12 decembrie 2013

Mă simt oribil, s-ar putea să am cancer de plămâni.

Ei sunt vinovaţi, nu faptul că am fumat, poate voi explica altădată...
Oricum implor din 84 şi mult şi public din 2002, la toate organizaţiile etc
Apoi şi pe net.

Azi 12 dec 2013 cred că va trebui să mă internez în spital, deci toate lucrurile adevărate şi poate unele frumoase de pe blog vor rămâne cel puţin un timp neterminate.

Mi-e teamă să nu mor să fure alţii blogul meu apoi cu o clonă - persoană cu același nume - oarecare.

Azi, 3 ianuarie 2021, continuu să corectez blogul și voi și citi apoi. În această postare scurtă aveam oarecum dreptate, fiindcă e o chestiune de viață și moarte - și e adevărat că am fost considerată sclavă și în mod greșit sunt omorâtă ca un animal, am scris acest blog și cu speranța să se facă puțină lumină, încât să se răzgândească cei care îmi vor moartea, eventual să aibă cineva nevoie de mine pentru ceea ce sunt cu adevărat, nu pentru minciunile psihiatrice ale unora și altele. Aveam deci dreptate să mă tem că îmi vor fura blogul, fiindcă s-a întâmplat des să intre unii în calculatorul meu sau pe acest blog și să plaseze semnele lor în interiorul postărilor mele, pe html. De multe ori și-au manifestat dezacordul cu decizia mea de a publica adevărul despre viața mea și despre cum sunt omorâtă, ei având ideea că omul nu trebuie să se plângă deloc, că e rușinos, că trebuie să mă las omorâtă de ei (ceva ca în Miorița), etc. Am cugetat mai mult asupra acestor lucruri și da, eu am dreptate - omul nu trebuie să se lase omorât, mai ales dacă are întrutotul dreptate, cum a fost cazul meu. Omul e dator să fugă sau să se lupte sau să spună chiar adevărul pentru a își apăra viața, în cazul în care tăcerea este inutilă, cum a fost și în cazul meu. fiindcă am tăcut degeaba, având desigur încredere în oameni și în viitor și în mine însămi.