16 mai 2019

”otrăvirea unui om e un lucru grav, de aceea nimeni nu vrea să vorbească cu tine, sau să te accepte.”
Este tot crimă ca și restul crimelor asuipra mea și în mod absolut cert am avut mereu dreptate și judecată bună. Zilele astea m-a durut destul ficatul, durere care nu începuse pînă dupîă otrăvirile mai grave, clar otravă, nu mai explic cum a fost, din toamna trecută. Adică de fapt spun: eu luam în mod obișnuit un anumit suc de la supermarket și nu am pățit nimic. Apoi, cu același suc, am avut niște dureri - ulceroase poate, înfiorătoare și aciditatea nu ceda la 3-4 pastile de esomeprazol forte. Totuși nu am bănuit sucul și l-am luat și a doua zi și am pățit la fel. După un timp de cîteva zile au încpeut durerile de ficat.
Ceea ce spuneți voi e anormal și imoral, și anume că eu trebuie să fiu obligată la sinucidere sau să fiu omorîtă cu otravă și că nimeni nu mă acceptă pentru ceea ce sînt, fiindcă am fost evident otrăvită. Era simplu, trebuia să fie adevărul, cum am spus din 84, că altfel, lumea care vede răul asupra mea poate crede fie că eu sînt nebună sau rea sau proastă, fie că am fost condamnată la moarte, deși nu am greșit absolut nimic. În felul acesta nu ascundeți răul, ci doar propășiți crimele monstruoase mai departe. Era simplissim că nu aveam niciun delir și restul minciunilor despre mine erau perfect clare. Dacă proștii văd un om torturat monstruos, ei cred că acel om e nebun sau e om rău și că trebuie distrus de toți - așa mi-au făcut și cînd părinții mei nebuni mă chinuiau monstruos, fiind eu un om perfect, care nu avea ce face să se slaveze. La fel au făcut cu otrava, i-au păcălit că sînt ”condamnată” sau că, din motive obscure trebuie să mor sau că trebuie sămor pentru a fi spălată rușinea poporului sau a unor porci, pe care oameni îi respectă. În aceste fel, consideră ei, ei vor fi exonerați de vină, vor deveni puri în ochii lumii. Dar mi e mi se pare clar că nimeni nu îi acuză de nimic, în schimb pe mine mă maltratează monstruos. Ei spun că am fost maltratată, fiindcă proștii au fost făcuți să creadă că eu inventez miniciuni despre viața mea, deși eu nu am mințit niciodată viața toată și adevărul era întreg și clar și findcă sînt izolată. Nu am avut niic cea mai mică greșleală sau delir, pot dovedi, toată viața. Poate că sînt unii idioți care cred orbește că victima are boală pshică și de aceea inventează minciuni, deși în cazul meu putea fi dovedit contrariul, cu cît mai repede cu atît mai bine.
Ei spun că întreaga omenire minte despre mine și toți vor să mor. Le-am explicat de mmii de ori că e greșit, că puteam dovedi tot ce am fost și sînt mereu, era chiar ușor de înțeles de intelectualii capabili, inclusiv că nu am tulburări psihice, nici de stres sau tortură inumană de izolare și otravă și negarea abuzivă a drepturilor omului. ȘI intelectualii nu m-ar fi respins total ca inaptă total (am și acte unde scrie asta), ci m-ar fi acceptat în mod sigur să muncesc și să studiez,sau măcar să muncesc și nimeni nu ar fi suferit nimic rău din cauza vreunei relații distante cu miune. Ei zic că nu sînt acceptată fiindcă cei proști nu pot înțelege - dar li se poate spune tot pe scurt în 3 minute, inclusiv că nu am greșit nimic și nu am fost nebună niciodată. Ar înțelege. Dacă întreaga omenire minte, așa cum spuneți voi, atunci pe cine mint ei? În ce sens le e rușine din moment ce toți mint și toți au greșit? De ce, în e scop să mă omoare, chiar dacă m-au torturat mereu și m-au otrăvit? De ce să nu mă accepte? Am fost ceva foarte bun și frumos, chiar m-ar accepta cît de cît dacă ar ști adevărul clar și simplu și concis. Îmi doresc încă viața, chiar și după 35 de ani de continuă neviață. Atît de sublim ar fi totul ca om liber, adică cu drepturi în societate, cît de curat ar fi fost cerul și trupul fericit vu mișțcare și gimnastică puțin, din ceîn ce și ceva bani - cîteva sute de lei foarte necesari și buni. Și imensa fericire a a fi un pic cu alți oameni -am fost respinsă de grupurile psihiatrie cu ideea că ei sînt nebuni, nu ca mine, și astfel am rămas singură total de atîția ani, fiindcă vor să mă sinucid, cum au zis clar.

azi, 16 mai 2019, au început iar de dmineață (cred că mai țineți minte, dacă ați citit ce am scris eu, că ieri erau din nou foarte agresivi și dornici de a îmi spune că absolut toți vor să mă omoare, fiindcă astfel vor scăpa de rușinea faptului că mi-au făcut rău. Azi ei spun din nou:
”Nimeni nu vrea să trăiești, adică toți vor să mori.”
”E de-a dreptul revoltător, tu ești un om perfect bun și fără pată și fără bani toată viața și ei toți vor să mori.”
”Ei nu vor înțelege niciodată cu tu de fapt ești și ai fost binele, din cauza asta ei aruncă lucruri rele asupra ta, de exemplu mai înainte cu puțin, cînd ei au spus din nou ”o să distrugă tot” - așa cum au mai zis adesea de peste 10 ani, deși nimeni nu a distrus nimic.” Etc.
Da, e evident și că dvs., cei de pe facebook, asta doriți - moartea mea - atît prin izolare, cît și prin alte lucruri. E adevărat, sînt deja aproape 35 de ani de izolare fără niic cea mai mică greșeală sau nebunie întreaga perioadă, deci este extrem de greu pentru mine, și nu am fost acceptată niic de dvs. defel, și nici în grupuri de pacienți psihiatrici, cînd spuneau, și atunci, că psihologii și psihiatrii vor să mușamalizeze adevărul despre mine și să mor, și de aceea nu mă acceptau. Dvs. mă vreți moartă fiindcă vedeți că sînt izolată monstruos și rar dați un semn mic de viață, în itmp ce pe celelalte poete de internet le-ați acceptat. Desigur am avut măcar șansa de a citi postările dvs., ceea ce e mult mai bine decît nimic, dar de respins mă respingeți, probabil din cauza faptului că am fost complet respinsă din 84, deși viața mea a fost perfectă și utilă. Dvs. îmi dați moartea indirect și prin alte mici detalii, nu doar prin respingerea de 35 de ani la care vă raliați.
”toți și-au imaginat răul dspre un om de o puritate absolută”