vulgarităţi

Vă plac vulgarităţile? Eu le DETEST. Şi am explicat de ce şi cât am suferit. Pe un anumit site literar, pe care am fost activă fără succes din 2010 (la un moment dat chiar am şters tot ce scrisesem, dar au rămas textele vechi pe blogul meu de poezii), este permis să scrii poezii sau texte cu limbaj vulgar sau expresii vulgare. Eu nu am citit aşa ceva niciodată, de fapt o singură dată am citit. De fapt e normal să fie permis să creezi artă cu vulgarităţi fiindcă, oameni buni, ele sunt la tot pasul în lumea civilizată în care trăim, nu doar la piaţă. Unii reuşesc acest lucru cu numele artă. Totuşi, recunosc, eu nu sunt o poetă talentată, pe acel site am după mai bine de trei ani, doar nivelul cel mai mic de acces, respectiv 50, nu am fost acceptată ca membru consacrat al siteului. În fine, cum am mai spus, câteodată îmi pare rău că nu am talent chiar deloc, nici măcar o poezie publicată din cele scrise din 2010 încoace, fiindcă înainte era doar începutul şi m-au publicat numai o dată sau de două ori, dar cu semn de întrebare.

Azi am scris şi gândit cuvinte vulgare pentru prima oară în viaţa mea, încercând să încropesc o poezie cât de cât, cu evenimente din viaţa mea. E o încercare. Nu va mai fi alta de acest gen. Am încadrat-o la categoria Personale din site, fiindcă nu o consider demnă de numele poezie şi fiindcă e ceva adevărat din viaţa mea. Dacă şi numai dacă doriţi să citiţi cuvinte urâte şi murdare puteţi să o găsiţi la linkul următor (e o poezie tristă):

http://www.poezie.ro/index.php/personals/14039685/anatomia_ru%C5%9Finii

Şi vă mai dăruiesc un desen al meu de azi noapte, cu o inimă şi fluturele din ea: