ești un om perfect bun și perfect inteligent, pe care o lume întreagă îl batjocorește fără motiv.”
”toți trebuie să renunțe la minciuni: au distrus unul dintre cei mai buni oameni cu ajutorul unor minciuni oribile.”
”Cristina, te rugăm să.” Punct. Niciodată nu mă roagă nimic.
”Stimată doamnă” Niciodată nu spune nimic după aceste 2 vorbe.
”Absolut toate geniile se nasc în noroi, dar, în cazul tău, noroiul a fost monstruos.”
Absolut niciodată, întreaga mea viață, nu am avut ”fixații” de trecut, nu am avut ruminații și niciun fel de problemă sau tulburare psihică. Mereu, absolut mereu, deși cei răi mint despre mine, am privit viața în sens pozitiv, către viitorul necesar și posibil, trăind în prezent cu simțurile și gîndirea treze. Din păcate mi-au luat abuziv dreptul la muncă și la studii sau de a avea familie și eu am cerut măcar 1-2 din aceste drepturi fundamentale întreaga viață, nimic altceva. Ar fi fost destul. Acum sînt 35 de ani de izolare, fiind un om capabil și fără pată. Meritam viața, cum am explicat și dovedit în detaliu. Normal că nu am avut niciodată probleme psihice sau deprimare patologică, e imposibil ca omul inteligent să aibă așa ceva. Puteam dovedi că eram un om inteligent și bun și încă și acum pot. Deși niciodată nu m-am atașat patologic de trecut, totuși am avut memorie bună și e clar adevărul tot ce am povestit despre mine, evident nu am avut niciun delir, orice om inteligent poate înțelege, citind blogurile mele. Nu am avut probleme legat de trecut fiindcă niciodată nu am greșit și nu am înnebunit, nu au existat ”complexe” psihice sau ruminații absolut deloc în viața mea, trecutul nu a reprezentat niciodată o problemă pentru mine, fiind foarte clar și inteligibil pentru mine, înțeles de mine prin autocunoaștere. Însă, cum bine puteți bănui, oamenii proști au fixații legate de trecut, și ei sînt cei care m-au lovit mereu, chiar dacă eu nu m-am găndit vreodată la trecut ca să îi provoc.
Azi, în ultima oră, am deschis geamul de 3 ori și de fiecare dată, în acel minut al deschiderii, ei au suflat în flașnetă și apoi nu au mai trîmbițat ulterior. Așa mi-au făcut de fapt din 84, deși mă torturau zi de zi și nu avusesem nicio șansă, totuși mă și urmăreau cu batjocură, repet, din simplul motiv că eram fată singură, săracă și respinsă de familie complet.
”e foarte simplu, ei nu vor să mori fiindcă tu ai greșit, ci fiindcă ei au greșit.”
”tu ai fost un om cu suflet foarte cald și blînd, dar ei au construit o imagine hidoasă a ta.”
”nimeni nu te vrea” ”dă-o dracu” etc.
”Părinții tăi erau nebuni și asta a fost crucea pe care tu ai avut-o de purtat.”

"Lumea întreagă te-a judecat greșit, Cristina.”
Cum adică m-a judecat? Niciodată nu am avut impresia aceasta, absolut sigur nu am greșit nimic, chiar dacă am fost torturată dîn 84 încontinuu. Și nimeni nu m-a întrebat nimic.
”De ce nu ați întrebat-o nimic?” ”Nu am considerat necesar.” ??
”Tineretul face o foarte mare greșeală din nou.”
”Ei nu pot convinge o gloată de asasini nebuni. (Nici tu, Cristina, nu ai cum să îi convingi).”
”ei nu înțeleg ce înseamnă 35 de ani de izolare, deși nu a greșit nimic.” Sau sărăcia, uneori cu lipsuri de cele strict necesare mai mulți ani, deși ceream și puteam munci, dar ei mințeau. Sau, cel mai rău, să fii otrăvit, și mai sînt cîteva lucruri rele monstruoase.
”Ei nu te consideră om, Cristina.”
”Oamenii ca tine, buni și nevinovați, sînt de fapt ce e mai bun în societate, dar proștii cred invers.”
”Tu încă nu ai înțeles ce s-a întîmplat, oamenii cred cu adevărat că tu ești ceva rău și tu ești numai binele.”
Bine, dar nu aveau cum să creadă răul despre mine, eram evident izolată cu forța, nu din cauza mea, de fapt din 84 și evident torturată în multe feluri și evident un om care citea mult cu interese intelectuale și rezultate bune la învățătură, evident cu drag și respect și ajutor față de oameni, evident normală prin toate aparențele, evident săracă de mică și binele curat prin toate aparențele. Cum naiba să crezi răul despre un om izolat și evident torturat, un om pe care nu îl cunoști deloc? Nu cred așa ceva. Ei însă zic mereu că oamenilor li s-au spus încontinuu minciuni despre mine. Cum naiba să crezi răul despre un om de la distanță, cînd încă din secolul trecut oamenii știu că imaginile publice sînt fabricate, știu că mass media e minciună etc.??

Au îndobitocit o lume întreagă că tu ești nebună, ca să te poată omorî, Cristina.”
”Și explică-mi de ce nu a făcut cancer pînă acum.” Sînt unii porci care mereu spun propoziții începînd cu ...explică-mi de ce... și aruncă numai răutate și venin asupra mea, ca și cum faptul că ei vor să înțeleagă ceva e justificare pentru omor !

Idioții cred că aceste gînduri ale altora pe care le scrii tu că vin peste mintea ta sînt de fapt boală psihică și sînt create de ”inconștientul” tău. Tu nu ai fi crezut la fel, mai ales că nu percepeai nici un fel de gînd al altora pînă la moartea tatălui tău?” Nu, eu nu aș fi crezut.
E adevărat că am ajuns la vîrsta rațiunii la 35 de ani, după moartea tatei, dar nici înainte, în tinerețe, nu am avut decît foarte puține erori de gîndire, în ciuda faptului că am fost torturată, și numai atunci cînd m-au chinuit sau otrăvit monstruos. Ei spun că idioții îsnt atît de proști, încît ei nici măcar nu cred că eu sînt otrăvită, deși evident era un lucru concret, clar și nu puteam delira despre așa ceva. Ei spun că aproape toți oamenii comunică prin astfel de gînduri și că ei nu mă ”înțelegeau” și credeau că eram ceva rău fiindcă eu nu ”auzeam” nimic și prin urmare ”nu știam” nimic. Dar gîndurile mele erau de fapt bun eși curate, chiar dacă nu percepeam gîndurile altora. Aveam intonație și mimică perfectă și bună, dar ei zic că oamenii îi numesc mutălăi” pe cei ca mine și nu îi consideră buni de nimic. Bine, dar eram un om inteligent și capabil ! Nu, eu nu aș fi putut fi nebună să cred că aceste gînduri sînt create de incoștientul pacientului, fiindcă pur și simplu am fost un om inteligent și oamenii inteligenți nu folosesc concepte care nu au sens real sau pe al cărui sens să nu îl cunoască, sau pe al cărui sens să îl denatureze. Cum să fi spus că INCONȘTIENTUL determină boală sau gîndurile acestea, fără să judec logic ce e inconștientul, ce desemnează aceste termen? Nu aveam cum să greșesc niciodată, nici să fac răul unui om bun. Sau cum să judec greșit, de exemplu că inconștientul ”creează” aceste idei - cum adică să creeze, ca subiect al acțiunii? Deci nu aveam cum să greșesc.
Ei zic din nou că idioții cred că eu sînt bolnavă, schizofrenă, adică scindată, tocmai fiindcă aceste idei vin peste mine, și că unii poate chiar cred că aceste idei sînt ale altor oamenni, dar consideră că boala mea psihică e foarte gravă, fiindcă exact asta înseamnă, scindare a personalității mele în raport cu restul lumii, în timp ce înainte de 35 de ani, acești oameni răi sau proști erau integrați în personalitatea sau psihismul meu, deci nu le percepeam gîndurile deloc. Unii chiar insinuau că această boală a apărut după 35 de ani, tocmai fiindcă am foat maltratată psihiatric, deși nu aveam niciun delir sau gîdnuri lae altora sau altă tulburare și fiindcă am fost persecutată în muncă și studii datorită diagnosticului greșit și abuziv. Date fiind acestea, ei consideră că de aceea m-au izolat în 2006 și nu mi-au acordat încredere să muncesc orice, oricît de puțin. Dar e greșit, eu pot dovedi adevărul: prin izolare aceste îgnduri au sporit, se poate explica clar cum și de ce, și dacă m-ar fi acceptat să muncesc absolut cert ele ar fi fost stăpînite de ”psihicul” meu și chiar ar fi dispărut și nimeni nu ar fi vrut nici să mă otrăvească și nici să mă atace cu diverse idei.

În ce privește faptul că nu am avut erori de gîndire toată viața, e foarte ușor de explicat: am fost un om inteligent. Am avut doar foarte puține greșeli, pe care le fac toți tinerii, mai mult sau mai puțin. De exemplu, la un moment dat credeam că și răul din lume e util sau poate chiar necesar oarecum, fiindcă îi ajută pe cei inteligenți să se trezească la realitate, să înțeleagă lumea, să fie mai buni și să creeze lucruri frumoase etc. Această idee e considerată normală și există chiar în manuale de liceu, de pildă am găsit-o de curînd într-un manual alternativ de clasa a Xa de liceu de limba română. În realitate e o idee greșită, răul e rău și binele e bine și răul nu e niciodată util sau necesar, prin definția din dicționar, iar omaenii inteligenți se pot trezi și maturiza și fără experiențe negative și oricum pot crea binele și frumosul și pot înțelege lumea chiar mai ușor și mai bine dacă nu sînt torturați sau chinuiți de cei răi.
Foarte sete brusc și degetele mi-au amorțit rău... Miors urît de afară cînd deschid geamul...
”tu ai gîndit că binele are și o latură pozitivă deoarece erau monstruos chinuită și erai un om nevinovat și bun.” Da, acesta are dreptate.
”nenorocirea, Cristina, e faptul că porcii te otrăvesc și nu vor să elimine diversele otrăvuri.” Da, e foarte rău și trist.
”La început porcii erau 5% din populație, acum sînt 98%. (???) Întreaga lume, nu doar Romînia, a înnebunit și numai cei 2% mai sînt oameni buni, adică nu sînt ne-buni. Ei nu pot înțelege, ai avut dreptate că ei cred că au înnebunit din cauza ta.”
”Ai înțeles ce deplasat erai cu ideile tale despre doamne adevărate și vipere sau scroafe?” este ca și cum ei ar discuta între ei peste mintea mea, aceștia cu ideea de doamnă adevărată. Da, e o idee care nu are importanță sau relevanță.

Am ieșit afară la supermarket acum noaptea la ora 2. Pîclă ca o ceață peste oraș și miros urît în aer. Ei zic că oamenii au otrăvit aerul ca să mă omoare.
Acum abia scriu, degetele amorțite rău. Încovrigate.
Ei spun : ”cum credeai tu că ei te vor lăsa cu viață după tot ce ți-au făcut atîția ani? ” deci ei consideră că era logic să fiu omorîtă.
Pe stradă era să cad din picioare, abia mă țineam în picioare.
”Nu e încă lividă.”
”Ce o ține, astfel încît nu putem să o omorîm?” Au mai zis acest lucru la fel de fiecare dată cînd m-au otrăvit mai puternic de-a lungul ultimilor 14 ani.
”Asistăm neputincioși la cea mai monstruoasă crimă din istorie.” Au mai zis și asta adesea. Etc. etc.
Au zis de cîteva ori că eu nu am reușit nici măcar să conving oamenii să mă lase în viață. Nu, nu am greșit nimic, nici prin faptul că am spus adevăurl în scris. Oricum așa trebuia, așa era bine. M-au și forțat cu tortură să spun mereu adevărul și absolut sigur nu aveam cum să mint în niciun fel astfel încît să fiu lăsată în viață. Sau să nu le rănesc orgoliul, cum mi s-a spus că ar fi motiv de crimă asupra mea pentru proști.
Sete mare, durere de ochi, durere în stomac.
Ei zic că ”el” mă omoară, fiindcă el e un monstru. Deci spun că el e bărbatul - profesor medic - care m-a sedus și chinuit în fragedă tinerețe, la 17 ani, deși eu nu am greșit nimic. Eu cu adevărat nu cred ideea asta a lor și niciodată nu am crezut răul despre nimeni dacă nu am avut dovezi.
E tot mai rău, în gît mi-e tare rău.
”Lumea toată crede că tu ești proastă ca noaptea și tu ești un geniu, asta e nenorocirea.”
Nu văd nicio nenorocire, chiar dacă ar fi adevărat. Nenorocul e că ei mă lovesc acum de moarte, abia mai scriu cu un deget- două.