28 iulie 2016

După ce azi noapte am scris în continuare povestirea despre al doilea bloc în care am locuit ( mai am două părți mai lungi cred, fiindcă vreau să scriu totul perfect), unii au venit sexual peste mine noaptea din nou, deși luasem două pastile de Seroquel și somnifer Stilnox, și o vreme nu am putut adormi astfel încât am luat-o pe a treia. Am dormit doar câteva ore, m-am trezit obosită pe la 10 când au sunat chiriașii să îmi dea banii pe luna aceasta. Adaug un lucru ce mi s-a întâmplat ieri: iar mi-au deschis o carte, de data aceasta dicționarul (gros) al limbii române. Eu căutam cuvântul ”javră”, curioasă ce fel de etimologie are. Dicționarul s-a deschis din prima chiar la pagina cu cuvântul javră. Eu nu mă mai sperii de astfel de lucruri (ele sunt multe de acest fel), fiindcă sunt conștientă de umila mea condiție de femeie simplă, chiar dacă inteligentă. Sunt om, sunt ca lutul modelat de olari în fața spiritelor mai puternice decât al meu sau în fața lui Dumnezeu. Vă asigur că este un fenomen normal și nu sunt nebună sau unealta diavolului și nici măcar posedată, adică nu în sensul malign al cuvântului. Și cu toții, noi oamenii, femei sau bărbați, vom fi țărână într-o zi, fiindcă moartea e singura certitudine, chiar dacă nu ne place.
Am ieșit în stradă să îmi iau țigări, din cauza oboselii. Și-au bătut joc urât de mine, împreună cu patronul gras al aprozarului de la colț, despre care am mai scris ce urât s-a purtat cu mine, în povestirea despre torturile și chinurile asupra mea în primăvara-vara 2016, anul acesta. Grasul a început să repete în fața persoanelor care se perindau pe stradă lucruri asemănătoare cu ceea ce am scris eu în povestirea despre blocul doi, dar le repeta ca și cum voia să păcălească nebunii, în mod distorsionat, lăsând a se înțelege minciuni, nu adevărul scris de mine. Bărbatul vârstnic cu care vorbea apare adesea pe stradă exact când ies eu și la fel cu el mai sunt destui care apar mereu ca o pacoste sau ca un blestem exact la intersecția mea. Și mă chinuiesc cu toții, asta e o tactică a lor, în special după ce m-am mutat în 2006 în blocul trei. Citiți povestirea despre blocul doi dacă nu mă credeți. Grasul începuse să spună cu glas tare că el suferă sau așa ceva cu ”problemele astea globale” (ca și cum oamenii care trec pe strada mea sunt ceea ce unii numesc ”nebuni politici”), că ”pisica... s-a speriat”, ca și cum eu aș fi fost un simbol sexual vulgar pentru ei. Eu nu am fost niciodată pisică, am fost un om chiar foarte serios, nu doar în ceea ce privește cărțile de filozofie citite în tinerețe. Grasul mai spunea tot din ceea ce scrisesem eu ceva despre ”atacuri de panică”. Tot ce am scris eu e adevărul curat și întreg.
În plus, repet, nu am avut nicun păcat sau greșeală. Nici frecatul, ceea ce s-a întâmplat după 34 de ani din cauza nesomnului și torturilor sexuale. Numai când era insuportabil recurgeam la acest lucru pentru câteva secunde doar, ca la un fel de remediu sau singura apărare pe care o aveam, în afară de a îmi ascunde sexul cu palma. Dacă puneam mâna desupra chilotului jos, fără să mă masturbez desigur, senzațiile sexuale se atenuau, ca și cum palma mea îmi oferea o protecție. În rest, în ce scop să mă fi frecat?! Niciodată nu am fost idioată și nu mi-am dorit plăceri sexuale, dimpotrivă, am fost genul ascetic de femeie. În plus, frecatul nu îmi putea aduce niciun fel de plăcere, senzațiile erau foarte reduse. Iar în ultimii ani unii chiar m-au frecat în somn (de vreo cinci ori în total), dovedind încă o dată nevinovăția mea, fiindcă era un lucru pe care ei îl puteau face împotriva voinței mele, mai ales dacă indirect îmi dădeau coșmaruri urâte în acele momente. Nu erau vise erotice. Îmi amintesc uneori cu durere poemele lui Ion Barbu, cum ar fi:
http://cerculpoetilor.net/Uvedenrode_Ion-Barbu.html
La râpa Uvedenrode/ Ce multe gasteropode!/ Suprasexuale/ Supramuzicale;/

Sau celălalt apropos de simboluri sexuale vulgare:

Este - Domnisoara Hus/ (Carnaksi, Masala!)/ Cu picioare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva./

Pentru ea cinci feciori/ Pricopsiți (ah! beizadele),/ Au tăiat alți cinci feciori/ Ce-i făceau la bezele./ Si-au danțat cinci feciori/ Pricopsiți, la ștreangul furcii;/ Ea danța/ Acana/ Cu muscalii și cu turcii:/

Pași agale/ Cu pașale/ Pași batuti/ Cu arnăuți,/ Sprinteni, spornici,/ Cu polcovnici/ De tot sprinteni/ De tot sus/ De strigau, pierduti, ibovnici:/ -- Ișala, Domnița Hus!/

S-a-îmbuibat/ Și s-a dus/ Ceasul rău,/ Ceasul tău, Domnița Hus!/

În final adaug din nou celebrul citat din Immanuel Kant, în limba engleză (fiindcă nu am găsit pe internet o traducere în română așa satisfăcătoare pentru mine), citat care se potrivește perfect vieții mele:

“Two things fill the mind with ever-increasing wonder and awe, the more often and the more intensely the mind of thought is drawn to them: the starry heavens above me and the moral law within me.”